SELACIENI s.m.pl. Subclasa de pesti cartilaginosi, avand coada impartita in doua parti inegale; (la sg.) peste din aceasta subclasa. [Pron. ci-eni, sg. selacian. / < fr. selaciens, cf. gr. selachos – peste cartilaginos].

RAIFORME s. f. pl. ordin de pesti cartilaginosi cu corpul in forma de disc, datorita dezvoltarii mari a inotatoarelor pectorale, care traiesc pe fundul marii, in apropiere de coaste. (< fr. rajiformes)

BATOIDEE subst. Ordin de pesti cartilaginosi (Chondrichthyes) in care sint cuprinsi rechinii bentonici, in general moluscivori (Batoidea). Apar in Jurasic, iar in Romania au fost intilniti in calcarul numulitic de la Albesti-Muscel.

CARTILAJ, cartilaje, s. n. Tesut animal conjunctiv elastic si rezistent, cu rol de sustinere care formeaza scheletul pestilor cartilaginosi si al embrionului la vertebrate si la om indeplinind functia mecanica de sustinere; zgarci. [Var.: cartilagiu s. n.] – Din fr. cartilage.

STURION, sturioni, s.m. (La pl.) Nume dat ordinului pestilor cartilaginosi (chondrostei), in special din fam. acipenseridae (sturioni propriu-zisi), caracterizati printr-un schelet incomplet osificat (pesti fara oase) si corpul acoperit de cinci randuri longitudinale de placi (scuturi), cu rostrul alungit, prevazut cu mustati. Sunt prezenti aproape exclusiv in Marea Neagra, in Caspica, foarte rari in apele Europei occidentale (doar sipul), de unde migreaza in fluviile aferente; reprezinta un produs piscicol foarte valoros, avand carnea alba si gustoasa, fara oase, cu grasime putina, dar mai ales pentru icrele lor negre din care se prepara caviarul. (La sg.) peste din aceasta familie v. cega, morun, nisetru, pastruga, sip, viza.

VULPE DE MARE s.f. (Iht.) In general, peste cartilaginos din ordinul rechinilor batoizi (plati), fam. rajidae (batoizi propriu-zisi), cu corp romboidal si inotatoare dezvoltate ca niste aripi imense, prezent in lungul tuturor tarmurilor europene. Exista nenumarate specii, precum cea din Marea Nordului (Raja batis) de 1 m lungime si 30 kg greutate, unele fiind uriase, precum vatosul (Raja clavata) ce poate ajunge la 3-4 m lungime si 2-3 m latime si o greutate de 200 kg. De la anumite specii de rajidae se consuma inotatoarele pectorale (comercializate ca aripi de vulpe), considerate delicatese, fiind asemanatoare la gust cu carnea de crab.

ACANTODII (‹ fr.) s. f. pl. Clasa de „pesti cu spini”, care constituie cel mai vechi grup al vertebratelor, cu caractere reintilnite in structura pestilor cartilaginosi (Chondrichthyes) si a pestilor ososi (Osteichthyes). Au trait din Silurian pina in Permianul mediu (Acathodii).

CARTILAJ (CARTILAGIU) (‹ fr.) s. n. Formatiune anatomica din care este format scheletul pestilor cartilaginosi si ai embrionului vertebratelor si omului; la adulti mai persista in peretii bronhiilor si traheii, in pavilionul urechii etc. Se intilneste si la unele animale nevertebrate (cefalopode, moluste); (pop.) zgirci. V. diafiza.

CONDROCRANIU ({s} gr. khondros „cartilaj” + kranion „craniu”) s. n. Craniu cartilaginos, caracteristic unei etape primitive de dezvoltare a scheletului vertebratelor. La pestii cartilaginosi pesista si in faza adulta a vietii.

SELACIENI s. m. pl. subclasa de pesti marini cartilaginosi, cu branhii si coada heterocerca: rechinii, torpila (1); plagioclazi. (< fr. selaciens)

TORPILA s. f. 1. peste marin cartilaginos, din familia calcanului, capabil sa produca descarcari electrice la atingere; torpedo¹ (4). 2. proiectil submarin autopropulsat, lansat si dirijat impotriva navelor. 3. recipient cu exploziv pentru torpilari (2) in mine. (< fr. torpille)

CONDROPTERIGIENI s.m.pl. Subclasa de pesti cu scheletul cartilaginos (rechini, torpile etc.); (la sg.) peste din aceasta subclasa. [Pron. -gi-eni, sg. condropterigian. / < fr. chondropterygiens, cf. gr. chondros – cartilaj, pteryx – aripa].

PLAGIOSTOMI s.m.pl. Subclasa de pesti cu schelet cartilaginos, avand gura in forma de deschizatura transversala si orificiile branhiale deschise direct la exterior. [Sg. plagiostom. / < fr. plagiostomes, cf. gr. plagios – oblic, stoma – gura].

TORPILA s.f. 1. peste de mare cartilaginos, din familia calcanului, capabil sa produca descarcari electrice la atingere. 2. Proiectil mare autopropulsat care este lansat si dirijat catre o nava pentru a o scufunda; torpedo¹ (3) [in DN]. [< fr. torpille, cf. it. torpedine].

GANOIZI s.m.pl. Ordin de pesti cu scheletul cartilaginos sau osos, numai cu bronhii, avand aripioarele si coada impartite in doua parti inegale; (la sg.) peste din acest ordin. [Sg. ganoid. / < fr. ganoides, cf. gr. ganos – stralucire, eidos – forma].

CONDROPTERIGIENI s. m. pl. clasa de pesti cu scheletul cartilaginos: rechini, torpile etc. (< fr. chondropterygiens)

GANOID, ganoizi, s. m. (La pl.) Ordin de pesti cu scheletul partial cartilaginos, cu pielea fara solzi sau acoperita de discuri osoase, cu coada impartita in doua parti inegale; (si la sg.) peste din acest ordin. – Din fr. ganoide.

TORPILA, torpile, s. f. 1. Proiectil submarin prevazut cu motor propriu si cu incarcatura exploziva, care se lanseaza impotriva unei nave inamice de pe o nava de lupta, din avion sau de pe coasta. 2. peste marin cu schelet cartilaginos, cu corpul turtit dorsal si ventral, capabil sa produca la atingere, descarcari electrice cu care isi ucide prada (Torpedo marmorata). 3. (Iesit din uz; in compusul) Om-torpila = torpila (1) condusa la tinta de unul sau doi oameni, care se indepartau dupa ce o prindeau de fundul navei. – Din fr. torpille.

RECHIN, rechini, s. m. 1. (La pl.) Gen de pesti marini rapitori avand corpul acoperit cu solzi marunti, aspri, cu coada formata din doi lobi inegali, care ajung uneori la 15 metri lungime, cu cinci fante branhiale pe laturile capului si cu schelet cartilaginos; (si la sg.) peste care face parte din acest gen. ◊ Rechin albastru = specie de rechin lung de 3-5 m, care traieste in Marea Mediterana si in Oceanul Atlantic (Charcharias glaucus). 2. Fig. Om lipsit de scrupule, hraparet, lacom. – Din fr. requin.

SELACIAN, selacieni, s. m. (La pl.) Subclasa de pesti marini cu scheletul cartilaginos, cu coada impartita in doua parti inegale, cu corpul acoperit cu solzi si cu tepi; (si la sg.) peste din aceasta subclasa. ♦ (Adjectival) peste selacian. [Pr.: -ci-an] – Din fr. selacien.

ROSTRU ~ri n. 1) (la unele insecte) Organ bucal de forma unei trompe. 2) Prelungire cartilaginoasa a botului unor pesti. /<lat. rostrum, fr. rostre

ACIPENSERIZI s.m.pl. (Zool.) Familie de pesti rapitori, cu schelet cartilaginos, cu capul conic si corpul alungit, cu cinci siruri de placi osoase; sturioni; (la sg.) peste din aceasta familie. [Sg. acipenserid. / Cf. fr. acipenserides, cf. lat. acipenser – sturion].

acantode s.n. pl. ordin de pesti fosili, cu schelet cartilaginos. (< fr. acanthodes)

ACIPENSERIFORME s. f. pl. ordin de pesti rapitori, cu schelet cartilaginos, capul conic si corpul alungit, cu cinci siruri de placi osoase: sturionii. (< fr. acipenseriformes)

ROSTRU¹ s. n. 1. (ant.) pinten la prova navelor de lupta, cu care se spargea bordajul navelor inamice. 2. tribuna oratorilor in forul roman, impodobita cu prore de corabii capturate in razboaie. 2. (bot., anat.) prelungire in forma de cioc la partea terminala a unui organ, prelungire cartilaginoasa a botului unor pesti. ◊ trompa alungita la unele insecte. (< fr. rostre, lat. rostrum)

CONDRIHTIES subst. Ordin de pesti cu schelet intern cartilaginos, care au aparut in Silurian existind si in fauna actuala (rechinii), cu caractere asemanatoare formelor paleozoice (Chondrichthyes).

PLACODERM, placodermi, s. m. (La pl.) Subclasa de pesti fosili, paleozoici, cu scheletul cartilaginos si cu corpul acoperit de placi osoase; (si la sg.) peste din aceasta subclasa. – Din fr. placodermes, germ. Plakoderm.

GANOID ~zi m. 1) la pl. Ordin de pesti marini cu schelet osos sau cartilaginos si cu corpul lipsit de solzi, avand coada bifurcata inegal (reprezentanti: morunul, nisetrul, cega). 2) peste din acest ordin. /<fr. ganoide

GANOID I. adj. (despre solzi) acoperit cu smalt si de forma rombica. II. s. m. pl. ordin de pesti de apa dulce cu scheletul cartilaginos, cu bronhii si cu inotatoarea codala heterocerca. (< fr. ganoide/s/)

ACIPENSERID ~zi m. 1) la pl. Ordin de pesti rapitori, de talie mare, cu scheletul cartilaginos si cu corpul fara solzi, pescuiti pentru carnea si pentru icrele lor negre (reprezentanti: morunul, nisetrul, pastruga etc.); sturioni. 2) peste din acest ordin. /cf. lat. acipenser

cartilaginos² ~osi m. 1) la pl. Clasa de pesti cu schelet format din cartilaj, cu gura prevazuta cu doua randuri de dinti si cu branhii ce se deschid in exterior. 2) peste din aceasta clasa. /<fr. cartilagineux, lat. cartilaginosus

TORPILA ~e f. 1) Proiectil submarin autopropulsat, care este lansat si dirijat pentru a scufunda navele. 2) peste marin de talie mare, cu solzi cartilaginosi, care produce descarcari electrice la atingere cu prada. /<fr. torpille

STURION, sturioni, s. m. (La pl.) Ordin de pesti rapitori marini de talie mare, cu scheletul cartilaginos-osos, cu corpul fara solzi, acoperit cu cinci siruri longitudinale de discuri osoase, pescuiti pentru carnea, icrele negre si cleiul lor; (si la sg.) peste din acest ordin. [Pr.: -ri-on] – Cf. it. storione, engl. sturgeon.

GANOIZI (< fr.; {s} gr. ganos „stralucire“ + eidos „aspect“) s. m. pl. Ordin de pesti (din care fac parte morunul, nisetrul, cega etc.) cu scheletul in parte cartilaginos, cu pielea fara solzi sau acoperita cu discuri osoase, asezate in cinci siruri longitudinale sau imprastiate, si cu inotatoarea codala asimetrica.

COCCOSTEUS ({s} gr. kokkos „nucleu” + osteon „os”) subst. peste placoderm caracteristic Devonianului mediu, gasit frecvent in gresia rosie a acestui etaj. Corpul vertebrelor era cartilaginos, dar arcurile lor, ca si suporturile inotatoarelor erau osificate. Proeminentele osoase de pe maxilare sugereaza caracterul carnivor.