PARAVAN, paravane, s. n. 1. Perete subtire sau piesa de mobilier formata dintr-unul sau din mai multe panouri articulate, acoperite cu placaj, panza, hartie etc., care desparte un anumit spatiu dintr-o incapere. ♦ Fig. Ceea ce ascunde, mascheaza, impiedica vederea; ceea ce serveste drept pretext pentru a ascunde o actiune, o fapta etc. 2. (Rar) Baraj de tabla fixat in pamant in fata roiurilor de lacuste calatoare. – Din fr. paravent.

BANCA³ s. f. piesa de mobilier, cu sau fara rezematoare, pe care pot sedea deodata mai multe persoane. ◊ scaun cu pupitru pe care stau elevii in clasa. ♦ a sta in banca sa = a fi neutru, a sta pasiv, indiferent. (< fr. banc, germ. Bank)

STELAJ s. n. 1. piesa de mobilier formata din rafturi suprapuse, pe care se asaza carti sau alte obiecte; etajera. 2. schelet metalic care sustine aparate, instrumente si dispozitive, o instalatie electrica. (< germ. Stellage)

paravan (paravane), s. n. – Perete despartitor, piesa de mobilier care separa o portiune dintr-o incapere. Fr. paravent.

CRESTATURA, crestaturi, s. f. 1. Semn facut prin taiere, prin crestare; taietura. 2. (La pl.) Procedeu al artei populare de ornamentare a lemnului prin cioplire, scrijelare sau crestare, folosit la elementele arhitectonice, la piesele de mobilier, la unelte si obiecte de uz casnic etc. – Cresta + suf. -atura.

LAMPAS¹ (‹ fr.) s. n. Tesatura de matase, originara din China, cu motive decorative, mate pe fond satinat, folosit mai ales la capitonarea pieselor de mobilier.

ROENTGEN, familie de ebenisti germani: Abraham R. (1711-1793) si fiul sau David R. (1743-1807). Au lucrat la curtea lui Ludovic XVI piese de mobilier in stil rococo.

MOBILA s. f. 1. obiect care serveste la amenajarea unei locuinte. ◊ (col.) mobilier. 2. (herald.) orice piesa in alcatuirea unei steme, a unui scut. (dupa it. mobile, fr. meuble, germ. Mobel)

LADA (‹ germ.) s. f. Cutie de dimensiuni mari, din lemn, carton, tabla etc., uneori cu capac, in care se pastreaza sau se transporta diferite obiecte, materiale etc. ◊ L. de zestre = piesa importanta din mobilierul rustic romanesc, cu capac plan sau bombat, lucrata de obicei din lemn de fag si impodobita cu crestaturi sau cu picturi, destinata pastrarii unor bunuri ale miresei (asternuturi, imbracaminte, covoare etc.). ◊ L. de Brasov (sau brasoveanca) este pictata mai ales cu elemente florale.

ACCESORIU² ~i n. mai ales la pl. 1) Piese anexe ale unei masini sau ale unui aparat. ~i de automobil. 2) Obiecte marunte (de imbracaminte, de mobilier etc.). [Sil. -riu] /<lat. accessorius, fr. accessoire