Dex.Ro Mobile
Rezultate din textul definițiilor
ZNAMAN s. n. Lespede, piatra funerara; mormant. (din sb. znamenje, zlamenje)

PIATRA s. 1. v. roca. 2. (GEOL.) piatra-de-var v. calcar; piatra ponce = spuma-de-mare, (inv.) piatra spumoasa. 3. (MIN.) piatra pretioasa = nestemata, piatra rara, piatra scumpa, (inv.) stema; piatra rara v. piatra pretioasa; piatra scumpa v. piatra pretioasa. 4. (reg.) rasnitoare. (~ de moara.) 5. piatra funerara = (prin Ban.) zleaman. 6. piatra de vin v. tartru. 7. v. tartru. 8. v. calcul. 9. v. calculoza. 10. v. grindina.

ZLEAMAN s. v. piatra funerara.

LAPIDA s. f. 1. lespede, piatra funerara. 2. piatra comemorativa (pe o casa). (< it. lapida)

HIC JACET... (lat.) aici zace..., aici odihneste – Cuvinte care constituie, de obicei, inceputul unei inscriptii pe o piatra funerara.

FUNERAR, -A, funerari, -e, adj. Care tine de funeralii, privitor la funeralii; de inmormantare. ◊ Urna funerara = vas in care se pastreaza cenusa unui mort incinerat. piatra funerara sau monument funerar = lespede sau monument care se asaza pe un mormant. – Din fr. funeraire, lat. funerarius.

TOMBAL ~a (~i, ~e) rar Care tine de mormant; propriu mormantului; funerar. piatra ~a. /<fr. tombal

EPIGRAMA s. f. 1. (ant.) inscriptie pe pietre funerare, monumente, vase etc. 2. poema scurta pe orice tema, de felul celor cultivate in epoca elenistica la Alexandria. 3. specie de poezie scurta, cu caracter satirizant, care se sfarseste printr-o poanta ironica, muscatoare, la adresa unui personaj, a unui fapt etc. (< fr. epigramme, lat. epigramma)

JAN „Magister” (sec. 15), mester pietrar. A realizat, la comanda lui Stefan cel Mare, mai multe pietre funerare pentru necropola domneasca de la biserica Sf. Nicolae din Radauti. Decorul, un camp central acoperit cu motivul palmetei, si chenarul, constituit din inscriptia funerara, tratate in relief plat, se disting prin acuratetea si eleganta desenului.

SEPULCRAL ~a (~i, ~e) 1) Care tine de sepulcru; propriu sepulcrului; funerar; tumular. piatra ~a. Inscriptie ~a. 2) Care evoca moartea; asemanator cu moartea; funebru. Voce ~a. [Sil.-pul-cral] /<fr. sepulcral, lat. sepulcralis

SARCOFAG s.n. 1. Sicriu facut din piatra. 2. Monument funerar in forma de cosciug. [Pl. -ge, var. sarcofagiu s.n. / cf. lat. sarcophagum, gr. sarkophagos < sarx – carne, phagein – a manca].

DOLMEN s.n. Monument funerar megalitic, alcatuit dintr-o piatra plata asezata orizontal pe doua pietre verticale. [< fr. dolmen, cf. celt. tolmen – masa de piatra].

MENHIR s. n. monument (funerar) megalitic, din blocuri de piatra neprelucrata dispuse vertical, in aliniamente, sau izolate. (< fr. menhir)

SARCOFAG, sarcofage, s. n. Sicriu antic facut din piatra, bronz etc. (artistic ornamentat). ♦ Monument funerar in forma de sicriu. [Var.: (rar) sarcofagiu s. n.] – Din fr. sarcophage, lat. sarcophagus.

MEGALIT s. m. nume generic dat unor blocuri mari de piatra necioplita din epoca preistorica, monumente funerare sau de cult. (< fr. megalithe)

SARCOFAG s. n. 1. sicriu antic, din piatra, bronz etc. ornamentat artistic. 2. monument funerar in forma de sicriu. (< fr. sarcophage, lat. sarcophagus, gr. sarkophagos)

PIRAMIDA s.f. 1. Monument funerar antic construit din blocuri mari de piatra, care avea patru fete triunghiulare si in care erau inmormantati faraonii Egiptului. 2. Poliedru care are ca baza un poligon si fetele laterale in forma de triunghi cu acelasi varf. 3. Figura de gimnastica in care mai multe persoane se asaza in randuri suprapuse in forma unei piramide (2). 4. Forma de coroana de pom cu ax principal. 5. Sistem de sustinere a vitei de vie portaltoi, alcatuit dintr-un stalp inalt din varful caruia pornesc mai multe sarme legate de butuci. 6. Formatie anatomica asemanatoare unei piramide (2). ♦ Proeminenta osoasa din interiorul cavitatii timpanice. ◊ Piramide Malpighi = elemente conice care formeaza substanta medulara a rinichiului. [Pl. -ide, -izi. / < fr. pyramide, it. piramide, cf. lat., gr. pyramis].

MENHIR s.n. Monument (funerar) megalitic, format dintr-un bloc de piatra neprelucrata inaltat vertical. [< fr. menhir, cf. celt. menpiatra, hir – lung].

DOLMEN, dolmene, s. n. Monument funerar megalitic, format dintr-o lespede mare de piatra asezata orizontal pe altele dispuse vertical. – Din fr. dolmen.

MEGALIT ~ti m. Monument preistoric funerar sau religios, alcatuit dintr-un bloc de piatra bruta. /<fr. megalithe

MEGALIT s.m. Nume generic dat unor blocuri mari de piatra necioplita din epoca preistorica, care constituiau, probabil, monumente funerare sau de cult. [< fr. megalithe, cf. gr. megas – mare, lithospiatra].

PINA s. f. element de coronament la monumentele funerare, in forma de con de pin, sculptat in piatra. (< lat. pina)

PIRAMIDA s. f. 1. poliedru avand ca baza un poligon si fetele laterale in forma de triunghi cu acelasi varf. 2. monument funerar antic, de forma unei piramide (1), din blocuri de piatra, in care erau inmormantati faraonii Egiptului. ◊ edificiu arhitectonic asemanator unui asemenea monument. 3. figura de gimnastica in care mai multi sportivi se asaza in randuri suprapuse. 4. ingramadire de materiale, de lucruri etc. in forma de piramida (1). ◊ forma de asezare a armelor pe sol, cu varfurile tevilor sprijinite unele de altele. 5. forma de coroana de pom cu ax principal. ◊ sistem de sustinere a vitei de vie portaltoi, dintr-un stalp inalt din varful caruia pornesc mai multe sarme legate de butuci. 6. formatie anatomica asemanatoare unei piramide (1). ◊ proeminenta osoasa din interiorul cavitatii timpanice. ♦ ~ bulbara = proeminenta a cordoanelor anterioare ale maduvei spinarii, la nivelul bulbului rahihdian; e Malpighi = formatiuni conice din zona medulara a parenchimului renal, prin care se scurge u***a. (< fr. pyramide, lat., gr. pyramis, -idis)

STELA s. f. 1. monument funerar, coloana sau obelisc, dintr-un singur bloc de piatra, care poarta de obicei o inscriptie. 2. coloneta avand deasupra un obiect decorativ, o statueta etc. (< lat. stela, fr. stele)

MENHIR ~e n. Monument megalitic funerar sau de cult, construit dintr-un bloc inalt de piatra necioplita. /<fr. menhir

funerar adj. 1. v. mortuar. 2. (livr.) sepulcral, tombal, (rar) mormantal, mormantos, tumular. (piatra ~.)

PIRAMIDA ~e f. 1) Poliedru cu fete triunghiulare unite intr-un varf comun. 2) (in Egiptul antic) Constructie masiva din piatra, avand forma unui asemenea poliedru cu baza patrata, care servea drept monument funerar pentru faraoni. 3) Gramada de obiecte asezate unele peste altele in forma unui astfel de poliedru. ◊ ~ de arme a) suport cu baza poligonala, pe care se sprijina mai multe arme; b) grup de arme asezate cu patul pe pamant si sprijinite una de alta cu varfurile tevilor. 4) Figura de gimnastica executata de mai multi acrobati, care, urcandu-se unii pe umerii celorlalti, amintesc prin forma un asemenea poliedru. /<ngr. piramis, ~idas, lat. pyramis, ~idis, fr. pyramide

MEGALIT, megaliti, s. m. Nume dat unor monumente funerare sau religioase construite, in epoca neolitica si la inceputul epocii bronzului, din blocuri de piatra bruta sau cioplite sumar. – Din fr. megalithe.

funerar, -A adj. referitor la funeralii. ♦ urna ~a = urna in care se pastreaza cenusa unui mort incinerat; piatra ~a (sau monument) ~ = lespede sau monument pe mormantul cuiva. (< fr. funeraire, lat. funerarius)

funerar ~a (~i, ~e) 1) Care tine de procesul inmormantarii unei personalitati; de inmormantare; mortuar; funebru. 2) Care tine de un mort; referitor la un mort. piatra ~a. /<fr. funeraire, lat. funerarius

MENHIR, menhire, s. n. Monument megalitic (funerar sau de cult, intalnit mai ales in provincia Bretagne si in sudul Angliei) de la sfarsitul epocii neolitice, construit dintr-un bloc inalt de piatra necioplita, asezat vertical, izolat sau in grup. – Din fr. menhir.

SAMUM, castru roman de mari dimensiuni (165 x 165 m) identificat pe terit. com. Caseiu, jud. Cluj. Construit initial din pamant, a fost refacut din piatra in timpul imparatului Hadrian (sec. 3 d. Hr.). Sediul garnizoanei cohors I Britannica milliaria civium Romanorum equitata, cu rol defensiv la granita de N a Daciei. La S. s-au descoperit o inscriptie cu numele Iuliei Domna, o diploma militara din anul 120, o stela funerara a lui Iulius Crescens s.a. In jurul acestui castru a existat o asezare civila in stadiul de vicus.

PLACA placi f. 1) Bucata de material (lemn, metal, piatra etc.) cu fetele plane si grosime uniforma, mult mai mica in raport cu fetele. 2) Piesa de masa plastica sau de ebonita pe care sunt imprimate v******i ale vocii sau ale instrumentelor muzicale pentru a fi reproduse; disc. ◊ ~ fotografica placa de sticla acoperita pe o parte cu emulsie sensibila la actiunea luminii. ~ funerara placa cu inscriptie fixata pe un monument funerar. A schimba (sau a intoarce) ~a a schimba subiectul discutiei sau comportarea fata de cineva. [G.-D. placii] /<fr. plaque