Rezultate din textul definițiilor
DACTIL s.m. picior de vers format dintr-o silaba accentuata, urmata de doua silabe neaccentuate; picior de vers greco-latin format dintr-o silaba lunga, urmata de doua silabe scurte. // (Si in forma dactilo-) Element prim si secund de compunere savanta, cu semnificatia „in legatura cu degetele”, „deget”; „in legatura cu masina de scris”. [Pl. -li, (s.n.) -le. / < lat. dactylus, gr. daktylos, cf. fr. dactyle].
AMFIBRAH s. m. picior de vers format dintr-o silaba lunga (accentuata) incadrata de doua scurte (neaccentuate). (< fr. amphibraque, lat. amphibrachus)
AMFIMACRU s. m. picior de vers dintr-o silaba scurta incadrata de doua lungi (neaccentuate). (< fr. amphimacre)
ANAPEST s. m. picior de vers din doua silabe scurte (neaccentuate) si una lunga (accentuata). (< fr. anapeste, lat. anapaestus)
ANTISPAST s. n. picior de vers antic format dintr-un iamb si un troheu. (< fr. antispaste, lat. antispastus)
CORIAMB s. m. picior de vers greco-latin format dintr-un troheu si un iamb. (< fr. choriambe, gr. khoriambos)
DIAMB s. m. picior de vers latin din doi iambi. (< lat. diiambus)
DISILAB s. m. cuvant, picior de vers disilabic. (< fr. dissyllabe)
DOCHMIUS s. m. picior de vers antic compus dintr-o silaba scurta, doua lungi, urmate de o silaba scurta si iarasi de una lunga. (< fr., lat. dochmius, gr. dokhmios)
FALISC s. n. picior de vers antic din trei dactili si un iamb. (< it. falisco, lat. faliscum)
IAMB s. m. 1. picior de vers dintr-o silaba scurta (neaccentuata) si una lunga (accentuata). 2. (la greci) satira populara de expresie familiara. (< fr. iambe, lat. iambus)
IONIC1, -A I. adj. 1. ordin ~ = ordin arhitectonic cu coloane zvelte si capitelul cu doua volute laterale. ◊ (despre elemente arhitectonice, cladiri) in stil ionic. 2. (muz.) mod ~ = mod melodic a carui scara muzicala coincide cu aceea a modului major natural. II. s. m. picior de vers antic format din doua silabe lungi si doua scurte. ◊ (adj.) ritmul corespunzator. (< fr. ionique, lat. ionicus)
PEON2 s. m. picior de vers (antic) solemn, de patru silabe, dintre care una lunga si trei scurte. (< fr. peon, lat. paeon, gr. paion)
PIRIC1 s. m. picior de vers greco-latin, opus spondeului, format din doua silabe scurte. (< fr. pyrrhique, gr. pyrrhikhe)
SPONDEU s. m. 1. picior de vers greco-latin din doua silabe lungi. 2. vas pentru libatii. 3. arie muzicala lenta la flaut, care insotea libatiile. (< lat. spondeus, fr. spondee)
TRIBRAH s. m. picior de vers greco-latin din trei silabe scurte. (< fr. tribraque)
TROHEU s. m. picior de vers dintr-o silaba lunga (accentuata) si una scurta (neaccentuata); coreu. (< fr. trochee)
ANAPEST, anapesti, s. m. (In versificatia greco-latina) Unitate metrica, formata din doua silabe scurte urmate de una lunga; (in metrica moderna) picior de vers alcatuit din doua silabe neaccentuate urmate de una accentuata. – Fr. anapeste (lat. lit. anapaestus).
DACTIL, dactili, s. m. (In metrica moderna) picior de vers format dintr-o silaba accentuata urmata de doua silabe neaccentuate; (in metrica greco-latina) picior compus din trei silabe, prima lunga si celelalte doua scurte. [Pl. si: (n.) dactile] – Din fr. dactyle, lat. dactylys.
IAMB, iambi, s. m. picior de vers compus din doua silabe, dintre care, in prozodia antica, prima este scurta si a doua lunga, iar in prozodia moderna, prima este neaccentuata, iar cea de-a doua accentuata. – Din fr. iambe, lat. iambus.
IONIC1, -A, ionici, -ce, adj., s. n., s. m. 1. Adj., s. n. (Stil, ordin etc. arhitectonic) caracterizat prin coloane zvelte cu capitelul impodobit cu volute. 2. Adj. (Despre constructii sau elemente arhitectonice) Care tine de ionic1 (1), care se refera la ionic1; in stil ionic1. 3. S. m., adj.m. (picior de vers antic) format din patru silabe, doua lungi si doua scurte. [Pr.: i-o-] – Din fr. ionique.
TROHEU, trohei, s. m. picior de vers alcatuit dintr-o silaba lunga si una scurta (in metrica poeziei antice) sau dintr-o silaba accentuata si una neaccentuata (in poezia moderna). – Din fr. trochee.
ANTISPAST s. n. picior de vers (antic) alcatuit din patru silabe: doua silabe lungi intre doua silabe scurte. – Din fr. antispaste, lat. antispastus.
PEON2, peoni, s. m. picior de vers clasic format din patru silabe, dintre care una lunga. [Pr.: pe-on] – Din fr. peon, lat. paeon.
CORIAMB, coriambi, s. m. picior de vers antic de patru silabe, format dintr-un troheu si un iamb. [Pr.: -ri-amb] – Din fr. choriambe.
SPONDEU, spondei, s. m. (In versificatia greco-latina) picior de vers compus din doua silabe lungi. [Pl. si (n.) spondee] – Din lat. spondeus, fr. spondee.
AMFIBRAH ~i m. picior de vers format din trei silabe, prima si ultima fiind scurte (neaccentuate). /<lat. amphibrachus, fr. amphibraque
ANAPEST ~sti m. picior de vers din doua silabe scurte (neaccentuate) si una lunga (accentuata). /<fr. anapeste, lat. anapaestus
DACTIL ~i m. 1) (in versificatia antica) picior de vers format dintr-o silaba lunga si doua scurte. 2) (in versificatia moderna) picior de vers format dintr-o silaba accentuata, urmata de doua neaccentuate. /<fr. dactyle, lat. dactylus.
PEON2 ~i m. picior de vers clasic, format din patru silabe, dintre care una lunga. [Sil. pe-on] /<fr. peon, lat. paeon
SPONDEU ~e n. picior de vers compus din doua silabe accentuate (in metrica moderna) sau din doua silabe lungi (in metrica antica). /<lat. spondeus, fr. spondee
COREU s.n. picior de vers antic, format dintr-o silaba lunga si una scurta; troheu. [Pron. -eu, scris si choreu. / < lat. choreus < gr. choreios, cf. fr. choree].
CORIAMB s.m. picior de vers greco-latin, format dintr-un troheu si un iamb. [Pron. -ri-amb, scris si choriamb. / < fr. choriambe, cf. gr. choriambos < choreios – troheu, iambos – iamb].
DIAMB s.m. picior de vers latin din doi iambi. [< lat. diiambus, cf. gr. diiambos].
DISILAB s.m. picior de vers de doua silabe. ♦ Cuvant cu doua silabe. [< fr. dissyllabe].
DOCHMIUS s.n. picior de vers antic compus dintr-o silaba scurta, doua lungi, urmate de o silaba scurta si iarasi de una lunga. [Pron. -mi-us. / < fr., lat. dochmius, gr. dochmios].
FALISC s.n. picior de vers antic format din trei dactili si un iamb. [< lat. phalisc(um metrum)].
METRU2 s.m. 1. picior de vers ritmic in versificatia greco-latina, determinat de un grup de silabe lungi si scurte. ♦ Numarul de silabe si cezura necesara pentru a forma un gen de vers in versificatia moderna. 2. (Muz.) Ordinea succesiunii unitatilor de timp, determinata de accente tari sau slabe; sistemul de organizare a ritmului; ritm, cadenta. [Pl. -ri. / < fr. metre, cf. lat. metrum, gr. metron].
SPONDEU s.m. 1. picior de vers greco-latin, format din doua silabe lungi. 2. Vas pentru libatii. 3. Arie muzicala lenta la flaut, care insotea libatiile. [< lat. spondeus, gr. < spondeion].
TROHEU s.m. picior de vers format, in poezia antica, dintr-o silaba lunga si una scurta si, in poezia moderna, dintr-o silaba accentuata si una neaccentuata. V. coreu. [< fr. trochee, cf. lat. trochaeus, gr. trochaios].
AMFIBRAH s.m. picior de vers format din trei silabe, dintre care prima si ultima sunt scurte sau neaccentuate. [Cf. fr. amphibraque, lat., gr. amphibrachys].
AMFIMACRU s.m. picior de vers format din trei silabe, dintre care prima si ultima sunt lungi, iar cea din mijloc scurta. [Cf. fr. amphimacre, lat. amphimacrus, gr. amphimakros].
ANAPEST s.m. picior de vers format din doua silabe scurte si una lunga sau din doua silabe neaccentuate urmate de o silaba accentuata. [Cf. fr. anapeste, lat. anapaestus, gr. anapeistos].
ANTISPAST s.n. picior de vers de patru silabe, care are doua silabe lungi intre doua silabe scurte. [Cf. fr. antispaste, lat. antispastus, gr. antispastos].
IONIC s.n. picior de vers antic alcatuit din doua silabe lungi si doua scurte. [< lat. ionicus].
PEON2 s.m. picior de vers clasic de patru silabe, dintre care trei sunt scurte si una lunga. [Pron. pe-on. / < fr. peon, lat. paeon, cf. gr. paion < Paion – epitet al lui Apolo].
DIPOD, -A adj. 1. (despre animale inferioare) cu doua membre sau organe analoage servind drept picioare. 2. (despre versuri) alcatuit din doua picioare. (< fr. dipode)
METR2(O)-, -METRIE, -METRU elem. „masura, masuratoare”. „(picior de) vers”. (< fr. metr/o/-, -metrie, -metre, cf. gr. metron)
iamb (iambi), s. m. – picior de vers compus din doua silabe. – Var. (inv.) iambos. Ngr. ἴαμβος (Galdi 196). Sec. XVIII. – Der. iambic, adj., din fr. iambique.
troheu (-ei), s. m. – picior de vers format dintr-o silaba lunga si una scurta. Fr. trochee, cu pronuntare ngr. – Der. trohaic, adj. (format din trohei).
ANTISPAST, antispasturi, s. n. picior de vers (antic) alcatuit din patru silabe: doua silabe lungi intre doua silabe scurte. – Din fr. antispaste, lat. antispastus.
anapest m. sau n., pl. e (vgr. anapaistos, lovit inapoi). picior de vers grecesc si latin compus din doua silabe scurte si una lunga.
DACTIL (< fr., lat., gr. daktylos „deget“) s. m. picior de vers format dintr-o silaba accentuata urmata de doua silabe neaccentuate (in metrica moderna) sau dintr-o silaba lunga urmata de doua scurte (in metrica antica).
PENTAMETRU, pentametri, s. m. (In versificatia greaca si latina) vers de cinci picioare, alcatuit din doua emistihuri egale (doi dactili si o silaba lunga). – Din ngr. pentametron, fr. pentametre.
HEPTAMETRU adj., s.m. (vers) de sapte picioare. [< fr. heptametre, lat. heptametrum < gr. heptametros < hepta – sapte, metron – masura].
ARHILOC s. n. vers antic prezentand doua variante: mare ~ = vers din patru dactili (sau spondei) si trei trohei; mic ~ = vers din trei picioare, cu doi dactili si o silaba. (< lat. archilochium)
HEPTAMETRU adj., s. m. (vers) de sapte picioare. (< fr. heptametre, lat. heptametrum)
OCTOMETRU s. m. vers din opt picioare trohaice. (< engl. octometer)
TRIPODIE s. f. vers din trei picioare metrice. (< fr. tripodie, gr. tripodia)
HEPTAMETRU, heptametre, s. n. vers alcatuit din sapte picioare. – Din fr. heptametre.
HEXAMETRU, hexametri, s. m. (In versificatia latina si elena) vers dactilic de sase picioare, in care dactilul ocupa locul al cincilea, folosit in compozitii epice, in special in epopei, legende eroice, satire si scrisori. [Var.: exametru s. m.] – Din fr. hexametre, lat. hexameter.
SAFIC, -A, safice, adj. (In sintagmele) vers safic = vers endecasilabic cu cinci picioare, folosit in vechea lirica greaca si latina. Strofa safica = strofa compusa din patru versuri, primele trei safice, iar ultimul adonic. – Din fr. saphique, lat. sapphicus.
TERNAR, -A, ternari, -e, adj. 1. Care este compus din trei unitati sau din trei elemente. ♦ De ordinul al treilea. 2. (Despre versuri) Alcatuit din trei picioare metrice, avand fiecare cate o silaba accentuata. 3. (Muz.; despre o succesiune ritmica, o masura sau forma muzicala) Care se divizeaza in trei. – Din fr. ternaire, lat. ternarius.
TRIPODIE, tripodii, s. f. vers compus din trei picioare. – Din fr. tripodie, ngr. tripodia.
DIPODIE s. f. (Lit.) vers format din doua picioare metrice. – Din fr. dipodie.
SEPTENAR, -A, septenari, -e, adj. (Rar) Care priveste o perioada de sapte zile, sapte ani. ♦ (Despre versuri) Compus din sapte picioare si jumatate. – Din fr. septenaire, lat. septenarius.
SENAR, senare, adj. (In sintagma) vers senar = vers latin de sase picioare. – Lat. senarius, fr. senaire.
HEPTAMETRU ~i m. vers compus din sapte picioare. /<fr. heptametre
HEXAMETRU ~i m. (in versificatia antica) vers compus din sase picioare (al cincilea fiind un dactil). [Sil. -me-tru] /<fr. hexametre
TRIPODIE ~i f. vers compus din trei picioare. /<fr. tripodie, ngr. tripodia
ARHILOC s.m. vers al poeziei latine si grecesti, prezentand doua variante : mare arhiloc = vers compus din sapte picioare, dintre care primele patru sunt dactili (sau spondei) si ultimele trei sunt trohei ; mic arhiloc = vers format din trei picioare, cu doi dactili si o silaba. [Cf. lat. archilochium, gr. archilocheios < Archilochos – poet liric grec din antichitate].
OCTOMETRU s.m. vers alcatuit din opt picioare trohaice. [Cf. gr. okto – opt, metron – masura].
PENTAMETRU s.m. vers greco-latin de cinci picioare. ♦ (In metrica moderna) vers cu cinci silabe accentuate. [< fr. pentametre, cf. lat. pentameter, gr. pentametron < pente – cinci, metron – masura].
SAFIC, -A adj. vers safic = vers endecasilabic cu cinci picioare, cu cezura dupa al doilea picior, folosit in poezia lirica antica; strofa safica = strofa compusa din trei versuri safice si unul adonic. [Cf. fr. saphique, lat. sapphicus, gr. sapphikos < Safo – poeta greaca din antichitate].
DIPOD, -A adj. (Despre versuri) Alcatuit din doua picioare. [< fr. dipode, cf. gr. dis – doi, pous – picior].
DIPODIE s.f. (Metr.) Reunire de doua picioare, putand constitui un vers. [Gen. -iei. / < fr. dipodie].
HEXAMETRU s.m. vers dactilic de sase picioare, folosit in poezia epica. [Var. exametru s.m. / < fr. hexametre, cf. lat. hexameter < gr. hex – sase, metron – masura].
SEPTENAR, -A adj. (Rar) Care priveste o perioada de sapte zile, sapte ani; septenal. ♦ (Despre versuri) Compus din sapte picioare si jumatate. [< lat. septenarius, cf. fr. septenaire].
TRIPODIE s.f. vers compus din trei picioare. [Gen. -iei. / < fr. tripodie, gr. tripodia].
ANACRUZA s. f. 1. silaba neaccentuata care preceda primul picior complet al unui vers. 2. (muz.) sunet precedand primul timp tare al unei masuri. (< fr. anacrouse)
DIEREZA s. f. 1. disociere a unui diftong in elementele sale componente. 2. (in prozodia antica) despartire a doua picioare metrice intr-un vers. 3. separare chirurgicala a tesuturilor. 4. (biol.) diviziune si multiplicare celulara. (< fr. dierese, gr. diairesis)
PENTAMETRU s. m. vers greco-latin de cinci picioare. ◊ (in metrica moderna) vers cu cinci silabe accentuate. (< fr. pentametre, gr. pentametrou)
SEPTENAR, -A I. adj. care priveste o perioada de sapte zile, sapte ani. II. s. m. vers compus din sapte picioare si jumatate. (< lat. septenarius, fr. septenaire)
ALCAIC, -A, alcaici, -ce, adj. (In sintagmele) vers alcaic = vers antic format din cinci picioare, cu cezura dupa al doilea picior. Strofa alcaica = strofa compusa din patru versuri: doua alcaice, unul iambic si unul coriambic. [Pr.: -ca-ic] – Din fr. alcaique.
DIPOD ~da (~zi, ~de) (despre versuri) Care consta din doua picioare. /<fr. dipode
PENTAMETRU ~i m. (in metrica antica) vers dactilic compus din cinci picioare. [Sil. -tru-] /<ngr. pentametron, fr. pentametre
SAFIC ~ca (~ci, ~ce) (in poezia lirica clasica): vers ~ care consta din cinci picioare endecasilabice cu cezura dupa al doilea picior. Strofa ~ca strofa constand din trei versuri safice si unul adonic. /<fr. saphique
GALIAMB s.m. vers catalectic antic de patru picioare, pe care il cantau preotii Cibelei. [Pron. -li-amb. / < fr. galliambe].
CATALECTIC adj., s.n. (vers antic) terminat printr-un picior incomplet. [< fr. catalectique, cf. gr. katalektikos – incomplet].
BRAHICATALECTIC adj., s. n. (vers greco-latin) fara ultimul picior sau ultimele doua silabe. (< fr. brachycatalectique)
CATALECTIC adj. (despre versuri antice) terminat printr-un picior incomplet. (< fr. catalectique)
DIPODIE s. f. reunire de doua picioare metrice, putand constitui un vers. (< fr. dipodie)
GALIAMB s. m. vers catalectic antic de patru picioare, pe care il cantau preotii Cibelei. (< fr. galliambe)
CATALECTIC, catalectice, adj., s. n. (in metrica greco-latina; in sintagma) vers catalectic = vers care se termina printr-un picior incomplet. – Din fr. catalectique.
DIPOD, -A, adj. (Lit.: despre versuri) Care este format din doua picioare metrice.
ALCAIC ~ca (~ci, ~ce): vers ~ vers iambic, armonios, format din cinci picioare in versificatia latina si greaca. /<lat. alcaicus, fr. alcaique
SEPTENAR ~a ( ~i, ~e) 1) Care dureaza sapte zile sau sapte ani. 2) (despre versuri) Care este compus din sapte picioare si jumatate. /<lat. septenarius, fr. septenaire
SCHIoP ~ioapa (~iopi, ~ioape) 1) si substantival (despre fiinte) Care merge schiopatand; infirm de un picior; cotonog; sontorog. Cal ~. 2) (despre obiecte cu picioare) Care nu se sprijina uniform pe toate picioarele; lipsit de echilibru. 3) fig. (despre versuri) Care are ritm sau rima defectuoasa. /<lat. excloppus
TERNAR ~a (~i, ~e) 1) Care consta din trei elemente. Numar ~. 2) Care este de ordinul trei; al treilea la rand. 3) (despre versuri) Care este compus din trei picioare metrice. /<fr. ternaire
BRAHICATALECTIC adj., s.n. (vers greco-latin) terminat printr-un picior avand lipsa doua silabe. [< fr. brachycatalectique, cf. gr. brachys – scurt, katalektikos – incomplet].
SPONDAIC adj. vers ~ = hexametru in care al cincilea picior este un spondeu. (< fr. spondaique)
TRIMETRU s. n. vers antic din trei perechi de picioare iambice. (< fr. trimetre, lat. trimetrus)
CATALECTIC, catalectice, adj. n. (In metrica greco-latina, in expr.) vers catalectic = vers care se termina printr-un picior incomplet. – Fr. catalectique (<gr.).
ARHILOC, arhilocuri, adj. (In sintagma) vers arhiloc (si substantivat, s. n.) = vers format din sapte sau din trei picioare. – Din n. pr. Arhiloc.
SCHIOP, -OAPA, schiopi, -oape, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care are un picior mai scurt decat celalalt (sau celelalte), caruia ii lipseste un picior; care schiopateaza cand merge, infirm sau bolnav de un picior. ♦ P. a**l. (Despre obiecte) Care nu se sprijina in egala masura pe toate picioarele; care nu are stabilitate. ♦ Fig. (Despre versuri) Cu unitatile metrice incomplete; cu imperfectiuni de ritm sau rima; nereusit, slab. 2. S. f. Masura populara de lungime, egala cu distanta de varful degetului mare pana la varful degetului aratator, cand cele doua degete sunt indepartate la maximum unul de altul. ◊ Expr. De o (sau cat o) schioapa = mult mai mic (sau mult mai mare) decat normal. – Din lat. *excloppus.
TRIMETRU, trimetre, s. n. (Lit.) vers antic compus din trei perechi de picioare iambice. – Din fr. trimetre, lat. trimetrus.
SPONDAIC, spondaice, adj. (In versificatia greco-latina; in sintagma) vers spondaic = hexametru in care al cincilea picior este format dintr-un spondeu. [Pr.: -da-ic] – Din fr. spondaique.
TRIMETRU s.n. vers antic compus din trei perechi de picioare iambice. [Pl. -re. / cf. fr. trimetre, lat. trimetrus, gr. trimetros < tri – cu trei, metron – masura].
HEXAMETRU s. m. vers antic, specific genului epic, din sase picioare dactilice sau spondaice. (< fr. hexametre, lat. hexameter)
SAFIC, -A adj. 1. care apartine poetei Safo. ♦ vers ~ = vers grec sau latin endecasilabic cu cinci picioare (trei trohei, doi iambi si o silaba), cu cezura dupa al doilea picior, in poezia lirica; strofa ~a = strofa din trei versuri safice si unul adonic. 2. referitor la safism. (< fr. saphique, lat. sapphicus, gr. sapphikos)
DIMETRU s.m. vers antic alcatuit din doua masuri de doua picioare fiecare. [< fr. dimetre, cf. gr. dis – doi, metron – masura].
HEPTEMIMER, -A, heptemimeri, -e, adj. (Despre cezura unui vers) Care se afla dupa a saptea jumatate de picior. – Dupa fr. hepthemimere.
TETRAMETRU, tetrametri, s. m. vers grec compus din patru grupe a cate doua picioare (patru metri). – Din fr. tetrametre.
TETRAMETRU s.m. vers clasic greco-latin compus dintr-o serie de patru metri (patru grupe a cate doua picioare). [< fr. tetrametre, cf. gr. tetrametron < tetra – patru, metron – masura].
PEGAS s.m. 1. (Mit.) Cal inaripat; (fig.) simbol al inspiratiei poetilor. ◊ A incaleca pe pegas = a face versuri. 2. Specie de peste din Oceanul Indian cu inotatoarele in forma unor aripi. 3. Numele unei constelatii din emisfera boreala. [< fr. pegase, cf. Pegas – cal inaripat care a deschis cu o lovitura de picior izvorul muzelor de pe Helicon].
