SALMONID, salmonide, s. n. (La pl.) Familie de pesti rapitori (din care fac parte pastravul, lipanul etc.), caracterizati printr-o a doua inotatoare dorsala, adipoasa (Salmonidae); (si la sg.) peste care face parte din aceasta familie. – Din fr. salmonides.

STURION, sturioni, s. m. (La pl.) Ordin de pesti rapitori marini de talie mare, cu scheletul cartilaginos-osos, cu corpul fara solzi, acoperit cu cinci siruri longitudinale de discuri osoase, pescuiti pentru carnea, icrele negre si cleiul lor; (si la sg.) peste din acest ordin. [Pr.: -ri-on] – Cf. it. storione, engl. sturgeon.

ACIPENSERID ~zi m. 1) la pl. Ordin de pesti rapitori, de talie mare, cu scheletul cartilaginos si cu corpul fara solzi, pescuiti pentru carnea si pentru icrele lor negre (reprezentanti: morunul, nisetrul, pastruga etc.); sturioni. 2) peste din acest ordin. /cf. lat. acipenser

ANCORA ~e f. 1) Piesa grea de metal cu cateva brate in forma de gheare cu care se imobilizeaza o nava. 2) Cablu cu care se fixeaza un element de constructie. 3) Undita cu trei carlige folosita la pescuitul unor pesti rapitori. [G.-D. ancorei] /<it., lat. ancora

STURION ~i m. 1) la pl. Familie de pesti rapitori, de talie mare, cu corpul acoperit de cateva randuri de placi osoase, apreciati pentru carnea si icrele lor (reprezentanti: morunul, nisetrul, pastruga etc.); acipenseride. 2) peste din aceasta familie. [Sil. -ri-on] /<it. storione

ACIPENSERIZI s.m.pl. (Zool.) Familie de pesti rapitori, cu schelet cartilaginos, cu capul conic si corpul alungit, cu cinci siruri de placi osoase; sturioni; (la sg.) peste din aceasta familie. [Sg. acipenserid. / Cf. fr. acipenserides, cf. lat. acipenser – sturion].

SALMONIDE s.n.pl. Familie de pesti rapitori, careia ii apartin pastravul, lipanul etc.; (la sg.) peste din aceasta familie. [Sg. salmonid. / pl. si (s.m.) -izi. / < fr. salmonides].

STURIONI s.m.pl. Ordin de pesti rapitori din marile si apele dulci ale emisferei nordice, avand corpul acoperit cu placi osoase; (la sg.) peste din acest ordin. [Sg. sturion, pron. -ri-oni. / < it. storione, cf. germ. Stohr].

ACIPENSERIFORME s. f. pl. ordin de pesti rapitori, cu schelet cartilaginos, capul conic si corpul alungit, cu cinci siruri de placi osoase: sturionii. (< fr. acipenseriformes)

CARANGIDE s. n. pl. familie de pesti rapitori de mare, mici, cu corpul fusiform, cu solzi marunti: stavridul. (< lat. carangidae)

ESOCIDE s. f. pl. familie de pesti rapitori de apa dulce: stiuca. (< lat. esocidae)

SALMONIDE s. n. pl. familie de pesti rapitori teleosteeni, cu corpul fusiform: somonul, pastravul, lipanul etc. (< fr. salmonides)

STURIONI s. m. pl. ordin de pesti rapitori din marile si apele dulci ale emisferei nordice, cu corpul alungit, fara solzi, acoperit cu placi osoase; nisetrul, cega, morunul, acipenserizi. (< it. storione)

AVAT, avati, s. m. peste rapitor de apa dulce, asemanator cu crapul, si cu spinarea verzuie (Aspius aspius) – Et. nec.

BIBAN, bibani, s. m. peste rapitor de apa dulce, cu laturile corpului acoperite cu dungi negre transversale, cu carnea alba, gustoasa; baboi, costras. (Perca fluviatilis). – Din bg. biban.

CAZULCA, cazulci, s. f. Unealta pentru pescuitul pestilor rapitori in timpul iernii sub gheata. – Et. nec.

TIGANUS, tiganusi, s. m. 1. Diminutiv al lui tigan (I 1); tiganas, tiganel. 2. Pasare de balta cu picioarele inalte, cu ciocul lung si incovoiat in jos, cu spatele si aripile negre cu reflexe verzui si ruginii (Plegadis falcinellus). 3. peste rapitor cu corpul scurt si indesat, de culoare inchisa, stropit cu puncte negre (Umbra krameri). – Tigan + suf. -us.

CLEAN, cleni, s. m. peste rapitor de apa dulce din familia ciprinidelor, cu botul rotunjit, cu corpul gros, aproape cilindric, acoperit cu solzi mari, tiviti cu negru (Leuciscus cephalus). – Din bg. kljan.

PIETRAR, pietrari, s. m. 1. Muncitor calificat care prelucreaza piatra (pentru constructii); cioplitor in piatra. ♦ (Inv.) Sculptor. ♦ Muncitor care pietruieste drumul. ♦ (Reg.) Zidar. 2. peste rapitor cu corpul in forma de fus, de culoare galbena pe aripioare si bruna spre coada, care traieste in apele dulci adanci cu fundul pietros sau nisipos (Aspro zingel). 3. (Ornit.) Pietrosel sur. – Piatra + suf. -ar.

SALAU¹, salai, s. m. peste rapitor de apa dulce, lung de 30-70 cm si avand greutatea de 1-3 kg, cu corpul fusiform, acoperit cu solzi marunti de culoare cenusie si cu gura mare cu dinti ascutiti (Stizostedion lucioperca). – Din magh. sullő.

STIUCA, stiuci, s. f. peste rapitor de apa dulce, cu corpul lung, aproape cilindric, cu gura mare inarmata cu multi dinti si cu botul turtit ca ciocul de rata; marlita (Esox lucius). ◊ Compus: stiuca-de-mare = peste de 50-80 cm, cu corpul asemanator cu al sarpelui, cu spinarea verzuie si pantecele alb, cu gura in forma unui cioc lung (Belone belone). – Din bg., scr. stuka.

XIFIE s.f. peste rapitor, feroce, din marile tropicale si temperate; peste-cu-spada. (din fr. xiphias)

LANSETA, lansete, s. f. Undita prevazuta cu naluci si mulineta, folosita de obicei pentru pescuitul pestilor rapitori prin aruncarea la mare distanta. – Din fr. lancette.

LOSTRITA, lostrite, s. f. peste rapitor, asemanator cu pastravul, cu corpul lung, aproape cilindric, cu gura mare si cu dintii puternici, care traieste in raurile de munte (Hucho hucho). – Cf. ucr., rus. losos' „somon”.

LUFAR, lufari, s. m. peste rapitor marin cu corpul alungit si turtit lateral, cu dinti pe ambele maxilare si cu carnea fina si gustoasa (Pomatomus saltatrix). – Et. nec.

MIHALT, mihalti, s. m. peste rapitor de rau, in forma de fus, acoperit cu solzi marunti de culoare bruna-verzuie si avand in varful mandibulei un mic fir alungit; mantus (Lota lota). – Et. nec.

NALUCA, naluci, s. f. 1. Fiinta fantastica, imaginara; aratare, fantoma, vedenie, nalucire (1); spec. strigoi. ♦ (Adverbial, pe langa verbe de miscare) Foarte repede. 2. Imagine fugara si inselatoare, inchipuire desarta; iluzie, himera, naluceala. ◊ Expr. (Reg.) A-si face naluca = a) a se speria, a se inspaimanta; b) a se amagi, a se insela; c) a i se parea ca vede sau ca aude ceva. 3. Imitatie de pestisor, facuta din lemn sau din metal sclipitor, pe care o folosesc pescarii drept nada artificiala pentru pestii rapitori; p. gener. momeala, nada. – Din naluci (derivat regresiv).

DEVON, devoni, s. m. pestisor artificial de metal prevazut cu carlige, care serveste ca momeala la prinderea pestilor rapitori. – Din fr. devon.

SORETE, soreti, s. m. peste rapitor verde-albastrui, cu pete portocalii (Lepomis gibbosus). – Soare + suf. -ete.

STAVRID, stavrizi, s. m. Mic peste rapitor de mare, cu corpul fusiform, acoperit cu solzi marunti si avand linia laterala cu o curbura la jumatatea ei (Trachurus ponticus). – Din ngr. stavridhi.

ALB² ~a (~i, ~e) 1) Care are culoarea zapezii. ◊ Carne ~a carne de pasare (din regiunea pieptului) sau de peste (rapitor). Noapte ~a noapte de nesomn. Versuri ~e versuri fara rima. Saptamana ~a saptamana care precede postul mare cand se mananca lactate. Ziua ~a timpul cand s-a luminat de-a binelea. /< lat. albus

AVAT ~ti m. peste rapitor dulcicol, cu corpul alungit, verzui pe spinare. /<turc. avat

CLEAN cleni m. peste rapitor dulcicol, avand corp gros, acoperit cu solzi mari, si bot rotunjit. /<bulg. kljan

COSTRAS ~i m. pop. peste rapitor dulcicol, de culoare verde-cenusie, cu dungi negre transversale pe laturile corpului; biban. /<sb. kostres

DEVON ~i m. Obiect stralucitor (de metal), de forma unui pestisor, inzestrat cu carlige, care se foloseste pentru momirea pestilor rapitori; naluca. /<fr. devon

NALUCA ~ci f. 1) (in mitologia populara) Fiinta imaginara creata de fantezie, care provoaca spaima; vedenie; aratare; stafie; spirit; duh; fantoma. ◊ Piei ~! piei din fata mea! 2) fig. Imagine inselatoare (si fugitiva) a unui lucru; inchipuire. ◊ Ca ~ca (sau ca o ~) fulgerator. 3) Obiect stralucitor (mai ales de metal) folosit pentru momirea pestilor rapitori; devon. /v. a naluci

NISETRU ~i m. peste rapitor de talie mare, acoperit cu placi osoase pe spinare si pe partile laterale, apreciat pentru carnea si icrele lui (negre). /<bulg. nesetar, esetar

SPINING ~uri n. Undita de constructie speciala pentru prinderea pestilor rapitori. /<fr., engl. spinning

BARACUDA, baracude, s.f. peste rapitor, comestibil, din. fam. sphyraenidae (stiuci-de-mare sau luci), de pana la 3 m lungime (Sphyraena picuda, Sphyraena barracuda).

BIBAN, bibani, s.m. 1. peste rapitor de apa dulce, lung de 25-30 cm, cu carne alba si gustoasa; sin. costres; fr. perche; engl. perch; germ. Barsch (Perca fluviatilis); 2. Biban-de-mare. Nume uzual pentru nenumarati pesti marini din familia serranidae (bibani-de-mare), foarte bogata in specii si subspecii, unele de 20-30 cm lungime (Serranus scriba si cabrilla din Mediterana), altele pot atinge 1-1,5 m lungime; fr. perche de mer; germ. Seebarsch; engl. sea bass. v. lavrac

haut, hauti, s.m. (reg.) peste rapitor cu solzi mici, de 35-40 cm lungime; lupul-pestelui, vrespere, valcan, vaigan, valsan, boulean.

niort, niorti, s.m. (reg.) peste rapitor de rau; mihalt.

petuda, petude, s.f. (inv.) peste rapitor marin; ton.

SOMON s.m. peste rapitor de mare, care intra vara in rauri pentru a-si depune icrele si care are o carne de culoare roz, foarte grasa. [< fr. saumon].

somn (-ni), s. m. – peste rapitor (Silurus glanis). – Var. inv. som. Megl. som. Sl. (rus.) somu (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 354; Sanzewitsch 209; Conev 53), cf. bg., sb., cf., slov. som. Fonetismul indica o apropiere de somn „faptul de a dormi”. – Der. somotei, s. m. (somn mic), dim. al var.

stiuca (-ci), s. f. – 1. peste rapitor (Esox lucius). – 2. (Arg.) Pantof. Sl., cf. bg., rus. stuka (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 394).

AVAT, avati, s. m. peste rapitor de apa dulce, cu spinarea verzuie (Aspius rapax). – Tc. haut.

BIBAN, bibani, s. m. peste rapitor de apa dulce, cu carne alba, gustoasa (Perca fluviatilis). – Bg. biban.

SOMN¹, somni, s. m. peste teleostean rapitor cu corpul lung, fara solzi, latit in partea de dinainte, cu capul turtit, cu gura armata de dinti puternici si cu mustati lungi (Silurus glanis). – Din sl. somu. Cf. bg., rus. som.

TON¹, toni, s. m. peste teleostean rapitor marin care seamana cu palamida, ajungand pana la lungimea de patru metri (Thunnus thynnus). – Din fr. thon.

PALAMIDA², palamide, s. f. peste marin rapitor, de forma unui fus gros, cu spatele albastru, cu solzi mici si cu numerosi dinti pe falci (Sarda sarda). ◊ Compus: palamida-de-balta = peste mic cu corpul acoperit cu placi osoase si cu spini (Pungitius platygaster). – Din ngr. palamidha.

LAVRAC, lavraci, s. m. peste marin rapitor, asemanator cu salaul, de culoare cenusie-argintie, cu o dentitie foarte dezvoltata, apreciat pentru carnea sa; lup-de-mare (Morone labrax). – Din ngr. lavrax, -akos.

NISETRU, nisetri, s. m. peste mare, rapitor, cu corpul alungit si indesat, avand pe laturi si pe spate placi cornoase, cu capul mic si botul scurt, lat si rotunjit, pretuit pentru carnea si pentru icrele lui (negre). (Acipenser guldenstaedti). – Din bg. nesetar, esetar.

RECHIN, rechini, s. m. 1. (La pl.) Gen de pesti marini rapitori avand corpul acoperit cu solzi marunti, aspri, cu coada formata din doi lobi inegali, care ajung uneori la 15 metri lungime, cu cinci fante branhiale pe laturile capului si cu schelet cartilaginos; (si la sg.) peste care face parte din acest gen. ◊ Rechin albastru = specie de rechin lung de 3-5 m, care traieste in Marea Mediterana si in Oceanul Atlantic (Charcharias glaucus). 2. Fig. Om lipsit de scrupule, hraparet, lacom. – Din fr. requin.

SOMON, somoni, s. m. peste teleostean rapitor marin din familia salmonidelor, lung de 1-1,5 m si cu greutatea de 25-30 kg, care intra vara in fluvii pentru a-si depune icrele (Salmo salar). – Din fr. saumon.

BIBAN ~i m. peste dulcicol rapitor, de talie medie, cu solzi marunti si cu dungi negre transversale pe laturile corpului, avand carnea alba si gustoasa. /<bulg. biban

GIMNOT ~ti m. peste dulcicol rapitor, asemanator cu tiparul, care isi prinde prada cu ajutorul unor descarcari electrice puternice. /<fr. gymnote

LACHERDA ~e f. 1) peste marin rapitor de talie medie, albastru-inchis pe spinare, cu aripioare spinoase si cu multi dinti; palamida. 2) Produs alimentar obtinut din carnea acestui peste prin sarare si afumare. /<ngr. lakerda

LAVRAC ~ci n. peste marin rapitor, asemanator cu salaul, de dimensiuni mici, de culoare cenusie-argintie, apreciat pentru carnea sa; lup-de-mare. /<ngr. lavrax, ~akos

LOSTRITA ~e f. peste dulcicol rapitor, de talie mare, asemanator cu pastravul, care traieste in raurile de munte. [Sil. los-tri-] /cf. ucr., rus. losos

LUFAR ~i m. peste marin rapitor, de talie mare, cu corp alungit si turtit lateral, apreciat pentru carnea lui. /Orig. nec.

MIHALT ~i m. peste dulcicol rapitor, de talie mare, cu cap mare si turtit, avand corp alungit acoperit cu solzi marunti, galben-verzui. /Orig. nec.

PALAMIDA¹ ~e f. peste marin rapitor de talie medie, albastru-negru pe spinare, cu inotatoare spinoase si cu multi dinti. ◊ ~-de- balta peste dulcicol de talie mica, cu cap fusiform, de culoare verde-galbuie, cu pete negre, avand spini dorsali si placi osoase laterale. /<ngr. palamidha

PASTRAV¹ ~i m. peste dulcicol rapitor, de talie medie, cu corp ingrosat la mijloc si presarat cu puncte negre si rosii, apreciat pentru carnea lui. /<bulg. pastavra

RECHIN ~i m. 1) peste marin rapitor, cu corpul acoperit de solzi marunti si aspri si cu gura situata pe partea inferioara a capului. 2) fig. Om lacom, hraparet, lipsit de scrupule. /<fr. requin

SALMONID ~e n. 1) la pl. Familie de pesti dulcicoli, rapitori, de talie mare, apreciati pentru carnea si icrele lor (reprezentanti: cheta, lipanul, pastravul, somonul etc.). 2) peste din aceasta familie. /<fr. salmonides

SOMN² ~i m. peste dulcicol rapitor, de talie medie sau mare, cu corpul fara solzi, cu capul turtit si gura larga, inzestrata cu dinti, si doua perechi de mustati lungi, apreciat pentru carnea lui gustoasa (de culoare alba). /<bulg., sb., rus., ucr. som

SOMON ~i m. peste marin rapitor, de talie medie, cu corpul fusiform, apreciat pentru carnea si icrele (rosii), pe care le depune in rauri. /<fr. saumon

STAVRID ~zi m. peste marin rapitor de talie mica, cu gura mare, prevazuta cu numerosi dinti, avand pe laturi o dunga longitudinala cu solzi ascutiti. [Sil. sta-vrid] /<ngr. stavridi

SALAU¹ ~i m. peste dulcicol rapitor de talie medie, cu corpul alungit, de culoare cenusie avand gura larga, cu dintii ascutiti. /cf. ung. sullő

STIUCA ~ci f. peste dulcicol rapitor, de talie medie, cu corp prelung, cu botul asemanator unui cioc de rata si cu gura larga. ◊ ~-de-mare peste marin de talie medie, cu botul in forma unui cioc de barza, avand corp cilindric de culoare verzuie pe spate si alba pe burta; zargan. [G.-D. stiucii] /<bulg., sb. stuka

TON¹ ~i m. peste marin rapitor, asemanator cu palamida, de talie si greutate mare. /<fr. thon

TIGANUS ~i m. (diminutiv de la tigan) 1) Pasare de balta, migratoare, de talie medie, cu cioc lung si coroiat, cu picioare lungi si cu penaj aproape negru. 2) peste dulcicol, rapitor, de talie mica, de culoare neagra pe spate, raspandit in apele mocirloase. /tigan + suf. ~us

RECHIN s.m. 1. peste marin rapitor cu trupul fusiform, cu botul ascutit si cu mai multe siruri de dinti. 2. (Fig.) Om lipsit de scrupule, hraparet, lacom. [< fr. requin].

PERCIDE s. n. pl. familie de pesti teleosteeni rapitori, ososi, acoperiti cu solzi ctenoizi: bibanul, salaul, ghibortul, fusarul. (< fr. percides)

POMATOMIDE s. n. pl. familie de pesti marini, rapitori, cu corpul alungit si turtit lateral: lufarul. (< lat. pomatomidae)

RECHIN s. m. 1. peste marin rapitor, fusiform, cu botul ascutit si cu mai multe siruri de dinti. 2. (fig.) om lacom si lipsit de scrupule. (< fr. requin)

SOMON s. m. peste teleostean rapitor marin, care intra vara in rauri pentru a-si depune icrele, cu o carne roz, grasa. (< fr. soumon)

rechin (rechini), s. m. – peste marin rapitor. Fr. requin.

BIBAN (< bg.) s. m. peste teleostean rapitor, de apa dulce si salmastra, raspindit in Europa si Asia de Nord, lung de 25-30 cm, de c. 2 kg, cenusiu-verzui, cu 5-9 dungi negre transversale pe flancurile corpului si cu carne alba, gustoasa (Perca fluviatilis). ♦ B.-soare = peste teleostean rapitor si daunator pisciculturii (distruge puietul si icrele), lung de 10-20 cm, verde-albastrui cu pete portocalii si verzui, originar din America de Nord (Lepornis gibbosus); sorete.

LANSETA s.f. 1. Undita semimecanica pentru pescuitul pestilor de apa dulce sau al celor marini rapitori. 2. (Arhit.) Arc frant foarte ascutit, care determina deschideri inalte si inguste. 3. (Rar) V. lanteta. [< fr. lancette].

VULTUR ~i m. 1) pop. Pasare sedentara rapitoare, de talie mare, cu cioc lung si coroiat, cu gheare si aripi lungi, puternice, care se hraneste cu animale vii si cu starvuri. ◊ ~-plesuv vultur cu gatul gol si cu penaj brun-cenusiu. ~-pescar vultur care se hraneste cu peste. ~-imperial vultur raspandit in regiunile montane; acvila; pajura. Ochi (sau privire) de ~ ochi (sau privire) agera. 2) fig. Om curajos si mandru. 3) Simbol reprezentand o astfel de pasare, care se imprima pe steme, steaguri, monede. 4) art. Constelatie din emisfera boreala, vizibila vara. /<lat. vultur, ~uris