DEZORIENTA, dezorientez, vb. I. Tranz. si refl. A face pe cineva sa piarda sau a-si pierde simtul orientarii, drumul pe care urma sa mearga etc. ♦ Fig. A face pe cineva sa piarda sau a-si pierde cumpatul, siguranta de sine, judecata rece si clara; a (se) zapaci. [Pr.: -ri-en-] – Din fr. desorienter.

FIRE, firi, s. f. 1. Mediul natural (impreuna cu fiintele care traiesc in el). ◊ Loc. adv. Peste fire = extraordinar; in cel mai inalt grad. 2. Structura psihica si morala a unei fiinte; caracter, temperament. 3. Minte, cuget; cumpat. ◊ Loc. adj. In toata firea = ajuns la dezvoltare deplina, matur; in deplinatatea facultatilor mintale, serios. ◊ Expr. A-si veni in fire = a-si reveni (dupa un soc, o emotie puternica, un lesin). A scoate (pe cineva) din fire = a enerva (pe cineva), a infuria, a scoate din sarite, din rabdari. A-si tine (sau a-si pastra) firea = a se stapani, a-si pastra cumpatul. A-si pierde firea sau a se pierde cu firea = a nu se mai putea stapani, a-si pierde cumpatul. A se prapadi cu firea = a face tot posibilul; a se stradui; a se consuma foarte mult sufleteste. – V. fi.

SARIT², -A, sariti, -te, adj., s. f. I. Adj. 1. (Fam.) Smintit, ticnit, aiurit, nebun. 2. (In expr.) Cu inima sarita = extrem de emotionat, de ingrijorat. II. S. f. 1. (In expr.) A-si pierde sarita sau a-si iesi din sarite = a-si pierde cumpatul, a se enerva. A scoate (pe cineva) din sarite = a supara rau, a infuria pe cineva. 2. (Pop.) Saritura, salt; p. ext. distanta mica. ◊ Loc. adj. De-a sarita = cu sarituri, saltaret. – V. sari.

NEBUN¹ ~a (~i, ~e) 1) si substantival (despre persoane) Care are tulburari psihice grave; care si-a iesit din minti; alienat mintal; dement. ◊ ~ de cap se spune despre cineva care sufera de o boala mintala. Casa de ~i spital de boli psihice. Esti ~? se spune pentru a-si exprima dezacordul in legatura cu actiunile, afirmatiile sau cu intentiile cuiva. A fi ca ~ a-si pierde cumpatul (in urma unei emotii). A fi (sau a umbla) ~ dupa cineva (sau dupa ceva) a-i placea cuiva cineva sau ceva nespus de mult. Nu te fa ~! a) nu te face a nu pricepe; b) nu-ti face de cap!; astampara-te! 2) fig. Care este lipsit de chibzuinta in actiuni; nesocotit; nesabuit. Gand ~. 3) si adverbial Care vadeste o putere de nestavilit; deosebit de tare. Vantul bate ~. /ne- + bun

birzoi (-oaie), adj. – Ridicat, imbirligat; se spune exclusiv despre coada unor animale, cum sint ciinele, capra, calul etc. Sl. burzu „rapid” (› sb. brz, bg. braz; cf. Berneker 108), in parte contaminat de mag. borzolni (› rom. burzului). In afara de influenta acestui ultim cuvint, schimbarea semantica a lui birzoi se explica printr-o confuzie intre cauza si efect, caci animalele care alearga o fac de obicei cu coada ridicata. Der. birzeica, s. f. (sanie); birzoi, vb. (a-si pierde cumpatul, a-si iesi din fire; a se zbirli, a se speria); birzoiat, adj. (zbirlit; prost dispus); imborzoia, vb. (Trans., a se increti). Presupunem ca trebuie sa se adauge aceleiasi familii cuvintul birzoc, s. m. (cinepa ce ramine fara a creste), care trebuie probabil inteles „planta ce creste rapid”, adica „(planta) prematura, care nu ajunge la maturitate”.

smalci, smalcesc, vb. IV (reg.) a-si pierde cumpatul, a se speria, a o baga pe maneca.

AFARA adv. Dincolo de limitele unui spatiu inchis; in exterior. ◊ Afara de aceasta = pe langa aceasta, in plus. ◊ Din cale-afara sau afara din cale = peste masura, neobisnuit, foarte. ◊ Loc. conj. (Pleonastic) Afara numai daca nu... = numai cu conditia ca..., afara de cazul cand... ◊ Loc. prep. Afara de... = cu exceptia..., fara a mai socoti si... ◊ Expr. A da afara = a scoate cu forta; a elimina, a exclude; a concedia dintr-un post. (Reg.) A-si iesi afara din rabus = a-si pierde cumpatul, a-si iesi din fire. ♦ (Cu valoare de interjectie) Iesi! pleaca! du-te! – Lat. ad-foras.

ZAPACI, zapacesc, vb. IV. Tranz. si refl. 1. A-si pierde sau a face sa-si piarda facultatea de a judeca clar; a (se) tulbura la minte, a (se) nauci, a (se) buimaci. 2. (Fam.) A-si pierde sau a face sa-si piarda cumpatul, a (se) fastaci, a (se) incurca. ♦ Tranz. A strica ordinea, a ravasi, a deranja. – Et. nec.

FASTACI, fastacesc, vb. IV. Refl. si tranz. (Fam.) A-si pierde sau a face sa-si piarda cumpatul in fata unei situatii neasteptate; a (se) intimida, a (se) zapaci. – Probabil din fastac.

PROSTI¹, prostesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni) A-si pierde puterea de gandire, inteligenta, a deveni prost; a se tampi. ♦ (Fam.; despre oameni) A avea o comportare nenaturala, afectata, plina de mofturi, de pretentii; (fam.) a se fandosi, a se izmeni (1). ♦ Refl. si tranz. A-si pierde sau a face sa-si piarda cumpatul, dreapta judecata; a (se) zapaci. ♦ (Despre lucruri) A-si pierde din calitati, din valoare, a nu mai corespunde scopului. 2. Tranz. (Fam.) A induce pe cineva in eroare, a-l duce cu vorba; a pacali, a insela. – Din prost.

DECONCERTA, deconcertez, vb. I. Tranz. (Frantuzism) A face pe cineva sa-si piarda cumpatul, siguranta de sine; a tulbura, a zapaci. – Din fr. deconcerter.

OPREALA, opreli, s. f. (Inv. si pop.) 1. Faptul de a (se) opri; oprire, opreliste, piedica, obstacol. ♦ (Concr.) Proptea, frana, piedica. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) din oprele = a face (pe cineva) sa-si piarda cumpatul, sa se tulbure. 2. Arest, inchisoare. ♦ Arestare, detentiune. [Var.: oprea s. f.] – Opri + suf. -eala.

AFOLAT, -A adj. (Frantuzism) Innebunit, iesit din minti, care si-a pierdut cumpatul (de frica, de durere). [Cf. fr. affole].

DECONCERTA vb. I. tr. A face sa-si piarda cumpatul, siguranta de sine; a zapaci, a tulbura. [< fr. deconcerter].

GROGGY adj.invar., adv. (Despre un boxer) Ametit in urma loviturilor puternice primite; (p. ext.) luat prin surprindere, care si-a pierdut cumpatul, derutat. [Pron. gro-ghi. / < engl. groggy].

AFOLAT, -A adj. innebunit, iesit din minti, care si-a pierdut cumpatul. (< fr. affole)

DECONCERTA vb. tr. a face sa-si piarda cumpatul, siguranta de sine; a dezorienta, a descumpani. (< fr. deconcerter)

GROGGY [GRO-GHI] adj. inv. (despre un boxer) ametit in urma loviturilor puternice primite; (p. ext.) luat prin surprindere, care si-a pierdut cumpatul, derutat. (< engl. groggy)

cumpat n. Stapanire de sine; echilibru sufletesc; sange rece. ◊ A-si pierde ~ul a se pierde cu firea. A-si tine ~ul a-si pastra sangele rece. /<lat. compitus

cumpat s. 1. calm, fire, stapanire, (inv.) stapanie, (fig.) sange rece, (rar fig.) raceala. (Nu-ti pierde ~ul.) 2. v. chibzuiala.