ALAMAN, alamane, s. n. Unealta de pescuit alcatuita dintr-un sac central si mai multe fasii de plasa cu care se incercuiesc si se aduna bancurile de pesti marini. – Et. nec.

CHEFAL, chefali, s. m. Nume dat mai multor specii de pesti marini, cu partea superioara a capului mare si turtita si cu o pata aurie pe opercul (Mugil). - Din ngr. kefalos.

MUGILID, mugilide, s. n. (La pl.) Familie de pesti marini care au solzi si pe cap (Mugilidae); (si la sg.) peste din aceasta familie. – Din fr. mugilides.

RECHIN, rechini, s. m. 1. (La pl.) Gen de pesti marini rapitori avand corpul acoperit cu solzi marunti, aspri, cu coada formata din doi lobi inegali, care ajung uneori la 15 metri lungime, cu cinci fante branhiale pe laturile capului si cu schelet cartilaginos; (si la sg.) peste care face parte din acest gen. ◊ Rechin albastru = specie de rechin lung de 3-5 m, care traieste in Marea Mediterana si in Oceanul Atlantic (Charcharias glaucus). 2. Fig. Om lipsit de scrupule, hraparet, lacom. – Din fr. requin.

SELACIAN, selacieni, s. m. (La pl.) Subclasa de pesti marini cu scheletul cartilaginos, cu coada impartita in doua parti inegale, cu corpul acoperit cu solzi si cu tepi; (si la sg.) peste din aceasta subclasa. ♦ (Adjectival) peste selacian. [Pr.: -ci-an] – Din fr. selacien.

SOLA², sole, s. f. Nume dat mai multor specii de pesti marini plati, ovali, acoperiti cu solzi fini, care traiesc pe fundul nisipos al marilor, la mica adancime (Solea). – Din fr. sole.

GANOID ~zi m. 1) la pl. Ordin de pesti marini cu schelet osos sau cartilaginos si cu corpul lipsit de solzi, avand coada bifurcata inegal (reprezentanti: morunul, nisetrul, cega). 2) peste din acest ordin. /<fr. ganoide

GUVID ~zi m. 1) la pl. Familie de pesti marini de talie mica, avand corpul mult subtiat spre coada si capul mare, turtit. 2) peste din aceasta familie. /<ngr. guvidi

CROSOPTERIGIENI s.m.pl. Ordin de pesti marini, cunoscuti inca din era primara, cu corpul fusiform si cu inotatoarele perechi in forma de palete; (la sg.) peste din acest ordin. [Pron. -gi-eni, sg. crosopterigian. / < fr. crossopterygiens, cf. gr. krossai – grinda, pteron – aripa].

BIBAN, bibani, s.m. 1. peste rapitor de apa dulce, lung de 25-30 cm, cu carne alba si gustoasa; sin. costres; fr. perche; engl. perch; germ. Barsch (Perca fluviatilis); 2. Biban-de-mare. Nume uzual pentru nenumarati pesti marini din familia serranidae (bibani-de-mare), foarte bogata in specii si subspecii, unele de 20-30 cm lungime (Serranus scriba si cabrilla din Mediterana), altele pot atinge 1-1,5 m lungime; fr. perche de mer; germ. Seebarsch; engl. sea bass. v. lavrac

MUGILIDE s.n.pl. Familie de pesti marini care au solzi si pe cap, avand ca tip chefalul; (la sg.) peste din aceasta familie. [Sg. mugilid. / < fr. mugilides].

BANC s.n. I. 1. Gramada submarina uriasa de nisip, de pietris etc. depusa pe fundul marilor, lacurilor si al fluviilor, care se ridica pana aproape de nivelul apei. ◊ Banc de gheata = masa uriasa de gheata plutitoare, care se intalneste in marile polare. 2. Grup de pesti marini, in care predomina o anumita specie. II. 1. Postament, suport care sustine o masina-unealta. 2. Masa de atelier pe care se fixeaza piesele de prelucrat. 3. Instalatie pentru incercarea puterii motoarelor. 4. Scandura transversala la barci, pe care stau cei care trag la vasle; banca. III. 1. Numele unui joc de carti. 2. (Fam.) Gluma ieftina; anecdota; minciuna. [Pl. -curi. / < fr. banc, germ. Bank].

gadide s. n. pl. familie de pesti marini si de rau: morunul. (din fr. gadides)

BANC¹ s. n. 1. depunere de aluviuni, nisip, pietris si namol pe fundul marilor, lacurilor si al fluviilor. 2. aglomerare de pesti marini, in care predomina o anumita specie. (< fr. banc)

BLENIIDE s. n. pl. familie de pesti marini viu colorati, cu capul turtit in partea superioara, botul scurt si aripioara dorsala foarte lunga: corosbina sau catelul-de-mare. (< fr. blenniides)

ENGRAULIDE s. n. pl. familie de pesti marini mici, cu gura mare: hamsia. (< lat. engraulidae)

HOLOCEFALI s. m. pl. subclasa de pesti marini din ordinul raiformelor: himera (5). (< fr. holocephales)

LABRIDE s. n. pl. familie de pesti marini: labrul. (< fr. labrides)

POMATOMIDE s. n. pl. familie de pesti marini, rapitori, cu corpul alungit si turtit lateral: lufarul. (< lat. pomatomidae)

SELACIENI s. m. pl. subclasa de pesti marini cartilaginosi, cu branhii si coada heterocerca: rechinii, torpila (1); plagioclazi. (< fr. selaciens)

SERANIDE s. f. pl. familie de pesti marini care traiesc pe langa coastele stancoase: lavracul. (< lat. serranidae)

SINGNATIDE s. n. pl. familie de pesti marini: singnatul, hipocampul. (< fr. syngnathides)

BANC¹, bancuri, s. n. 1. Ingramadire de nisip, de pietris sau de namol formata pe fundul marilor sau al fluviilor, ajungand uneori pana la suprafata apei. 2. Card mare de pesti marini. – Fr. banc.

CAMBULA, cambule, s. f. peste marin cu corpul asimetric, foarte turtit, cu amandoi ochii pe aceeasi parte si care traieste pe fundul apelor, culcat pe partea care nu are ochi (Pleuronectes flesus). – Cf. rus., bg. kambala.

GINGIRICA s. f. Mic peste marin, asemanator cu scrumbia de Dunare (Clupeonella delicatula). – Et. nec.

HAMSIE, hamsii, s. f. Mic peste marin de culoare argintie, cu gura mare, care traieste in Marea Neagra, Marea Mediterana si Oceanul Atlantic (Engraulis encrasicholus). – Din ngr. ha(m)psi.

HERING, heringi, s. m. peste marin asemanator cu scrumbia, lung de circa 20 cm, cu spinarea verde-albastrie si cu laturile argintii (Clupea harengus). – Din germ. Hering.

HIPOCAMP, hipocampi, s. m. 1. Animal fabulos, din mitologie, cu cap de cal, cu doua picioare si cu coada de peste, care tragea carul lui Neptun. 2. (Iht.) Mic peste marin cu capul asemanator cu cel al calului; cal-de-mare, calut de mare (Hippocampus hippocampus). – Din fr. hippocampe.

ZARGAN, zargani, s. m. Specie de peste marin cu corpul alungit si cilindric, acoperit cu solzi mici, cu falcile prelungite si cu oasele colorate in verde (Belone belone euxini). – Et. nec.

PALAMIDA², palamide, s. f. peste marin rapitor, de forma unui fus gros, cu spatele albastru, cu solzi mici si cu numerosi dinti pe falci (Sarda sarda). ◊ Compus: palamida-de-balta = peste mic cu corpul acoperit cu placi osoase si cu spini (Pungitius platygaster). – Din ngr. palamidha.

C****A, c*****e, s. f. 1. Panglica ingusta care serveste ca ornament (legata in par, la gat, la palarie etc.). 2. (Zool.) Tenie. 3. peste marin in forma de panglica si cu aripioarele dorsala, codata si anala contopite (Ophidion barbatum). [Var.: (inv.) c*****a] – Din ngr. kordella.

LABRU, labri, s. m. peste marin comestibil care traieste pe langa tarmuri stancoase (Labrus). – Din fr. labre.

LAVRAC, lavraci, s. m. peste marin rapitor, asemanator cu salaul, de culoare cenusie-argintie, cu o dentitie foarte dezvoltata, apreciat pentru carnea sa; lup-de-mare (Morone labrax). – Din ngr. lavrax, -akos.

SMARID, smarizi, s. m. peste marin migrator, lung pana la 20 cm, cu corpul alungit, usor turtit lateral, cu botul ascutit si gura larga (Spicara smaris flexuosa). – Din lat. smaris, -idis.

COD¹ s. m. peste marin din nordul Oceanului Atlantic, cu trei aripioare dorsale (Gadus morrhua). – Din engl. cod.

TORPILA, torpile, s. f. 1. Proiectil submarin prevazut cu motor propriu si cu incarcatura exploziva, care se lanseaza impotriva unei nave inamice de pe o nava de lupta, din avion sau de pe coasta. 2. peste marin cu schelet cartilaginos, cu corpul turtit dorsal si ventral, capabil sa produca la atingere, descarcari electrice cu care isi ucide prada (Torpedo marmorata). 3. (Iesit din uz; in compusul) Om-torpila = torpila (1) condusa la tinta de unul sau doi oameni, care se indepartau dupa ce o prindeau de fundul navei. – Din fr. torpille.

RANDUNICA, randunici, s. f. 1. Pasare calatoare insectivora cu coada adanc bifurcata, cu pene albe-galbui pe burta si negre-albastrui pe spate (Hirundo rustica). 2. Compus: randunica-de-mare = peste marin care inoata pe fundul apei cu ajutorul inotatoarelor pectorale (Trigla lucerna). 3. Ultima dintre cele cinci panze ale unui catarg, asezata in varful acestuia. – Randun[ea] + suf. -ica.

AC ace n. 1) Obiect mic de metal, ascutit la un capat si prevazut la celalalt cu o gaura, prin care trece ata, care serveste la cusut. ◊ ~ tiganesc ac mare, pentru cusut panza groasa. A sta (sau a sedea) ca pe ace a fi foarte nerabdator. A calca ca pe ace a umbla incet pentru a nu face zgomot. A scapa ca prin urechile ~ului a scapa cu mare greutate. A gasi (a avea) ~ de cojocul cuiva a-i veni cuiva de hac. 2) Obiect asemanator cu aceasta piesa alungita, avand diferite intrebuintari. ~ de siguranta. ~ de par. ~ul ceasornicului. 3) Organ de aparare la unele insecte si animale. ~ul albinei. 4) Frunza subtire si ascutita a coniferelor. 5) Sina mobila pentru dirijarea vehiculelor de cale ferata de pe o linie pe alta; macaz. 6): ~-de-mare peste marin in forma de andrea. /<lat. acus

ATA ~e f. 1) Fir textil subtire folosit la cusut si la tesut. ~ de bumbac. ◊ Cusut cu ~ alba care nu corespunde adevarului; fals. Din fir pana in ~ de la inceput pana la sfarsit; complet; in intregime. Nici un capat de ~ absolut nimic. Viata cusuta cu ~ viata grea. A intinde ~a a intrece masura. 2): ~-de-mare a) planta acvatica cu tulpina foarte ramificata si cu flori verzui; b) peste marin cu corpul subtire si coada transformata intr-un organ apucator. [G.-D. atei] /<lat. acia

BOU ~i m. 1) Taur castrat, folosit ca animal de tractiune si, mai ales, pentru carne. ◊ A lucra ca un ~ a lucra mult si din greu. A scoate (pe cineva) din ~ii lui a scoate (pe cineva) din fire; a enerva. ~ii ara, caii mananca se spune in cazul cand unii muncesc, iar altii trag foloase. A-si baga (sau a-si pune) ~ii in jug (sau in plug) cu cineva a colabora cu cineva. 2) fig. depr. Barbat prost. 3): ~-de-balta (sau -de-apa) a) specie de broaste cu pete rosii sau galbene pe pantece; b) specie de batlan cu gatul alb si cu penajul galben-verzui pe spate si negru pe cap. ~-de-mare peste marin, de talie mica, de culoare cafenie sau cenusie-inchisa. ~-de-noapte bufnita. ~ul-domnului a) radasca; b) buburuza. [Monosilabic] /<lat. bovus

CALCAN¹ ~i m. peste marin comestibil, avand corpul turtit si ambii ochi pe aceeasi parte a capului; cambula. /<turc. kalkan

CAMBULA ~e f. peste marin comestibil, avand corpul turtit si ambii ochi pe aceeasi parte a capului; calcan. /cf. bulg. kambala

CALUT ~i m. (diminutiv de la cal) 1): ~-de- mare peste marin avand capul asemanator cu cel al calului. 2) Insecta din familia lacustei. /cal + suf. ~ut

CHEFAL ~i m. peste marin cu corpul alungit, cu gura obtuza si cu solzi mari, care traieste in ape dulci sau salmastre. /<ngr. kefalos

GINGIRICA ~ci f. peste marin de talie mica, asemanator cu scrumbia de Dunare. /Orig. nec.

HAMSIE ~i f. peste marin de talie mica, cu gura larga si corp argintiu. [G.-D. hamsiei] /<ngr. hampsi

HERING ~gi m. peste marin de talie mica, de culoare alba-argintie, care se pescuieste in mari cantitati. /<germ. Haring

HIPOCAMP ~i m. 1) mit. Animal fantastic cu cap de cal, cu doua picioare si cu coada de peste. 2) peste marin de talie mica de forma unui cal; cal-de-mare. /<fr. hippocampe

LABAN m. peste marin de talie mare cu spatele de culoare cenusie-albastruie. /<rus. loban

LACHERDA ~e f. 1) peste marin rapitor de talie medie, albastru-inchis pe spinare, cu aripioare spinoase si cu multi dinti; palamida. 2) Produs alimentar obtinut din carnea acestui peste prin sarare si afumare. /<ngr. lakerda

LAVRAC ~ci n. peste marin rapitor, asemanator cu salaul, de dimensiuni mici, de culoare cenusie-argintie, apreciat pentru carnea sa; lup-de-mare. /<ngr. lavrax, ~akos

LUFAR ~i m. peste marin rapitor, de talie mare, cu corp alungit si turtit lateral, apreciat pentru carnea lui. /Orig. nec.

MORUN ~i m. peste marin de talie mare, cu cap mic si cu bot ascutit, avand corp lung, lipsit de solzi, apreciat pentru carnea si icrele lui. /<bulg. moruna

PALAMIDA¹ ~e f. peste marin rapitor de talie medie, albastru-negru pe spinare, cu inotatoare spinoase si cu multi dinti. ◊ ~-de- balta peste dulcicol de talie mica, cu cap fusiform, de culoare verde-galbuie, cu pete negre, avand spini dorsali si placi osoase laterale. /<ngr. palamidha

PASTRUGA ~gi f. peste marin de talie mare, cu botul plat si alungit ca un cioc de pasare, pestrit pe spate si galbui pe abdomen, apreciat pentru carnea lui gustoasa si icrele negre pe care le depune in rauri. [G.-D. pastrugii] /<sb. pastruga

PISICA ~ci f. 1) Mamifer carnivor de talie mica, foarte sprinten, cu blana neteda, de diferite culori, cu ochi ageri (care vad si in intuneric) si cu ghearele ascutite, retractile. ◊ ~ domestica specie de pisica care traieste pe langa case si se hraneste cu soareci. ~ salbatica specie de pisica, mai mare decat cea domestica, cu blana de culoare cenusie intunecata si cu dungi negre transversale, care traieste prin paduri. ~ca cu clopotei nu prinde soareci cel care-si da in vileag intentiile poate rata scopul urmarit. 2) Blana a acestui mamifer. 3): ~-de-mare peste marin veninos, de talie mica, avand corp in forma de romb. [G.-D. pisicii] /pis + suf. ~ica

PORC ~ci m. 1) Animal domestic de talie medie, cu corp masiv, acoperit cu par aspru, cu cap conic si picioare scurte, crescut, in special, pentru carne si grasime. ◊ ~ salbatic mistret. ~ spinos (sau ghimpos) mamifer rozator de talie medie, acoperit pe spinare si pe parti cu spini lungi si tari. ~-de-mare peste marin de talie medie, de culoare neagra, avand tepi ascutiti si veninosi. A se purta ca un ~ a se purta urat, grosolan. A mana ~cii la jir a sforai tare in timpul somnului. Cine se baga (sau se amesteca) in tarate, il mananca ~cii cine se baga (sau se amesteca) unde nu trebuie, se alege cu neplaceri. 2) fig. depr. Om marsav, neobrazat. /<lat. porcus

RANDUNICA ~ci f. 1) Pasare migratoare insectivora, de talie mica, cu cioc scurt, cu aripi lungi si cu coada bifurcata, avand penajul negru-albastru pe spate si alb pe pantece. ◊ ~ de mare a) pasare din ordinul pescarusilor, care traieste pe malul marii si se hraneste cu pesti mici; b) peste marin, de talie medie, care se misca pe fundul apei cu ajutorul unor aripi pectorale. 2) Ultima (a cincea) panza din varful unui catarg. [G.-D. randunicii] / <lat. hirundinella

RECHIN ~i m. 1) peste marin rapitor, cu corpul acoperit de solzi marunti si aspri si cu gura situata pe partea inferioara a capului. 2) fig. Om lacom, hraparet, lipsit de scrupule. /<fr. requin

SARDEA ~ele f. peste marin asemanator cu scrumbia, dar de talie mai mica. ◊ Ca ~elele (in cutie sau in putina) inghesuiti, lipiti unul de altul. [Art. sardeaua] /< it. sardella, ngr. sardella

SCRUMBIE ~i f. peste marin, de talie mica, cu corpul alungit si turtit lateral. ◊ ~-albastra peste marin, de talie mica, cu corpul cilindric acoperit cu solzi mici, albastru-verzui pe spinare si cu dungi intunecate transversale (raspandit, mai ales, in Oceanul Atlantic). ~-de-Dunare scrumbie care trece din Marea Neagra in Dunare pentru a depune icre. [G.-D. scrumbiei; Sil. -bi-e] /<ngr. skumbri

SOMON ~i m. peste marin rapitor, de talie medie, cu corpul fusiform, apreciat pentru carnea si icrele (rosii), pe care le depune in rauri. /<fr. saumon

STAVRID ~zi m. peste marin rapitor de talie mica, cu gura mare, prevazuta cu numerosi dinti, avand pe laturi o dunga longitudinala cu solzi ascutiti. [Sil. sta-vrid] /<ngr. stavridi

SIP² ~i m. peste marin, asemanator cu nisetrul, avand corpul acoperit cu placi cornoase. /<rus. sip

STIUCA ~ci f. peste dulcicol rapitor, de talie medie, cu corp prelung, cu botul asemanator unui cioc de rata si cu gura larga. ◊ ~-de-mare peste marin de talie medie, cu botul in forma unui cioc de barza, avand corp cilindric de culoare verzuie pe spate si alba pe burta; zargan. [G.-D. stiucii] /<bulg., sb. stuka

TON¹ ~i m. peste marin rapitor, asemanator cu palamida, de talie si greutate mare. /<fr. thon

TORPILA ~e f. 1) Proiectil submarin autopropulsat, care este lansat si dirijat pentru a scufunda navele. 2) peste marin de talie mare, cu solzi cartilaginosi, care produce descarcari electrice la atingere cu prada. /<fr. torpille

TAR² ~i m. 1) peste marin, de talie mica, cu corp lunguiet, de culoare albastra, care se consuma sarat si uscat. 2) fig. Persoana slaba, costeliva. /<ngr. tsiros

VATOS ~si m. peste marin de talie mare, cu corpul de culoare cenusie, turtit lateral si acoperit cu placi osoase, inzestrate cu cate un spin; vulpe-de-mare. /<ngr. vatos

VULPE ~i f. 1) Mamifer salbatic carnivor, de talie medie, cu blana roscata, cu botul ascutit si cu coada lunga si stufoasa. ◊ ~ argintie vulpe cu blana neagra cu luciu argintiu. ~ polara vulpe cu blana albicioasa. 2) Blana acestui animal. 3) fig. Persoana sireata, vicleana. 4) dar (bani sau vin) pe care, dupa obiceiul popular, mirele, din alt sat, il da flacailor din satul miresei. 4): ~-de-mare peste marin, lung, cu corpul turtit, acoperit cu spini. [G.-D. vulpii] /<lat. vulpes

COD s.m. (Iht.) In general, peste marin din fam. gadidae, avand corpul mai mult sau mai putin alungit, acoperit cu solzi mici, moi si zimtati; este pestele de consum cel mai important din lume, raspandit in zonele nordice ale Oceanului Atlantic si ale celui Pacific. Codul propriu-zis sau morua (Gadus morhua), preponderent in Oceanul Atlantic, atinge lungimea de 1,5 m, are spatele cenusiu cu pete rotunde cafenii (engl. Atlantic cod); cel din Pacific (Gadus macrocepahlus) este mai deschis la culoare, galbui cu pete maronii (engl. Pacific cod, gray cod) si de talie mai mica. Se comercializeaza drept cod patat. Adesea, sub denumirea de cod se comercializeaza si celelalte specii de gadidae; v. eglefin, merlan, bacaliar, merluciu, leng, pollack (cod negru).

EGLEFIN (Iht.) peste marin din fam. gadidae (cod), de 50-90 cm lungime, foarte apreciat ca peste de consum (Gadus aeglefinus / Melanogrammus aeglefinus). Eglefinul eviscerat, sarat si afumat, se comercializeaza sub denumirea engl. haddock, consumat traditional in Marea Britanie si SUA.

MERLUCIU s.m. (Iht.) peste marin din fam. gadidae (cod), cu corpul fusiform asemanator salaului, cu solzi mai mari decat alte gadidae, cu capul usor aplatizat, dinti puternici si mustati; poate atinge 1 m lungime, fiind unul din pestii cei mai comuni si mai importanti din Marea Mediterana (it. merluzzo, nasello), mai rar in marile nordice; se comercializeaza si ca hek; engl. hake (Merluccius merluccius).

LENG s.m. (Iht.) peste marin din fam. gadidae (cod), lung de peste 1 m, una din speciile cele mai valoroase din apele nordice (Molva molva).

POLLACK s.n. (Iht.) peste marin din fam. gadidae (cod), de culoare neagra (Pollachius virens), numit comercial si cod negru, dar poate fi si de culoare mai deschisa (Pollachius pollachius), avand carnea delicata, asemanatoare cu cea a somonului (comercializat in Germ. ca Seelachs = somon de mare) sau a merlanului, foarte apreciata in gastronomie; engl. pollack, pollock; it. pollachio, merluzzo carbonero.

SPADA s.f. (Iht.) peste marin din fam. xiphiide (pesti-sabie), numit si peste-cu-spada sau xifie (Xiphias gladius), cu un corp fusiform de pana la 4 m lungime, ca adult lipsit de solzi, caracterizat prin maxilarul superior alungit in forma de spada, aprox. 1/3 din lungimea sa, lipsit de dinti, cu marginile ascutite ca niste cutite, iar cel inferior mult mai scurt. Se pescuieste preponderent in Marea Mediterana si in Atlantic, fiind foarte apreciat ca peste de consum, cu carne alba, delicata; it. pesce spada; fr. espadon; engl. swordfish; germ. Schwertfisch; v. sabie.

SABIE s.f. (Iht.) In general, peste marin din fam. xiphiidae (pesti-sabie), caracterizat prin maxilarul superior mai mult sau mai putin alungit. pestii-sabie propriu-zisi (istiophoridae) populeaza Oceanul Pacific si pe cel Indian, precum si pe cel Atlantic, pe tarmurile de est ale SUA, caracteristic fiind maxilarul superior alungit, curbat, mai scurt ca la pestele-spada, prevazut cu dinti, cel inferior ceva mai lung, corpul fusiform, cu o inotatoare dorsala lunga, inalta (subspeciile Tetrapturus, Makaira; engl. spear-fish, spike-fish, marlin), in variate culori, de la argintiu (white marlin), la albastrui (blue marlin) la negru (black marlin) sau cu dungi (striped marlin); unele istiophoridae au inotatoarea dorsala foarte inalta, ca o panza de corabie sau evantai, numiti de aceea si pesti-evantai (engl. sail-fish; Istiophorus gladius si americanus).

DORADA (Iht.) peste marin din fam. sparidae (sparosi), obisnuit pe coastele Mediteranei si in Atlantic, de 30-40 cm lungime, avand o coloratie galben-aurie minunata, foarte apreciat ca peste de consum; fr. daurade, dorade; it. orata; germ. Goldbrasse.

PAGEL (Iht.) peste marin din fam. sparidae (sparosi), caracterizat prin coloratia brun-roscata a corpului (sparid-rosu), pescuit in Mediterana si in Atlantic (Pagellus centrodontus), precum si in Marea Neagra (Pagellus erythrinus), cel din urma avand corpul viu colorat in rosu; ca si dorada, este un apreciat peste de consum; fr. pagel; it. pagello; germ. Rotbrasse.

LUFAR s.m. (Iht.) peste marin de consum inrudit cu stavridul, avand carnea albastruie, delicata, preparat de obicei la gratar; se comercializeaza ca (engl.) bluefish (Pomatomus saltatrix).

PALAMIDA, palamide, s.f. (Iht.) peste marin, inrudit cu tonul, dar mult mai mic, prezent si in Marea Neagra, avand carnea gustoasa si fara oase, foarte apreciat ca peste de consum (Sarda sarda); germ. Pelamide; se comercializeaza ca (engl.) bonito.

SARDEA, sardele, s.f. (Iht.) peste marin, numit si sardina (pl. sardine), din subordinul clupeizi, din care fac parte si heringul, sprotul, hamsia si scrumbia, foarte asemanatoare unele cu altele in anumite stadii de dezvoltare. Sardeaua este de culoare alba-albastra-verde, atinge o lungime de 18-25 cm, iar la maturitate are corpul gros si carnea foarte grasa (Sardina pilchardus). pestele matur se comercializeaza ca pilchard. pestii de max. 16 cm apar in comert sub forma de conserve de sardine, dar acestea contin adesea si heringi de mici dimensiuni sau sprot. Prin sardela (pl. sardele) sau sardeluta se intelege, de obicei, hamsia, si nu niste sardine de mici dimensiuni.

SCRUMBIE s.f. (Iht.) In general, peste marin migrator din fam. clupeizi, genul Alosa, inrudit cu heringul si cu sardina. Scrumbia-de-Dunare (Alosa pontica), de 35-45 cm lungime si o greutate de pana la 1 kg, scrumbia-de-mare (Alosa maeotica), de pana la 35 cm lungime si rizeafca (Alosa caspica) populeaza Marea Neagra si Caspica, urcand si pe Dunare; scrumbia mediteraneana (Alosa finta) de pana la 45 cm si pestele-de-mai (Alosa vulgaris) de pana la 60 cm sunt prezente in marile care scalda coastele europene, de unde migreaza in raurile aferente.

PAGRUS s.m. (Zool.) peste marin asemanator cu dorada, apreciat pentru carnea sa. [< fr. pagre, it. pagro, cf. lat. phager, gr. phagros].

COD s.m. (Zool.) peste marin din nordul Atlanticului, cu trei aripioare dorsale. [< engl. cod].

HERING s.m. peste marin asemanator cu scrumbia, care calatoreste in grupuri mari. [< germ. Hering].

LABRU s.m. (Zool.) peste marin comestibil, cu corpul in culori vii, care traieste pe langa tarmuri stancoase. [< fr. labre, cf. lat. labrum].

smarandita, smarandite, s.f. (reg.) nume de peste marin.

cambula (-le), s. f. – peste marin, Pleuronectes flesus. Bg. kambala (DAR).

chefal (chefali), s. m. – Specie de peste marin (Mugil cephalus). – Mr. chefal. Ngr. ϰέφαλος (Cihac, II, 645; Galdi 163); cf. alb. kjefelj (Meyer 221), tc., bg. kefal, rut. kefali (Vasmer 553).

RECHIN s.m. 1. peste marin rapitor cu trupul fusiform, cu botul ascutit si cu mai multe siruri de dinti. 2. (Fig.) Om lipsit de scrupule, hraparet, lacom. [< fr. requin].

SOLA² s.f. peste marin care traieste mai ales pe langa tarmurile Frantei. [< fr. sole].

c****a (c*****e), s. f. – 1. Bentita, panglica. – 2. Planta (Bandingera arundinacea). – 3. Tenie. – Mr. curcudeaua. Ngr. ϰορδέλα (Densusianu, Rom., XXXIII, 276; Tiktin; Galdi 167), din it. c******a; cf. tc. kordela. – Der. c******t, adj. (impodobit cu panglici); c******r, s. m. (negustor de maruntisuri); c******rie, s. f. (mercerie). Este dublet al lui c*****a, s. f. (peste marin, Leptocephalus conger), din acelasi cuvint gr.

COD² s. m. peste marin din nordul Atlanticului, cu trei aripioare dorsale; morua. (< engl. cod)

DRAGON¹ s. m. I. 1. animal imaginat cu cap si aripi de vultur, gheare de leu, trup si coada de sarpe. 2. reprezentare heraldica a unui chip omenesc cu barba din serpi incolaciti. 3. soparla tropicala, pe copaci, care are de-a lungul corpului doua excrescente ale pielii ca niste aripi. 4. peste marin care, in timpul zilei, sta ingropat in nisip, noaptea fiind foarte activ; d**c-de-mare. 5. ambarcatie cu doua vele de suprafata mare; vela triunghiulara suplimentara. II. cavalerist astfel echipat incat sa poata lupta si pe jos. (< fr. dragon)

DRAGONET s. m. peste marin frumos, cu capul turtit si ochii iesiti in afara, in Stramtoarea Manecii si in Atlantic. (< fr. dragonnet)

HERING s. m. peste marin migrator, asemanator cu scrumbia, foarte prolific. (< germ. Hering)

LABRU s. m. peste marin comestibil, viu colorat, care traieste pe langa tarmuri stancoase; buzat. (< fr. labre)

PAGRUS s. m. peste marin, ca dorada, apreciat pentru carnea sa. (< fr. pagre, gr. phagros)

RECHIN s. m. 1. peste marin rapitor, fusiform, cu botul ascutit si cu mai multe siruri de dinti. 2. (fig.) om lacom si lipsit de scrupule. (< fr. requin)

SARDINA s. f. 1. peste marin din familia clupeidelor, vorace, asemanator cu scrumbia. 2. sardea. (< fr. sardine, it. sardina)

SARDINELA s. f. peste marin asemanator cu sardeaua. (< it. sardinella, fr. sardinelle)

SCORPENA s. f. peste marin de culoare neagra, cu capul acoperit cu solzi ascutiti care contin venin; porc-de-mare. (< fr. scorpene, lat. scorpena)

SINGNAT s. m. peste marin cu corpul si botul foarte alungite; acul-de-mare. (< fr. syngnathe)

SOLA² s. f. peste marin plat si oval, care traieste culcat pe partea stanga pe fundurile nisipoase si in ape adanci. (< fr. sole)

TORPILA s. f. 1. peste marin cartilaginos, din familia calcanului, capabil sa produca descarcari electrice la atingere; torpedo¹ (4). 2. proiectil submarin autopropulsat, lansat si dirijat impotriva navelor. 3. recipient cu exploziv pentru torpilari (2) in mine. (< fr. torpille)

hering (heringi), s. m. – peste marin asemanator cu scrumbia. Germ. Haring (DAR).

rechin (rechini), s. m. – peste marin rapitor. Fr. requin.

scrumbie (-ii), s. f. – 1. Un anumit peste marin (Scomber scombrus). – 2. O specie de hering (Alosa pontica). – 3. (Arg., inv.) Gagica, m****e. – 4. (Arg.) Briceag. – Var. scumbrie, scrimbie. Mr. scumbrie. Mgr. σϰουμπρί, din gr. σϰόυμπρος (Cihac, II, 698; Galdi 249), cf. alb. scumbri, bg. skomrija, tc. uskumru. – Der. scrumbioara, s. f. (varietate de scrumbie, Clupea cultrivensis); scrumbita, s. f. (varietate de scrumbie, Alosa Nordmanni).

somon (-ni), s. m. – peste marin (Salmo salar). – Var. salmon. Fr. saumon, var. din it. salmone.

CAMBULA, cambule, s. f. peste marin cu corpul nesimetric, foarte turtit, cu amandoi ochii pe aceeasi parte (Pleuronectes flesus). – Tc. [kal]kan balik.

bacala f. (ngr. bakalas). Un mare peste marin (Canada, Irlanda s.a.) din al carui ficat se scoate „untura de peste” (gadus morrhua). V. batog si moruga.

calcan n., pl. e (turc. kalkan, scut, si kalkan-balyk, peste ca un scut). Sec. 18-19. Scut (ca ornament la cai). Azi. Zid prelungit in sus fara stresina si, in general, fara ferestre. S. m. Un peste marin lat, cu amindoi ochii pe partea stinga, ca si cambula, dar mai mare (rhombus maeoticus, c´o varietate mai mica: rhombus levis). V. platica si barbun.

cambula f., pl. e (rus. kambula, d. turc. kalkan-balyk, peste scut. V. calcan). Un fel de calcan (peste marin) mai mic numit si limba (pleuronectes flexus).

chefal m. (ngr. kefalos, adica „capatinos”. Cp. cu zlavoaca). Un mic peste marin (mugil cephalus). V. balaban, licurin, ilar.

2) ciocan n., pl. e (d. cioc, interj. care exista si la Rusi si la alti Slavi, inrudita cu vgr. tykos, ciocan, si cu typos, lovitura, urma, tip, ca ciocnesc fata de cioplesc ori ca vgr. lykos fata de lat. lupus, lup. Din aceiasi rad. vsl. rus. cekanu, bg. cuk si cukan, ciocan, [de unde ngr. tsukani], cekan, barbie; pol. czekan, pers. cugan. V. cocean. Cp. Bern. 1, 159). O unealta de batut cuie s. a.: ciocan de zidar, de dogar, de potcovar, de batut la poarta (ild. clopot) s. a. Fig. Intre ciocan si nicovala, intre doua primejdii (V. mai 2). Paharut, toi ori sipusor de baut rachiu (ca si sirb. cokanj rakije). S. m. Zool. Un peste marin cu capu ca ciocanu (zygaena malleus).

LAMPRETA (‹ germ., lat.) s. f. peste marin (Petromyzon marinus) sau fluvial (L. fluviatilis), cu corpul cilindric si gura circulara, asemanator cu anghila; lungime de c. 1 m.

CALUT, caluti, s. m. 1. Diminutiv al lui cal; calusel (1). 2. Compus: calut-de-mare = peste teleostean marin cu corpul de 8-10 cm, lipsit de inotatoare codala si cu capul asemanator cu cel al calului; cal-de-mare (Hippocampus hippocampus). 3. Nume dat mai multor insecte din familia lacustelor; calusel (3). – Cal + suf. -ut.

SCORPIE, scorpii, s. f. 1. (Pop.) Scorpion (1). ♦ (In basme) Fiinta cu insusiri supranaturale, inchipuita de obicei ca un monstru feminin cu mai multe capete, care scoate flacari pe nari si al carei sange ar avea insusiri miraculoase. ♦ Epitet injurios dat unei femei rele. 2. (Astron.; pop.) Scorpion (2). 3. Compus: scorpie-de-mare = peste teleostean marin cu aspect respingator, cu tepii inotatoarelor foarte veninosi (Scorpaena porcus). – Din sl. skorpija.

LUFAR, lufari, s. m. peste rapitor marin cu corpul alungit si turtit lateral, cu dinti pe ambele maxilare si cu carnea fina si gustoasa (Pomatomus saltatrix). – Et. nec.

STURION, sturioni, s. m. (La pl.) Ordin de pesti rapitori marini de talie mare, cu scheletul cartilaginos-osos, cu corpul fara solzi, acoperit cu cinci siruri longitudinale de discuri osoase, pescuiti pentru carnea, icrele negre si cleiul lor; (si la sg.) peste din acest ordin. [Pr.: -ri-on] – Cf. it. storione, engl. sturgeon.

C****A ~ele f. 1) Fasie ingusta de material textil, folosita de femei ca podoaba (la imbracaminte, in par etc.); panglica. 2) Vierme plat si foarte lung care paraziteaza in intestinul subtire al mamiferelor si al omului; tenie; panglica. 3) peste teleostian marin in forma de panglica. [Art. c******a; G.-D. c******i; Sil. cor-dea] /<ngr. kordella

MORUA s.f. (Zool.) peste teleostean marin, ajungand pana la 1,5 m, cu trei inotatoare dorsale, care traieste in nordul Oceanului Atlantic. [Pron. -ru-a. / < fr. morue, cf. lat. morrhua].

SCOMBRIDE s.n.pl. Familie de pesti teleosteeni marini, cuprinzand scrumbia, palamida, somnul etc.; (la sg.) peste din aceasta familie. [< fr. scombrides, cf. lat. scomber – scrumbie].

petuda, petude, s.f. (inv.) peste rapitor marin; ton.

BELONIDE s. n. pl. familie de pesti teleosteeni marini, din ordinul beloniformelor. (< lat. belonidae)

BELONIFORME s. n. pl. ordin din clasa actinopterigienilor, pesti ososi marini cu corpul alungit si cilindric: zaganul. (< fr. beloniformes)

CLUPEIDE s. n. pl. familie de pesti teleosteeni marini cu corpul alungit, cu solzi netezi: sardeaua, heringul, scrumbia etc. (< fr. clupeides)

MUGILIDE s. n. pl. familie de pesti teleosteeni marini fusiformi, care au solzi si pe cap: chefalul. (< fr. mugilides)

SCOMBRIDE s. n. pl. familie de pesti teleosteeni marini, buni inotatori, cu capul si botul turtit, gura mare: scrumbia albastra, lacherda, palamida, somnul etc. (< fr. scombrides)

SCORPENIFORME s. f. pl. ordin de pesti ososi marini: scorpenidele si alte familii inrudite. (< fr. scorpeniformes)

vilcan (-ni), s. m. – peste de Dunare (Aspius rapax). – Var. vilsan, viigan, vijgau. Sb. volak, voka „tauras,” cf. celalalt nume al sau, boulean, si sb. volak „peste, Lumaca marina”.

ATERINA (‹ ngr.) s. f. peste teleostean marin, lung de 10-15 cm, cu corpul turtit, aproape transparent, cu o dunga argintie pe mijloc (Atherina machon pontica). Folosit mai ales ca nada.

BARBUN (‹ ngr.) s. m. peste teleostean marin, raspindit in M. Neagra, mic (14-23 cm), de culoare rosiatica, cu inotatoare aurii, cu doua mustati lungi sub falca inferioara si carnea foarte gustoasa (Mullus barbatus).

CHEFAL (‹ ngr.) s. m. peste teleostean, marin, migrator, din familia mugilide, raspindit pe litoralul european si african al Oc. Atlantic, in marile Mediterana, Neagra, Azov, de c. 20-50 cm si 200-800 g, cu corpul fusiform, solzi si pe cap, de culoare cenusiu-verzui-albastrui cu auriu si argintiu (Mugil auratus).

HERING (‹ germ.) s. m. peste teleostean marin (Clupea harengus), de c. 20 cm lungime, albastru-argintiu, cu corpul turtit, avand o musculatura bine dezvoltata si oase subtiri. Traieste in bancuri in Oc. Atlantic si in marile Nordului si Baltica; se pescuieste in cantitati foarte mari.

LABAN (‹ rus.) s. m. peste teleostean marin din familia mugilidelor, de c. 25-50 cm lungime, de culoare cenusie-albastruie (Mugil cephalus); chefal mare. Din M. Mediterana patrunde in Marea Neagra, apoi in Delta Dunarii si in lacurile litorale.

OSTREINOS (‹ ngr.) peste teleostean marin din familia mugilidelor, de c. 20-30 cm lungime, inrudit cu chefalul, care traieste in Oc. Atlantic, M. Mediterana si Marea Neagra (Mugil saliens).

TON¹, toni, s. m. peste teleostean rapitor marin care seamana cu palamida, ajungand pana la lungimea de patru metri (Thunnus thynnus). – Din fr. thon.

SOMON, somoni, s. m. peste teleostean rapitor marin din familia salmonidelor, lung de 1-1,5 m si cu greutatea de 25-30 kg, care intra vara in fluvii pentru a-si depune icrele (Salmo salar). – Din fr. saumon.

SOMON s. m. peste teleostean rapitor marin, care intra vara in rauri pentru a-si depune icrele, cu o carne roz, grasa. (< fr. soumon)

TRAUL s. n. navod destinat pescuitului marin in aglomerari de pesti. (< engl. trawl)

BACESCU, Mihai (1908-1999, n. Brosteni, jud. Suceava), biolog si oceanolog roman. Acad. (1990). Cercetari de zoologie (crustacee, reptile, pesti) si de biologie marina; contributii in domeniul nomenclaturii populare a pestilor, pasarilor.

marinADA s.f. In gastronomie, lichid puternic aromatizat, pe baza de vin, otet, suc de lamaie sau de limeta, plante aromate sau condimente si putin ulei, in care se introduce un aliment (carne, mai ales de vanat, peste, legume) pentru a se marina, adica a se fragezi si a se impregna de aroma inainte de a fi gatit, sau pentru a se conserva. sin. bait.

MARINA vb. tr. a prepara (peste, carne) in sos facut din untdelemn, bulion, otet si diferite condimente. (< fr. mariner, germ. marinieren)

CAICOS, mic arh. in SE Arh. Bahamas. Impreuna cu Arh. Turks, formeaza o posesiune britanica cu autonomie interna; 430 km²; 4 mii loc. (1980). Extragerea sarii marine. Pescuit de bureti si peste.

COREGON (‹ fr. {i}; {s} gr. kore „pupila” + gonia „unghi”) s. m. peste teleostean, salmonid, dulcicol si marin, migrator, de c. 30-60 cm, cu solzi argintii (Coregonus). Traieste in lacuri in regiunile din N Europei. Aclimatizat si in Romania.

IHTIOZAUR ~i m. 1) Subordin de reptile marine, din era mezozoica, asemanatoare cu pestele, dar cu corpul mult mai mare (pana la 12 m). 2) Animal din acest subordin. [Sil. -ti-o-za-ur] /<fr. ichtyosaure

CETACEE s. n. pl. ordin de mamifere marine cu corpul in forma de peste: balenele, delfinii etc. (< fr. cetaces)

marin (marina), adj. – De mare. Fr. marin. – Der. marina, s. f., din fr. marine; marinar, s. m. (soldat la marina; Arg., a***t, fat a***tat), din it. marinaro, cf. ngr. μαρινάρης; marinaresc, adj. (de marina, de marinar); marinareste, adv. (ca marinarii); marina, vb. (a conserva carne sau peste), din fr. marinade; submarin, s. n., dupa fr. sous-marin.

IHTIOZAUR, ihtiozauri, s. m. (La pl.) Gen de reptile fosile marine uriase, cu corpul asemanator cu al pestilor; (si la sg.) animal care facea parte din acest gen. [Pr.: -ti-o-za-ur] – Din fr. ichtyosaure.

MARINA, marinez, vb. I. Tranz. A prepara peste, carne etc. cu un sos facut din untdelemn, bulion, lamaie sau otet si diverse condimente (pentru consumul imediat sau pentru conservare). – Din fr. mariner, germ. marinieren.

AMFIOX s.m. (Zool.) Animal marin din increngatura cordatelor, avand forma unui peste ascutit la cele doua extremitati. [Var. amfioxus, amphioxus s.m. / < fr. amphioxus, cf. gr. amphi – in ambele parti, oxys – ascutit].

LANSETA s.f. 1. Undita semimecanica pentru pescuitul pestilor de apa dulce sau al celor marini rapitori. 2. (Arhit.) Arc frant foarte ascutit, care determina deschideri inalte si inguste. 3. (Rar) V. lanteta. [< fr. lancette].

aterina (aterine), s. f. – pestisor marin de culoare argintie. Ngr. ἀυερίνα „specie de peste”, sau tc. aterina, din gr. ἀυερίνη (Meyer, Turk. St., I, 21).

TRAUL s.n. Navod marin mare, destinat pescuirii in aglomerari de pesti. [Pron. traul. / < engl. trawl].

marinA vb. I. tr. A conserva, a prepara (peste, carne) in sos facut din untdelemn, bulion, otet si diferite condimente. [Cf. fr. mariner, it. marinare].

IHTIOZAUR s. m. reptila fosila marina, uriasa, cu corpul fusiform, ca al unui peste, si membrele transformate in palete inotatoare. (< fr. ichtyosaure)

TRITON¹ s. m. 1. zeitate marina greaca cu bust de om si coada de peste. 2. batracian avand infatisarea unui mormoloc de broasca; salamandra de apa. 3. molusca gasteropoda marina, cu o cochilie conica, lunga. (< lat., fr. triton, germ. Triton)

TRITON¹, tritoni, s. m. 1. Zeitate marina greaca, inchipuita cu bust de om si cu coada de peste. 2. Numele mai multor specii de animale amfibii cu infatisarea unor mormoloci de broasca, avand de obicei in lungul spatelui o creasta viu colorata (Triturus). [Acc. si: triton] – Din fr. triton, lat. Triton, -onis.

IHTIOZAUR s.m. Reptila marina uriasa din era mezozoica, avand corpul fusiform, ca al unui peste. [Pron. -ti-o-za-ur. / < fr. ichtyosaure, cf. lat. ichtyosaurus < gr. ichthys – peste, sauros – reptila].

TRITON¹ s.m. 1. Zeitate marina greaca inchipuita cu bust de om si cu coada de peste; (p. ext.) statuie reprezentand aceasta zeitate. 2. Batracian avand infatisarea unui mormoloc de broasca; salamandra de apa. ♦ Gen de moluste marine gasteropode. [< lat., fr. triton].

PESCADOR s. n. nava pentru pescuitul marin in larg, cu instalatii de depozitare, congelare (si preparare) a pestelui. (< sp. pescador)

aterina f., pl. e (ngr. atherina). Un fel de pestisor marin pe care pescarii il pun in undita ca sa momeasca pestii mai mari (atherina hepsetus si ath. pontica).

PETREL, petrei, s. m. Pasare marina de culoare alba, cu spatele si aripile cenusii, care se hraneste cu pesti si traieste in colonii (Larus canus). – Din fr. petrel.

PLANCTON ~oane n. 1) biol. Totalitate a organismelor vii (vegetale si animale), care traiesc in apele dulci sau marine plutind pasiv sau aflandu-se in stare de suspensie (constituind hrana unor pesti si animale acvatice). 2): ~ atmosferic totalitate a particulelor mici (solide si lichide), care plutesc in atmosfera. /<fr. plancton, germ. Plancton

PETREL s. m. pasare marina mica, alba, cu spatele si aripile cenusii, vorace, care se hraneste cu peste. (< fr. petrel)

FREGATA² ~e f. Pasare exotica marina, de talie mica, cu aripile si coada foarte lungi, care se hraneste cu pesti. /<fr. fregate, it. fregata

GOELAND ~zi m. rar Pasare marina de talie medie, cu aripi lungi si cu penaj alburiu, care se hraneste cu pesti; pescarus. /<fr. goeland

TRAUL, traule, s. n. Navod marin de mari dimensiuni, in forma de sac, destinat pescuirii in larg, in locuri cu mult peste. – Din engl. trawl.

MARTIN ~i m. Pasare marina, de talie medie, cu aripi lungi si cu penaj, mai ales, alburiu, care se hraneste cu pesti; pescarus. /<fr. martin

marinAT, -A, marinati, -te, adj. (Despre peste, carne etc.) Pregatit sau conservat cu sos de bulion, untdelemn, lamaie sau otet si diverse condimente. – V. marina.

PESCARUS ~i m. Pasare marina de talie medie, cu aripi lungi, cu penaj, mai ales, alburiu si cu picioare palmiforme, care se hraneste cu peste; martin. /pescar + suf. ~us

FREGATA, fregate, s. f. 1. Vas de razboi cu trei catarge (obisnuit in secolele trecute), dotat cu numeroase tunuri instalate pe ambele borduri si destinat serviciului de recunoastere si de paza. 2. Gen de pasari palmipede marine, zvelte, cu corpul mic si cu coada si aripile foarte mari, care traiesc in regiunea marilor tropicale si se hranesc cu pesti (Fregata); pasare care face parte din acest gen. – Din fr. fregate, it. fregata.

CETACEE s.n.pl. Ordin de mamifere marine foarte mari, cuprinzand balena, casalotul, delfinul; (la sg.) animal din acest ordin. [Pron. -ce-e, sg. invar. si cetaceu. / < fr. cetaces, cf. lat. cetus, gr. kete – peste mare].

cormoran m. (fr. cormoran, d. vfr. corp, corb, si moran, marin, d. galicu mor, mare, care se gaseste si in Are-mor-icum si Mor-bihan si slavu Po-morie, Pomeranis). O pasare palmipeda care se nutreste cu peste. (Chinejii il invata sa prinda peste pentru stapinu lui).

PINGUIN ~i m. Pasare marina polara, de talie mare, cu cioc proeminent, cu aripi mici, modificate in labe inotatoare, cu picioare scurte (avand mersul in pozitie verticala si leganat), cu penaj alb pe pantece si negru pe spate, care se hraneste cu peste. /<fr. pingouin

CORB (lat. corvus) s. m. 1. Cea mai mare specie a ordinului paseriformelor din Romania (63-72 cm) si totodata a familiei corvidelor, omnivora, sedentara, prezenta in padurile umbroase din Carpati, cu cioc si picioare puternice, penaj negru cu reflexe metalice violacee, care poate imita glasul altor pasari; se imblinzeste usor (Corvus corax); monument al naturii. 2. Corb-de-mare alb = pasare marina, de c. 90 cm, care traieste in colonii, cu penaj alb si virful aripilor negru, care pescuieste in picaj, de la 30-40 m (cea mai mare distanta de procurare a hranei in acest mod) si are, pentru amortizarea socului, sub piele, o „saltea” de saci aerieni (Sulla bassana). 3. Corb-de-mare = peste teleostean cu corpul de c. 50 cm lungime, de culoare bruna-inchisa, cu capul mare si botul gros (Corvina umbra). Traieste in Marea Neagra.