COMOTIE, comotii, s. f. Zguduire puternica, brusca a unui organ. ◊ Comotie cerebrala = zguduire puternica a creierului, provocata prin cadere, explozie, lovire etc. si manifestata prin tulburari care merg de la ameteala pana la pierderea cunostintei, coma si moarte. – Din fr. commotion.

LETARGIE, (rar) letargii, s. f. Stare patologica caracterizata printr-un somn adanc, de lunga durata, si prin pierderea cunostintei si a capacitatii de miscare. ♦ Fig. Apatie, amorteala, inactivitate totala. – Din fr. lethargie.

NARCOZA, narcoze, s. f. Stare caracterizata prin pierderea cunostintei, relaxare musculara, diminuarea sensibilitatii si a reflexelor, provocata artificial prin actiunea substantelor narcotice asupra centrilor nervosi, in special in interventiile chirurgicale. – Din fr. narcose, germ. Narkose.

ECLAMPSIE, eclampsii, s. f. Sindrom intalnit la femeile gravide la sfarsitul sarcinii sau imediat dupa expulzia fatului si manifestat prin pierderea cunostintei, crampe, convulsii, coma. ◊ Eclampsie puerila = boala de copii datorata tulburarilor de functionare a glandei tiroide. – Din fr. eclampsie.

EPILEPSIE, epilepsii, s. f. Boala a sistemului nervos, caracterizata prin crize convulsive intermitente, insotite de pierderea cunostintei, de halucinatii si de alte tulburari psihice; pedepsie, boala copiilor, duca-se-pe-pustii. – Din fr. epilepsie, lat. epilepsia.

COLAPS ~uri n. Scadere brusca a functiilor vitale, insotita de pierderea cunostintei, datorita unei insuficiente circulatorii. /<lat., fr. collapsus

EPILEPSIE ~i f. Boala a sistemului nervos central care se manifesta prin crize convulsive si prin pierderea cunostintei. [G.-D. epilepsiei] /<fr. epilepsie, lat. epilepsia

HIDROCUTARE s.f. (Med.) Sincopa cu pierderea cunostintei si oprirea respiratiei la persoane sensibile ca urmare a contactului brusc cu apa rece. [Dupa fr. hydrocution].

COLAPS s.n. Stare patologica foarte grava, manifestata printr-o scadere brusca a puterii si incetarea treptata a functiilor c******e, insotita de pierderea cunostintei. ♦ Prabusire a peretilor celulelor vegetale ca urmare a eliminarii apei libere din golurile celulare. [Pl. -suri. / < fr., lat. collapsus].

ECLAMPSIE s.f. Boala care se manifesta la lauze si la gravide prin pierderea cunostintei, crampe si spasme violente. ◊ Eclampsie puerila = boala care se manifesta la copii datorita unei tulburari a glandei tiroide. [Gen. -iei. / < fr. eclampsie, cf. gr. eklampsis].

EPILEPSIE s.f. Boala nervoasa manifestata prin accese de convulsii insotite de pierderea cunostintei si a sensibilitatii; (pop.) boala copiilor. [Gen. -iei. / < fr. epilepsie, cf. gr. epilepsia – acces].

COLAPS¹ s. n. (med.) 1. scadere brusca a activitatii (tonusului, tensiunii etc.) unui organ, insotita de pierderea cunostintei. 2. turtire a unui organ, in special a unui plaman in timpul pneumotoraxului. (< fr., lat. collapsus)

ECLAMPSIE s. f. boala la gravide si lauze, care se manifesta prin crize convulsive si prin pierderea cunostintei. (< fr. eclampsie)

EPILEPSIE s. f. boala nervoasa manifestata prin accese de convulsii insotite de pierderea cunostintei si a sensibilitatii, halucinatii etc. (< fr. epilepsie, lat., gr. epilepsia)

HIDROCUTARE s. f. sincopa cu pierderea cunostintei si oprirea respiratiei, ca urmare a contactului brusc cu apa rece; hidrocutie. (dupa fr. hydrocution)

INCONSTIENTA s. f. 1. Lipsa sau pierdere a cunostintei, care apare in diferite boli neuropsihice. 2. Lipsa unei atitudini constiente, rationale fata de realitatea inconjuratoare; stare sufleteasca in care omul nu-si da seama de actele sale. [Pr.: -sti-en-] – Din fr. inconscience (dupa inconstient).

NESIMTIRE s. f. 1. pierdere a cunostintei; lesin. 2. Lipsa de bun-simt: purtare a celui nesimtit² (1). 3. Indiferenta, raceala; lipsa de sensibilitate. – Ne- + simtire.

COMA¹ ~e f. pierdere a cunostintei in timpul unei boli grave, provocata de o reprimare a functiilor sistemului nervos central. ~ diabetica. ~ apoplectica. ◊ A fi in ~ a fi in agonie. [G.-D. comei] /<fr. coma

NESIMTIRE f. 1) Lipsa de bun-simt; nerusinare. 2) Stare de inconstienta; pierdere a cunostintei; lesin. ◊ A cadea in ~ a-si pierde cunostinta; a lesina. /ne- + simtire

COMA¹ s.f. Stare letargica de pierdere a cunostintei, a sensibilitatii si a posibilitatii de miscare, produsa de o hemoragie cerebrala, de diabet, de uremie etc.; agonie. [< fr. coma, cf. gr. koma – somn profund].

INCONSTIENTA s.f. 1. pierdere a cunostintei. 2. Lipsa unei atitudini constiente fata de realitatea inconjuratoare. [Pron. -sti-en-. / cf. fr. inconscience].

INCONSTIENTA s. f. 1. lipsa sau pierdere a cunostintei. 2. lipsa unei atitudini constiente fata de realitatea inconjuratoare. (< fr. inconscience)

ICTUS, ictusuri, s. n. 1. Intensificare a pronuntarii in versificatia antica, care marca partea cea mai reliefata a unei masuri metrice. 2. (Muz.) Note puternic accentuate care se gasesc in primele masuri. 3. (Med.) Stare patologica, manifestata brusc si intens, insotita de cadere; soc. ◊ Ictus apoplectic = apoplexie. Ictus epileptic = criza de epilepsie, manifestata prin pierderea brusca a cunostintei si prin convulsii. – Din lat., fr. ictus.

APOPLEXIE, apoplexii, s.f. pierdere brusca a cunostintei si a posibilitatii de miscare, datorata in special unei hemoragii cerebrale.

APOPLEXIE, apoplexii, s. f. 1. pierdere brusca a cunostintei si a sensibilitatii, cauzata de obicei de o hemoragie cerebrala; atac, dambla, ictus apoplectic. 2. Concentrare brusca de sange intr-un organ. – Din fr. apoplexie, lat. apoplexia.

APOPLEXIE ~i f. Stare patologica care consta in pierderea brusca a cunostintei, cauzata de o hemoragie cerebrala. [G.-D. apoplexiei; Sil. -po-ple-] /<fr. apoplexie, lat. apoplexia

SINCOPA ~e f. 1) med. pierdere brusca a cunostintei datorita opririi inimii. 2) muz. Deplasare a accentului de pe un timp tare pe timpul slab anterior prin care se obtine un anumit efect ritmic. 3) lingv. Fenomen fonetic care consta in disparitia unei vocale (sau unui grup de vocale) neaccentuate dintre doua consoane. /<ngr. sinkopi, fr. syncope

COMA¹ s. f. stare letargica de pierdere totala a cunostintei, a sensibilitatii si posibilitatii de miscare, produsa de o hemoragie cerebrala, diabet, uremie etc. (

ECLIPSA s.f. 1. Disparitie partiala sau totala a imaginii unui astru ca urmare a interpunerii altui astru intre observator si corpul ceresc care dispare. ♦ Intermitenta luminii unui far sau a unei geamanduri; (concr.) instalatie de semnalizare prin becuri electrice asezate pe catargul navelor. 2. (Fig.) Disparitie sau trecere in umbra temporara a unei persoane sau a unui lucru. ♦ Intunecare, pierdere temporara a cunostintei. [< fr. eclipse, cf. gr. ekleipsis < ekleipein – a disparea].

APOPLEXIE s. f. 1. pierdere totala a cunostintei, provocata de ruptura unui vas din creier, urmata de hemoragie. 2. boala a plantelor datorata caldurilor excesive, ducand la uscarea lor brusca. (< fr. apoplexie, lat., gr. apoplexia)

ECLIPSA s. f. 1. disparitie partiala sau totala a imaginii unui astru, ca urmare a interpunerii altui astru intre acesta si observator, sau a intrarii lui in conul de umbra a altui corp ceresc. 2. (mar.) intermitenta a luminii unui far sau a unei geamanduri luminoase. ◊ instalatie de semnalizare prin becuri electrice asezate pe catargul navelor. 3. (fig.) disparitie sau trecere in umbra temporara a unei persoane, a unui lucru. ◊ intunecare, pierdere temporara a cunostintei. (< fr. eclipse, lat. eclipsis, gr. ekleipsis)

SINCOPA s. f. 1. pierdere brusca a cunostintei datorita intreruperii activitatii inimii, insotita de intreruperea respiratiei. 2. (muz.) efect ritmic cu caracter dinamic, prin deplasarea accentului unei masuri de pe un timp tare pe timpul slab anterior. 3. disparitie a unei vocale sau a unei silabe intregi (neaccentuate) intre doua consoane ale unui cuvant. 4. intrerupere, pauza. (< fr. syncope)

COMA¹, come, s. f. pierdere totala prelungita a cunostintei, a sensibilitatii si motricitatii, asemanatoare cu un somn adanc, provocata de o ruptura a vaselor creierului, de diabet, de uremie sau de alte boli. ♦ (Impr.) Agonie. ◊ (Arg., loc. adj. si adv.) De coma = extraordinar, nemaipomenit. – Din fr. coma.

coma (come), s. f. – 1. Virgula, semn ortografic. – 2. pierdere totala, prelungita a cunostintei, somn letargic. Lat. comma (sec. XIX), si germ. Komma (sensul 1), fr. coma (sensul 2). Sensul 1 este inv. – Der. comatos, adj., din fr.

LESIN, lesinuri, s. n. 1. pierdere subita si trecatoare a cunostintei, fara oprirea inimii si a miscarilor respiratorii, provocata de o anemie a creierului, ca urmare a unei stari maladive, a unor eforturi fizice mari, a unei emotii puternice etc.; lipotimie. 2. Stare de slabiciune mare, de lipsa de putere, de vlaga, provocata de foame, de sete etc.; sfarseala. [Acc. si lesin] – Din lesina (derivat regresiv).

LESIN ~uri n. 1) pierdere subita si temporara a cunostintei; situatie de inconstienta; nesimtire. 2) Stare de slabiciune totala (provocata de foame, de sete sau de un efort fizic foarte mare); lipsa totala de forta fizica. /v. a lesina

LIPOTIMIE s. f. pierdere subita si trecatoare a cunostintei; lesin. (< fr. lipothymie)

absenta s. f. 1. lipsa cuiva sau a ceva dintr-un loc; inexistenta. 2. pierdere brusca si de scurta durata a cunostintei. 3. (fig.) neatentie, distractie. (< fr. absence, lat. absentia)

ABSENTA, absente, s. f. 1. Lipsa a unei fiinte sau a unui obiect din locul unde ar fi trebuit sa se afle. ♦ (Concr.) Semn cu care se noteaza aceasta lipsa. 2. pierdere brusca si de scurta durata a cunostintei; lesin. 3. Lipsa de atentie, distractie, indiferenta a cuiva. – Din fr. absence, lat. absentia.

NARCOZA ~e f. pierdere temporara a sensibilitatii sau/si a conostintei, provocata, in mod artificial, cu ajutorul substantelor narcotice (mai ales in cazul unor interventii chirurgicale). /<fr. narcose, germ. Narkose

ABSENTA s.f. 1. Lipsa a unei fiinte sau a unui lucru (dintr-un loc unde ar fi trebuit sa fie). 2. pierdere brusca si de scurta durata a cunostintei. ♦ (Fig.) Neatentie, distractie; indiferenta. [Cf. fr. absence, lat. absentia].

ABSENTA, absente, s.f. 1. Lipsa a unei fiinte sau a unui obiect din locul unde ar fi trebuit sa se afle. ♦ (Concr.) Semn cu care se noteaza aceasta lipsa. 2. pierdere brusca si de scurta durata a cunostintei, intalnita in epilepsie. 3. Fig. Neatentie, indiferenta a cuiva. – Din fr. absence, lat. absentia.

ASIMILA, asimilez, vb. I. 1. Tranz. A transforma in propria substanta materiile nutritive introduse in organism. 2. Refl. si tranz. A se integra sau a face sa se integreze in alt grup social sau national prin pierderea trasaturilor caracteristice proprii (limba, obiceiuri etc.) 3. Tranz. a considera egal, asemanator cu alta fiinta, cu alt obiect, cu alt fenomen. 4. Tranz. A-si insusi cunostinte, idei etc. 5. Tranz. si refl. (Fon.) A (se) transforma sub influenta altui sunet, aflat in apropiere. 6. Tranz. A introduce in procesul de fabricatie produse noi, o tehnologie noua etc. – Din fr. assimiler, lat. assimilare.