TRAVERSA, traverse, s. f. Grinda de fier, de lemn, de beton armat etc., asezata transversal pe axa longitudinala a unei constructii sau a unui sistem tehnic si folosita ca piesa de rezistenta la construirea scheletului unei cladiri, al unui pod, al unei masini etc. ♦ Bara de lemn, de metal sau de beton armat care se asaza transversal sub sinele de cale ferata si de care acestea se fixeaza prin crampoane sau suruburi. ♦ Parama sau grinda transversala fata de directia unei nave, pe care se sprijina puntea. ♦ Fasie de panza care se pune deasupra covorului pentru a-l proteja. – Din fr. traverse.

COSOROABA ~e f. pop. 1) Element al unei constructii, facut din lemn, otel sau beton, folosit ca piesa de rezistenta; grinda. 2) fig. Vita slaba. [Sil. -roa-ba] /<ung. koszori

GRINDA ~zi f. Element de constructie (din lemn, beton armat, otel), avand lungimea mai mare in raport cu celelalte dimensiuni, care, pus la o constructie, serveste drept piesa de rezistenta. ◊ A insemna (sau a incresta) in ~ (ceva) a insemna pentru a nu uita ceva (important). [G.-D. grinzii] /<sl. grenda

TRAVERSA s.f. 1. Grinda transversala folosita ca piesa de rezistenta in construirea scheletului unui pod, a unei cladiri etc. ♦ Piesa, de obicei de lemn, care se asaza transversal sub sinele de cale ferata. ♦ Bara de metal, drug, parghie. 2. (Mar.) Parama transversala fata de directia unei nave. 3. (Mil.) Mica ridicatura de pamant amplasata pe santurile de tragere. [Pl. -se. / < fr. traverse].

ETAMBOU s. n. 1. piesa de rezistenta din osatura unei nave, situata la pupa. 2. piesa de rezistenta din scheletul unui avion, la extremitatea din spate a fuzelajului. (< fr. etambot)

ETRAVA s. f. piesa de rezistenta din osatura unei nave, situata la prora. (< fr. etrave)

TRAVERSA s. f. 1. grinda transversala ca piesa de rezistenta in construirea scheletului unui pod, a unei cladiri etc. ◊ piesa transversala sub sinele de cale ferata. ◊ baza de metal, drug, parghie. 2. (mar.) parama fixata transversal fata de directia navei. 3. (mil.) mica ridicatura de pamant amplasata pe santurile de tragere. 4. fasie de panza care se pune deasupra covorului pentru a-l proteja. (< fr. traverse)

GALVANIZAT, -A, galvanizati, -te, adj. (Despre piese metalice) Acoperit cu un strat de zinc sau, p. gener., cu un strat din alt metal spre a mari rezistenta piesei la coroziune. – V. galvaniza.

FRETA, frete, s. f. 1. Tub sau inel metalic montat la exteriorul unui tub sau al unui ansamblu de piese, pentru a le consolida. 2. Fir metalic infasurat pe un tub sau pe un ansamblu de piese pentru a le mari rezistenta. 3. piesa de metal in forma de inel sau de elice, care inconjoara barele armaturii longitudinale ale unei piese de beton armat. – Din fr. frette.

SILUMIN s. n. Aliaj de aluminiu cu siliciu si cu alte adaosuri, din care se toarna unele piese rezistente la coroziune sau la temperaturi inalte. – Din fr. silumin.

INTARI, intaresc, vb. IV. 1. Refl. A se face (mai) tare, (mai) rigid, a (se) indura; a deveni (mai) dens. 2. Tranz. A mari rezistenta unei piese, a unui sistem tehnic etc. ♦ A fortifica un loc, o pozitie strategica; a baricada. 3. Tranz. si refl. A face sa prinda sau a prinde puteri (de obicei dupa o boala), a face sa-si recapete sau a-si recapata puterile; a (se) intrema, a (se) inzdraveni. ♦ A deveni mai mare, mai puternic; a se dezvolta. ♦ Fig. A reconforta, a da puteri fizice sau morale. 4. Tranz. si refl. A (se) consolida. 5. Tranz. A confirma, a adeveri (o convingere, o banuiala). ♦ A accentua o linie, un contur etc. 6. Tranz. A legaliza o actiune, un act. 7. Refl. (Despre fenomene atmosferice) A se inteti, a se intensifica. – In + tare.

ETRAVA ~e f. piesa de rezistenta care inchide corpul navei la prora cu ajutorul careia nava isi deschide drumul prin apa. [Sil. e-tra-va] /<fr. etrave

SCHELET s.n. 1. Partea osoasa a corpului unui om sau al unui animal; (spec.) totalitatea oaselor unui om sau ale unui animal vertebrat; osatura. 2. Totalitatea pieselor de rezistenta care formeaza o constructie sau un sistem tehnic. 3. (Fig.) Plan, schema sumara a unei opere literare, stiintifice etc. [< fr. squelette, cf. lat. sceletus, gr. skeletos].

ETAMBOU s.n. piesa de rezistenta din scheletul unei nave, situata la pupa. ♦ piesa de rezistenta din scheletul unui avion, situata la extremitatea din spate a fuzelajului. [< fr. etambot].

ETRAVA s.f. piesa de rezistenta in constructia scheletului unei nave, situata la prora. [< fr. etrave].

CONDUCTOR, -OARE I. adj. (despre tesuturi, vase etc.) care conduce. II. adj., s. n. (corp, material) care prezinta conductibilitate (1). ♦ ~ electric = piesa cu rezistenta electrica mica, servind la realizarea circuitelor electrice. III. s. m. f. functionar feroviar care controleaza biletele calatorilor si supravegheaza ordinea in vagoane. ◊ vatman; sofer. (< fr. conducteur, lat. conductor)

CHILA³, chile, s. f. piesa de rezistenta asezata pe axa longitudinala a fundului unei nave, in exteriorul ei, de care se prind bordurile navei. – Fr. quille.

NICHELINA, nicheline, s. f. 1. Aliaj de nichel, cupru si zinc din care se executa sarma intrebuintata la fabricarea rezistentelor electrice si unele piese de precizie. 2. Mineral de culoare rosie-aramie care contine nichel si arsen. – Din fr. nickeline.

OBOSEALA ~eli f. 1) Stare a celui obosit; osteneala. 2) tehn. (despre materiale, piese, instalatii) Pierdere a rezistentei ca rezultat al folosirii indelungate. ~eala metalului. [G.-D. oboselii] /a obosi + suf. ~eala

TEST¹ s.n. 1. Incercare; experimentare, experiment. ♦ Proba prin care, in psihologia experimentala, se pot examina unele aptitudini fizice si psihice ale unei persoane; (p. ext.) materialul folosit pentru aceasta proba. 2. Determinare experimentala a rezistentei si functionarii unei piese, unui aparat, unei instalatii etc.; incercare, proba. ♦ Mijloc fizic sau chimic de recunoastere si masurare a unui fenomen, proces biologic etc. ♦ Test-film = film folosit pentru verificarea si reglarea aparatului de proiectie. ◊ Test-meci = meci international menit sa stabileasca o ierarhie neoficiala in rugbi, crichet etc. [< engl., fr. test].

NERVURA s.f. 1. Fiecare dintre vinisoarele de pe suprafata unei frunze prin care circula seva. 2. Fiecare dintre fibrele cornoase si ramificate care impart aripa unei insecte in mai multe parti, formand o retea. ♦ Bara metalica sau de lemn care face parte din scheletul unei aripi de avion. 3. Iesitura pe suprafata unei piese, care ii mareste rezistenta. ♦ Grinda de beton armat care se toarna impreuna cu placa planseului. 4. Mulura decorativa care contureaza muchiile unei bolti, marginile unei nise etc. 5. (De obicei la pl.) Cuta foarte ingusta cusuta ca garnitura pe un obiect de imbracaminte. [Pl. -ri, -re. / < fr. nervure].

SCHELET, schelete, s. n. 1. Totalitatea oaselor care sustin corpul unui vertebrat; sistemul osos asezat in pozitia sa naturala. 2. Totalitatea elementelor sau pieselor care constituie sistemul de rezistenta al unei constructii sau al unui ansamblu tehnic. 3. Fig. Planul unei opere literare sau stiintifice; schema. – Din fr. squelette.

FRETA s.f. 1. Tub sau inel metalic care se fixeaza la exteriorul unei piese tubulare pentru a-i mari rezistenta la presiuni interioare. 2. Fir metalic (de otel) infasurat fortat pe o piesa tubulara sau pe un ansamblu de piese pentru a le mari rezistenta la solicitari din interior sau la forte centrifuge. 3. piesa de otel inelara care inconjura barele armaturii longitudinale ale unei piese de beton armat. [< fr. frette].

FRETA s. f. 1. tub, inel metalic la exteriorul unei piese tubulare pentru a-i mari rezistenta la presiuni interioare. 2. fir metalic infasurat fortat pe o piesa tubulara sau pe un ansamblu de piese pentru a le mari rezistenta la solicitari din interior sau la forte centrifuge. 3. piesa inelara din otel care inconjura barele armaturii longitudinale ale unei piese de beton armat. 4. (arhit.) mulura dispusa in linii frante pe o mulura plata. (< fr. frette)

TEST¹ s. n. 1. incercare; experimentare, experiment. ◊ proba in psihologie, pedagogie etc. pentru a examina unele aptitudini fizice si psihice ale unei persoane. 2. mijloc fizic sau chimic de recunoastere si masurare a unui fenomen, proces biologic etc. 3. determinare experimentala a rezistentei si a functionarii unei piese, unui aparat, unei instalatii etc.; incercare, proba. (< fr., engl. test)

OBOSEALA, oboseli, s. f. Stare de slabiciune generala datorata unui efort fizic sau intelectual intens; obosire, osteneala. ♦ P. a**l. (Tehn.) Scadere a rezistentei unui material sau a unei piese din cauza unei folosiri indelungate sau a defectelor de elaborare, de prelucrare etc. – Obosi + suf. -eala.

FRETA ~e f. tehn. 1) Fir sau inel metalic, de diferite latimi fixat pe exteriorul unei piese tubulare, pentru a-i mari rezistenta la presiuni interioare sau pentru a le consolida. 2) Piese de metal, in forma de inel, care inconjoara barele armaturii unei piese de beton armat. /<fr. frette

CROMIZARE s.f. Tratament termochimic de imbogatire cu crom a stratului superficial al unor piese metalice pentru a le face mai rezistente la oxidare, coroziune si uzura. [< cromiza].

GALVANIZA vb. tr. 1. a acoperi cu un strat de zinc o piesa metalica (de otel) pentru a mari rezistenta la coroziune. 2. a e****a in mod artificial un tesut, un organ cu ajutorul curentului galvanic, in scopuri terapeutice sau experimentale. 3. (fig.) a insufleti. (< fr. galvaniser)

GALVANIZA, galvanizez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi o piesa metalica cu un strat subtire de zinc, prin cufundare intr-o baie de zinc topit, spre a o face mai rezistenta la coroziune; p. gener. a acoperi o piesa metalica cu un strat subtire din alt metal, depus prin electroliza. 2. (Fiziol.) A e****a un tesut sau un organ al corpului printr-un curent electric continuu, in scopuri terapeutice sau experimentale. ♦ Fig. A insufleti, a stimula pe cineva. – Din fr. galvaniser.

CROMIZARE, cromizari, s. f. Tratament termochimic de imbogatire cu crom, prin difuzie, a stratului superficial al unei piese de otel sau de fonta, in vederea rezistentei la coroziune si la uzura a acesteia. – Din cromiza.

GUJON s. n. 1. tija filetata in acelasi sens pe toata lungimea sa sau numai la cele doua capete, la imbinarea demontabila a doua piese. 2. bara de otel ingropata in stratul de rezistenta al unei imbracaminti rutiere din beton, paralela cu axa drumului la rosturile transversale de dilatatie ale planselor. 3. piesa ingropata in zidarie pentru a permite fixarea prin cuie sau suruburi a tocului unei usi ori ferestre; diblu, ghermea. (< fr. goujon)

NERVURA s. f. 1. fascicul libero-lemnos de pe suprafata frunzelor, prin care circula seva. 2. fiecare dintre fibrele cornoase si ramificate care strabat aripa unor insecte. ◊ bara metalica sau de lemn din scheletul unei aripi de avion. 3. proeminenta pe suprafata unei piese, a unui organ de masina, care ii mareste rezistenta. ◊ grinda de beton armat care se toarna impreuna cu placa planseului. 4. mulura decorativa care contureaza muchiile unei bolti, marginile unei nise etc. 5. (pl.) cuta foarte ingusta cusuta ca garnitura pe un obiect de imbracaminte. (< fr. nervure)

SULFIZA vb. tr. a trata termochimic cu sulf piesele din otel sau din fonta, spre a le mari rezistenta la uzura. (dupa fr. sulfinisation)

SILICIERE, silicieri, s. f. Operatie termochimica de imbogatire superficiala cu siliciu a unor piese de otel sau de fonta, pentru a le face mai rezistente la coroziune; silicizare. [Pr.: -ci-e-] – Din siliciu.

SILICIERE s.f. (Tehn.) Tratament termo-chimic constand in difuzarea siliciului in stratul superficial al unor piese de otel sau de fonta pentru a le face mai rezistente la coroziune. [Pron. -ci-e-. / < siliciu].

SILICIERE s. f. tratament termochimic constand in difuzarea siliciului in stratul superficial al unor piese de otel sau de fonta pentru a le face mai rezistente la coroziune. (< siliciu)

ARMA, armez, vb. I. Tranz. 1. A pune mecanismul unei arme (de foc) in pozitia imediat precedenta descarcarii ei. ♦ Tranz. si refl. (Pop.) A (se) inarma. 2. A dota cu armatura o piesa sau un element de constructie din beton pentru a le mari rezistenta. ♦ A consolida o galerie de mina etc. prin montarea unei armaturi. 3. A lansa in serviciu o nava cu intreg utilajul necesar. – Din fr. armer, it. armare, lat. armare.

CARLINGA ~gi f. 1) Cabina de avion unde sta pilotul si unde se gasesc comenzile de zbor. 2) mar. piesa de legatura care uneste diferite parti ale unei nave pentru a spori rezistenta. /<fr. carlinque

ARMA, armez, vb. I. Tranz. 1. A fixa in tel mecanismul de aprindere al unei arme de foc astfel incat, la atingerea tragaciului, cocosul sa loveasca sau sa miste percutorul. 2. A dota cu o armatura o piesa sau un element de constructie facute din beton, pentru a le da rezistenta. ♦ A consolida o galerie de mina etc. prin montarea unei armaturi (1). ♦ A stabili prin calcul armatura unei piese cu beton armat. 3. A pune pentru prima data in serviciu o nava, cu intreg utilajul necesar. – Lat. armare.

SERARDIZARE, serardizari, s. f. Tratament aplicat pieselor de otel, prin care acestea sunt acoperite cu un strat protector de zinc, rezistent la coroziune. – Cf. fr. sherardisage, germ. Scherardisierung, rus. serardizatiia.

A CEDA ~ez 1. tranz. 1) (bunuri aflate in proprietatea cuiva) A da (benevol) din propria posesiune. ~ un teritoriu. ◊ ~ pozitia (sau pozitiile) a se retrage. 2) (marfuri, mai ales deficitare) A trece prin vanzare in posesia altei persoane; a abandona in schimbul unei despagubiri. 2. intranz. 1) A inceta de a mai opune rezistenta (fizica sau morala); a se recunoaste invins. ~ intr-o lupta. 2) (despre lucruri, constructii, piese etc.) A nu mai rezista la actiunea unor factori externi. Podul ~at. 3) (despre boli, dureri etc.) A scadea in intensitate. /<fr. ceder

PINTEN² ~i m. 1) Obiect de metal in forma de potcoava, prevazut cu o rotita, fixata de calcaiul incaltamintei unui calaret, cu ajutorul caruia se indeamna calul la mers. 2) Lovitura data cu un astfel de obiect. 3) Proeminenta pe o piesa, care serveste ca locas de articulatie sau pentru a limita cursa altei piese. 4) Element de constructie din beton executat la un baraj pentru a-i mari rezistenta. 5) Culme care iese in afara unui ansamblu deluros sau muntos. /<sl. pentinu

ARC¹ ~uri n. 1) Arma primitiva folosita la aruncarea sagetilor, formata dintr-o vergea flexibila, ale carei capete curbate sunt tinute de o coarda. A trage cu ~ul. 2) Element de rezistenta al unei constructii. ◊ ~ de triumf constructie in forma de portic, inaltata in amintirea unui eveniment important. 3) piesa elastica de otel fixata intre corpul unui vehicul si osiile rotilor acestuia, care serveste pentru amortizarea socurilor; resort. ~ de automobil. 4) ~ electric descarcare electrica intre doi electrozi prin care circula un curent de mare intensitate. 5) Ceea ce are forma unui segment din circumferinta cercului. ~ul sprancenei. /<lat. arcus

CHESON s. n. 1. vehicul cu doua roti, compartimentat, in trecut pentru transportul munitiei (de artilerie). 2. fiecare dintre incaperile etanse create prin compartimentarea unei nave, pentru a impiedica patrunderea masiva a apei in tot vasul in caz de avarie. ◊ dulap pentru tinerea proviziilor si a ustensilelor pe bordul unei nave. 3. constructie de lemn, beton etc. (cutie) pentru lucrari subacvatice ori in terenuri cu multa umiditate. 4. piesa prefabricata din beton armat, avand forma unei placi cu nervuri de intarire, folosita ca element de rezistenta la plansee si acoperisuri. 5. (arhit.) caseta (4). (< fr. caisson)

STELIT n. Aliaj complex (de cobalt, crom, wolfram, molibden si fier), foarte dur, inoxidabil, cu rezistenta mare la temperaturi inalte, intrebuintat la fabricarea instrumentelor chirurgicale, a unor scule ascheietoare si la acoperirea unor piese supuse uzurii. /<fr. stellite, germ. Stellit

SULFIZA, sulfizez, vb. I.Tranz. A trata termochimic piesele de otel sau de fonta pentru a imbogati cu sulf straturile lor superficiale si a le mari astfel rezistenta la uzura. – Sulf + suf. -iza.

A CEMENTA ~ez tranz. (piese de otel) A trata termochimic, introducand in stratul de la suprafata anumite elemente (crom, carbon etc.), pentru a mari rezistenta si durabilitatea. /<fr. cementer

TRAMA s. f. 1. fir de matase prin rasucirea a cel putin doua fire, ca batatura. 2. ansamblu de strazi pe care se concentreaza traficul principal intr-un teritoriu urban. 3. (constr.) distanta dintre grinzi. 4. subiectul propriu-zis al unei opere literare, al unei piese de teatru, al unui film; actiunea, intriga, canavaua pe care se tes evenimentele operei respective. 5. (biol.) ansamblu de elemente, osatura sau partea rezistenta a unui tesut. 6. (fig.) intriga, uneltire, complot. (< fr. trame, lat. trama)

CIANIZARE (dupa fr.) s. f. Tratament termochimic de saturare a suprafetelor pieselor de otel, simultan cu carbon si azot, din diferite compozitii de saruri topite (obligatoriu cu cianura de sodiu sau potasiu), la temperatura joasa (520 ºC), medie (760 ºC) si inalta (900 ºC), pentru cresterea rezistentei la uzura si oboseala a otelului.

SINA ~e f. 1 ) Fiecare din cele doua bare de otel fixate pe traverse si folosite drept cale de rulare pentru un vehicul (tren, tramvai, etc.). ~ cu sant. 2) Tija pentru ghidarea unor piese mobile intr-un sistem tehnic. 3) Cerc de otel imbracat pe rotile de lemn ale unui vehicul pentru a le proteja. ~ de caruta. 4) Banda metalica cu care se incinge pe la margini un obiect (lada, usa etc.) pentru a-i mari rezistenta. [G.-D. sinei] /<germ. Schiene

PLATINA, (2, 3) platine, s. f. 1. Metal pretios de culoare alba-cenusie, dur, lucios, inoxidabil, foarte maleabil si ductil, foarte rezistent la caldura si la actiunea acizilor, folosit la fabricarea unor aparate de laborator, a unor instrumente de precizie, a unor obiecte de valoare, in tehnica dentara etc. ♦ Negru de platina = platina (1) sub forma de pulbere, folosita in industrie. 2. Nume dat diferitelor piese de masini care altadata se fabricau din platina (1) sau care au luciul acestui metal. 3. Laminat semifabricat plat, cu sectiune dreptunghiulara, cu dimensiuni mici, care se foloseste ca materie prima la laminarea tablei subtiri. – Din fr. platine.

SINA, sine, s. f. 1. Fiecare dintre barele de otel laminate dupa un anumit profil si folosite drept cale de rulare pentru un vehicul cu roti (tren, tramvai) sau de ghidare pentru anumite piese mobile dintr-o instalatie tehnica. ♦ P. ext. Cale ferata. 2. Cerc de otel care se monteaza pe rotile de lemn ale unui vehicul pentru a le feri de uzura. ♦ Banda de metal care se fixeaza pe unele obiecte de lemn (usi, lazi, butoaie etc.) pentru a le mari rezistenta la uzura. – Din pol. szyna, germ. Schiene.