pinten (pinteni), s. m. – 1. Obiect de metal la cizmele calaretilor. – 2. Formatiune cornoasa la piciorul cocosului. – 3. Dig, zagaz, contrafort. – 4. (Trans.) Naframa pe care mireasa o daruieste mirelui la nuntile populare. – Var. pintene, Mold. pintin. Sl. pętino „calcii” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 223; Byhan 325), cf. pol. pięta „calcii”, lituan. pentinnas „pinten”. – Der. pintenas, s. m. (nemtisor, Delphinium consolida); pintenat (var. impintenat), adj. (prevazut cu pinteni); impintena, vb. (a da din pinteni, a imboldi); pintenel, s. m. (nemtisor, planta; val de mireasa). Din rom. provine sb. pintjena (Dacor., X, 34).

BOGLAR s. v. galbenele, piciorul-cocosului.

CURPENITA s. v. curpen de munte, picio-rul-cocosului.

FLOARE-BROSTEASCA s. v. piciorul-cocosului.

FLOARE-DE-LEAC s. v. galbenea, piciorul-cocosului.

FLORICICA-DE-LEAC s. v. piciorul-cocosului.

GALBENEA s. (BOT.) 1. (Rorippa amphibia) (reg.) hrenita, floare-de-leac. 2. (Ranunculus polyan-themos; la pl.) (reg.) boglar, piciorul-cocosului. 3. galbenele de munte (Ranunculus carpaticus) = (reg.) piciorul-cocosului. 4. v. pastita.

GALBENELE s. pl. v. drete, duminecea, filimica, floare-de-leac, iarba-de-lingoare, lotus, piciorul-cocosului.

JAB s. v. piciorul-cocosului.

LEUSTEAN-BROSTESC s. v. piciorul-cocosului.

OCHIUL-BOULUI s. v. bumbisor, cinci-degete, codobatura, granat, laptucul-oii, margareta, piciorul-cocosului, pitulice, prundar, prundas, romanita neadevarata, romanita nemirositoare, spilcuta, spanz, stelita, steluta.

OCHIUL-BROASTEI s. v. piciorul-cocosului.

PICIOR s. 1. (ANAT.) membru inferior, (pop., fam. si depr.) crac, (pop.) laba, (reg.) gionat, (prin Bucov.) boldan. (~ul drept.) 2. (la pl.) (pop., fam si depr.) craci (pl.), gaibarace (pl.), gaibe (pl.), gaide (pl.), zgaibarace (pl.). (Nu mai sta cu ~oarele departate!) 3. (MED.) picior plat = platfus. 4. proteza, (rar) pilug. (~ de lemn.) 5. v. butuc. 6. (TEHN.) (reg.) macau, popic. (~ la coada coasei.) 7. (TEHN.) picior cu culisa v. subler. 8. (BOT.) piciorul-caprei (Aegopodium podagraria) = (reg.) laba-ursului; piciorul-cocosului = a) (Ranunculus pedatus) (reg.) boglar, galbenele (pl.), floare-de-leac, floricica-de-leac; b) (Ranunculus acris) (reg.) curpenita, jab, rarunchi, floare-brosteasca, leustean-brostesc, ochiul-boului, ochiul-broastei, talpa-cocosului.

piciorul-cocosului s. v. floare-de-leac, galbenele, galbenele de munte.

RARUNCHI s. v. boglar, piciorul-cocosului, rinichi, sale, untisor.

TALPA-cocosului s. v. piciorul-cocosului.

calcii (-ie), s. n. – 1. Partea posterioara a talpii piciorului. – 2. Toc de incaltaminte. – 3. La cai, chisita. – 4. Parte posterioara in general (la piciorul cocosilor; talpa, la sanie etc.). – 5. Coaja, bucata de piine. – 6. (Inv.) Sfirsit. – Mr. calcińu, megl. calcǫn(u). Lat. calcaneum (Cipariu, Gram., 18; Puscariu 257; REW 1490; Candrea-Dens., 216; DAR); cf. it. calcagno, prov. calcanh, sp. calcano, port. calcanhar. Sensul 5 este traducerea literara a lat. calx. In medicina se foloseste forma lat. calcaneu, ca termen stiintific. – Der. cilciia, vb. (Trans., a pasi).

RANUNCULACEE s.f.pl. Familie de plante erbacee dicotiledonate, care au ca tip piciorul-cocosului; (la sg.) planta din aceasta familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. renonculacees].

RANUNCULACEE s. f. pl. familie de plante erbacee dicotiledonate, cu petalele separate, cu tuberculi sau rezomi: piciorul-cocosului. (< fr. renonculacees)

cocos ~i m. 1) Pasare domestica cu o creasta rosie pe cap, cu penele cozii lungi si arcuite si cu pinteni tari la picioare; masculul gainii. ◊ La (pe la sau spre) cantatul ~ilor in zori de zi. Basmul (sau povestea) cu ~ul rosu istorie fara sfarsit sau neadevarata. 2) pop. Mascul al unor pasari. ~ul potarnichii. 3) Ciocanel care loveste percutorul la armele de foc. 4) Miezul de la harbuz, mai dulce si fara samburi; inima. 5) la pl. Graunte de porumb coapte in sare sau in nisip infierbantat si desfacute in forma de floricele; cocosei. 6): ~ de vant figura de metal, reprezentand un cocos, instalata pe acoperisul casei, care, fiind mobila, arata dincotro bate vantul; girueta. ◊ A fi ~ de vant a se da dupa imprejurari; a fi conformist. /<sl. kokosi