SARAMPOI, sarampoi, s. m. (Reg.) Par lung si gros, folosit pentru a face garduri, picioare de pod etc. – Din magh. sorompo.

BRAHIOpodE (‹ fr. {i}; brahi + gr. pod- „picior”) s. n. pl. Increngatura de nevertebrate in care sint cuprinse animale marine de talie mica (sub 6 cm), solitare, bentonice, cu cochilie bivalva, fixate temporar sau permanent de substrat printr-un organ musculos, prin spini sau, direct, printr-una din valve. Au maximul de dezvoltare in Paleozoic.

CHENOpodIACEE (‹ fr.; {s} gr. khen „gisca” + pod- „picior”) s. f. pl. Familie de plante perene, bienale sau anuale, cu flori mici, de obicei verzi, dispuse in inflorescente dese. Unele se cultiva (ex. sfecla, spanacul), altele sint spontane (ex. brinca, iarba-grasa).

AVANTBEC, avantbecuri, s. n. Parte a unui picior de pod situata catre punctul de unde curge apa, amenajata special pentru a-l proteja impotriva presiunii apei si a corpurilor transportate de ea. [Var.: avanbec s. n.] – Din fr. avant-bec.

RADIER, radiere, s. n. 1. Tip de fundatie alcatuit dintr-un planseu de beton armat care se intinde de obicei sub intreaga constructie pe care o sustine. 2. Captuseala de beton, de bolovani sau de pavele executata pe fundul albiei unei ape, intre picioarele unui pod etc., pentru a impiedica eroziunea, spalarea pamantului de catre ape si adancirea albiei. 3. Bolta de beton sau de piatra asezata la baza unui tunel. [Pr.: -di-er] – Din fr. radier.

SPARGHET, spargheturi, s. n. Constructie in forma de pinten care serveste la apararea picioarelor unui pod de busteni de sloiurile aduse de apa etc. – Sparge + gheata (dupa fr. brise-glace).

STRAJER, -A, strajeri, -e, subst. 1. S. m. Persoana care avea obligatia sa pazeasca granitele (muntoase), in schimbul unor avantaje fiscale. ♦ P. gener. (Inv. si pop.) Paznic, straja. 2. S. m. si f. Tanar care apartinea strajeriei. 3. S. m. Constructie formata dintr-un grup de stalpi de lemn, montata langa piciorul unui pod de lemn, pentru a-l apara de loviturile plutelor. [Var.: (inv.) strejar s. m.] – Straja + suf. -ar.

pila (unealta, dispozitiv electric, teanc, picior de pod) s. f., g.-d. art. pilei; pl. pile

PILA² pile f. 1) Dispozitiv care transforma diverse forme de energie (termica, chimica etc.) in energie electrica. 2) picior de pod (din piatra, din metal etc.) care intareste un baraj. 3) fig. Ocrotire, sprijin acordat de o persoana cu functie importanta. Are pile la minister. [G.-D. pilei] /<fr. pile

SPARGHET ~uri n. Constructie din piloni de lemn si bare de solidarizare, asezata la picioarele unui pod pentru a-l feri de loviturile sloiurilor de gheata, de busteni plutitori etc. /a sparge + gheata

SARAMPOI¹ ~ m. reg. Par lung si gros, folosit in diferite scopuri (mai ales pentru garduri, picioare pe pod etc.). /<ung. sorompo

radier s. n. 1. Planseu de beton armat, care se intinde in toate directiile sub intreaga constructie pe care o sustine. 2. Captuseala de beton, bolovani sau pavele, executata pe fundul albiei unei ape, intre picioarele unui pod etc. impotriva eroziunii. 3. Bolta de beton sau de piatra la baza unui tunel. ◊ Canal care reglementeaza debitul de apa necesar plutaritului la iesirea dintr-un baraj. (< fr. radier)

AVANTBEC, avantbecuri, s. n. Parte a unui picior de pod situata spre punctul de unde curge apa, amenajata special pentru a rezista presiunii si loviturilor. – Fr. avant-bec.

CULEE ~ f. 1) Fiecare dintre cele doua picioare ale unui pod situate pe malurile opuse. 2) Canal prin care metalul topit se scurge din forme. [Sil. -le-e] /<fr. culee

CULEE s.f. 1. (Constr.) Masiv de zidarie care prin masa sa rezista la impingerea unui arc, a unei bolti sau a unei arcade. ♦ Fiecare dintre cele doua picioare ale unui pod, situate pe maluri. 2. Canal prin care metalul topit se scurge din tiparul piesei. [Pron. -le-e. / < fr. culee].

CULEE s. f. 1. masiv de zidarie care prin masa sa rezista la impingerea unui arc, a unei bolti sau arcade. ◊ fiecare dintre cele doua picioare ale unui pod, pe maluri. 2. canal prin care metalul topit se scurge din tiparul piesei. (< fr. culee)

pod(O)-, -pod, -podIE elem. „picior, peduncul, suport”. (< fr. pod/o/-, -pode, -podie, cf. gr. pous, podos)

podO- Element prim de compunere savanta cu sensul de „picior” sau „peduncul”. [Var. pod-. / < fr., it. podo-, cf. gr. pous, podos].

PILA s.f. 1. Dispozitiv alcatuit din doi electrozi introdusi intr-un electrolit, care transforma energia dezvoltata de un agent chimic in energie electrica. ♦ Pila atomica = dispozitiv pentru producerea unei reactii nucleare. 2. (Constr.) picior intermediar intre culeele unui pod, facut din zidarie, din beton sau din metal. 3. (Fam.) Manevra, interventie, sustinere nedreapta a cuiva in scopuri necunoscute; sprijin nedrept, nemeritat. [< fr. pile, it. pila].

DIPLOpodE s. n. pl. clasa de antenate cu doua perechi de picioare la fiecare segment. (< diplo- + -pod)

PILA s. f. 1. dispozitiv din doi electrozi introdusi intr-un electrolit, care transforma energia dezvoltata de un agent chimic in energie electrica. ♦ ~ atomica = reactor nuclear; ~ electrochimica = pila de curent continuu. 2. (fam.) protectie, sprijin dat cuiva de o persoana influenta; (p. ext.) persoana insasi. ♦ a avea e = a se bucura de protectia cuiva. 3. picior intermediar intre culeele unui pod, din zidarie, beton sau metal. (< fr. pile)

anapoda adv. (ngr. anapoda, d. ana, contra, inapoi, si poda, picior. V. a- si cala-pod). Pe dos, invers: toate mi-au iesit anapoda! Adj. fix. Sucit: ce om anapoda!.

PALEE¹, palee, s. f. picior intermediar de sustinere a unui pod de lemn cu mai multe deschideri. – Din fr. palee.

SUPINATIE s.f. 1. Rasucire a mainii cu podul palmei in sus. ♦ Rasucire a piciorului in raport cu gamba. 2. Decubit dorsal, cu capul rasturnat, bratele si picioarele intinse si odihnind pe pat, semn al unei mari slabiri. [Gen. -iei. / < fr. supination, cf. lat. supinare – a raspunde].

PALEE¹ s.f. picior intermediar de sustinere a grinzilor principale ale unui pod de lemn. [Pron. -le-e. / < fr. palee, cf. lat. palus – stalp].

ahtapod m. (turc. ahtapod, d. ngr. ahtapodi si vgr. oktapodes si oktapus, gen. -apodos, cu opt picioare; bg. ahtapod. V. anapoda, anti-, cala- si cefalo-pod, podagra). Dun. Rar. Caracatita.

CULEE, culee, s. f. 1. Canal prin care curge metalul de turnat din palnia de turnare in cavitatea formei. 2. Materialul solidificat in piciorul si palnia de turnare. 3. Infrastructura care se executa la capatul unui pod pentru a prelua sarcinile transmise de suprastructura acestuia si a sustine calea de acces pe pod. – Din fr. culee.

STALP, stalpi, s. m. 1. Lemn lung si gros, de obicei cioplit si fixat in pamant, care serveste pentru a sustine ceva; element masiv de constructie, cu lungimea mare in raport cu dimensiunile sectiunii, confectionat din lemn, din metal, din beton armat etc., care serveste la sustinerea unei cladiri, a unei instalatii, a unui pod, a liniilor electrice aeriene, a antenelor etc. ◊ Expr. Stalp de cafenea = persoana care isi petrece timpul prin cafenele. ♦ picior, coloana ornamentala la o mobila (in special la pat). 2. Portiune neexploatata dintr-un zacamant, destinata sustinerii tavanului unui abataj. 3. Fig. Persoana care constituie un sprijin, un reazem, un ajutor de baza pentru cineva. ◊ Stalpul casei = capul familiei. – Din sl. stlupu.