PARIETÁL, -Ă adj. (Anat.) Referitor la peretele unei cavități. ♦ Os parietal (și s.n.) = fiecare dintre cele două oase care formează părțile laterale ale cutiei craniene, fiind situate între osul frontal și osul occipital. ♦ Pictură parietală = pictură rupestră. // s.f.pl. Grup de plante dicotiledonate cu ovulele fixate de peretele carpelelor în perechi simetrice. [Pron. -ri-e-. / < fr. pariétal(es), cf. lat. paries – perete].

PARIETÁL, -Ă I. adj. 1. (anat.) referitor la peretele unei cavități. ♦ os ~ (și s. n. = fiecare dintre cele două oase care formează părțile laterale ale cutiei craniene, între osul frontal și occipital. 2. (bot.; despre plancentație) în care ovulele sunt fixate pe marginea carpelelor. 3. pictură ~ă' = pictură rupestră. II. s. f. pl. ordin de plante dicotiledonate cu ovulele fixate de peretele carpelelor în perechi simetrice. (< fr. pariétal/es/)

ALTAMIRA, peșteră în Spania, la V de Santander (Cantabria). Celebră prin picturile rupestre reprezentînd animale, datînd din Paleoliticul Superior (Magdalenian). Descoperită în 1868 de Marcellino de Santuola, iar picturile în 1878.

BREUIL [bröi], Henri (1877-1961), arheolog francez. Specialist în epoca paleolitică, îndeosebi în studiul manifestărilor artistice ale omului paleolitic („Picturile rupestre din Peninsula iberică”, „Africa preistorică”).

LEVANT (în it. „răsărit de soare”) 1. Denumire dată în trecut litoralului răsăritean al M. Mediterane (Asia Mică, Siria, Liban, Egipt), ocupat de musulmani și frecventat din sec. 11 de negustori creștini. Comerțul cu L. a fost dominat de negustorii italieni (din Veneția și Genova în special) până la sfârșitul sec. 15, când supremația a trecut de partea turcilor otomani. Din inițiativa lui Colbert a fost creată Compania Levantului (1670), companie franceză de comerț având scopul de a controla comerțul din bazinul oriental al M. Mediterane. Și-a încetat activitatea după 1678. 2. Regiune geografică în E Spaniei, cuprinzând provinciile Castelón de la Plana, Valencia, Alicante și Murcia. Climat semiarid: culturi de măslini, viță de vie. Picturi rupestre din Epipaleolitic.

RUPÉSTRU, -Ă adj. 1. (Despre plante) Care crește pe stânci, în locuri abrupte, pietroase. 2. Săpat sau înscris în stânci. ♦ Artă rupestră = denumire dată desenelor, picturilor etc. de pe pereții peșterilor sau de pe stânci. [< fr. rupestre, cf. lat. rupes – stâncă, peșteră].

RUPÉSTRU, -Ă, rupeștri, -stre, adj. 1. (Despre plante) Care crește pe stânci. 2. (Despre locuințe) Care este construit în stâncă. 3. (În sintagma) Artă rupestră = denumire dată manifestărilor artistice (desen, pictură, gravură sau sculptură) de pe pereții peșterilor sau de pe stânci. – Din fr. rupestre.

RUPÉSTRU, -Ă adj. 1. (despre plante) care crește pe stânci. 2. (despre desene, picturi etc.) executat pe pereții peșterilor sau pe stânci. ◊ (despre locuințe, temple, morminte etc.) săpat în stâncă, amenajat în grote. (< fr. rupestre)

PARIETÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de peretele unei cavități a organismului. ◊ Os ~ fiecare dintre cele două oase plate constituind partea de mijloc și superioară a craniului. 2) (despre picturi) Care se păstrează din trecut pe pereții peșterilor sau pe stânci; rupestru. [Sil. -ri-e-] /<fr. pariétal

RUPÉSTRU, -Ă (‹ fr.; {s} lat. rupes „stâncă”) adj. 1. (Despre plante) Care crește pe stânci. 2. (Despre construcții) Făcut, realizat în stâncă. 3. Artă r. = denumire dată manifestărilor artistice (desen, pictură, sculptură etc.) realizate în stânci sau pe pereții peșterilor. Cele mai vechi manifestări de a.r. datează din Paleoliticul Superior și constau în picturi și gravuri executate pe pereții cavernelor de la Altamira (Spania), Lascaux (Franța), în care sunt reprezentate animale, scene de vânătoare sau de luptă, și în sculpturi de idoli feminini, exprimând cultul maternității. Alte reprezentări r. celebre sunt cele de Tassili (Sahara) și din Australia.