BAHIC, -A I. adj. consacrat lui Bachus; de bautura, de chef. II. s. n. cantec de petrecere. III. s. m. picior metric (antic) dintr-o silaba scurta si doua lungi. (< fr. bacchique, lat. bacchicus)

ICTUS s. n. 1. accent care cade pe una din componentele unui picior metric. 2. partea cea mai reliefata a unui motiv melodic, asupra careia cade accentul. 3. (med.) atac morbid, subit; soc. (< fr., lat. ictus)

TERNAR, -A, ternari, -e, adj. 1. Care este compus din trei unitati sau din trei elemente. ♦ De ordinul al treilea. 2. (Despre versuri) Alcatuit din trei picioare metrice, avand fiecare cate o silaba accentuata. 3. (Muz.; despre o succesiune ritmica, o masura sau forma muzicala) Care se divizeaza in trei. – Din fr. ternaire, lat. ternarius.

DIPOD, -A, adj. (Lit.: despre versuri) Care este format din doua picioare metrice.

TRIBRAH, tribrahi, s. m. picior metric in poezia greco-latina alcatuit din trei silabe scurte. – Din fr. tribraque (dupa amfibrah).

DIPODIE s. f. (Lit.) Vers format din doua picioare metrice. – Din fr. dipodie.

TERNAR ~a (~i, ~e) 1) Care consta din trei elemente. Numar ~. 2) Care este de ordinul trei; al treilea la rand. 3) (despre versuri) Care este compus din trei picioare metrice. /<fr. ternaire

ANACLAZA s.f. (Lit.) Distribuire a unei silabe lungi la doua picioare metrice. [< fr. anaclase, cf. gr. anaklasis – rupere].

TRIBRAH s.m. picior metric alcatuit din trei silabe scurte. [Cf. fr. tribraque, germ. Tribrachys < gr. tri – trei, brachys – scurt].

ANACLAZA s. f. distribuire a unei silabe lungi la doua picioare metrice. (< fr. anaclase)

DIEREZA s. f. 1. disociere a unui diftong in elementele sale componente. 2. (in prozodia antica) despartire a doua picioare metrice intr-un vers. 3. separare chirurgicala a tesuturilor. 4. (biol.) diviziune si multiplicare celulara. (< fr. dierese, gr. diairesis)

DIPODIE s. f. reunire de doua picioare metrice, putand constitui un vers. (< fr. dipodie)

TRIPODIE s. f. vers din trei picioare metrice. (< fr. tripodie, gr. tripodia)

DACTIL, dactili, s. m. (In metrica moderna) picior de vers format dintr-o silaba accentuata urmata de doua silabe neaccentuate; (in metrica greco-latina) picior compus din trei silabe, prima lunga si celelalte doua scurte. [Pl. si: (n.) dactile] – Din fr. dactyle, lat. dactylys.

PENTAMETRU s.m. Vers greco-latin de cinci picioare. ♦ (In metrica moderna) Vers cu cinci silabe accentuate. [< fr. pentametre, cf. lat. pentameter, gr. pentametron < pente – cinci, metron – masura].

PROCELEUSMATIC, -A adj. (Metr.; despre picioare) Compus din patru silabe scurte. [Pron. -le-us-. / < fr. proceleusmatique, gr. prokeleusmatikos].

PENTAMETRU s. m. vers greco-latin de cinci picioare. ◊ (in metrica moderna) vers cu cinci silabe accentuate. (< fr. pentametre, gr. pentametrou)

ANAPEST, anapesti, s. m. (In versificatia greco-latina) Unitate metrica, formata din doua silabe scurte urmate de una lunga; (in metrica moderna) picior de vers alcatuit din doua silabe neaccentuate urmate de una accentuata. – Fr. anapeste (lat. lit. anapaestus).

MONOPODIE, monopodii, s. f. 1. (Lit.) Structura metrica alcatuita dintr-un singur picior. 2. (Med.) Malformatie congenitala caracterizata prin existenta unui singur picior. – Din fr. monopodie.

MONOPODIE s. f. 1. structura metrica foarte simpla, dintr-un singur picior. 2. malformatie congenitala constand din prezenta unui singur picior. (< fr. monopodie)

PENTAMETRU ~i m. (in metrica antica) Vers dactilic compus din cinci picioare. [Sil. -tru-] /<ngr. pentametron, fr. pentametre

SPONDEU ~e n. picior de vers compus din doua silabe accentuate (in metrica moderna) sau din doua silabe lungi (in metrica antica). /<lat. spondeus, fr. spondee

SCHIOP, -OAPA, schiopi, -oape, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care are un picior mai scurt decat celalalt (sau celelalte), caruia ii lipseste un picior; care schiopateaza cand merge, infirm sau bolnav de un picior. ♦ P. a**l. (Despre obiecte) Care nu se sprijina in egala masura pe toate picioarele; care nu are stabilitate. ♦ Fig. (Despre versuri) Cu unitatile metrice incomplete; cu imperfectiuni de ritm sau rima; nereusit, slab. 2. S. f. Masura populara de lungime, egala cu distanta de varful degetului mare pana la varful degetului aratator, cand cele doua degete sunt indepartate la maximum unul de altul. ◊ Expr. De o (sau cat o) schioapa = mult mai mic (sau mult mai mare) decat normal. – Din lat. *excloppus.

TROHEU, trohei, s. m. picior de vers alcatuit dintr-o silaba lunga si una scurta (in metrica poeziei antice) sau dintr-o silaba accentuata si una neaccentuata (in poezia moderna). – Din fr. trochee.

CATALECTIC, catalectice, adj., s. n. (in metrica greco-latina; in sintagma) Vers catalectic = vers care se termina printr-un picior incomplet. – Din fr. catalectique.

CATALECTIC, catalectice, adj. n. (In metrica greco-latina, in expr.) Vers catalectic = vers care se termina printr-un picior incomplet. – Fr. catalectique (<gr.).

DACTIL (< fr., lat., gr. daktylos „deget“) s. m. picior de vers format dintr-o silaba accentuata urmata de doua silabe neaccentuate (in metrica moderna) sau dintr-o silaba lunga urmata de doua scurte (in metrica antica).