BORNA s.f. 1. Stalp de marcaj din beton, din lemn etc., asezat la marginea drumurilor, de-a lungul unei frontiere etc.; piatra de hotar. 2. Piesa metalica care face legatura masinilor sau a aparatelor electrice. [< fr. borne].

chiotoare (chiotori), s. f. – 1. Colt al unei cladiri, format din impreunarea a doi pereti. – 2. Stilp, piatra de hotar. – 3. Articulatie. – 4. Colt al acoperisului. – 5. Lat, nod. – 6. Butoniera. – 7. Cirlig de copca. – 8. Legatura, legatoare. – 9. Incheietoare, ansamblu de doua piese care deschid si inchid o carte legata. – Var. cheutoare, (Banat) cheptoare. Lat. *clautoria, in loc de clāvātoria. – Der. descheptura, vb. (Banat, a desface, a descheia) (Puscariu, Dacor., IV, 706; DAR). Var. (Puscariu 716); pare a reprezenta o pronuntare *clab(a)toria.

HOTAR, hotare, s. n. 1. Linie de demarcatie care desparte o tara de alta; frontiera, granita. ◊ piatra de hotar = piatra, stalp prin care se indica un hotar. ♦ Linie care desparte o proprietate de alta sau o asezare de alta. 2. Fig. Limita, margine, capat, sfarsit. 3. Mosie, proprietate (mare); p. ext. regiune, tara. ♦ (Reg.) Teritoriu in proprietatea (locuitorilor) unei comune. – Din magh. hatar.

BOUR, bouri, s. m. 1. Taur salbatic, care traia odinioara si in tara noastra, socotit stramosul direct al vitelor mari cornute; bou sur (Bos primigenius). 2. Vechea stema a Moldovei, inchipuind un cap de bour (1). 3. (Inv.) Fier (inrosit) cu care se insemnau raufacatorii, vitele, pietrele de hotar etc. – Lat. bubalus.

RUSUI, rusuiesc, vb. IV. Tranz. (Mold.; Inv.) A uzurpa, a lua in stapanire prin forta. (din sl. rusiti = a lua, a inlatura; la origine, se spunea probabil despre schimbarea pe ascuns a pozitiei pietrelor de hotar ale unei proprietati; de aici, cu l expresiv a devenit raslui; explicatia lui Tiktin, prin interm. lui razlusi (< sl. razluciti), nu este convingatoare)

natima, natime, s.f. (reg.) 1. morman de pietre la hotarul unui loc. 2. namila, matahala, aratare, monstru. 3. buba mare si rea.

rusui (-uesc, -it), vb. – (Mold., inv.) A uzurpa, a pune stapinire. – Var. rusii. Sl. rusiti „a se da la o parte, a se muta”; la origine, s-ar fi zis despre actiunea de a schimba pe ascuns pietrele de hotar de pe un teren. De aici, cu l expresiv, raslui, vb. (a uzurpa, a lua cu forta). Explicatia lui Tiktin, prin intermediul lui razlusi, vb. refl. (inv., a se separa, a se indeparta) ‹ sl. razluciti, nu este convingatoare. Cred ca etimologia corecta este numai cea aratata deja de Ghibanescu; dar imi lipseste posibilitatea de a o confirma.

BOUR, bouri, s. m. 1. Taur salbatic, care traia odinioara si in tara noastra, socotit ca stramosul direct al vitelor mari cornute de la noi (Bos primigenius). ♦ (Inv.) Vechea stema a Moldovei inchipuind un cap de bour (1). 2. (Inv.) Fier (inrosit) cu care se insemnau raufacatorii, vitele, pietrele de hotar etc. – Lat. bubalus.

slog (-guri), s. n. – (Olt., Banat) piatra, stilp de hotar. Sb. slog (Candrea), sl. slogu (Conev 42).

CIP (‹ lat.) s. m. Stilp de piatra folosit in antic. clasica, fie ca borna de hotar, fie ca piatra de mormint.

toampa, toampe, s.f. (reg.) 1. varf. 2. piatra mare, pisc. 3. lemn cioplit ca semn de hotar.

MOVILA, movile, s. f. 1. Ridicatura de pamant naturala, mai mica si mai rotunjita decat dealul, care se afla de obicei in regiunile de campie sau de podisuri joase. 2. Mica ridicatura de pamant sau de pietre, facuta de om pentru a servi ca semn de hotar, de aducere aminte pentru un mort etc. 3. Gramada de obiecte (de acelasi fel); morman, maldar. – Din sl. mogyla.