MEGALIT, megaliti, s. m. Nume dat unor monumente funerare sau religioase construite, in epoca neolitica si la inceputul epocii bronzului, din blocuri de piatra bruta sau cioplite sumar. – Din fr. megalithe.

MEGALIT ~ti m. Monument preistoric funerar sau religios, alcatuit dintr-un bloc de piatra bruta. /<fr. megalithe

CICLOPIC, -A adj. De ciclop (1); (fig.) urias, gigantic. ◊ Zid ciclopic = zid construit din blocuri mari de piatra bruta sau sumar cioplita. [< ciclop + -ic, cf. fr. cyclopees].

EMPLECTON s.n. Element arhitectonic prin care se desemneaza umplutura zidului din piatra bruta, legata cu pamant sau cu var. [< fr., gr. emplecton].

CICLOPIC, -A adj. de ciclop (1), caracteristic ciclopilor; (fig.) urias, gigantic; ciclopean. ◊ (despre constructii miceniene) construit din blocuri mari de piatra bruta sau sumar cioplita. (< it. ciclopico)

EMPLECTON s. n. element arhitectonic constand dintr-o umplutura a zidului din piatra bruta, legata cu pamant sau cu var. (< fr. emplecton)

CICLOPIC, -A (‹ it.; ciclop) Caracteristic ciclopilor (1); urias. ♦ Zid c. = constructie vasta si masiva alcatuita din blocuri mari de piatra bruta, practicata in arhitectura preelenica si atribuita, potrivit mitologiei grecesti, ciclopilor (ex. la Micene, Tirint etc.).

CROMLEH s.n. Monument megalitic cu caracter sacru din epoca bronzului, constand dintr-un cerc de pietre brute infipte vertical in pamant la intervale regulate. [< fr. cromlech, cf. celt. cromlech – pietre in cerc].

CROMLEH s. n. monument megalitic cu caracter sacru din epoca bronzului, dintr-un cerc de pietre brute infipte, vertical, in pamant la intervale regulate. (< fr. cromlech)

BOSAJ s. n. 1. proeminenta pe suprafata unei piese, servind ca reazem pentru o alta piesa. 2. suprafata bruta sau prelucrata a pietrelor unei zidarii. (< fr. bossage)

RUSTIC, -A I. adj. 1. de (la), ca la tara; campenesc; rustican. 2. (fig.) simplu, necioplit, brut, grosolan. II. s. f. zidarie executata din blocuri masive de piatra, cu fata exterioara cioplita brut. (< fr. rustique, fr. rusticus)

RUSTIC, -A adj. (Liv.) De tara, ca la tara; campenesc; rustican. ♦ Simplu, necioplit, brut, grosolan. // s.f. Zidarie executata din blocuri masive de piatra a caror fata exterioara este cioplita brut. [Cf. fr. rustique, lat. rusticus].

CUPTOR, cuptoare, s. n. 1. Constructie de caramida, de piatra, de metal sau de lut, pentru copt painea si alte produse de panificatie. ♦ Cantitate de paine, de placinte etc. care se poate coace o data. ♦ Platforma zidita in prelungirea vetrei si pe care se doarme la tara. ◊ Expr. A sta (sau a zacea) pe cuptor sau a se muta de pe vatra pe cuptor = a trandavi. A aduce (parintilor) nora pe cuptor = a se insura. ♦ Despartitura la masina de gatit, in care se coc prajituri, paine sau se rumenesc mancarurile. 2. Constructie speciala de incalzire, constituita dintr-o camera cu pereti metalici captusiti cu material refractar in vederea supunerii unui material la tratamente termice, de topire sau la alte operatii tehnologice. ◊ Cuptor de caramizi = cantitate de caramizi brute (din argila) asezate in asa fel incat sa poata fi incalzite pana la incandescenta de un foc central inabusit. Cuptor de var = varnita. 3. Fig. Caldura mare; arsita. ◊ (Pop.; in sintagma) Luna lui cuptor = (luna) iulie. – Lat. *coctorium.