POTURI s. m. pl. (Inv. si pop.) Pantaloni largi in partea de sus si stransi pe pulpe (cu obiele), impodobiti pe margini cu gaitane, purtati astazi de taranii din unele regiuni, iar odinioara de arnauti si de haiduci. ♦ Pantaloni taranesti confectionati din piele tabacita de oaie sau de miel. – Din tc. potur.

CORIUM s. n. Strat de piele la animale cuprins intre epiderma si stratul adipos subcutanat, format in cea mai mare parte dintr-un tesut conjunctiv si care, dupa o prelucrare corespunzatoare, se transforma in piele tabacita. [Pr.: -ri-um] – Cuv. lat.

RECROMA, recromez, vb. I. Tranz. A supune o piele tabacita operatiei de recromare. – Re¹- + croma.

PIELE s. 1. piele finita = piele tabacita; piele tabacita = piele finita. 2. blana. (Purta pe el o ~ de urs.)

blanc (piele tabacita, material insensibil) s. n., pl. blancuri

CUPELA s.f. Vas confectionat dintr-un material refractar poros, folosit la extragerea metalelor prin cupelatie. [< fr. coupelle, cf. engl. copper – piele tabacita].

bulgar (bulgari), s. m. – Locuitor din Bulgaria. Mr. vurgar. Sl. bulgarinu, de unde provin si bg. bulgarin, sb., cr. bugar, rus. bulgar, mag. bolgar (Cihac, II, 33). – Der. bulgaresc, adj. (bulgar); bulgareste, adv. (ca bulgarii); bulgarime, s. f. (colectivitate de bulgari); bulgarism, s. n. (imprumut lingvistic din bulgara); bulgarie, s. f. (gradina), nume care se explica prin ocupatia predilecta a bulgarilor care traiesc in Munt. si Mold.; bulgari, vb. (Mold., a se ocupa cu cultivarea zarzavaturilor); bulgariu, s. n. (inv., piele tabacita), din tc. bulgari.

SAGRIN s.n. Instrument cu model in relief cu care se imprima pe o piele tabacita un desen special pentru a imita o alta piele. ♦ Piele imprimata care imita modelul natural al altei piei; desenul insusi. [Pl. -nuri. / < fr. chagrin, cf. fr. cagri].

BLANC¹ s. n. 1. piele tabacita, supla si elastica, (colorata) pentru curelarie, harnasamente si articole tehnice. 2. fasie de material insensibil care protejeaza capetele bobinelor de film sau de banda magnetica. (< germ. Blank)

SAGRIN s. n. 1. model in relief sau un desen special care se imprima pe o piele tabacita, pentru a imita o alta piele. 2. pielea imprimata; desenul insusi. 3. instrument cu care se imprima cu sagrin (1). (< fr. chagrin)

BIZON, bizoni, s. m. 1. Animal rumegator salbatic din subfamilia bovinelor, cu fruntea mare, bombata, cu coarne scurte, cu umerii mai ridicati decat crupa, cu o coama deasa (Bison bison). 2. pielea tabacita a acestui animal; piele de vitel tabacita care imita pielea bizonului (1). – Din fr., lat. bison.

BLANC¹ s. n. 1. piele tabacita, supla si elastica, folosita in marochinarie. 2. Fasie de material insensibil adaugata la capetele bobinelor de film sau de banda magnetica pentru a le proteja. – Din germ. Blank.

BLANSIRUIRE s. f. Operatie de curatire a dosului pieilor tabacite. – Cf. fr. blanchir, germ. Blanschieren.

BRANUI, branuiesc, vb. IV. Tranz. A impregna cu grasimi topite pieile tabacite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente si impermeabile in vederea utilizarii lor in scopuri tehnice. – Et. nec.

SAGRINA, sagrinez, vb. I. Tranz. A prelucra si a finisa unele piei tabacite prin imprimarea, cu ajutorul sagrinului, a unui desen special, in scop decorativ sau pentru a masca unele defecte de suprafata. – Din. fr. chagriner.

FALTUIT², -A, faltuiti, -te, adj. 1. (Despre piei tabacite) Care si-a redus si si-a uniformizat grosimea in urma prelucrarii cu faltul. 2. (Despre unele materiale de constructie) Care are falt, prevazut cu falt. 3. (Despre colile unei tiparituri) Indoit si impaturit (in vederea brosarii sau a legarii). – V. faltui.

PLOP, plopi, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori inalti, cu ramuri subtiri (indreptate in sus) (Populus). Cind va face plopul mere si rachita micsunele (= niciodata). ◊ Expr. Matusa (sau unchi, var etc.) de plop = ruda indepartata. ◊ Compuse: plop-alb = specie de plop cu scoarta neteda, alba-cenusie si cu frunzele argintii pe partea inferioara (Populus alba); plop-negru = specie de plop cu scoarta crapata, de culoare inchisa, al carui lemn moale se intrebuinteaza in industrie si a carui scoarta se foloseste la tabacitul pieilor (Populus nigra); plop-tremurator (sau -de-munte) = specie de plop ale carui frunze tremura la cea mai mica adiere a vintului (Populus tremula). – Lat. *ploppus (= pop(u)lus).

ANTILOPA, antilope, s. f. 1. Nume dat mai multor rumegatoare, cu trupul suplu, cu picioarele lungi si subtiri, care traiesc prin tarile calde. 2. pielea tabacita a antilopei (1) sau material care imita aceasta piele. – Din fr. antilope.

VELUR, s. n. 1. Catifea. ♦ Tesatura din lana de calitate superioara, supusa unor procese tehnologice, datorita carora capata aspect de catifea. 2. piele tabacita de taurine, scamosata pe una dintre parti si folosita mai ales pentru fete de incaltaminte. [Var.: (inv.) velura s. f.] – Din fr. velours.

PLUTUI, plutuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pieile tabacite unei operatii de finisare, tratandu-le cu saruri de crom, pentru a le face moi si a le da un aspect placut. – Pluta² + suf. -ui.

FALTUI, faltuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prelucra cu faltul pieile tabacite pentru a le reduce si a le uniformiza grosimea. 2. A face unor scanduri, tigle etc. un falt (care sa permita imbinarea lor). ♦ A executa imbinarea unor piese de tabla cu ajutorul faltului. 3. A indoi si a impaturi o coala de hartie sau o tiparitura (in vederea manipularii, pastrarii sau in vederea brosarii ori a legarii). – Din germ. falzen.

TABACAR, tabacari, s. m. Muncitor specialist in tabacitul pieilor; tabac², timar, argasitor. – Tabac² + suf. -ar.

RECROMAT, -A, recromati, -te, adj. (Despre piei tabacite) Care a fost supus operatiei de recromare. – V. recroma.

SINELUI, sineluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A curata cu sinalaul parul de pe pieile tabacite ale animalelor. – Din magh. szinelni

TABACAR s. argasitor, (reg.) opincaras, orgar, talpar, timar, (Mold., Bucov. si Transilv.) dubalar, (inv.) solonar, tabac. (~ul se ocupa cu tabacitul pieilor.)

A APRETA ~ez tranz. 1) (rufe, tesaturi sau fire textile) A clati cu apret, pentru a da rigiditate si aspect; a scrobi. 2) (piei tabacite) A trata cu apret. /<fr. appreter

BLANSIRUIRE f. Proces tehnologic constand in curatarea de resturi de carne a pieilor tabacite pentru a le conferi un aspect placut. /<fr. blanchir

CRUPON ~oane n. 1) Partea de la mjloc, mai groasa si mai rezistenta, a pielii tabacite. 2) Placa de cauciuc din care se fac talpi pentru incaltaminte. /<fr. croupon

DUBA² ~e f. reg. 1) Luntre pescareasca de dimensiuni mici, confectionata dintr-un trunchi de copac (prin scobire). 2) Butoi ingropat sau groapa captusita cu lemn pentru tabacit piele. /cf. ucr. dub

A FALTUI ~iesc tranz. 1) (piei tabacite) A prelucra cu faltul. 2) (scanduri, caramizi, tigle) A prevedea cu un falt. 3) (coli imprimate) A impaturi intr-o anumita ordine (pentru a brosa, a manui mai usor etc.) /<germ. falzen

A PLUTUI ~iesc tranz. (piei tabacite) A supune operatiei de finisare pentru a le micsora si a le imprima un desen. /pluta + suf. ~ui

SAGRIN ~uri n. 1) Desen care se imprima pe pieile tabacite pentru a le da un aspect atragator. 2) piele pe care a fost imprimat un astfel de desen. 3) Instrument cu ajutorul caruia se imprima acest desen. /<fr. chagrin

A SAGRINA ~ez tranz. (piei tabacite) A inzestra cu un desen special imprimat cu ajutorul sagrinului. /<fr. chagriner

SAMOA m. 1) Mamifer rumegator de talie medie, cu blana brun-neagra, avand coarne scurte si curbate; capra-neagra; capra de mun-te. 2) piele tabacita a acestui animal. /<fr. chamois

A STOLUI ~iesc tranz. (piei tabacite) A supune operatiei de stoluire. /cf. germ. Stoll-en

STOLUIRE ~i f. Operatie care consta in inmuierea pieilor tabacite in scopul despartirii fibrelor. /v. a stolui

SAMOA s.m. Rumegator care traieste in muntii inalti ai Europei, pretuit pentru calitatea pielii sale tabacite; pielea tabacita a acestui animal. // adj. invar. (Fot.; despre hartie) De culoare galbena-deschisa, galbuie. [Scris si chamois. / cf. fr. chamois, germ. Chamois(papier)].

CORDOVAN s.n. piele tabacita fin dupa anumite procedee practicate la Cordoba, in Spania. [< it. cordovano, cf. Cordoba – oras in Spania].

ANTILOPA s.f. Mamifer rumegator sprinten care traieste in tarile calde. ♦ pielea tabacita a acestui animal; imitatie a acestei piei. [< fr., engl. antilope].

BLANC¹ s.n. 1. piele tabacita vegetal, colorata sau cu fata naturala, folosita pentru curelarie, harnasamente si articole tehnice. 2. Fasie de material insensibil care apara capetele bobinelor de film sau de banda magnetica. [< germ. Blank].

CRUPON s.n. 1. Partea din mijloc a unei piei tabacite, de bou sau de vaca, dupa ce s-a indepartat pielea de pe gat, picioare si coada. 2. Placa de cauciuc din care se fac talpi de incaltaminte. [Pl. -oane. / < fr. croupon].

pignea, pignele, s.f. (reg.) putina de tabacit pieile.

chiurec (-curi), s. n. – 1. piele tabacita. – 2. Foale. Tc. kurk (Seineanu, III, 38). – Der. chiurci-basa, s. m. (blanar al seraiului), tc. kurkci basi. Sec. XVIII, inv.

SAGRINA vb. I. tr. A da unei piei tabacite aspectul unei alte piei cu ajutorul sagrinului. [< fr. chagriner].

coropca (-ci), s. f. – 1. Lada de negustor ambulant. – 2. Rama de fereastra. – 3. Cantitate de 30 de piei tabacite. Rus. korobka „lada” (Cihac, II 73). – Der. coropcar, s. m. (negustor ambulant). Cf. coroaga.

ANTILOPA s. f. 1. mamifer rumegator din tarile calde, cu picioarele lungi si subtiri si corpul suplu. 2. pielea tabacita a antilopei (1); imitatie a acestei piei. (< fr. antilope)

BIZON s. m. 1. mamifer erbivor salbatic, mare si puternic, asemanator cu zimbrul. 2. pielea tabacita de bizon (1). (< fr., lat. bison)

BRONZA vb. I. tr. 1. a acoperi cu un strat de (vopsea de) bronz. 2. a da pieilor tabacite un reflex metalic (cu coloranti bazici). II. tr., refl. (despre oameni) a (se) parli, a (se) innegri (de soare, de vant etc.). (< fr. bronzer)

ierha s. f. – piele tabacita. Mag. irha sau sb., rut. irha (DAR). In Trans. si Mold.

mesina (-ni), s. f. – piele tabacita. – Mr. misine, megl. misin. Tc. mesin, din per. mῑs „oaie” (Seineanu, II, 258; Lobel 63; Lokotsch 1469a), cf. ngr. μεσίνι, bg. mesin, rus. mesina.

spalt (-turi), s. n. – Zat tipografic, proba de tipar netaiata. Germ. Spalte (Borcea 209). – Der. spaltui, vb. (a egala grosimea pielii tabacite, a razalui).

BRANUIRE (‹ germ.) s. f. Operatie de impregnare cu grasimi topite a pieilor tabacite pentru a le face mai elastice, mai rezistente si hidrofobe, in vederea utilizarii lor in scopuri tehnice.

BRONZARE (‹ bronza) s. f. 1. Procedeu de acoperire a unui obiect cu un strat subtire de bronz pentru a-l proteja contra coroziunii sau a-i da un aspect placut. ♦ Operatie de acoperire a unei tiparituri proaspat executate cu un strat de bronz, pentru a da literelor aspectul metalic si lucios al bronzului sau aurului. 2. Reflex metalic realizat pe suprafata pieilor tabacite, prin vopsire cu anumiti coloranti bazici.

ANTILOPA, antilope, s. f. 1. Mamifer din subordinul rumegatoarelor, cu trupul suplu si picioarele lungi si subtiri; traieste prin tarile calde. 2. pielea tabacita a antilopei (1); imitatie a acestei piei. – Fr. antilope (< gr.).

BIZON, bizoni, s. m. 1. Animal rumegator din subfamilia bovinelor, specific pentru America de Nord, azi pe cale de disparitie (Bos bison). 2. piele de bizon (1) tabacita; piele de vitel tabacita care imita pielea bizonului. – Fr. bison (lat. lit. bison, -ontis).

BLANSIRUIRE s. f. Operatie de indepartare a partilor neomogene de pe dosul pieilor tabacite. – Din blansir.

BRANUI, branuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pielea tabacita (din care se fac curele de transmisie) unei operatii de imbibare cu seu topit la 80⁰.

blanc, -a adj. (sas. blank, neted). Care cintareste cit trebuie (vorbind de bani): galbeni blanci. S.n. Pele tabacita lasata la culoarea naturala: un toc de pistol de blanc, nu negru. Adv. In intregime: la alegeri a iesit blanc lista lui Popescu.

PLUTUIRE (‹ pluta¹) s. f. Operatie de finisare a pieilor tabacite, prin tratare cu saruri de crom, pentru a le oferi moliciune sau a le imprima un desen caracteristic; consta in rularea pielii pe o scandura rotunjita, acoperita cu pluta¹.

ZACATOR, -OARE, zacatori, -oare, adj., s. f. I. Adj. (Inv.) Care zace, care sta culcat, intins (la pamant). II. s. f. 1. Vas mare in care se pastreaza vinul sau rachiul si care se umple mereu din alte butoaie; cada. ♦ Vas mare cu gura larga ingropat in pamant, in care se aduna si se strivesc strugurii pentru a fi lasati sa fermenteze. 2. Vas mare de lemn captusit cu tabla subtire, in care se pun la dospit pieile pentru tabacit. ♦ Vas in care se depoziteaza provizoriu pestele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii care sta pe loc si deasupra careia se roteste alergatoarea. 4. Loc unde stau vitele ziua la odihna; staniste, zacatura (1). – Zacea + suf. -ator.

ZACATOARE, zacatori [si zacatoare] s. f. 1. Vas mare cu doage, in care se pastreaza vinul sau rachiul si care se umple mereu din alte butoaie; cada ♦ Vas mare cu gura larga, ingropat in pamant, in care se aduna si se strivesc strugurii, pentru a fi lasati sa fiarba. 2. Vas mare de lemn, captusit cu tinichea, in care se pun la dospit pieile pentru tabacit. ♦ Vas in care se depoziteaza provizoriu pestele la cherhana. 3. Denumita si piatra zacatoare = (intr-o moara de apa) piatra (fixa) aflata in partea inferioara a morii, deasupra careia se roteste piatra alergatoare (mobila). 4. Loc unde stau vitele la odihna ziua; (in special) Loc la stana unde se odihnesc oile dupa muls; staniste. (din zacea) [si DLRLC]

TABACAR, tabacari, s. m. Specialist in tabacitul pieilor. – Din tabac² + suf. -ar.

DUBA², dube, s. f. 1. Luntre mica de pescuit (in lacuri), construita dintr-un trunchi de copac scobit. 2. Putina ingropata in pamant sau groapa captusita cu lemn, in care se pun pieile de tabacit impreuna cu tanantii. – Cf. ucr. dub „stejar, luntre”, rus. dubka „salupa de stejar”.

DUBIT, -A, dubiti, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre piei) Argasit, tabacit. 2. (Despre in, canepa etc.) M***t, topit, destramat. – V. dubi.

A DEPIL/A ~ez tranz. 1) (piei pentru tabacit) A curata de par. 2) (parti ale corpului) A lipsi de par in scopuri igienice sau estetice. 3) (parul de pe picioare, fata etc.) A indeparta in scopuri igienice sau estetice. /<fr. depiler, lat. depilare

A DESCARNA ~ez tranz. 1) (piei de tabacit) A curata de carne. 2) (persoane) A face sa se descarneze. /des- + carne

IUFT n. piele groasa tabacita de bovine, din care se fac fete de incaltaminte. [Monosilabic] /rus. juft

RECROMARE s. f. tabacire cu crom a pieilor deja tabacite. (< recroma)

CILINDRARE (‹ fr.) s. f. 1. Operatie de compactare si de nivelare efectuata pentru indesarea pietrelor din macadamuri si a pamintului, pentru nivelarea patului soselei etc. Se executa cu tavalugul sau cilindrul compresor prin treceri repetate. 2. Operatie de realizare a luciului la o piele neteda, tabacita vegetal.

ZACATOARE, zacatori, s. f. 1. Vas mare in care se pastreaza vinul sau rachiul si care se umple mereu din alte butoaie; cada. ♦ Vas mare cu gura larga, ingropat in pamant, in care se aduna si se strivesc strugurii, pentru a fi lasati sa fermenteze. 2. Vas mare de lemn, captusit cu tinichea, in care se pun la dospit pieile pentru tabacit. ♦ Vas in care se depoziteaza provizoriu pestele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii, deasupra careia se roteste alergatoarea. 4. Loc unde stau vitele ziua la odihna; staniste. – Din zac (prez. ind. al lui zacea) + suf. -(a)toare.

VASETA s. f. piele de taurine tabacita vegetal. – Din fr. vachette.

SEVRETA, sevrete, s. f. piele de ovine tabacita cu saruri minerale, caracterizata prin finete, moliciune, elasticitate, netezime si prin rezistenta relativ redusa, servind la confectionarea fetelor de incaltaminte pentru femei si copii. – Din fr. chevrette, germ. Chevrette.

LEZARD s. n. (Frantuzism) piele de soparla tabacita. [Pr.: lezar] – Din fr. lezard.

DEPILA, depilez, vb. I. Tranz. 1. A indeparta parul de pe pielea pregatita pentru tabacit. 2. A indeparta parul de pe corp sau de pe fata (smulgandu-l sau distrugandu-l cu ajutorul razelor Roentgen, al unor pensete speciale sau al substantelor depilatoare), in scop igienic sau estetic; a epila. – Din fr. depiler, lat. depilare.

BIZON s.m. Animal salbatic, asemanator unui bou salbatic, astazi pe cale de disparitie. V. bour, zimbru. // s.n. pielea acestui animal tabacita; imitatie a ei. [Pl. -ni, (s.n.) -nuri. / < fr. bison].

LEZARD s.m. (Frantuzism) Soparla. // s.n. piele de soparla tabacita. [< fr. lezard].

cordovan (cordovane), s. n. – piele de capra tabacita. It. cordovano, mag. kordovany (sec. XIX).

LEZARD I. s. m. soparla. II. s. n. piele de soparla tabacita. (< fr. lezard)

VASETA s. f. piele de vitel tabacita vegetal, pentru sters automobile sau mobila. (< fr. vachette)

IUFT s. n. piele groasa de bovine tabacita vegetal cu coaja de stejar si de mesteacan si impermeabilizata cu ulei de mesteacan, intrebuintata pentru fete de incaltaminte. – Din rus. iuft.

tabacit², -A, tabaciti, -te, adj. (Despre piele) Care a fost transformat, cu ajutorul tanantilor, intr-un produs moale, suplu, impermeabil, elastic si rezistent la uzura. ♦ Fig. (Despre pielea sau trupul omului) Ars de soare si de vant; batatorit de munca; batucit, inasprit. – V. tabaci.

BOX² n. piele de bovine special tabacita, folosita pentru confectionarea fetelor la incaltaminte. /<fr., engl. box

BOX² s.n. piele de vitel special tabacita, din care se fac pantofi, ghete etc. [Pl. -xuri. / < engl., fr. box-calf].

irha s.f. (reg.) piele subtire si alba tabacita, ierha.

saftiele s.f. pl. (reg.) piei de capra fine, tabacite vegetal; saftiene.

BOX² s. n. piele de vitel special tabacita, pentru pantofi, ghete etc. (< engl. box/-calf/)

MAROCHIN s. n. piele fina de capra tabacita vegetal; material care imita o astfel de piele. (< fr. maroquin, it. marochino)

TABACARESC, -EASCA, tabacaresti, adj. Care apartine tabacarilor, privitor la tabacari. ◊ Lana tabacareasca = lana care se smulge de pe pielea de oaie data la tabacit. – Din tabacar + suf. -esc.

TABACARESC, -EASCA, tabacaresti, adj., s. f. 1. Adj. Care apartine tabacarilor, privitor la tabacari. ◊ Lana tabacareasca = lana care se smulge de pe pielea de oaie data la tabacit. 2. S. f. Numele unui joc de carti. – Tabacar + suf. -esc.

tabacit ~ta (~ti, ~te) 1) (despre piei) Care a fost supus procesului de tabacire. 2) fig. (despre pielea omului, maini, fata) Care este inasprit de actiunea unor factori externi (vant, soare etc.). /v. a tabaci

GELATINA, gelatine, s. f. 1. Substanta proteica coloidala preparata prin fierbere din oase, cartilaje etc., cu diferite intrebuintari practice. 2. Produs de cofetarie preparat din sirop de fructe sau dintr-o crema dulce, inchegata cu foi de gelatina (1). 3. piele cruda pregatita pentru a fi tabacita. – Din fr. gelatine.

MESINA, mesine, s. f. piele de oaie sau de capra, tabacita (folosita pentru captusirea incaltamintei, a articolelor de marochinarie, la legatoria de carti etc.). – Din tc. mesın.

ERHA s. f. (Reg.) piele de vitel foarte subtire, bine tabacita, care se aplica pe bundite si pe care se brodeaza flori. – Din pol. jercha, magh. irha.

TELETIN, teletinuri, s. n. (Reg.) piele (de bou sau de cal) tabacita cu materii vegetale. – Din scr. teletin.

A CARNOSI ~esc tranz. 1) rar A rupe in bucati (cu mainile, cu coltii, cu ghearele etc.); a sfasia; a sfarteca. 2) (piei de animale) A pregati pentru tabacit, inlaturand ramasitele de carne. /Orig. nec.

MESINA ~e f. piele de oaie sau de capra tabacita, folosita, mai ales, la captusirea incaltamintei. /<turc. mesin

MAROCHIN s.n. piele de oaie, de capra etc. tabacita intr-un anumit fel pentru a capata lustru si finete; material care imita o astfel de piele. [Var. marochina s.f. / cf. fr. maroquin, it. marocchino < sp. marroquin – marocan].

CORDOVAN s. n. piele de capra sau de oaie tabacita fin dupa anumite procedee practicate la Cordoba. (< it. cordovano)

CHAMOIS [pr.: samoa] n. piele naturala (de caprioara, de miel etc.) tabacita printr-un procedeu special, avand diferite intrebuintari (ca filtru de benzina). /Cuv. fr.

CHAMOIS [SA-MOA] s. n. piele de caprioara, cerb, miel sau oaie, tabacita printr-un procedeu special, pentru unele confectii, la spalatul obiectelor metalice si ca filtru de benzina. (< fr. chamois)

sinaluit s.n. (reg.) razuirea pieilor cu sinalaul (v.) inainte de a fi tabacite.

ARGASIT², -A, argasiti, -te, adj. (Despre piei, blanuri) Prelucrat pentru a deveni trainic si impermeabil; tabacit, (reg.) dubit, incrusit. – V. argasi.

CHAMOIS s. n. piele de caprioara, de cerb, de miel sau de oaie, tabacita printr-un procedeu special si folosita pentru unele confectii, pentru spalatul obiectelor metalice si ca filtru de benzina. [Pr.: samua] – Cuv. fr.

MAROCHIN s. n. piele de capra sau, rar, de oaie sau de vitel, tabacita vegetal pentru a capata lustru si finete; cordovan. [Var.: marochina s. f.] – Din fr. maroquin, it. marochino.

tabacit adj. argasit, (reg.) crusit, (Mold., Bucov. si Transilv.) dubit. (Piei ~.)

MAROCHIN ~e n. piele subtire si fina de capra (mai rar de oaie), tabacita cu extracte vegetale si folosita la confectionarea unor articole de galanterie si de incaltaminte; saftian. [Pl. si marochinuri] /<fr. maroquin, it. marochino

TOVAL, tovaluri, s. n. 1. piele de vaca, de vitel, de porc sau de cal, de culoare naturala, tabacita cu substante vegetale ori sintetice, din care se confectioneaza incaltaminte rezistenta. 2. Fig. (Fam.) Obraz (gros) al unei persoane (fara caracter). – Din ucr. tovar.

TABACIRE s. argaseala, argasire, argasit, tabaceala, tabacit, (rar) tanaj, tanare, (reg.) cruseala, crusire, (Mold., Bucov. si Transilv.) dubeala, dubire, dubit. (~ pieilor.)

tabac (-ci), s. m. – Muncitor care tabaceste pieile, argasitor. – Mr. tabac. Tc. (arab.) tabak (Seineanu, II, 338), cf. alb., bg., sb., megl. tabak, ngr. ταμπάϰης. – Der. tabaci, vb. (a argasi, a dubi; a usaca pielea la soare), cf. megl. tabatǫs, tabatiri; tabacar, s. m. (argasitor); tabacarie, s. f. (meseria si atelierul tabacarului); tabaceala, s. f. (argaseala); tabacit, s. n. (argasit); tabacareasa, s. f. (Mold., un anumit joc de carti).