GRANODIORIT, granodiorite, s. n. Roca granulara cu structura intermediara intre granit si diorit, folosita ca piatra de pavaj si de constructie. [Pr.: -di-o-] – Din fr. granodiorite.

ANDEZIT, andezite, s. n. Roca vulcanica de culoare inchisa, folosita ca piatra de pavaj si de constructie. – Din fr. andesite.

ANDEZIT ~e n. Roca vulcanica de culoare inchisa, folosita in constructii si ca piatra de pavaj. /<fr. andesite

lastra (lastre), s. f. – Postav de lina, de provenienta orientala. Origine necunoscuta. Dupa Tiktin si Scriban, din it. lastra „piatra de pavaj, placa”, caz in care sensul initial ar fi de „impartit in patrate”; dar aceasta ipoteza nu merge cu originea orientala a cuvintului si cu produsul. Sec. XVII, inv.

ANDEZIT, andezite, s. n. Roca vulcanica de culoare inchisa, folosita ca piatra de pavaj si de constructie. – Fr. andesite.

PAVIMENTOS, -OASA adj. 1. (despre pietre) pentru pavaj. 2. (despre un epiteliu) format din celule poliedrice, cu aspect de pavaj. (< fr. pavimenteux)

REPICAJ s. n. 1. replantare a unor plante tinere din rasadnite intr-un loc mai larg; repicare. ◊ trecerea sau reinsamantarea microorganismelor dintr-un vas de cultura intr-altul. 2. inlocuire a pietrelor din pavaj. (< fr. repiquage)

pavea (pavele), s. f. – piatra de pavaj. Fr. pave. – Der. pava, vb., din fr. paver; pavaj, s. n., din fr. pavage; pavela (var. pavelui), vb. (Mold., a pava, a pietrui), de la pl. pavele; paviment, s. n., din lat. pavimentum (sec. XIX), cf. pamint.

baricada f., pl. e (fr. barricade, d. it. barricata). Intaritura facuta din carute, pietre din pavaj, lanturi, grinzi s.a. ca sa opresti trecerea unui dusman pe o strada.

REPICA vb. I. 1. A transplanta, a replanta. 2. A reface, a drege un pavaj prin inlocuirea pietrelor deteriorate. [P.i. -chez si repic. / < fr. repiquer].

REPICAJ s.n. 1. Replantare a unor plante tinere din rasadnite intr-un loc mai larg; repicare, repicat. ♦ Trecerea sau reinsamantarea microorganismelor dintr-un vas de cultura intr-altul. 2. Inlocuire a pietrelor (deteriorate) din pavaj. [< fr. repiquage].

REPICA vb. tr. 1. a replanta. 2. a reface un pavaj prin inlocuirea pietrelor deteriorate. (< fr. repiquer)

DIORIT, diorite, s. n. Roca eruptiva grauntoasa, cenusie, folosita ca piatra de constructie, la pavaje etc. [Pr.: di-o-] – Din fr. diorite.

MACADAM ~uri n. pavaj rutier format din piatra marunta, indesata cu compresorul (impregnat, de regula, cu gudron sau cu alt material de legatura). /<fr. macadam, germ. Makadam

PAVIMENT s. n. pardoseala, pavaj din marmura, mozaic, piatra sau placi ceramice. (< lat. pavimentum)

MACADAM, macadamuri s. n. Drum pavat cu piatra marunta indesata cu compresorul si de obicei impregnata cu gudron sau cu alt material de legatura; p. restr. piatra din care este format acest pavaj. – Din fr. macadam, germ. Makadam.

CALDARAM, caldaramuri, s. n. pavaj executat cu bolovani, cuburi etc. de piatra sau (in trecut) cu bucati de lemn asezate pe un pat de nisip; p. ext. drum pavat sau asfaltat. – Din tc. kaldırım.

PAVIMENT, pavimente, s. n. Pardoseala a unei incaperi sau pavaj al unei curti interioare, facute din piatra, mozaic etc., avand si o functie decorativa. – Din lat. pavimentum.

pavaj ~e n. 1) Strat de blocuri (de piatra, de lemn etc.) cu care se acopera un drum sau un teren; caldaram. 2) Drum sau teren acoperit cu un astfel de strat; loc pavat; caldaram. /<fr. pavage

PAVEA ~ele f. Bloc de material dur (piatra, caramida, lemn etc.) folosit la executarea pavajelor. /<fr. pave

MACADAM s.n. Gen de pavaj facut din mai multe straturi de piatra sparta, indesata cu compresorul si impregnata cu un material de legatura. [< fr. macadam, cf. Mc Adam – inginer scotian, inventatorul acestui gen de pavaj].

DALA s. f. placa de forma geometrica regulata, din piatra, marmura, beton etc., folosita la pardoseli, pavaje sau la captusirea zidurilor. (< fr. dalle)

PAVEA s. f. bloc, bucata de piatra, de caramida sau lemn, cubica, pentru pavaje. (< fr. pave)

CALDARAM, caldaramuri, s. n. pavaj executat cu bolovani, cuburi etc. de piatra sau (in trecut) cu bucati de lemn; p. ext. drum pavat sau asfaltat. – Tc. kaldırım.

BUTISA, butise, s. f. Pavea de piatra, mai lunga decat pavelele obisnuite, folosita la incheierea pavajelor si la obtinerea alternantei regulate a rosturilor. – Din fr. boutisse.

CALUP, calupuri, s. n. (Pop.) 1. Calapod, tipar in caramidarie, olarit, cizmarie. 2. Bucata (de sapun, de branza etc.) de forma tiparului in care a fost turnata. 3. Bucata (paralelipipedica) de piatra, beton sau lemn, care serveste la executarea unor pavaje – Din tc. kalıp.

LITOSTROT s.n. pavaj in mozaic. [< fr., gr. lithostrotes, cf. gr. lithos – piatra, strotos – intindere].

pavaj s. n. 1. actiunea de a pava; strat de piatra sau alte materiale cu care se acopera la suprafata o strada, o curte etc. 2. (geol.) aglomerare de bolovani si lespezi pe suprafata unei formatii detritice. (< fr. pavage)

CALUP, calupuri, s. n. (Pop.) 1. Calapod, tipar. 2. Bucata (de sapun, de branza etc.) de forma tiparului in care a fost turnata. 3. Bucata (paralelipipedica) de piatra, beton sau lemn, care serveste la executarea unor pavaje – Tc. kalıp.

pavaj s.n. Actiunea de a pava; (concr.) strat de piatra sau de alte materiale cu care se acopera la suprafata o strada, o sosea, o curte etc. [< fr. pavage].

DALAJ (< fr.) s. n. pavaj, pardoseala sau placaj de zidarie, constituit din dale de piatra naturala ori artificiala sau din elemente metalice.

DALA, dale, s. f. Placa poligonala subtire de piatra, marmura, beton, material plastic etc., folosita la executarea unor pardoseli, pavaje sau placaje de zidarie. ♦ Placa de beton armat a unui planseu, a unei bolti etc. – Din fr. dalle.

CALDARAM ~uri n. 1) Strat de blocuri (din lemn, din piatra etc.) cu care se acopera un drum sau un teren; pavaj. 2) Drum sau teren acoperit cu un astfel de strat; pavaj. /<turc. kaldirim

PAVEA, pavele, s. f. 1. Bloc, bucata de piatra, de caramida, de lemn etc. (de forma cubica), folosita la executarea pavajelor. ◊ Expr. (Reg.) A numara pavelele = a umbla fara rost, a bate strazile. 2. (Iesit din uz) pavaj. – Din fr. pave.

PODEA, podele, s. f. 1. Invelis care acopera planseul unei incaperi, confectionat din diferite materiale (scandura, piatra, caramida etc.); pardoseala, dusumea; fiecare dintre scandurile folosite la pardositul unei incaperi, al unei constructii. 2. (Inv. si reg.) Tavan (de scanduri); fiecare dintre scandurile care alcatuiesc tavanul unei case. 3. (Inv.) pavaj (de scanduri); fiecare dintre scandurile care se foloseau la pavarea unei strazi, a unei curti, a unui pod etc. [Pl. si: podeli. – Var.: podeala s. f.] – Et. nec.