Rezultate din textul definițiilor
ACVAMARIN s. n. Varietate limpede de beril de culoare albastru-deschis sau verzuie, folosita ca piatra pretioasa. – Din it. acquamarina.
BRILIANT, briliante, s. n. 1. Diamant slefuit in dubla piramida cu numeroase fatete pentru accentuarea reflexului luminii, folosit ca piatra pretioasa, montat in bijuterii. 2. Numele celui mai mic corp de litera tipografica. [Pr.: -li-ant] – Din fr. brillant, rus. brilant.
GEMA, geme, s. f. Nume generic pentru orice piatra pretioasa translucida. ♦ Bijuterie sau obiect de arta facut dintr-o piatra pretioasa sau semipretioasa pe care sunt gravate figuri ori motive decorative. ♦ (Adjectival; in sintagma) Sare gema = sare de bucatarie cristalizata, extrasa ca atare dintr-o salina; halit2. – Din fr. gemme, lat. gemma.
GLIPTIC, -A, gliptici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Arta de a grava figuri sau motive decorative pe o piatra pretioasa sau semipretioasa sau pe mulajele pentru monede si medalii. 2. Adj. Care apartine glipticii, privitor la gliptica. – Din fr. glyptique.
HELIODOR s. n. Varietate galbena, transparenta de beril, care contine putin oxid de fier si este o piatra pretioasa. [Pr.: -li-o-] – Din fr. heliodore.
SAFIR, safire, s. n. 1. Varietate de corindon de culoare albastra, transparenta, folosita ca piatra pretioasa. 2. Varietate de blana de nurca de culoare albastrie. – Din fr. saphir, lat. sapphirus.
RUBIN, rubine, s. n. (Adesea fig.) Varietate de corindon foarte dur, de culoare rosie, care se gaseste in natura cristalizata sau se obtine sintetic, folosita ca piatra pretioasa. [Pr. si: rubinuri] – Din it. rubino, lat. rubinus, germ. Rubin.
DIAMANT, diamante, s. n. 1. Varietate cristalina de carbon, de obicei transparenta si cu luciu puternic, avand cea mai mare duritate dintre toate mineralele si folosita ca piatra pretioasa sau la diverse unelte de slefuit, de taiat si zgariat; adamant. 2. Unealta pentru taiatul sticlei, alcatuita dintr-un diamant (1) comun fixat intr-un suport metalic cu maner. 3. Cel mai mic corp de litera de tipar. [Pr.: di-a-] – Din fr. diamant.
TOPAZ, topaze, s. n. Silicat natural de aluminiu cu fluor, cristalizat in sistemul rombic, de obicei de culoare galbena, folosita ca piatra pretioasa. [Pl. si: topazuri] – Din fr. topaze.
MONTURA, monturi, s. f. Piesa sau parte a unui sistem tehnic in care se monteaza o alta piesa a acestuia. ♦ Spec. Mod de fixare a pietrelor pretioase intr-o bijuterie; garnitura de metal care fixeaza o piatra pretioasa intr-o bijuterie sau care adaposteste mecanismul unui ceasornic. – Din germ. Montur, fr. monture.
NESTEMATA, nestemate, adj. (in sintagma) Piatra nestemata (si substantivat, f.) = mineral rar, cu aspect atragator si duritate mare, folosit mai ales pentru podoabe; piatra pretioasa, piatra scumpa. ♦ P. ext. (Rar) De piatra scumpa. [Var.: nestimata adj.] – Cf. lat. aestimatus.
RAR, -A, rari, -e, adj., s. f. I. Adj. 1. Care, intr-un sir de lucruri sau de fiinte de acelasi fel, se afla fata de celelalte la o distanta mai mare decat cea obisnuita. 2. (Despre un intreg) Care are elementele componente mai departate unele de altele decat de obicei. Panza rara. 3. (Adesea adverbial) Care se petrece, se efectueaza sau se succeda la intervale mai departate sau intr-un timp mai lung decat cel obisnuit; care se desfasoara intr-un ritm lent. 4. (Adesea adverbial) Care este putin numeros, care se gaseste numai in putine locuri sau apare la intervale mai departate. ♦ Neobisnuit, exceptional. 5. Distins, ales, scump, pretios (prin faptul ca nu se intalneste prea des), superior (ca merit sau ca valoare). ◊ Piatra rara = piatra pretioasa. II. S. f. (Reg.) Un fel de mreaja de pescuit, cu o impletitura rara (I 2). – Lat. rarus.
DESERTIZA, desertizez, vb. I. Tranz. 1. A scoate din montura o piatra pretioasa. 2. A efectua o desertizare. – Cf. fr. dessertir.
SERTIZA, sertizez, vb. I. Tranz. 1. A fixa o piatra pretioasa sau ornamentala in montura metalica prin indoirea marginilor monturii. 2. A asambla, a fixa doua piese tubulare prin indoirea peretilor la capatul uneia dintre ele. – Dupa fr. sertir.
NESTEMATA s. v. piatra pretioasa.
PIATRA s. 1. v. roca. 2. (GEOL.) piatra-de-var v. calcar; piatra ponce = spuma-de-mare, (inv.) piatra spumoasa. 3. (MIN.) piatra pretioasa = nestemata, piatra rara, piatra scumpa, (inv.) stema; piatra rara v. piatra pretioasa; piatra scumpa v. piatra pretioasa. 4. (reg.) rasnitoare. (~ de moara.) 5. piatra funerara = (prin Ban.) zleaman. 6. piatra de vin v. tartru. 7. v. tartru. 8. v. calcul. 9. v. calculoza. 10. v. grindina.
STEMA s. v. nestemata, piatra pretioasa, piatra rara, piatra scumpa.
beril (piatra pretioasa) s. n., pl. beriluri
BRILIANT ~e n. Diamant mic, slefuit, cu numeroase fatete care accentueaza reflexul luminii, folosit ca piatra pretioasa, la bijuterii. [Sil. -li-ant] /<fr. brillant
GEMA1 ~e f. 1) (nume generic) piatra pretioasa translucida. 2) Bijuterie cu o astfel de piatra pretioasa pe care sunt gravate figuri decorative. /<fr. gemme, lat. gemma
NESTEMATA ~e adj. si substantival Piatra ~ a) piatra pretioasa; piatra scumpa; b) lucru deosebit de valoros. /< lat. aestimatus
OLMAZ ~uri n. inv. 1) Mineral cu luciu puternic (de culoare roz) intrebuintat ca piatra pretioasa; diamant (roz). 2) piatra pretioasa de culoare trandafirie; diamant (roz). /cf. ucr., rus. almaz
RUBIN ~e n. 1) Mineral transparent, foarte dur, de culoare rosie, intrebuintat ca piatra pretioasa si in mecanica de precizie. 2) piatra pretioasa din acest mineral. /<lat. rubinus, germ. Rubin
SMARALD ~e n. 1) Mineral foarte transparent, de culoare verde-deschisa, folosit ca piatra pretioasa. 2) piatra pretioasa din acest mineral. /<ngr. smaragdos, it. smeraldo
SPINEL ~i m. 1) Mineral cristalizat divers colorat, intrebuintat ca piatra pretioasa. 2) piatra pretioasa corespunzatoare. /<germ. Spinell, fr. spinelle
VERIGHETA ~e f. Inel fara piatra pretioasa, purtat ca simbol al legaturii dintre logodnici sau dintre soti. /veriga + suf. ~eta
BERIL s.n. Silicat natural de beriliu si aluminiu folosit ca piatra pretioasa, care in functie de culoare da smaraldul, acvamarinul etc. [Pl. -luri. / < fr. beryl, lat. beryllus, gr. beryllos].
CRISOBERIL s.n. Mineral transparent de culoare verde, piatra pretioasa rara; alexandrit. [< fr. chrysoberyl, cf. gr. chrysos – aur, fr. beryl].
DIAMANT s.n. 1. Varietate cristalina si transparenta a carbonului, care are cea mai mare duritate dintre toate mineralele; se foloseste ca piatra pretioasa, ca abraziv etc. 2. Unealta formata dintr-o bucatica de diamant (1) fixata pe un suport cu maner, care se foloseste la taiatul sticlei. ♦ Lingurita de metal cu suprafata exterioara acoperita cu tandari fine de diamant (1), folosita in dentistica. 3. Corp mic de litera. 4. Varf de ancora. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. diamant, germ. Diamant < gr. adamas].
GRANAT s.n. Mineral cristalizat, aflat in rocile eruptive si in unele roci sedimentare sau metamorfice, folosit ca piatra de slefuit sau ca piatra pretioasa. [Pl. -te, (s.m.) -ti. / cf. germ. Granat, it. granato].
PANDANTIV s.n. 1. Bijuterie, piatra pretioasa in forma rotunda sau ovala, care se poarta atarnata la gat. 2. Portiune a unei bolti sferice aflata intre arcele mari care sustin o cupola. [Var. pendantiv s.n. / < fr. pendentif].
SAFIR s.n. 1. Varietate transparenta de corindon de culoare albastra folosita ca piatra pretioasa. 2. Varietate de blana de nurca de culoare albastra. [Pl. -re, -ruri. / < fr. saphir, lat. sapphirus, gr. sappheiros < ebr. sappir – cel mai frumos lucru].
TOPAZ s.n. Silicat natural de aluminiu si fluor, piatra pretioasa de culoare galbena. [< fr. topaze, cf. lat. topazus, gr. topazos – din insula Topazos de la Marea Rosie].
ACVAMARIN s.n. (Min.) Substanta albastra-verzuie, care este o varietate de beril, folosita ca piatra pretioasa. [< it. acquamarina].
BIZOTA vb. I. tr. A slefui o margine oblic (la o oglinda, o piatra pretioasa, un smalt dentar etc.). [< fr. biseauter].
DESERTIZA vb. I. tr. (Rar) A scoate din montura (o piatra pretioasa). [Cf. fr. dessertir, dessertissage].
gogon, gogoane, s.n. (reg.) 1. bob de piatra pretioasa (de diamant). 2. ardei mic si rotund.
iacint s.m. (inv.) 1. zambila. 2. varietate de topaz (piatra pretioasa).
iezm s.m. (inv.) piatra pretioasa, tare si opaca, de culoare alba; iaspis alb, matostat.
GLIPTICA s.f. Arta de a grava pe o piatra pretioasa sau semipretioasa. [< fr. glyptique, cf. gr. glyptike].
nastrapata adj. f. (reg.; in sintagme) piatra nastrapata = piatra pretioasa.
MONTA vb. I. tr. 1. A aseza, a potrivi la locul lor (piesele unei masini, ale unui aparat etc.); a imbina, a asambla. ♦ A fixa o piatra pretioasa intr-o bijuterie. 2. A pregati pentru reprezentare, a pune in scena (o piesa de teatru, un spectacol). 3. (Fig.) A atata, a incita (pe cineva) contra cuiva; a instiga. [< fr. monter].
RUBIN s.n. Varietate rosie de corindon, foarte dur, folosita ca piatra pretioasa si in mecanica de precizie. [Pl. -ne, -nuri, (s.m.) -ni. / < it. rubino, lat. rubinus, cf. germ. Rubin].
SERTIZA vb. I. tr. A reduce sectiunea la capatul unei piese tubulare prin deformarea plastica a peretilor ei. ♦ A fixa proiectilul in tubul cartusului. ♦ A fixa o piatra pretioasa intr-o montura. [Cf. fr. sertir].
SMARALD s.n. Varietate verde de beril, piatra pretioasa. [Var. smaragd, smarand s.n. / < rus. smarald, germ. Smaragd].
SPINEL s.m. Aluminat natural de magneziu, mineral cristalizat de culoare rosie, galbena, albastra sau verde, folosit ca piatra pretioasa. [< fr. spinelle].
ACVAMARIN s. n. varietate de beril, albastra-verzuie, piatra pretioasa. (< it. acquamarina)
BERIL s. n. silicat natural de beriliu si aluminiu, mineral sticlos, incolor sau divers colorat, piatra pretioasa. (< fr. beryl, lat. beryllus, gr. baryllos)
BIZOTA vb. tr. a slefui oblic muchiile la o oglinda, o piatra pretioasa, un smalt dentar. (< fr. biseauter)
BRILIANT s. n. 1. diamant slefuit in forma de dubla piramida, piatra pretioasa. 2. caracter de litera de trei puncte tipografice. (< fr. brillant, rus. brilliant)
CORINDON s. n. oxid natural de aluminiu, incolor sau divers colorat, aproape tot atat de dur ca diamantul, piatra pretioasa si abraziv. (< fr. corindon)
CRISOBERIL s. n. mineral transparent de culoare galbena, piatra pretioasa; alexandrit. (< fr. chrysoberyl)
CRISOLIT s. n. piatra pretioasa, varietate de peridot, verde; olivina. (< fr. chrysolite)
DESERTIZA vb. tr. a desface doua piese sertizate. ◊ a scoate din montura (o piatra pretioasa). (dupa fr. dessertir)
DIAMANT s. n. 1. varietate de carbon pur, cristalizat, incolor si transparent, cu luciri puternice; cel mai dur dintre toate mineralele, folosit ca piatra pretioasa, ca abraziv etc. 2. unealta formata dintr-o bucatica de diamant (1) fixata pe un suport cu maner, care se foloseste la taiatul sticlei. ◊ lingurita de metal cu suprafata exterioara acoperita cu tandari fine de diamant (1), folosita in dentistica. 3. cel mai mic corp de litera de tipar. 4. extremitatea inferioara a fusului unei ancore. (< fr. diamant, /3/ germ. Diamant)
GEMA s. f. 1. piatra pretioasa in stare cristalina pura. ♦ (adj.) sare ~ = sare de bucatarie. 2. bijuterie cu o piatra (semi)pretioasa pe care sunt gravate figuri sau motive decorative. 3. (bot.) mugur. (< fr. gemme, lat. gemma)
GRANAT1 s. n. silicat natural de calciu, fier, magneziu, aluminiu sau crom, cristalizat, de culoare rosie, din rocile eruptive, folosit ca piatra de slefuit sau ca piatra pretioasa. (< germ. Granat)
HELIODOR s. n. varietate de beril galben-verzui, transparent, piatra pretioasa. (< fr. heliodore)
HESONIT s. n. varietate de granat, incolor, verzui-brun, galben sau rosu, piatra pretioasa. (< germ. Hessonit)
MONTA1 vb. I. tr. 1. a aseza, a potrivi la locul lor (piesele unei masini, ale unui aparat etc.); a imbina, a asambla. ◊ a fixa o piatra pretioasa intr-o bijuterie. 2. a pune in scena o piesa de teatru, un spectacol. 3. a pune la cale, a atata, a instiga. II. refl. a se irita, a se infuria. (< fr. monter)
PANDANTIV s. n. 1. bijuterie, piatra pretioasa rotunda sau ovala, care se poarta atarnata la gat. 2. portiune triunghiulara a unei bolti sferice intre arcele mari care sustin o cupola sau o turla. (< fr. pendentif)
RUBIN s. n. varietate rosie de corindon, foarte dur, piatra pretioasa si in mecanica de precizie. (< it. rubino, lat. rubinus, germ. Rubin)
SAFIR s. n. 1. varietate albastra, transparenta, de corindon, piatra pretioasa. 2. blana de nurca de culoare albastra. (< fr. saphir, lat. sapphirus)
SERTIZA vb. tr. 1. a ansambla, a fixa doua piese tubulare prin deformarea plastica a peretilor la capatul uneia dintre ele. ◊ a fixa proiectilul in tubul cartusului. 2. a fixa o piatra pretioasa sau ornamentala intr-o montura metalica prin indoirea marginilor monturii. (dupa fr. sertir)
SMARALD s. n. varietate verde, transparenta de beril, piatra pretioasa. (< it. smaralde)
SPINEL s. m. minereu de magneziu, cristalizat, de culoare rosie, galbena, albastra sau verde, piatra pretioasa. (< fr. spinelle)
nestimat (nestimata), adj. – pretios, valoros. – Var. nestemat. Din pref. negativ ne-, cu participiu lat. aestimare (Tiktin; Pascu, Arch. Rom., VI, 261; cf. REW 246). Se spune numai despre pietrele pretioase. – Der. nestimata, s. f. (piatra pretioasa).
sertisa (-sez, -at), vb. – 1. A monta, a fixa o piatra pretioasa. – 2. A impodobi. Fr. sertir, pornind de la part. prezent sertissant.
ACVAMARIN s. n. Varietate de beril de culoare albastra-deschisa sau verzuie, folosita ca piatra pretioasa. – It. acquamarina.
BORT (‹ fr. {i}) s. n. Varietate de diamant translucid, puternic colorat, cu luciu gras, cristalizat sub forma de concretiuni neregulate sau ca granule sferice cu structura radiala, fibroasa si numeroase imperfectiuni (din care cauza nu este folosit ca piatra pretioasa). Este utilizat la fabricarea sapelor de foraj si a uneltelor pentru prelucrarea metalelor.
CORINDON (‹ fr.) s. n. Oxid natural de aluminiu, format in rocile metamorfice de contact, in segregatiile magmatice de magnetit, gasindu-se frecvent si in aluviuni. Are aspect de mase compacte sau granulare, prezinta cea mai mare duritate dupa diamant, este transparent si variat colorat: rosu (rubin), galben (topaz oriental), verde (smarald), albastru (safir). Se foloseste ca piatra pretioasa, in mecanica de precizie si in ceasornicarie. Varietatile comune opace se utilizeaza ca abraziv.
KUNTIT subst. Varietate de spodumen (silicat de litiu si aluminiu), cristalizat monoclinic. Are cukoare verzuie, galben-verzuie sau violeta. Este o piatra pretioasa rara, folosita la bijuterii datorita proprietatilor cristalelor de a-si schimba brusc coloratia fata de axul de simetrie, de la aproape incolor pana la violet intens si rosu-violet.
BERIL, beriluri, s. n. piatra pretioasa de diverse culori, reprezentand un silicat natural de beriliu si aluminiu. – Din fr. beryl, lat. beryllus.
BIJUTERIE, bijuterii, s. f. Obiect de podoaba facut din metal nobil (si pietre pretioase); giuvaer. ♦ Magazin specializat in confectionarea si vanzarea giuvaerurilor. – Din fr. bijouterie.
BIZOTA, bizotez, vb. I. Tranz. A slefui oblic muchiile unei oglinzi, ale unei pietre pretioase etc. – Din fr. biseauter.
CABOSON, cabosoane, s. n. 1. piatra pretioasa sau semipretioasa fara fatete, fixata intr-o montura de metal. 2. (Arhit.) Ornament mic de piatra incrustat intr-o fatada. – Din fr. cabochon.
CARAT, carate, s. n. 1. Indice pentru continutul relativ in aur al aliajelor acestuia, egal cu a 24-a parte din masa totala. 2. Unitate de masura a greutatii pietrelor pretioase, egala cu 0,2 grame. [Var.: carata s. f.] – Din fr. carat.
DACTILIOTECA s. f. Colectie de inele sau de pietre pretioase. ♦ Caseta, sipet pentru pastrarea inelelor sau a pietrelor pretioase. [Pr.: -li-o-] – Din germ. Daktyliothek.
GHIUL, ghiuluri, s. n. Inel (barbatesc) masiv din aur (cu pietre pretioase). – Din tc. kul.
GLIPTOTECA, gliptoteci, s. f. Colectie de pietre pretioase sau semipretioase gravate; p. ext. muzeu (sau sectie intr-un muzeu) in care se pastreaza asemenea colectii. – Din fr. glyptotheque, germ. Glyptothek.
SMARALD, smaralde, s. n. piatra pretioasa stralucitoare (varietate de beril), de culoare verde, foarte transparenta. [Var.: smaragd, (reg.) smarand s. n.] – Din it. smeraldo, ngr. smaragdos.
SPINEL, spineli, s. m. Minereu de magneziu cristalizat in sistemul cubic, divers colorat, cu luciu sticlos si duritate mare, cu varietati folosite ca pietre pretioase. – Din fr. spinelle.
STEMA, steme, s. f. 1. Semn conventional distinctiv, caracteristic si simbolic, al unei tari, al unui oras, al unei dinastii etc.; emblema, blazon. 2. Coroana, diadema. ◊ Expr. A fi cu stema-n frunte = (despre oameni) a fi (sau a se crede) mai deosebit, mai grozav decat altii. 3. (Inv.) piatra pretioasa. 4. Semn caracteristic, pata sau smoc de par (de alta culoare) pe fruntea unor animale. – Din ngr. stemma.
FULIE, fulii, s. f. (Bot.) Narcisa. ♦ Podoaba de pietre pretioase in forma acestei flori. – Din tc. fulya.
PAFTA, paftale, s. f. 1. Incheietoare ornamentala la haine sau la cingatori, lucrata de obicei din metal (pretios si impodobita cu pietre pretioase). ♦ Cingatoare alcatuita din placi de metal legate intre ele cu lantisoare sau fixate intre ele cu tinte. ♦ Dispozitiv (metalic) de inchidere a unui obiect (carte, cutie etc.). 2. Piesa din tabla de otel folosita pentru fixarea cablurilor pe zidurile cladirilor. – Din tc. pafta.
CORINDON s. n. Oxid natural de aluminiu, foarte dur, divers colorat, de obicei in nuante de albastru si galben, ale carui varietati transparente sunt folosite ca pietre pretioase, iar altele, cu aspect de mase granuloase, sunt folosite ca abraziv pentru slefuire. – Din fr. corindon.
PIETRARIE1, pietrarii, s. f. 1. Cariera de piatra. 2. Gramada, morman de pietre; loc pietros. 3. (Rar) Multime de pietre pretioase. – piatra + suf. -arie.
pretios, -OASA, pretiosi, -oase, adj. 1. Care are, reprezinta o mare valoare materiala, spirituala, morala etc.; care este de mare pret, de mare importanta; scump. ◊ Metal pretios v. metal. piatra pretioasa v. piatra. ♦ Pe care cineva il pretuieste, il stimeaza, il iubeste mult. 2. De un rafinament exagerat, cautat; lipsit de simplitate si de naturalete; afectat. [Pr.: -ti-os] – Din fr. precieux, lat. pretiosus, it. prezioso.
SALBA, salbe, s. f. 1. Podoaba de purtat la gat, alcatuita dintr-unul sau mai multe siraguri de monede, medalii, pietre pretioase sau margele. ◊ Expr. Salba d******i = persoana suparatoare, de care nu poti scapa; om rau, necinstit, ticalos. 2. (Zool.) Fanon. 3. Compuse: salba-moale = arbust cu frunze opuse, lanceolate sau eliptice, cu florile verzi-galbui si cu fructele capsule rosii (Evonymus latifolius); salba-raioasa = arbust inalt de 1-3 m, cu flori mici, brune, care contine gutaperca in scoarta radacinilor (Evonymus verrucosa). – Lat. subalba.
SLEFUI, slefuiesc, vb. IV Tranz. 1. A prelucra o suprafata dura prin frecare, pilire, taiere sau rindeluire, pentru a o netezi sau pentru a-i da o anumita forma; a lustrui. ♦ Fig. A cizela, a retusa, a perfectiona un text literar. ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A deveni rafinat, a se civiliza. 2. A taia suprafata unei pietre (pretioase) in fatete fine (pentru a-i mari valoarea si stralucirea). – Din germ. schleifen.
SLEFUIT2, -A, slefuiti, -te, adj. 1. Cizelat, lustruit. ♦ Fig. Manierat, rafinat. 2. (Despre pietre pretioase, cristale) Cu suprafata taiata in fatele fine care se intretaie intre ele. – V. slefui.
STRAS, strasuri, s. n. Sticla de diferite forme poliedrice, slefuita pe fete, care contine plumb, folosita ca imitatie de pietre pretioase pentru podoabe; obiect de podoaba facut din asemenea bucati de sticla. [Var.: stras s. n.] – Din fr. strass, germ. Strass.
FATETA, fatete, s. f. 1. Fiecare dintre fetele (slefuite ale) unei pietre pretioase, ale unei sticle, ale unui metal etc. ♦ Fig. Fiecare dintre aspectele unei probleme, ale unei lucrari, care impreuna alcatuiesc un ansamblu. 2. (In sintagma) Fateta de cutit = tesitura a muchiei taietoare la cutitele de prelucrare prin aschiere. 3. (Tipogr.) Placa de fonta care serveste ca fundament pentru un cliseu sau pentru o placa de stereotipie. – Din fr. facette (refacut dupa fata).
SOLITAR, -A, solitari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se gaseste singur; izolat, singuratic. ◊ Floare (sau frunza etc.) solitara = floare (sau frunza etc.) care creste singura pe tulpina. ♦ (Despre locuri) Pustiu, neumblat. ♦ (Despre fiinte; adesea substantivat) Care traieste sau caruia ii place sa traiasca singur, izolat, departe de societate. 2. S. n. piatra pretioasa (in special diamant de mare valoare) montata singura la o bijuterie (sau iesind in evidenta intr-o montura dintr-un grup de pietre mai mici). – Din fr. solitaire, lat. solitarius.
MONTA1, montez, vb. I. Tranz. 1. A fixa la locul lor diferite piese ale unui sistem tehnic; a asambla, a imbina. ♦ A fixa, a amplasa la locul de functionare o parte a unui mecanism, a unui obiect. ♦ A fixa pietre pretioase intr-o bijuterie. 2. A pregati reprezentarea unui spectacol artistic, a pune in scena. 3. Fig. A pune la cale. ♦ A intarata pe cineva impotriva cuiva; a atata. – Din fr. monter.
DIAMANTICALE s. f. pl. (Inv.) Bijuterii impodobite cu diamante; p. gener. bijuterii, pietre pretioase. [Pr.: di-a-] – Din ngr. diamandika
SARIC, saricuri, s. n. (Inv.) Val facut dintr-o tesatura fina (si adesea impodobit cu pietre pretioase), care se infasura in jurul fesului, alcatuind impreuna turbanul turcesc; p. gener. turban. – Din tc. sarik.
ARTIFICIAL adj. 1. contrafacut, fals, imitat. (Pietre pretioase si pietre ~.) 2. v. fals. 3. v. afectat. 4. afectat, cautat, fals, fortat, nefiresc, nenatural, nesincer, prefacut, silit, silnic, studiat, teatral, (rar) teatralist. (Gesturi ~; atitudine ~; un ras ~.)
ACVAMARIN n. piatra pretioasa de culoare albastra-verzuie. /<it. acquamarina
APA ape f. 1) Lichid transparent, incolor, fara gust si fara miros, fiind o combinatie de oxigen si hidrogen. ~ potabila. ~ dura. ◊ ~ chioara se spune despre supe, vinuri etc. care contin prea multa apa si nu au nici un gust. ~ de ploaie vorbe goale, fara continut. 2) Masa de lichid (mare, rau, lac etc.). ◊ ~ curgatoare apa care curge pe o albie si se varsa in alta apa. ~ statatoare apa care se aduna in depresiuni (lacuri, balti). 3) fig. Joc de culori; sclipiri ale unor obiecte lucioase (pietre pretioase, matasuri, metale). 4) Denumire a unor solutii, a unor preparate. ~ de colonie. ~ de trandafir. ~ de var. ◊ ~ tare numele popular al acidului azotic. ~ regala amestec de acid clorhidric si acid azotic, care dizolva toate metalele. ~ oxigenata amestec de perhidrol cu apa, incolor sau albastru, cu proprietati dezinfectante si decolorante. 5) Secretie a organismului (lacrimi, saliva, sudoare etc.). ~ la plamani. ◊ ~ la cap hidrocefalie. A fi numai ~ a fi transpirat. A-i lasa cuiva gura ~ a avea pofta de ceva. [G.-D. apei] /
CARAT ~e n. 1) Cantitate de aur curat continuta intr-un aliaj egala cu a 24-a parte din masa totala. Aur de 18 ~e. 2) Unitate de masura pentru masa pietrelor pretioase, egala cu 0,2 g. /<fr. carat
CORINDON ~oane n. Mineral foarte dur, transparent sau colorat, folosit ca abraziv, unele din varietatile caruia sunt folosite ca pietre pretioase. /<fr. corindon
CURAT3 ~ta (~ti, ~te) 1) Care nu este murdar; care nu are pete. ◊ A scapa cu obrazul ~ a iesi nepatat dintr-o situatie dubioasa. 2) Care iubeste curatenia. 3) fig. Caruia nu i se poate reprosa nimic; fara prihana; cinstit. 4) (despre cer) Care este senin. 5) (despre apa, pietre pretioase) Care este fara impuritati; limpede; straveziu. 6) (despre aer) Care nu este viciat; proaspat. 7) (despre glas) Care este sonor; cristalin. 8) Care nu este amestecat cu nimic; pur. Aur ~. ◊ Nu-i lucru ~ este ceva la mijloc; ceva nu este in ordine. /cf. lat. curare
DACTILIOTECA ~ci f. 1) Colectie de inele sau de pietre pretioase. 2) Sipet in care se pastreaza o astfei de colectie. [Sil. -li-o-] /< germ. Daktyliothek
GHIUL ~uri n. Inel, de obicei barbatesc, masiv, din aur (cu pietre pretioase). /<turc. kul
GLIPTICA f. Arta de a grava figuri ornamentale pe pietre pretioase sau semipretioase. /<fr. glyptique
GLIPTOTECA ~ci f. 1) Colectie de pietre pretioase gravate. 2) Muzeu unde sunt expuse astfel de colectii. /<fr. glyptotheque
HELIODOR n. piatra pretioasa de culoare galbena, transparenta, fiind o varietate a beriliului. /<fr. heliodore
A MONTA ~ez tranz. 1) (piese, mecanisme etc.) A reuni, formand un sistem tehnic, in vederea functionarii; a asambla. 2) (obiecte sau parti ale acestora) A fixa definitiv, amplasand la locul de functionare. 3) (pietre pretioase) A fixa intr-o bijuterie. 4) (piese de teatru) A reda prin mijloace scenice; a pune in scena; a inscena. 5) fig. (actiuni dusmanoase sau lucruri reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a tese; a urzi; a unelti. 6) fig. (persoane) A aduce in mod intentionat intr-o stare de agitatie; a atata; a intarata; a incita; a zadari. /<fr. monter
SAFIR ~e n. 1) Mineral cristalizat si foarte dur de culoare albastra. 2) piatra pretioasa obtinuta din acest mineral. /<ngr. safeiri, lat. sapphirus, sl. safiru, fr. saphir
A SERTIZA ~ez tranz. 1) (piese tubulare) A asambla prin deformare plastica a capetelor. 2) (pietre pretioase) A fixa intr-o montura. /<fr. sertir
STEMA ~e f. 1) Semn simbolic al unei tari sau al unui oras (zugravit pe drapel, monede, stampile etc.); herb; blazon. 2) Marca de noblete a unei familii sau dinastii; blazon; herb. 3) inv. Podoaba pe care o purtau femeile pe cap; diadema. ◊ A fi cu ~-n frunte a se crede mai deosebit decat ceilalti. 4) inv. piatra pretioasa. /<ngr. stemma, lat., fr. stemma,sl. stemas
STRAS ~uri n. Sticla de calitate inalta, din care se fac imitatii de pietre pretioase. /<fr. strass, germ. Strass
BIZOU s.n. Margine taiata oblic (la oglinzi, pietre pretioase etc.). [Pl. -ouri. / < fr. biseau].
CORINDON s.n. piatra pretioasa formata dintr-un oxid natural de aluminiu, cristalizat, aproape tot atat de dur ca diamantul; corund. [< fr. corindon].
CRISOLIT s.n. piatra pretioasa, varietate de peridot, de culoare verde; olivina. [< fr. chrysolite, cf. gr. chrysos – aur, lithos – piatra].
DACTILIOLOGIE s.f. Parte a arheologiei care studiaza inelele si pietrele pretioase gravate. [< fr. dactyliologie, cf. gr. dactylios – inel, logos – stiinta].
ELDORADO s.n. Tara imaginara din noul continent, pe care spaniolii o credeau bogata in aur si in pietre pretioase; (p. ext.) tara incantatoare, plina de bogatii. [< fr. eldorado, cf. sp. eldorado – cel aurit].
FATETA s.f. 1. Fiecare dintre fetele mici ale unui poliedru; (spec.) fiecare dintre fetele unei pietre pretioase. 2. Fateta de cutit = tesitura a muchiei taietoare la cutitele de prelucrare prin aschiere. 3. Ochi cu fateta = ochi compus al insectelor. 4. (Poligr.) Placa de fonta folosita pentru fixarea placilor de stereotipie. [< fr. facette, dupa fata].
LAPIDARIU s.n. 1. Colectie de pietre gravate sau sculptate (basoreliefuri, statui etc.); loc in care se pastreaza o asemenea colectie. 2. (In evul mediu) Tratat despre pretinsele proprietati curative sau magice ale pietrelor pretioase. [Pron. -riu, var. lapidarium s.n. / < lat. lapidarium].
MONSTRANTA s.f. Caseta de cristal, incadrata intr-o somptuoasa montura de argint sau chiar de aur batut cu pietre pretioase, in care se pastreaza hostia in bisericile catolice. [< germ. Monstranz, fr., engl. monstrance].
PERLA s.f. 1. piatra pretioasa alba si foarte stralucitoare, produsa de anumite scoici in interiorul cochiliei; margaritar. ♦ (Poet.) Dinte foarte alb. 2. Element decorativ de forma sferica folosit la decorarea unor muluri. 3. (Med.) Formatie globuloasa. 4. (Fig.) Persoana sau lucru cu calitati exceptionale. ♦ (Ironic) Greseala, prostie rara. 5. (Poligr.) Perl. [< fr. perle, it. perla, germ. Perle].
ZIRCON s.n. piatra pretioasa compusa din silicat natural de zirconiu. [< fr. zircon].
CARAT s.n. 1. Unitate de masura a proportiei de aur in aliaje, egala cu a 24-a parte din masa totala a aliajului. 2. Unitate de greutate pentru pietrele pretioase, egala cu 0,2053 g. 3. Fiecare din cele 24 de cote in care era divizata proprietatea unei nave, incepand cu dreptul roman. ♦ Cota de participare la o societate comerciala. [Pl. -te. / < fr. carat, it. carato, cf. ar. qirat – a douazeci si patra parte].
COLIER s.n. 1. Sirag, colan de margaritare, de pietre pretioase etc., care se poarta la gat. 2. Banda metalica circulara care fixeaza un suport, o conducta etc. 3. (Fig.) Brau, cerc. [Pron. -li-er. / < fr. collier].
DACTILIOTECA s.f. Colectie de inele sau de pietre pretioase. ♦ Caseta, sipet pentru pastrarea inelelor sau a pietrelor pretioase. [Pron. -li-o-. / < fr. dactyliotheque, germ. Dactyliothek, cf. gr. daktyliotheke < daktylios – inel, theke – raft].
ferecatura, ferecaturi, s.f. (pop., inv.) 1. schelet metalic al unui tren. 2. lanturile si obezile cu care se „ferecau” prizonierii. 3. imbracaminte de aur si argint sau de pietre pretioase a unui obiect (de obicei carti bisericesti).
FATETA vb. I. tr. A slefui, a taia in fatete (pietre pretioase). ♦ (Poligr.) A prelucra un cliseu sau o piesa de stereotipie prin tesirea marginilor sau scobirea in ele a unui sant, pentru a fi fixat pe un suport. [< fr. facetter].
GIRANDOLA s.f. 1. Candelabru, sfesnic cu mai multe brate. 2. Ansamblu de pietre pretioase care formeaza cercei, pandantive etc. [< fr. girandole, cf. it. girandola].
MONTURA s.f. Parte dintr-un dispozitiv tehnic in care se monteaza o piesa. ♦ Felul in care sunt fixate pietrele pretioase ale unei bijuterii. [< fr. monture].
STRAS s.n. Substanta sticloasa care imita diamantul si alte pietre pretioase. [Pl. -suri. / < fr. strass, cf. Strass – numele inventatorului].
diamant (diamante), s. n. – piatra pretioasa, varietate cristalina de carbon. – Var. ad(i)amant, adimant, ghimant. Mr. diamanta, gamande, megl. diaman. Ngr. διαμάντι; var., influentata de mag. gyemant (Tiktin). Sec. XVII. – Der. diamanticale, s. f. (bijuterii, podoabe, diamante), din ngr. διαμαντιϰά (Tiktin; Galdi 170); diamantin, adj. (stralucitor ca diamantul).
ALUMINA s. f. oxid natural de aluminiu, divers colorat, avand la baza un mare numar de pietre pretioase. (< fr. alumine)
BIZOU s. n. margine taiata oblic (la oglinzi, pietre pretioase etc.). (< fr. biseau)
CARAT s. n. 1. indice al proportiei de aur in aliaje, a 24-a parte din masa totala. 2. unitate de masura pentru masa pietrelor pretioase, egala cu 0,2 g. 3. (fig.) grad, intensitate. (< fr. carat, lat. carratus)
COLIER s. n. 1. sirag, colan de margaritare, de pietre pretioase etc. care se poarta la gat. 2. banda metalica circulara care fixeaza un suport, o conducta etc. 3. (fig.) brau, cerc. (< fr. collier)
DACTILIOGRAFIE s. f. descriere a inelelor si a pietrelor pretioase gravate. (< fr. dactyliographie)
DACTILIOLOGIE s. f. parte a arheologiei care studiaza inelele si pietrele pretioase gravate. (< fr. dactyliologie)
DACTILIOTECA s. f. colectie de inele sau de pietre pretioase. ◊ caseta, sipet pentru pastrarea acestora. (< fr. dactyliotheque)
ELDORADO s. n. tara imaginara din noul continent, pe care spaniolii o credeau bogata in aur si in pietre pretioase; (p. ext.) tara incantatoare. (< fr., sp. eldorado)
FATETA vb. tr. a slefui, a taia in fatete (pietre pretioase). ◊ (poligr.) a prelucra un cliseu, o piesa de stereotipie prin tesirea marginilor sau scobirea in ele a unui sant, spre a fi fixat pe un suport. (< fr. facetter)
FATETA s. f. 1. fiecare dintre fetele mici ale unui poliedru; fiecare dintre fetele unei pietre pretioase. 2. ~ de cutit = tesitura a muchiei taietoare la cutitele de prelucrare prin aschiere. 3. ochi de e = ochi compus al insectelor. 4. (poligr.) placa de fonta pentru fixarea placilor de stereotipie. (< fr. facette)
GIRANDOLA s. f. 1. candelabru cu mai multe brate. 2. ansamblu de pietre pretioase care formeaza cercei, pandantive etc. (< fr. girandole)
LAPIDARIU s. n. 1. (in evul mediu) tratat despre pretinsele proprietati curative sau magice ale pietrelor pretioase. 2. colectie de pietre gravate sau sculptate (basoreliefuri, statui); locul in care se pastreaza. (< lat. lapidarium)
MONSTRANTA s. f. caseta de cristal incadrata intr-o somptuoasa montura de argint sau chiar de aur batut cu pietre pretioase, in care se pastreaza hostia in bisericile catolice. (< germ. Monstranz, fr., engl. monstrance)
MONTURA s. f. parte dintr-un dispozitiv tehnic in care se monteaza o piesa. ◊ piesa de metal in care sunt fixate pietrele pretioase ale unei bijuterii. (< fr. monture, germ. Montur)
STRAS s. n. substanta sticloasa care imita diamantul si alte pietre pretioase. (< fr. strass, germ. Strass)
ghiul (ghiuluri), s. n. – 1. piatra pretioasa incrustata intr-un inel. – 2. (Arg.) Inel, bijuterie. Tc. ǵul „trandafir” (Seineanu, II, 183). – Der. ghiular, s. m. (Arg., bijutier). Din aceeasi familie face parte ghiurghiuliu, adj. (trandafiriu), din tc. ǵulǵuli (Tiktin). Toate aceste cuvinte sint inv.
smaragd (-de), s. n. – piatra pretioasa verde. – Var. smarand, smarald, zmaragd. Ngr. σμαράγδι, it. smaraldo (Tiktin), cf. v. sb. zmaragdu (Vasmer, Gr., 135; REW 8041). – Der. smaraldiu, adj. (verde, verzui).
sticla (-le), s. f. – 1. Substanta solida casanta, transparenta sau opaca. – 2. Butelie, flacon. – 3. Ochelari. – Var. Mold. stecla si der. Sl. stῑklo (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 365; Conev 62) cf. bg. staklo, sb. staklo, rus. steklo. – Der. sticlar, s. m. (fabricant de sticla; Arg., hot de bijuterii si pietre pretioase); sticlarie, s. f. (obiecte de sticla; fabrica sau magazin de sticla); sticli, vb. (a luci, a scili, a scinteia; a atinti, a pironi ochii), cf. sb. stakliti „a luci”; sticlos, adj. (lucios, neted, cizelat; stins, despre ochi); sticlui, vb. (a pune geamuri).
ARCHIP, Ticu Sevastia (1891-1965, n. Tirgoviste), scriitoare romana. Nuvele de analiza psihologica si sugestie („Colectionarul de pietre pretioase”, „Aventura”) si o trilogie („Soarele negru”) ramasa la primele doua volume; piese de teatru.
BERIL, beriluri, s. n. Mineral ale carui varietati nobile sunt intrebuintate ca pietre pretioase. – Fr. beryl (lat. lit. beryllus).
BIJUTERIE, bijuterii, s. f. Obiect de podoaba facut din metal nobil (si pietre pretioase); giuvaer. – Fr. bijouterie.
BRILIANT1, briliante, s. n. 1. piatra pretioasa (diamant slefuit in dubla piramida) folosita ca podoaba aplicata pe bijuterii. 2. Numele celui mai mic corp de litera tipografica. [Pr.: -li-ant] – Fr. brillant.
CEYLON 1. Mare ins. in Oc. Indian, la SE de India, care formeaza statul Sri Lanka; 65,6 mii km2; 16,84 mil. loc. (1989). Relief de podis muntos cu alt. max. de 2.524 m (vf. Pidurutalagala). Clima musonica cu precipitatii bogate. Expl. forestiere, de grafit, pietre pretioase, ilmenit etc. Culturi de ceai, trestie de zahar, bumbac, orez. 2. Denumirea pina in 1972 a Rep. Sri Lanka.
CARAT, carate, s. n. 1. Unitate de masura intrebuintata pentru a evalua aurul dintr-un aliaj de aur, egala cu a 24-a parte din masa totala. 2. Unitate de greutate pentru pietre pretioase, egala cu 200-206 miligrame. – Fr. carat.
COLOMBO (KOLAMBA), cap. ad-tiva a Rep. Sri Lanka, in SV ins. Ceylon, port activ (90% din importuri si 50% din exportul tarii) la Oc. Indian; 2,05 mil. loc. (1983, cu suburbiile). Aeroport international (Ratmalana). Pr. centru financiar si industrial al tarii. Siderurgie. Santiere navale. Prelucr. petrolului si a cauciucului. Ind. textila si alim. Ingrasaminte chimice, mat. de constr.; prelucr. pietrelor pretioase. Export de cauciuc, cacao, copra si ceai. Trei universitati. Intemeiat in 1517 de portughezi. S-a aflat in stapinirea olandezilor (din 1658), apoi a englezilor (din 1796). C. a fost capitala tarii intre 1948 si 1983.
GIUVAIER, giuvaiere (giuvaieruri), s. n. Obiect de podoaba facut (cu arta) din metal pretios (si pietre scumpe); bijuterie. ♦ Fig. Obiect de mare valoare (artistica); persoana cu deosebite calitati. [Var.: juvaier s. n.] – Din tc. cevahir (pl. lui cevher).
VERIGHETA, verighete, s. f. Inel de metal (pretios, fara pietre) purtat ca simbol al legaturii dintre logodnici sau soti. – Veriga + suf. -eta. Cf. ngr. vergheta.
GIUVAIER ~e n. 1) Obiect confectionat din metale pretioase si pietre scumpe, folosit ca podoaba; bijuterie. 2) fig. Obiect de mare valoare artistica; podoaba. [Pl. si giuvaieruri] /<turc. cevahir
ODOR1 odoare n. 1) Obiect confectionat din metal pretios si pietre scumpe folosit ca podoaba; giuvaier; bijuterie. 2) Obiect de mare valoare. 3) Fiinta iubita. 4) la pl. Vesminte scumpe si obiecte de cult pretioase. /<sb. odor
RAR2 ~a (~i, ~e) 1) (despre elemente omogene) Care se afla la intervale mai mari sau care sunt mai putin numeroase decat in mod obisnuit. Padure rara. ◊ Rara-neagra varietate de vita de vie, avand struguri cu boabe mari negre, distantate una de alta. 2) Care este mai putin dens, mai putin compact. 3) Care este putin raspandit, putin frecvent. Frumusete rara. 4) rar Care este de mare valoare; pretios; scump. piatra rara. Exemplar rar. /<lat. rarus
CABOSON s.n. 1. piatra (semi)pretioasa fara fatete, montata in metal (filigranat). 2. (Arhit.) Ornament mic de piatra incrustat intr-o fatada. [< fr. cabochon].
GEMA s.f. 1. Nume generic pentru pietrele considerate pretioase. ◊ (adj.) Sare gema = sare de bucatarie extrasa din saline. 2. Bijuterie cu o piatra (semi)pretioasa pe care sunt gravate figuri sau motive decorative. [Cf. fr. gemme, lat., it. gemma].
GLIPTIC, -A I adj. referitor la gliptica. II. s. f. arta gravarii pietrelor (semi)pretioase. (< fr. glyptique, gr. glyptikos)
TOPAZ s. n. silicat natural de aluminiu si fluor, cristalizat, galben transparent, piatra (semi)pretioasa. (< fr. topaze, lat. topazus, germ. Topas)
ODOR1, (1) odoare, s. n. 1. Obiect lucrat dintr-un metal pretios (impodobit cu pietre scumpe); obiect de (mare) pret; giuvaier. (La pl.) Vesminte scumpe si alte obiecte pretioase folosite la serviciile religioase. 2. Fig. Fiinta iubita, pretuita; spec. copil. – Din scr. odor „prada”.
FERECAT2, -A, ferecati, -te, adj. 1. (Despre obiecte de lemn) Acoperit total sau partial cu metal; intarit prin legaturi metalice. ♦ Imbracat sau impodobit cu placi din metal pretios sau cu pietre scumpe. 2. (Despre oameni) Legat cu fiare, cu lanturi, in obezi (dupa ce a fost arestat sau condamnat). 3. (Despre usi, incaperi) Incuiat, zavorat. 4. Prevazut cu crestaturi, santuri, zimti. – V. fereca.
COROANA ~e f. 1) Cerc impletit din flori sau frunze, care serveste drept podoaba pentru cap. 2) Cununa de flori care se pune la mormantul cuiva. 3) Podoaba in forma de cerc, facuta din metal pretios, impodobita cu pietre scumpe si purtata pe cap de monarhi, ca semn al demnitatii lor. 4) fig. Forma monarhica de guvernamant; monarhie. 5) Totalitate a ramurilor unui copac. 6) Partea vizibila a dintelui la om. 7) Invelis de metal sau din alt material, in care se imbraca un dinte cariat dupa ce a fost tratat. 8) Marginea superioara a copitei la cal. 9) mat. Suprafata cuprinsa intre doua cercuri concentrice. 10) (in unele tari) Unitate monetara. 11) : ~ solara partea exterioara incandescenta a Soarelui, care se vede ca o aureola in timpul eclipselor totale. 12) : ~ boreala constelatie din emisfera nordica. /<lat. corona
PODOABA ~e f. 1) Obiect folosit pentru infrumusetare; ornament. 2) Obiect din metal pretios incrustat cu pietre scumpe; giuvaier; bijuterie. 3) fig. Persoana sau obiect cu calitati deosebite (bune sau rele). Buna ~. [G.-D. podoabei] /<sl. podoba
SCUMP ~a (~i, ~e) 1) si adverbial (despre lucruri) Care costa mult; care are pret ridicat; costisitor. ◊ piatra ~a (sau pretioasa) mineral cu proprietati fizice deosebite datorita carora este folosit la confectionarea bijuteriilor; nestemata. 2) si substantival (despre persoane) La care cineva tine (foarte) mult; drag. Prieten ~. Meleag ~. 3) fig. (despre notiuni abstracte) Care este dobandit cu pretul unor mari sacrificii si eforturi. Fericire ~a. 4) si substantival inv. Care este econom peste masura. ◊ A fi ~ la vorba a vorbi putin; a fi tacut. A fi ~ la ras a rade rar. /<sl. skonpu
TEZAUR ~e n. 1) Cantitate mare de monede, pietre scumpe, metale pretioase sau de obiecte de pret adunate impreuna. 2) Totalitate de bani sau de obiecte pretioase ascunse de mult timp (in pamant) si descoperite intamplator; comoara. 3) Ansamblu de mijloace financiare efective care se afla in depozitul unei banci de emisie. 4) Loc unde se pastreaza finantele statului sau ale unei banci; vistierie. 5) fig. Lucru sau fiinta pretioasa si draga; comoara. 6) Patrimoniu spiritual al unei societati sau al unei epoci acumulat pe parcursul istoriei de o anumita comunitate de oameni. 7) Opera culturala de mare valoare si de proportii deosebite (enciclopedie sau dictionar). [Sil. -za-ur] /<lat. thesaurus
DIADEMA, diademe, s. f. Podoaba in forma de cununa facuta din metal pretios si impodobita cu pietre scumpe, purtata pe cap de suverani, de unii reprezentanti ai bisericii si, in reprezentarile plastice, de anumite divinitati; podoaba facuta din diverse materiale si purtata de femei pe frunte, la numite ocazii. [Pr.: -di-a-] [Var.: (inv.): diadem s. n.] – Din fr. diademe, lat. diadema.
DIADEMA ~e f. 1) Podoaba in forma de cununa, confectionata din metal pretios si impodobita cu pietre scumpe, purtata pe cap de suverani sau de unele fete bisericesti. 2) Obiect de podoaba in forma de cununa, purtat de femei pe cap sau pe frunte (la anumite ocazii). [Sil. di-a-] /<fr. diademe, lat. diadema
DIADEMA s. f. podoaba din metal pretios, cununa, impodobita cu pietre scumpe, pe care o purtau suveranii ca semn al regalitatii sau unele grade ecleziastice. ◊ obiect de podoaba purtat de femei pe frunte in anumite ocazii. (< fr. diademe, lat. diadema)
VERIGA ~gi f. 1) Fiecare dintre inelele unui lant. 2) Piesa in forma de inel, avand diferite intrebuintari tehnice. 3) fig. Parte componenta a unui ansamblu, care serveste drept element de legatura. 4) pop. Inel fara piatra, de obicei din metal pretios, purtat drept simbol al legaturii dintre logodnici sau dintre soti; verigheta. [G.-D. verigii] /<sl. veriga
MEHENGHI, -GHE, (I) mehenghiuri, s. n., (II) mehenghi, -ghe, adj. I, S. n. piatra cu care se incercau metalele pretioase. II. Adj. (Pop.; adesea substantivat) Priceput, istet, abil; p. ext. smecher, siret: glumet, poznas. – Din tc. mehenk.
FERECA, ferec, vb. I. Tranz. 1. A acoperi, total sau partial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistenta si durabilitate; a intari un obiect (de lemn) prin legaturi metalice. ♦ A imbraca un obiect cu placi din metal pretios, a impodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe. 2. A lega cu fiare, cu lanturi, in obezi etc. un om arestat sau condamnat; a incatusa. 3. A incuia, a zavori o usa, o incapere. ♦ Refl. (Despre oameni) A se inchide sau a se izola in casa, fara sa (mai) vada pe nimeni. 4. A bate cu ciocanul pietrele de moara spre a le face crestaturi, santuri, zimti. ♦ A face zimti pe muchia unei monede; a zimtui. – Lat. fabricare (apropiat de fier).
CABOSON s. n. 1. piesa (semi)pretioasa fara fatete, montata ca podoaba in metal (filigranat). 2. (arhit.) ornament mic de piatra incrustat intr-o fatada. (< fr. cabochon)
SEMIpretios, -OASA, semipretiosi, -oase, adj. (In sintagma) piatra semipretioasa = mineral cristalizat transparent sau translucid, in culori variate, cu duritate mare, folosit la bijuterii de mai mica valoare. – Semi- + pretios (dupa fr. semi-precieux).
pretios ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care are pret mare; de mare valoare; care nu poate fi apreciat; inapreciabil; inestimabil. Metal ~. Opera ~oasa. ◊ piatra ~oasa piatra scumpa, nestemata. 2) (despre persoane) Care se caracterizeaza printr-un rafinament exagerat; fara simplitate si naturalete. [Sil. -ti-os] /<fr. precieux, lat. pretiosus, it. prezioso
TEZAUR, tezaure, s. n. 1. Cantitate mare de bani, bijuterii, pietre scumpe sau alte obiecte de pret, stranse si pastrate in loc sigur; p. ext. avere, bogatie. ♦ Loc unde se pastreaza obiectele de pret. ♦ Bani sau obiecte pretioase ascunse de multa vreme in pamant si care au fost descoperite intamplator; comoara. 2. Totalitatea aurului si a altor metale pretioase, efecte etc. care se gasesc in depozitul unei banci de emisie, constituind acoperirea biletelor de banca sau a bancnotelor emise. ♦ Totalitatea bunurilor de care dispune statul la un moment dat. ♦ Locul unde se pastreaza depozitele de metale pretioase, bani sau efecte ale statului sau ale unei banci; visterie. 3. Fig. Ceea ce este foarte iubit si pretuit; odor. ♦ Patrimoniu spiritual al unei societati, al unei epoci. [Pr.: -za-ur] – Din lat. thesaurus.
