Rezultate din textul definițiilor
cercala f., pl. e (rus. cerpalo, tirboc de scos pestele mic din navod, d. cerpati, a scoate din apa. V. ciorpac). Nord. Ciorpac de prins peste din riu. V. miciog, meredeu.
ANSOA s. n. 1. peste mic care traieste in Marea Mediterana si in Oceanul Atlantic. 2. Pasta preparata din carnea acestui peste, care se serveste ca aperitiv. – Din fr. anchois.
BABOI, baboi, s. m. (Iht.) 1. peste mic de orice specie. 2. (Reg.) Biban – Din bg. baboj.
BATCA3, batce, s. f. 1. peste mic, asemanator cu platica, verde-albastrui pe spate si argintiu pe abdomen (Blicca bjorkna). 2. (Reg.) Pelican, babita. – Din ucr. babka (refacut dupa bate).
BEHLITA, behlite, s. f. Nume dat mai multor specii de pesti mici. – Comp. rus. bieglyi „repede”.
BELDITA, beldite, s. f. peste mic, asemanator cu obletul, cu spinarea albastra-verzuie, avand pe partile laterale cate doua linii paralele intrerupte (Alburnoides bipunctatus) – Et. nec.
CARACUDA, caracude, s. f. 1. peste de balta, cu corpul turtit lateral, lung de 20-35 cm (Carassius carassius). 2. Nume generic dat pestilor mici; peste-tiganesc. ♦ Fig. Oameni fara valoare, fara insemnatate (intr-un partid, intr-o adunare). – Din bg. karakuda.
GHIDRIN, ghidrini, s. m. peste mic din apele dulci si sarate, care are pe spate, inaintea inotatoarei dorsale, trei spini1 ososi (Gasterosteus aculeatus). – Et. nec.
GINGIRICA s. f. mic peste marin, asemanator cu scrumbia de Dunare (Clupeonella delicatula). – Et. nec.
GRINDEL, grindei, s. m. peste mic, asemanator cu tiparul, de culoare verde-galbuie, cu pete mari, negre; molan (Nemachilus barbatulus). – Din sas. grendel (= germ. Grundel).
GUPA, gupe, s. f. mic peste de mare, cu corpul de culoare cenusie-albastruie, cu nuante argintii pe pantece (Box boops).
GUVID, guvizi, s. m. Nume generic dat unor specii de pesti mici, cu capul mare, latit, si cu corpul subtiat spre coada (Gobius). ◊ Guvid mare = strunghil. – Din ngr. guvidi.
HAMSIE, hamsii, s. f. mic peste marin de culoare argintie, cu gura mare, care traieste in Marea Neagra, Marea Mediterana si Oceanul Atlantic (Engraulis encrasicholus). – Din ngr. ha(m)psi.
HIPOCAMP, hipocampi, s. m. 1. Animal fabulos, din mitologie, cu cap de cal, cu doua picioare si cu coada de peste, care tragea carul lui Neptun. 2. (Iht.) mic peste marin cu capul asemanator cu cel al calului; cal-de-mare, calut de mare (Hippocampus hippocampus). – Din fr. hippocampe.
OBLET, obleti, s. m. peste mic, zvelt, de culoare alba-argintie, cu gura oblica, fara mustati, care traieste in apele dulci; albisoara, albita, sorean (Alburnus alburnus) ◊ Oblet mare = peste migrator, asemanator cu obletul, lung, cu carnea grasa si gustoasa; tuscov (Chalcalburnus chalcoides) [Var.: oblete s. m.] – Oblu + suf. -et.
ZGLAVOC, -OACA, zglavoci, -oace, subst. 1. S. f. (si m.) peste mic de culoare cenusie-cafenie, cu capul mare si turtit, cu corpul ingust, fara solzi, raspandit in apele repezi de munte; baba, moaca (Cottus gobio). 2. S. m. Floare de canepa (mai ales a canepii de toamna). 3. S. m. (Bot.) Albastrea. [Var.: glavoaca s. f.] – Din bg. glavoc.
ZVARLUGA, zvarlugi, s. f. 1. peste mic din apele statatoare sau lin curgatoare, comestibil, cu miscari foarte iuti, de culoare galbuie, cu gura prevazuta cu sase mustati si cu o teapa sub ochi (Cobitis taenia). 2. Fig. Persoana vioaie, iute in miscari, sprintena. [Var.: varluga s. f.] – Et. nec.
PALAMIDA2, palamide, s. f. peste marin rapitor, de forma unui fus gros, cu spatele albastru, cu solzi mici si cu numerosi dinti pe falci (Sarda sarda). ◊ Compus: palamida-de-balta = peste mic cu corpul acoperit cu placi osoase si cu spini (Pungitius platygaster). – Din ngr. palamidha.
PIETROSEL, pietrosei, s. m. 1. Nume dat mai multor pesti: a) peste mic de culoare cafeniu-inchis pe spate si galbena pe burta (Umbra krameri); b) porcusor. 2. Nume dat mai multor pasari migratoare care traiesc intre stanci si prin locuri pietroase. ◊ Pietrosel sur = pasare mica, cenusie pe spate si galbena-ruginie pe piept; pietrar (Oenanthe oenanthe). Pietrosel canepiu = canepar. – Pietros + suf. -el.
PUIET, (1, 2) s. n., (3) puieti, s. m. (Cu sens colectiv) 1. S. n. Multime de pui1 (I 1, 2). ♦ Pesti mici (in prima lor perioada de viata) servind adesea la repopularea apelor naturale. 2. S. n. Larve (de albine). 3. S. m. Plante lemnoase tinere care se transplanteaza in alta parte; p. gener. plante tinere. [Pr.: pu-iet] – Pui1 + suf. -et.
FASA, fesi, s. f. 1. Bucata lunga si ingusta de panza cu care se infasoara strans copiii mici, peste scutece. ◊ Expr. Din (sau in) fasa = (de) pe vremea cand era copil mic; p. ext. de cand se stie, de la inceput. Abia iesit din fasa = foarte tanar, inca copil. 2. Fasie lunga si ingusta de tifon cu care se bandajeaza ranile. [Pl. si: fese] – Lat. fascia.
FATA, fate, s. f. 1. (Reg.) Nume dat speciilor de peste mic (care inoata repede). 2. (Fam.) Femeie care se fataie. – Din fatai (derivat regresiv).
ZEBRA s.f. 1. Mamifer african erbivor, imparicopitat, inrudit cu calul, cu par galbui si vargat cu dungi negre sau brune. 2. mic peste de recif si de acvariu, foarte vioi, cu multa mobilitate, cu dungi de un albastru metalic stralucitor pe fond argintiu sau, la mascul, auriu, originar din India. 3. Marcaj de traversare a strazii pentru pietoni prin dungi paralele vopsite. (din fr. zebre)
XIFOFOR s.m. peste mic de acvariu cu o coloratie variata, in natura de culoare verde-metalic, cu irizatii si o dunga roz pe linia laterala, originar din Mexic. (din fr. xiphophore)
MOLAN1, molani, s. m. peste mic din apele de munte, cu corp cilindric, cu solzi mici si rari; molete2, grindel (Nemachilus barbatulus). – Moale + suf. -an.
ZBORS, zborsi, s. m. (Mold.) peste mic de apa dulce si sarata, care are spini laterali si dorsali mobili (intre doi si patru) si al carui abdomen este inzestrat cu placi osoase care inlocuiesc solzii (Gasterosteus platygaster). (der. regr. din zborsi – denumirea se trage de la spinii dorsali foarte pronuntati; cf. fr. epinoche, germ. Seestichling, Dornfisch)
NISIPARITA, nisiparite, s. f. mic peste din apele de munte, asemanator cu zvarluga (Cobitis caspia romanica). – Nisip + suf. -arita.
TARNA, tarne, s. f. (Reg.) I. 1. Cos de nuiele, mai larg la gura decat la fund (prevazut cu doua toarte); cosarca, tarnog. ♦ Stup de albine facut din nuiele impletite. 2. Unealta de pescuit pesti mici, facuta din nuiele impletite. 3. Vas mare cu care se transporta mancarea lucratorilor la camp. II. Art. Numele unui dans popular; melodie dupa care se executa acest dans. [Var.: tarn s. n.] – Cf. bg. travna.
STAVRID, stavrizi, s. m. mic peste rapitor de mare, cu corpul fusiform, acoperit cu solzi marunti si avand linia laterala cu o curbura la jumatatea ei (Trachurus ponticus). – Din ngr. stavridhi.
SULA, sule, s. f. 1. Unealta (folosita de cizmari si de cojocari) formata dintr-un ac lung si gros de otel, drept sau curb, fixat intr-un maner, cu care se gaureste pielea, talpa etc. spre a putea petrece acul sau ata prin ele. 2. (Reg.) peste mic cu corpul foarte subtire si alungit (Syngnatus nigrolineatus). – Lat. subula.
ALBITURA s. 1. (mai ales la pl.) v. rufarie. 2. (TIPOGR.) reglet. (~ completeaza spatiile albe dintre randuri.) 3. v. blanc. 4. (IHT.) baboias, caracuda, maruntis, plevusca, (rar) plevuica, (reg.) chisoaga, plevita. (~ se numeste orice peste mic de culoare alba sau argintie.)
ALBISOARA ~e f. peste mic dulcicol de talie mica, cu solzi marunti, argintii, avand gura oblica; oblet; sorean. /alb + suf. ~isoara
ALBITURA ~i f. 1) mai ales la pl. Totalitate a rufelor de corp sau de pat; lenjerie; rufarie. 2) Nume dat mai multor specii de pesti mici (platica, babusca). 3) poligr. Piese de plumb care se pun intre cuvinte si randuri pentru a completa spatiile albe. 4) Spatiu alb dintre cuvinte si randuri. /alb + suf. ~itura
FASA fesi f. 1) Fasie de panza cu care se infasoara copiii mici peste scutece. ◊ Din (sau in) ~ din primele momente ale vietii. Abia iesit din ~ foarte tanar. A iesi din ~ a depasi varsta copilariei. 2) Fasie de tifon folosita pentru pansare; bandaj. [G.-D. fesii] /<lat. fascia
GUPA ~e f. peste mic de mare, de culoare albastra-argintie, cu dungi aurii pe laturi. /<ngr. ghupa
PUIET ~ti m. 1) Totalitate a pestilor mici aflati in prima faza de dezvoltare. 2) Larve de albine. 3) Arbore sau arbust tanar care urmeaza a fi transplantat. /pui + suf. ~et
RANDUNICA ~ci f. 1) Pasare migratoare insectivora, de talie mica, cu cioc scurt, cu aripi lungi si cu coada bifurcata, avand penajul negru-albastru pe spate si alb pe pantece. ◊ ~ de mare a) pasare din ordinul pescarusilor, care traieste pe malul marii si se hraneste cu pesti mici; b) peste marin, de talie medie, care se misca pe fundul apei cu ajutorul unor aripi pectorale. 2) Ultima (a cincea) panza din varful unui catarg. [G.-D. randunicii] / <lat. hirundinella
ALEVINIERA s.f. (Zool.) Iaz pentru pesti mici destinati popularii raurilor, a bazinelor etc. [Pron. -ni-e-. / < fr. aleviniere].
ANSOA s.n. 1. Pesti mici, cu bogat continut de grasime, din familia heringilor (hamsie, sprot) sau a sardelelor, filetati, conservati mai intai in saramura, apoi in ulei. Se utilizeaza ca atare, drept garnitura pentru canapele, pizza etc., ca ingredient in diverse salate sau sub forma de pasta sau unt de ansoa pentru uns tartine sau sandviciuri; fr. anchois; engl. anchovy; germ. Anchovis. 2. Pasta picanta preparata din peste astfel conservat.
SPROT s.m. (La sg., cu sens colectiv) peste mic din fam. clupeizilor (heringi), de 15 cm lungime, de culoare albastruie-verzuie, unul din pestii cei mai importanti din marile nordice, prezent si in Marea Neagra (Sprattus sprattus); se comercializeaza de obicei afumat, in conserve, dar in tarile occidentale se consuma si pestii proaspeti, intregi, impreuna cu heringi mici(numiti „albitura”, engl. whitebait), prajiti in ulei, la fel ca hamsiile la noi; din germ. Sprotte.
GAMBUZIE s.f. peste mic, originar din America de Nord, care distruge larvele tantarilor. [Gen. -iei. / < fr. gambusie].
GARDON s.m. mic peste alb de apa dulce. [< fr. gardon].
GUPPY s. m. mic peste de acvariu cu coloratie bogata si variata, originar din America de Sud. -Din fr. Guppy
ANSOA s.m. invar. 1. peste mic care traieste in Marea Mediterana si in Oceanul Atlantic. 2. (la sg.) Pasta facuta din carnea acestui peste, care se serveste ca aperitiv. [< fr. anchois].
chirta, chirte, s.f. (reg.) numele unei pasari de balta care zboara la suprafata apei pentru a prinde pesti mici; chirighita.
cicic1 s.m. (reg.) peste mic de rau.
ciurupeasca s.f. (reg.) peste mic de parau.
coblic, coblici, s.m. (reg.) peste mic; porsor, porcsor, porcusor.
coc s.n. 1. (reg.) parte a morii de vant. 2. plevusca (pesti mici). 3. corb-de-noapte.
covac, covaci, s.m. (reg.) peste mic de parau.
HIPOCAMP s.m. 1. (Mit.) Animal fabulos cu corp de cal, cu doua picioare si coada de peste, care tragea carul lui Neptun. 2. mic peste de mare de forma unui cal. 3. Excrescenta de substanta cenusie, in planseul ventriculilor laterali. (< fr. hippocampe)
baboi (baboi), s. m. – 1. Biban (Perca fluviatilis). – 2. peste mic, plevusca. Bg. baboi (DAR). – Putin probabila ipoteza lui Cihac, II, 477, care se gindeste la mag. bab „larva”.
HIPOCAMP s.n. 1. (Mit.) Animal fabulos cu corp de cal, cu doua picioare si terminat printr-o coada de peste, care tragea carul lui Neptun. 2. mic peste de mare de forma unui cal. [< fr. hippocampe, cf. lat., gr. hippokampos].
nisiparita, nisiparite, s.f. (inv. si reg.) 1. vas mic cu nisip; nisiparnita. 2. jgheab cu nisip pe care scriau altadata copii. 3. specie de peste, mic si vioi; nisipar, zvarluga. 4. planta erbacee cu flori albe; studenita.
percioaga s.f. (reg.) peste mic de apa curgatoare; zvarluga.
boarfa (boarfe), s. f. – peste mic de riu, dintr-o specie nedeterminata. Sas. buerwan ‹ germ. Barbe, dupa Lacea, Dacor., III, 478; Iordan, BF, II, 192, il identifica cu boarfe „cirpe”.
pititel, -ea, -ica, adj., s.f. (reg.) 1. (adj.) mititel. 2. (s.f. sub forma pititea) nume de peste mic.
pitroc1, pitroci, s.m. (reg.) 1. specie de peste marunt din familia crapului, care traieste in apele dulci de campie; porcusor. 2. peste mic (in general).
podici, podice, si podiciuri, s.n. (reg.) 1. podul casei. 2. platforma in interiorul bisericii, pe care sta corul. 3. pod mic peste o apa; podet.
boiste (boisti), s. f. – 1. (Rar in Trans.) Loc unde se face fecundarea pestilor. – 2. peste mic din riurile de munte, Phoxinus laevis. Sl. bojiste „cimp de bataie” (DAR). – Der. boistean, s. m. (Phoxinus laevis).
poplac, poplaci, s.m. (reg.) peste mic din apele de munte; molete, grindel.
porcean, porceni, s.m. 9reg.) numele unui peste mic; porcusor.
porcotet, porcoteti, s.m. (reg.) peste mic cu corpul in forma de fus; porcusor.
ranchita, ranchite, s.f. (reg.) specie de peste mic; blehnita.
scobaies, scobaiesi, s.m. (reg.) scobar (scobai, podut) mic; scobarel (peste mic de rau).
somnicas, somnicasi, s.m. (reg.) somn mic (peste); somnulet, somnisor, somotei.
sorenas, sorenasi, s.m. (reg.) peste mic de apa dulce; sorean, oblet.
sofra, sofre, s.f. (reg.) peste mic, zvelt, de culoare alba-argintie cu gura oblica, ce traieste in apele dulci; albisoara, albita, sorean, oblet.
sumigai, sumigai, s.m. (reg.) 1. peste mic; pestisor. 2. (in forma: jimigai) rest, ramasita.
ANSOA s. m. 1. peste mic in Marea Mediterana si in Oceanul Atlantic. 2. pasta preparata din carnea acestui peste, ca aperitiv. (< fr. anchois)
GAMBUZIE s. f. peste mic, originar din America de Nord, care distruge larvele tantarilor. (< fr. gambusie)
GARDON s. m. mic peste alb de apa dulce. (< fr. gardon)
SPRAT s. m. peste mic din familia clupeide, asemanator cu heringul, in Marea Nordului si Marea Manecii. (< engl., fr. sprat)
CHISOAGA s. f. (Reg.) Amestecatura de peste mic.
PITROC, pitrocuri, s. n. 1. Numele a doua varietati de peste: a) peste de rau, negricios si gros, care traieste in malul de la fundul apei (Gobio uranoscopus); b) peste care traieste in apele raurilor limpezi (Gobio kessleri). 2. Nume generic dat pestilor mici de rau.
posidic (posidicuri), s. n. – 1. Plevusca, peste mic. – 2. Droaie de copii, copilaret. – 3. Fat, mormoloc. – Var. poji(r)dic, pojo(r)dic, posirdic, posildic, posindic, bosandic. Creatie expresiva, unde pos- exprima ideea de „forfot”, cf. fos-. Legatura cu mag. fosedek (Draganu, Dacor., III, 716), mag. posodek (Scriban) pare sa explice prin acelasi scop expresiv. Cf. posirca, s. f. (apa chioara), care pare sa apartina aceleiasi familii (dupa Cihac, II, 280, din sl. pozesti „a arde”, ipoteza improbabila, care se explica partial prin silinta exagerata ca din acest cuvint autorul ar face alcoolul de proasta calitate; in realitate se zice si pentru supe si bauturi nealcoolice).
BARBUN, barbuni, s. m. peste mic de mare, de culoare rosiatica, cu aripioarele galbene, cu doua fire lungi sub barbie si cu carnea foarte gustoasa (Mullus barbatus). – Ngr. barbuni.
BATCA3, batce, s. f. peste mic, asemanator cu platica, verde-albastrui pe spate si argintiu pe abdomen (Blicca bjorkna). – Ucr. babka.
BELDITA, beldite, s. f. peste mic, asemanator cu obletul (Alburnus bipunctatus).
BOISTEAN, boisteni, s. m. peste mic cu spatele cafeniu sau verde si burta alba, care traieste in apele de munte (Phoxinus phoxinus). [Pr.: bo-is-] – Din boiste + suf. -ean.
JIMIGAI s. n. (Reg.) 1. Ramasita. 2. peste mic. [Var.: (2) jumugai s. n.]
CARACUDA, caracude, s. f. 1. Caras. 2. Nume generic dat pestilor mici. ♦ Fig. Oameni fara valoare, fara insemnatate (intr-un partid, intr-o adunare). – Bg. karakuda.
ZVARLUGA, zvarlugi, s. f. 1. peste mic de culoare galbuie, cu miscari foarte iuti (Cobitis taenia). 2. Fig. Persoana vioaie, iute in miscari, sprintena. [Var.: varluga s. f.]
ZGLAVOACA, zglavoace, s. f. peste mic cu capul mare si turtit, cu corpul ingust, fara solzi, raspandit in apele de munte (Cottus gobio). [Var.: zglavoc s. m.] – Bg. glavoc.
avat, havat si havat m. (dupa Sain., d. turc. haut si avat, crisnic, napatca; dupa mine, cp. cu gavat). Mold. Munt. Un peste cam asemenea cu salau, dar mai intunecat si cu foarte multe oase (aspius rapax). Ca si stiuca, devoreaza pestii mici. – Se numeste si havut si haut (Ant. si Acad.) si, auzit de mine, haut (Bts. Fc.). – Si vijgau, vilsan si vrespere.
chefal m. (ngr. kefalos, adica „capatinos”. Cp. cu zlavoaca). Un mic peste marin (mugil cephalus). V. balaban, licurin, ilar.
chisaga f., pl. inuz. agi (sirb. kesega, un fel de oblet mai mare). Mold. sud. Albitura, cantitate de peste mic. – Si chisoaga (nord) si chesaca. V. plevusca.
jantita s.f. (reg.) pesti foarte mici si multi; jai.
pasatar, pasatari, s.m. (reg.) puiet de peste foarte mic.
podusca1, podusti, s.f. (inv. si reg.) 1. canal de scurgere a unei ape, folosit adesea pentru irigatii; sant cu apa pentru irigatii. 2. galerie subterana, tunel. 3. pod mic, podet peste un rau.
ENGRAULIDE s. n. pl. familie de pesti marini mici, cu gura mare: hamsia. (< lat. engraulidae)
BOARTA (BOARCA) s. f. peste teleostean mic (4,5-5 cm, in mod exceptional 8-9 cm), cu corp inalt si turtit lateral, raspindit in baltile si in lacurile de cimpie din Europa, care isi depune icrele intre valvele scoicilor (Rhodeus sericeus).
BABOI, baboi, s. m. Nume generic dat exemplarelor mici ale pestilor comuni de apa dulce. – Bg. baboj.
ASPRETE, aspreti, s. m. peste cenusiu-brun, mic, acoperit cu solzi aspri si marunti (Romanichthys valsanicola). – Din. aspru2.
PODET, podete, s. n. Diminutiv al lui pod (I 1); podulet, podisca (1), podut2, podis (2), podisor, podurel. ♦ Scandura, pod mic, rudimentar, asezat peste santul de la marginea drumului (pentru a permite accesul in curte); podisca (1). – Pod + suf. -et.
BARBUN ~i m. peste de talie mica, cu doua fire lungi in forma de mustati sub barbie, avand corpul rosiatic si inotatoarele galbene, apreciat pentru carnea sa delicioasa. /<ngr. barbuni
ZGLAVOACA ~ce f. peste de talie mica, fara solzi, avand cap mare si turtit, raspandit in apele de munte. /<bulg. glavot
morloi s.m. (reg.) pui mic de somn (peste).
saran (seran), sarani (serani), s.m. (reg.) 1. crap mic; ciortan. 2. tipar. 3. peste mare de balta.
POR s.m. 1. mica deschizatura a pielii, prin care se elimina sudoarea. ♦ Orificiu la unele animale si plante inferioare (rime, pesti, ciuperci etc.). 2. mic gol, gaura mica in masa unui corp solid. [< fr. pore, cf. gr. poros – trecere].
cambula f., pl. e (rus. kambula, d. turc. kalkan-balyk, peste scut. V. calcan). Un fel de calcan (peste marin) mai mic numit si limba (pleuronectes flexus).
BABOI ~ m. 1) peste dulcicol, de talie mica, avand corpul de culoare cenusie-cafenie, cu cap mare si turtit. 2) Orice peste dulcicol marunt. [Sil. ba-boi] /<bulg. baboj
BOARTA ~e f. peste dulcicol, de talie mica, care isi depune icrele in scoici. [Sil. boar-ta] /Orig. nec.
BOISTEAN ~eni m. peste dulcicol, de talie mica, avand spatele si laturile de culoare verde-inchisa si pantecele alb-argintiu. [Sil. bo-is-] /boiste + suf. ~an
BOU ~i m. 1) Taur castrat, folosit ca animal de tractiune si, mai ales, pentru carne. ◊ A lucra ca un ~ a lucra mult si din greu. A scoate (pe cineva) din ~ii lui a scoate (pe cineva) din fire; a enerva. ~ii ara, caii mananca se spune in cazul cand unii muncesc, iar altii trag foloase. A-si baga (sau a-si pune) ~ii in jug (sau in plug) cu cineva a colabora cu cineva. 2) fig. depr. Barbat prost. 3): ~-de-balta (sau -de-apa) a) specie de broaste cu pete rosii sau galbene pe pantece; b) specie de batlan cu gatul alb si cu penajul galben-verzui pe spate si negru pe cap. ~-de-mare peste marin, de talie mica, de culoare cafenie sau cenusie-inchisa. ~-de-noapte bufnita. ~ul-domnului a) radasca; b) buburuza. [Monosilabic] /<lat. bovus
CHISCAR ~i m. peste dulcicol, de talie mica sau medie, avand corpul lung si subtire, asemanator cu al sarpelui; tipar. /cf. rus. piscar
GAMBUZIE ~i f. peste dulcicol de talie mica, avand corp de culoare maslinie, care se hraneste, in special, cu larve de tantari. /<fr. gambusie
GHIBORT ~i m. peste dulcicol de talie mica, de culoare verde-maslinie, cu cap scurt si cu inotatoarele dorsale ghimpoase. /Orig. nec.
GINGIRICA ~ci f. peste marin de talie mica, asemanator cu scrumbia de Dunare. /Orig. nec.
GUVID ~zi m. 1) la pl. Familie de pesti marini de talie mica, avand corpul mult subtiat spre coada si capul mare, turtit. 2) peste din aceasta familie. /<ngr. guvidi
HAMSIE ~i f. peste marin de talie mica, cu gura larga si corp argintiu. [G.-D. hamsiei] /<ngr. hampsi
HERING ~gi m. peste marin de talie mica, de culoare alba-argintie, care se pescuieste in mari cantitati. /<germ. Haring
HIPOCAMP ~i m. 1) mit. Animal fantastic cu cap de cal, cu doua picioare si cu coada de peste. 2) peste marin de talie mica de forma unui cal; cal-de-mare. /<fr. hippocampe
OBLET ~i m. peste dulcicol de talie mica, cu solzi marunti argintii, avand gura oblica; sorean, albisoara. [Sil. -o-blet] /oblu + suf. ~et
PALAMIDA1 ~e f. peste marin rapitor de talie medie, albastru-negru pe spinare, cu inotatoare spinoase si cu multi dinti. ◊ ~-de- balta peste dulcicol de talie mica, cu cap fusiform, de culoare verde-galbuie, cu pete negre, avand spini dorsali si placi osoase laterale. /<ngr. palamidha
PLEVUSCA ~ti si ~te f. 1) peste dulcicol de talie mica, cu corpul alungit, acoperit cu solzi marunti, avand o dunga albastra-inchisa pe partile laterale. ◊ ~-de-balta peste dulcicol de talie mica, cu corpul plat, avand pe spinare si pe abdomen spini protectori. 2) Orice peste marunt. 3) fig. Grup de persoane de mica importanta. [G.-D. plevustii; Pl. si plevuste] /pleava + suf. ~usca
PODISCA ~ti f. (diminutiv de la pod) 1) Pod mic si simplu facut peste un sant; podet. 2) Platforma inaltata si amenajata special pentru a efectua anumite lucrari sau observatii. [G.-D. podistii; Pl. si podiste] /pod + suf. ~isca
PORCUSOR ~i m. (diminutiv de la porc) peste dulcicol de talie mica, fusiform, cu mustati, patat pe laturi; peste porcesc. /porc + suf. ~usor
SCOBAR ~i m. peste dulcicol, de talie mica, cu maxilarul superior alungit, verde-negricios pe spinare si alb pe restul corpului. /Din scoaba
SCRUMBIE ~i f. peste marin, de talie mica, cu corpul alungit si turtit lateral. ◊ ~-albastra peste marin, de talie mica, cu corpul cilindric acoperit cu solzi mici, albastru-verzui pe spinare si cu dungi intunecate transversale (raspandit, mai ales, in Oceanul Atlantic). ~-de-Dunare scrumbie care trece din Marea Neagra in Dunare pentru a depune icre. [G.-D. scrumbiei; Sil. -bi-e] /<ngr. skumbri
SOREAN ~eni m. peste dulcicol de talie mica, cu solzi marunti, argintii, avand gura oblica; oblet; albisoara. /soare + suf. ~ean
TAR2 ~i m. 1) peste marin, de talie mica, cu corp lunguiet, de culoare albastra, care se consuma sarat si uscat. 2) fig. Persoana slaba, costeliva. /<ngr. tsiros
TIPAR ~i m. peste dulcicol, de talie mica sau medie, avand corpul cilindric, asemanator cu al sarpelui, acoperit cu solzi marunti; chiscar. ~ de mare. /Orig. nec.
ZVARLUGA ~gi f. 1) peste dulcicol de talie mica, foarte iute in miscare, avand corp alungit, de culoare galbena, si sase mustati. 2) fig. Persoana sprintena si neastamparata. [G.-D. zvarlugii] /Orig. nec.
haut, hauti, s.m. (reg.) peste rapitor cu solzi mici, de 35-40 cm lungime; lupul-pestelui, vrespere, valcan, vaigan, valsan, boulean.
CARANGIDE s. n. pl. familie de pesti rapitori de mare, mici, cu corpul fusiform, cu solzi marunti: stavridul. (< lat. carangidae)
BOARTA, boarte, s. f. peste de apa dulce mic, scurt si lat, care isi depune ouale intre valvele unor moluste (Rhodeus sericeus).
CARACUDA ~e f. 1) peste dulcicol din familia crapilor, de culoare galbuie-aurie, avand corp plat si cap mic; caras. 2) Nume dat oricarui peste marunt. 3) fig. Persoana fara valoare. /<bulg. karakuda
CIUR ~uri n. 1) Unealta de cernut materiale formata dintr-o retea de sarma sau dintr-o bucata de tabla perforata, fixata pe o rama. ◊ Ochi de ~ ochi foarte mici. A face ~ a gauri peste tot; a ciurui. Cat duce ~ul apa nimic. 2) Masina folosita la sortarea ma-terialelor pulverulente. 3) Una dintre cele patru sectiuni ale stomacului la rumegatoare. 4) inv. Gherghef mic pentru brodat. /<lat. cibrum
PISICA ~ci f. 1) Mamifer carnivor de talie mica, foarte sprinten, cu blana neteda, de diferite culori, cu ochi ageri (care vad si in intuneric) si cu ghearele ascutite, retractile. ◊ ~ domestica specie de pisica care traieste pe langa case si se hraneste cu soareci. ~ salbatica specie de pisica, mai mare decat cea domestica, cu blana de culoare cenusie intunecata si cu dungi negre transversale, care traieste prin paduri. ~ca cu clopotei nu prinde soareci cel care-si da in vileag intentiile poate rata scopul urmarit. 2) Blana a acestui mamifer. 3): ~-de-mare peste marin veninos, de talie mica, avand corp in forma de romb. [G.-D. pisicii] /pis + suf. ~ica
STAVRID ~zi m. peste marin rapitor de talie mica, cu gura mare, prevazuta cu numerosi dinti, avand pe laturi o dunga longitudinala cu solzi ascutiti. [Sil. sta-vrid] /<ngr. stavridi
STARC ~ci m. Pasare de balta migratoare, asemanatoare cu barza, dar de talie mai mica, care se hraneste cu peste. /<sl. struku
TIGANUS ~i m. (diminutiv de la tigan) 1) Pasare de balta, migratoare, de talie medie, cu cioc lung si coroiat, cu picioare lungi si cu penaj aproape negru. 2) peste dulcicol, rapitor, de talie mica, de culoare neagra pe spate, raspandit in apele mocirloase. /tigan + suf. ~us
DIPLODOCUS s.m. Dinozaurian erbivor lung de peste 25 m, avand capul foarte mic, cu dinti subtiri si mici, cu gatul si coada foarte lungi. [Var. diplodoc s.m. / < fr. diplodocus].
COD s.m. (Iht.) In general, peste marin din fam. gadidae, avand corpul mai mult sau mai putin alungit, acoperit cu solzi mici, moi si zimtati; este pestele de consum cel mai important din lume, raspandit in zonele nordice ale Oceanului Atlantic si ale celui Pacific. Codul propriu-zis sau morua (Gadus morhua), preponderent in Oceanul Atlantic, atinge lungimea de 1,5 m, are spatele cenusiu cu pete rotunde cafenii (engl. Atlantic cod); cel din Pacific (Gadus macrocepahlus) este mai deschis la culoare, galbui cu pete maronii (engl. Pacific cod, gray cod) si de talie mai mica. Se comercializeaza drept cod patat. Adesea, sub denumirea de cod se comercializeaza si celelalte specii de gadidae; v. eglefin, merlan, bacaliar, merluciu, leng, pollack (cod negru).
SOTA, sotez, vb. I tranz. (In gastronomie) A prepara legume sau mici piese de carne sau peste prin prajire rapida in grasime, fara lichid, la foc viu, intr-o tigaie neacoperita; din fr. sauter.
LAGENA s.f. 1. Vas antic cu gatul stramt, in care se pastra vinul. 2. mica prelungire a sacului la pesti, care constituie in scara evolutiva inceputul viitorului melc al urechii interne de la vertebratele superioare. [< lat. lagena, cf. fr. lagene].
cosac1, cosaci, s.m. (reg.) 1. trunchi de lemn. 2. peste argintiu-deschis cu solzi mici.
DIPLODOC s. m. dinozaurian erbivor fosil, superior, de peste 25 m, avand capul foarte mic, cu dinti subtiri si mici, cu gatul si coada foarte lungi. (< fr. diplodocus)
LAGENA s. f. 1. vas antic cu gatul stramt, semanand a butelie, in care se pastra vinul. 2. mica prelungire a saculei la pesti, care constituie, in scara evolutiva, inceputul viitorului melc al urechii interne de la vertebratele superioare. (< lat. lagena, fr. lagene)
PESCAREL, pescarei, s. m. Numele a doua specii de pasari salbatice care traiesc pe langa ape si se hranesc cu peste (1): a) pescaras (II); b) pasare mica cu picioarele scurte, cu penele de pe gusa albe, iar in restul corpului brune-negricioase, cu coada scurta si ridicata in sus (Cinclus cinclus). – Pescar + suf. -el.
PUISOR1, (1) puisori, s. m., (2, 3) puisoare, s. n. 1. S. m. Diminutiv al lui pui1; puiulet, puiut. 2. S. n. (Reg.) Donita mica. 3. S. n. Perna mica, care se asaza sub cap (peste o perna mare); puiut. [Pr.: pu-i-] – Pui1 + suf. -isor.
OCHEANA, ochene, s. f. peste lung de 20-30 cm, cu capul mic, cu partea dorsala cenusie-albastrie, iar cea ventrala alba si cu aripioarele rosii; babusca (Rutilus rutilus). ♦ Rosioara. [Var.: (reg.) ochean s. m.] – Ochi1 + suf. -ean.
COLNIC ~ce n. 1) Ridicatura de teren de forma alungita si cu pante line, mai mica decat dealul; deal mic; colina. 2) Drum ingust care trece peste un asemenea deal sau printr-o padure. 3) Teren fara copaci (acoperit cu iarba si flori) intr-o padure; poiana; luminis. /<bulg., sb. kolnic
PLATICA1 ~ci f. peste de talie medie, cu capul mic si cu corpul plat, de culoare cenusie-intunecata, avand reflexe aurii. /<bulg. platika
hodorog2, hodoroage, s.n. (reg.) cos inalt si fara fund pentru prinderea pestelui in baltile (ochiurile) cu apa mica.
nostita, nostite, s.f. (reg.) 1. cega mica (pana la 1 kg). 2. specie de peste.
CHERHANA, cherhanale, s. f. Constructie sau intreprindere mica pentru prepararea, conservarea si transportarea pestelui. – Tc. kerhane.
VADUVIOARA, vaduvioare, s. f. 1. Diminutiv al lui vaduva; vaduvita (1). 2. peste teleostean comprimat lateral, acoperit cu solzi mici, albi pe burta si verzui sau albastrui pe spate; vaduvita (2) (Leuciscus idus). – Vaduva + suf. -ioara.
COLNIC, colnice, s. n. 1. Colina1. 2. Drum ingust care trece peste un deal sau prin padure. 3. Loc mic, in padure, lipsit de arbori; luminis. – Din bg., scr. kolnik.
PRIMA1, prime, s. f. 1. Suma de bani acordata cuiva peste salariul de baza ca recompensa pentru calitatea deosebita a muncii depuse; premiu (acordat in sistemul de salarizare). ◊ Prima de export = suma de bani sau scutire de taxe, de impozite acordata ca stimulent unor exportatori pentru exportarea anumitor marfuri. Prima de asigurare = suma de bani pe care asiguratul o plateste (periodic) celui care asigura, pentru asumarea riscului. Prima de economie = Suma platita deponentilor de catre unele case de economii, peste nivelul ratei dobanzii. 2. (Muz.) Cel mai mic interval posibil format intre doua trepte de aceeasi inaltime prin repetarea notei date. – Din fr. prime.
LIPAN2 ~i m. peste dulcicol asemanator cu pastravul, cu capul mic si corpul alungit, de culoare argintie, care traieste in raurile de munte. /<sb. lipan, lipen
MORUN ~i m. peste marin de talie mare, cu cap mic si cu bot ascutit, avand corp lung, lipsit de solzi, apreciat pentru carnea si icrele lui. /<bulg. moruna
ALEZA s.f. Bucata de panza care se asterne peste cearsaf sub un bolnav sau copil mic. [< fr. alese].
SCUAMATA s.f. (Ant.; mil.) Cuirasa facuta din mici bucati metalice imbinate ca solzii de peste. [Pron. scu-a-. / < lat. squamata].
ALEZA s. f. bucata de panza care se asterne peste cearsaf sub un bolnav sau copil mic. (< fr. alese)
SCUAMATA s. f. (anat., mil.) cuirasa facuta din mici bucati metalice imbinate ca solzii de peste. (< lat. squamata)
BARBUN (‹ ngr.) s. m. peste teleostean marin, raspindit in M. Neagra, mic (14-23 cm), de culoare rosiatica, cu inotatoare aurii, cu doua mustati lungi sub falca inferioara si carnea foarte gustoasa (Mullus barbatus).
caracuda f., pl. e (turc, bg. karakuda. Cp. si cu ngr. kaliakuda, cufundar). Un peste din neamu crapului, dar mult mai mic si mai lat (carassius vulgaris). Fig. Om fara valoare, elev prost (V. plevusca). – In nord caras.
cosac m. (bg. kosak si kosat, rus. kosatka a. i.). Sud. Un peste fluvial din neamu platicii (ceva mai mic de cit asta), albastru inchis pe spinare, si in colo alb, cu solzi mici (abramis ballerus). Munt. Fam. Pirpiri-cosac, pirpiriu, lefter, fara nici un ban.
IAZ, iazuri, s. n. 1. Lac artificial format prin stavilirea cu baraj de pamant sau prin abaterea unui curs de apa si destinat cresterii pestilor sau folosit pentru irigatii, morarit etc. 2. Lac mic natural, format in albia unui rau, prin adunarea apei intr-o adancitura de teren. 3. Zagaz (la un helesteu). – Din sl. jazu.
NISIPARNITA, nisiparnite, s. f. 1. Vas mic umplut cu nisip fin care se presara peste o hartie proaspat scrisa pentru a usca cerneala. 2. Aparat format din doua recipiente de sticla suprapuse care comunica intre ele printr-un mic tub de sticla si umplut cu o anumita cantitate de nisip, care servea, in trecut, pentru masurarea timpului dupa durata de scurgere a nisipului dintr-un recipient intr-altul: clepsidra. [Var.: nisipernita s. f.] – Nisip + suf. -arnita.
ROSIOR, -OARA, rosiori, -oare, adj., subst. I. Adj. Diminutiv al lui rosu. ◊ Pere rosioare = soi de pere care se pastreaza bine toata iarna. Prune rosioare = soi de prune care se coc de timpuriu. II. S. f. 1. (La sg.) Soi de vita de vie cu struguri mici de culoare rosiatica, putin raspandit in cultura. 2. peste cu corpul turtit lateral si acoperit cu solzi mari, cu ochii si cu inotatoarele rosietice (Scardinius erythrophthalmus). III. S. m. (La pl.) Corp de elita al cavaleriei in organizarea mai veche a armatei romane; (si la sg.) ostas din acest corp de cavalerie. [Pr.: -si-or] – Rosu + suf. -ior.
LAVRAC ~ci n. peste marin rapitor, asemanator cu salaul, de dimensiuni mici, de culoare cenusie-argintie, apreciat pentru carnea sa; lup-de-mare. /<ngr. lavrax, ~akos
PLANCTON ~oane n. 1) biol. Totalitate a organismelor vii (vegetale si animale), care traiesc in apele dulci sau marine plutind pasiv sau aflandu-se in stare de suspensie (constituind hrana unor pesti si animale acvatice). 2): ~ atmosferic totalitate a particulelor mici (solide si lichide), care plutesc in atmosfera. /<fr. plancton, germ. Plancton
BREZA, brezez, vb. I. A gati inabusit intr-un recipient acoperit (breziera), cu putin lichid, fara ca acesta sa acopere preparatul, timp indelungat, la foc mic (carne de categoria a doua, pasari si pesti intregi, legume).
PALAMIDA, palamide, s.f. (Iht.) peste marin, inrudit cu tonul, dar mult mai mic, prezent si in Marea Neagra, avand carnea gustoasa si fara oase, foarte apreciat ca peste de consum (Sarda sarda); germ. Pelamide; se comercializeaza ca (engl.) bonito.
CEGA, cegi, s.f. peste din fam. acipenseridae (sturioni), un sturion mai mic, de 60-80 cm si 6-7 kg, caracterizat prin botul lung, ascutit si intors in sus, cu mustati ca niste franjuri, adaptat la viata in apele dulci aferente Marii Negre si Marii Caspice; ofera icre negre cu bob mic, de culoare cenusie-verzuie; se comercializeaza in Occident ca sterlet (Acipenser ruthenus). – V. sturion.
tambri s.m., n. (reg.) 1. un peste. 2. epitet dat unui copil. 3. (s.n.) arac mic.
teleaga (-egi), s. f. – Caruta mica, caruta usoara cu doua roti. – Var. telega, teliga, tileaga. Mr. tal’iga. Sl. telega, cuvint de origine dubioasa (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 406; Conev 71; cf. Vasmer, III, 89), cf. bg. taleg, sb. teljiga, pol., rus. telega, slov., mag. taliga. – Der. telegar, s. m. (cal de trasura); telegari, vb. (Olt., a obosi caii peste masura, a extenua); teleasca, s. f. (caruta mica), din rus. teljezka (Scriban).
COROSBINA s. f. peste teleostean marunt, viu colorat, cu doua tentacule mici deasupra ochilor (Blennius sanguinolentus). Traieste si in Marea Neagra. Sin. catel-de-mare.
OBLET (OBLETE) (‹ oblu, pop., „neted, drept”) s. m. peste ciprinid, dulcicol, cu corpul zvelt si solzi mici, argintii, lung de 10-20 cm, cu gura oblica, fara mustati (Arburnus alburnus). Traieste in apele dulci din nordul si centrul Europei si ale Asiei. In Romania este abundent in Dunare si in afluentii ei, in Delta si in balti. Din solzii lui se prepara „esenta de Orient”, folosita la fabricarea perlelor artificiale. Sin. sorean. ◊ O. mare = peste migrator asemanator cu obletul, lung de 10-25 cm, cu carnea grasa si gustoasa (Chalcalburnus chalcoides); tuscov.
APROAPE1 adv. 1) La o distanta mica; nu prea departe. 2) Cu aproximatie; cam; aproximativ. ~ nimeni. 3) peste putina vreme. [Sil. a-proa-] /<lat. adprope
A HARTUI ~iesc tranz. 1) (persoane) A deranja intruna cu repetarea insistenta a aceluiasi lucru (pretentii, reprosuri etc.); a necaji; a pisa. 2) (dusmani) A ataca in permanenta, la intervale de timp mici, pentru a slei de puteri. 3) (fiinte) A irita peste masura in mod intentionat; a zadari; a intarata; a atata. /harta + suf. ~ui
SABITA1 ~e f. peste dulcicol cu corpul turtit lateral, acoperit cu solzi mici. /<bulg. sabica
SARDEA ~ele f. peste marin asemanator cu scrumbia, dar de talie mai mica. ◊ Ca ~elele (in cutie sau in putina) inghesuiti, lipiti unul de altul. [Art. sardeaua] /< it. sardella, ngr. sardella
SOLZ ~i m. 1) Fiecare dintre placile mici, de natura osoasa sau cornoasa, care protejeaza corpul pestilor, al unor reptile etc. 2) Fiecare dintre frunzele minuscule care apara unele parti ale plantelor. 3) Fiecare dintre segmentele metalice ale unor armuri, zale sau podoabe. 4) fig. Crusta mica de rapan pe piele. /cf. sl. slozu
CHENELE s.f. pl. mici galuste sau perisoare din tocatura de carne sau peste, fierte in apa, apoi servite in sos sau drept garnitura la alte preparate, specifice bucatariei franceze. – Din fr. quenelles.
FLEURON s. In gastronomie, mica piesa din foitaj, in forma de semiluna, de peste sau de frunza, utilizata pentru ornarea preparatelor culinare.
ZARGAN, zargani, s. m. Specie de peste marin cu corpul alungit si cilindric, acoperit cu solzi mici, cu falcile prelungite si cu oasele colorate in verde (Belone belone euxini). – Et. nec.
PASTRAV, pastravi, s. m. 1. peste de apa dulce din familia salmonidelor, acoperit cu solzi mici, cu puncte negre si rosii si burta galbuie, care traieste in apele de munte, fiind foarte apreciat pentru carnea lui gustoasa (Salmo trutta fario). 2. (Reg.) Numele mai multor specii de ciuperci comestibile mari, cu sau fara picior, in forma de scoica de culoare cenusie-negricioasa, care cresc pe trunchiurile copacilor, producand un putregai alb al lemnului. – Din bg. pastarva.
subuta, subute, s.f. (reg.) 1. suba mica; subulita. 2. haina de dimie alba pana la genunchi, purtata peste imbracaminte.
coinac n., pl. e (turc. kainak, articulatiune, incheietura). Munt. Coccix. Os mic (arsic sau vertebra). Peatra [!] legata cu sfoara de aruncat peste ata unui zmeu inaltat ca sa-l prinzi (mai des numita prastie).
LIPAN1, lipani, s. m. peste asemanator cu pastravul, cu corpul argintiu si alungit, cu capul mic, care traieste in zona inferioara a apelor de munte (Thymallus thymallus). – Cf. scr. lipan, lipen.
BASICA ~ci f. 1) pop. Organ intern avand forma unei pungi membranoase in care se depoziteaza unele secretii ale organismului, pentru a fi ulterior eliminate; vezica. ◊ ~ca udului (sau u*****a) rezervor membranos in care se inmagazineaza u***a venita de la rinichi, pentru a fi ulterior eliminata prin uretra; vezica u*****a. 2) Organ intern membranos la peste, umplut cu un amestec de gaze, care inlesneste inotul. 3) Umflatura mica, plina cu aer, formata la suprafata unor lichide. Ploaie cu ~ci. 4) Umflatura mica pe piele continand o materie lichida. [G.-D. basicii] /<lat. bessica
FREGATA2 ~e f. Pasare exotica marina, de talie mica, cu aripile si coada foarte lungi, care se hraneste cu pesti. /<fr. fregate, it. fregata
BROSETA s. f. mica tija de metal pe care se infig bucati de carne, pesti, vanat pentru a le frige. ◊ bucata de carne etc. fripta la frigare; frigaruie. (< fr. brochette)
BASICA, basici, s. f. 1. Sac membranos din corpul oamenilor si al animalelor, in care se strang unele secretii ale organismului; vezica. Basica fierii. ♦ Spec. Sac membranos din corpul unui porc sau al altui animal, uscat si intrebuintat ca punga, burduf etc. ♦ Organ intern, plin cu aer, care ajuta pestii la plutire. 2. Umflatura a pielii continand o materie lichida (seroasa). 3. Umflatura mica plina cu aer, care se face la suprafata lichidelor (in timpul fierberii), a aluatului (in urma dospirii) etc. 4. Obiect (de sticla) in forma sferica. ♦ (Arg.) Minge (de fotbal). [Var.: (reg.) besica s. f.] – Lat. *bessica(=vessica).
COSAC ~ci m. peste dulcicol din familia ciprinidelor, cu corpul alungit, turtit lateral, cu solzi mici, negri-albastrui. /<bulg. kosak
PETREL s. m. pasare marina mica, alba, cu spatele si aripile cenusii, vorace, care se hraneste cu peste. (< fr. petrel)
TEXTURA s. f. 1. aspectul unei tesaturi, determinat de finetea si legatura firelor. 2. structura unei roci, a unui aliaj, a unui material solid. 3. felul cum sunt dispuse fibrele unei parti a corpului. 4. mod de dispunere a componentelor unei lucrari muzicale sau literare. 5. imprimat de dimensiuni mici, sub forma de fasie, care se lipeste intr-o lucrare tiparita peste pasajele care trebuie rectificate. (< fr. texture, lat. textura)
PLATICA1, platici, s. f. peste de apa dulce din familia ciprinidelor, cu corpul turtit lateral, cu capul mic si scurt (Abramis brama). – Din bg. platika.
COSAC, cosaci, s. m. peste de apa dulce din familia crapului, cu corpul turtit lateral, cu solzi mici, negri-albastrui pe spinare si argintii pe laturi. (Abramis ballerus). – Din bg. kosak.
TENIS n. Joc sportiv intre doi jucatori sau intre doua perechi de jucatori pe un teren special amenajat, constand in aruncarea mingii peste o plasa, lovind-o cu racheta. ◊ ~ de masa tenis jucat cu mingi mici de celuloid pe o masa speciala, despartita in doua jumatati printr-un fileu; ping-pong. /<fr. tennis, engl. tennis
MERLAN, merlani, s.m. peste din fam. gadidae (cod), de 30-40 cm lungime, avand corp alungit cu solzi mici si netezi, pescuit in Oceanul Atlantic si in Mediterana, cu subspecie si in Marea Neagra; foarte apreciat pentru carnea alba si gustoasa; fr. merlan; germ. Merlan, Wittling; engl. whiting (Odontogadus merlangus, ssp. euxinus / Merlangius merlangus)
GHIONDER, ghiondere, s. n. Prajina care serveste pentru a pune in miscare o ambarcatie mica, impingand cu ea in fundul apelor putin adanci, sau cu care se mana pestele spre plasa, cu care se construiesc gardurile pentru prinderea pestelui etc. – Din tc. gonder.
CARAS ~si m. peste dulcicol din familia crapilor, de culoare galbuie-aurie, avand corp plat si cap mic; caracuda. /<rus. karas'
LAVRAC, lavraci, s.m. peste din fam. serranidae (bibani-de-mare), cu un corpul mai alungit, cu solzi mici, semanand mai mult cu salaul; este frecvent in Oceanul Atlantic si Mediterana, ajungand si in Marea Neagra pana in apele indulcite de la varsarea fluviilor; se comercializeaza de obicei intreg, la o greutate de 2-3 kg, cand are carnea excelenta, dar si exemplare mari de pana la 1 m lungime si 15 kg; pop. salau-de-mare, lup-de-mare; fr. perche de mer, loup de mer; germ. Seebarsch, Wolfsbarsch, engl. sea bass; it. spigola, branzino (Morone labrax, Roccus labrax, Dicentrarchus labrax).
LIMBA-DE-MARE, limbi-de-mare, s.f. peste plat din fam. soleidae, cu corp alungit, bot rotunjit in forma de cioc, ochii asezati pe partea dreapta, de aprox. 60 cm lungime, prezent pe toate tarmurile Europei occidentale, in marile nordice si in Marea Mediterana, foarte apreciat ca peste de consum (Solea solea); varietatea din Marea Neagra (Solea nasuta) este mult mai mica.
TON, toni, s.m. (Iht.) In general, peste din fam. scombridae, din care fac parte si macroul si palamida, pesti caracterizati prin corp fusiform, comprimat lateral, foarte subtire inspre coada, acoperit cu solzi mici, abia perceptibili. Tonii sunt scombride de talie mare care populeaza toate marile calde, in special Oceanul Atlantic si Marea Mediterana. Tonul din Mediterana (Thunnus thynnus) poate ajunge pana la 2-3 m lungime, fiind unul dintre cei mai pretuiti pesti de consum, alte specii de ton din zonele europene avand, in general, sub 1 m lungime.
sui6, suie, adj., s.n. si f. (reg.) 1. (adj.) zvelt, subtire; ingust, mic; inalt, mladios. 2. (s.n.) semn facut la urechea oilor. 3. (s.f.) nume de peste.
BARANGA, Aurel (1913-1979, n. Bucuresti), dramaturg si publicist roman. Versuri avangardiste („Poeme cu orbi”), un volum de proza reportericeasca („Ninge peste Ucraina”), drame si farse satirice, inspirate din actualitate („Opinia publica”, „Viata unei femei”). mici fabule in versuri.
OPARIT, -A, opariti, -te, adj. 1. peste care s-a turnat sau s-a varsat apa fierbinte. 2. (Mai ales despre copiii mici) Care are iritatii ale pielii (de obicei la incheieturi) din cauza transpiratiei, a urinei etc. 3. Fig. Fara chef, suparat; fiert, plouat. – V. opari.
MINCIOG, mincioguri, s. n. mica plasa in forma de cosulet, prinsa de un bat, folosita pentru aducerea la suprafata a pestelui prins cu navodul sau cu undita; meredeu, ciorpac. [Pl. si: mincioage] – Cf. ucr. misok „saculet”.
MORUN, moruni, s. m. Specie de peste din familia sturionilor, cu corpul masiv, gros, ajungand pana la lungimea de 4 m, cu capul mic, cu botul triunghiular, apreciat pentru carnea si icrele lui negre (Huso huso). [Var.: moron s. m.] – Din bg. moruna.
SOLZ, solzi, s. m. 1. Fiecare dintre placile mici, dure si lucioase, de natura tegumentara, care, suprapunandu-se partial, acopera corpul celor mai multi pesti, al celor mai multe reptile, picioarele pasarilor si anumite parti ale corpului unor mamifere. ♦ Fiecare dintre micile placi de metal din care sunt facute armurile sau anumite obiecte de podoaba. 2. Fiecare dintre frunzulitele care acopera si apara bulbii, mugurii si alte organe ale plantelor. 3. Stratul exterior pe care-l prezinta o sectiune transversala facuta intr-o fibra de lana. 4. Fig. (Pop.) Murdarie, jeg care se depune pe piele, in forma de mici cruste. – Refacut din *soldzi (pl. lui *soldu < lat. solidus „moneda de aur”).
SOLA2, sole, s. f. Nume dat mai multor specii de pesti marini plati, ovali, acoperiti cu solzi fini, care traiesc pe fundul nisipos al marilor, la mica adancime (Solea). – Din fr. sole.
TUBIFEX s. m. mic vierme anelid, oligochet, subtire, lung, din namolul raurilor, folosit ca momeala si ca hrana pentru pesti. (< fr., engl. tubifex)
TUSA s. f. I. 1. maniera de a aplica culoarea cu pensula pe panza unui tablou, care devineste stilul unui pictor; urma de pensula in pasta unui tablou. 2. (fotbal, rugbi) linie care delimiteaza un teren de joc. ◊ iesirea mingii peste aceasta linie si repunerea ei in joc. 3. lovitura care atinge pe adversar, la scrima. II. 1. mica piesa de metal pe care este imprimata o litera, o cifra sau un semn conventional, fixata la capatul unei parghii a masinii de scris, de calculat sau de cules. 2. placa la claviatura unui pian, a unei o**i etc. (< fr. touche)
ZID, ziduri, s. n. Element de constructie vertical sau putin inclinat, cu grosime (relativ) mica in raport cu celelalte dimensiuni, executat din caramizi, din blocuri de piatra etc., asezate ordonat unele peste altele (si legate printr-un liant), sau din beton, destinat sa limiteze, sa separe sau sa izoleze un spatiu ori sa sustina alte elemente de constructie, alcatuind un perete, o ingradire, o fortificatie etc. ◊ Loc. adv. Intre (cele patru) ziduri = in interiorul unei cladiri. ◊ Expr. A face zid imprejurul cuiva = a inconjura pe cineva din toate partile pentru a-l apara; a se solidariza cu cineva, a se uni in jurul cuiva in sustinerea unei cauze. ◊ Zid sonic = bariera imaginara referitoare la depasirea vitezei sunetului. – Din sl. zidu.
CHIRIGHITA ~e f. Pasare calatoare, de talie mica, cu ciocul si coada drepte, care traieste pe langa rauri si balti si se hraneste cu peste. /cf. caragata
CHERHANA, cherhanale, s. f. Constructie (si mica intreprindere) situata in imediata apropiere a unei ape si destinata primirii, sortarii, prepararii si depozitarii temporare a pestelui prins in zona respectiva. – Din tc. kerhane.
FREGATA, fregate, s. f. 1. Vas de razboi cu trei catarge (obisnuit in secolele trecute), dotat cu numeroase tunuri instalate pe ambele borduri si destinat serviciului de recunoastere si de paza. 2. Gen de pasari palmipede marine, zvelte, cu corpul mic si cu coada si aripile foarte mari, care traiesc in regiunea marilor tropicale si se hranesc cu pesti (Fregata); pasare care face parte din acest gen. – Din fr. fregate, it. fregata.
NISETRU, nisetri, s. m. peste mare, rapitor, cu corpul alungit si indesat, avand pe laturi si pe spate placi cornoase, cu capul mic si botul scurt, lat si rotunjit, pretuit pentru carnea si pentru icrele lui (negre). (Acipenser guldenstaedti). – Din bg. nesetar, esetar.
TUSA s.f. I. 1. (Pict.) Fel de a aplica culoarea cu pensula pe panza unui tablou, care defineste stilul unui pictor; urma de pensula in pasta unui tablou. 2. (Sport) Linie care delimiteaza un teren de joc. ♦ Iesirea mingii peste aceasta linie si repunerea ei in joc. 3. Lovitura care atinge pe adversar la jocul de scrima. II. 1. mica piesa de metal pe care este imprimata o litera, o cifra sau un semn conventional, fixata la capatul unei parghii a masinii de scris, de calculat sau de cules. 2. Placa la claviatura unui pian, a unei o**i etc. [< fr. touche].
COSCOV, -A, coscovi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre pereti) Coscovit. 2. S. f. (Reg.) Loc gol, mai ales in malurile apelor, pe sub radacini, unde se ascund si unde traiesc pestii si racii. 3. S. f. Namol vegetal amestecat cu bucati de radacini de stuf si papura, care formeaza uneori mici insule plutitoare la suprafata apelor; cocioc. – Cf. rus. kockovatyj „cu ridicaturi, deluros, bolovanos”.
LIN2 ~i m. peste dulcicol, de talie medie, cu corp lat si gros, de culoare verzuie-roscata, acoperit cu mucozitate, cu gura mica, inzestrat cu doua mustati. /<bulg. lin
CAVIAR s.n. 1. Icre negre de sturioni, conservate sarate, comercializate in trei categorii de calitate: beluga caviar = icre de morun, cu boabele cele mai mari, de culoare cenusie-neagra; caviar ossetra = icre cu boabe mai mici, maronii, foarte delicate; caviar sevruga = icre cu boabe foarte mici, de culoare gri-pal. 2. Caviar german sau danez = icre obisnuite, mari, rotunde, prelevate de la lump (Cyclopterus lumpus), peste-lanterna din marile nordice, colorate artificial in negru sau rosu, presate si sarate, folosite ca surogat de caviar sau icre de Manciuria, fiind mult mai ieftine. 3. Caviar alb sau bottarga = icre de chefal sau de ton, prelevate in membrana, sarate, uscate si presate, foarte apreciate in tarile mediteraneene.
SARDEA, sardele, s.f. (Iht.) Peste marin, numit si sardina (pl. sardine), din subordinul clupeizi, din care fac parte si heringul, sprotul, hamsia si scrumbia, foarte asemanatoare unele cu altele in anumite stadii de dezvoltare. Sardeaua este de culoare alba-albastra-verde, atinge o lungime de 18-25 cm, iar la maturitate are corpul gros si carnea foarte grasa (Sardina pilchardus). pestele matur se comercializeaza ca pilchard. Pestii de max. 16 cm apar in comert sub forma de conserve de sardine, dar acestea contin adesea si heringi de mici dimensiuni sau sprot. Prin sardela (pl. sardele) sau sardeluta se intelege, de obicei, hamsia, si nu niste sardine de mici dimensiuni.
MORUN, moruni, s.m. peste din fam. acipenseridae (sturioni), cel mai mare sturion, numit si (rus.) beluga (Huso huso), cu corp gros, acoperit de scuturi mici, iar cele dorsale, mai mari, ingropate partial in piele; poate ajunge pana la 5-8 m lungime si 1600 kg; prezent mai ales in Marea Caspica si Marea de Azov, dar si in Marea Neagra, de unde urca pe distante scurte in fluviile aferente; de la morun se obtin icrele negre cele mai valoroase, cu bobul foarte mare, de 3,3-4 mm diametru, de culoare cenusie-neagra, comercializate ca beluga-caviar. – V. sturion
calcan n., pl. e (turc. kalkan, scut, si kalkan-balyk, peste ca un scut). Sec. 18-19. Scut (ca ornament la cai). Azi. Zid prelungit in sus fara stresina si, in general, fara ferestre. S. m. Un peste marin lat, cu amindoi ochii pe partea stinga, ca si cambula, dar mai mare (rhombus maeoticus, c´o varietate mai mica: rhombus levis). V. platica si barbun.
MIHALT, mihalti, s. m. peste rapitor de rau, in forma de fus, acoperit cu solzi marunti de culoare bruna-verzuie si avand in varful mandibulei un mic fir alungit; mantus (Lota lota). – Et. nec.
APROAPE1 adv. 1. La o distanta mica; in preajma, in vecinatate. Pe aproape. De aproape.. ◊ Expr. A cunoaste (pe cineva) de aproape = a cunoaste (pe cineva) foarte bine. 2. peste putin timp. Vara este aproape. ♦ (In expr.) Aproape de... = cu putin timp inainte de... Era aproape de sfarsitul anului (C. PETRESCU). 3. Cam, mai, aproximativ. N-am mai putut manca aproape nimic (CAMIL PETRESCU). ♦ Gata, mai-mai, cat pe-aci. Cand aproape-aproape sa pun mana pe dansul, i-am pierdut urma (CREANGA). – Lat. ad-prope.
COLIBRI (‹ fr.) s. m. Numele a peste 400 specii de pasari, raspandite in cele doua Americi, din ordinul paseriformelor, avind dimensiuni intre ale unui bondar si ale unui lastun mic (Trochlidae). Au cioc foarte subtire, dur, picioare scurte, penaj solzos, in culori metalice, stralucitoare. Sint foarte agresive. Se hranesc cu polen, nectar, insecte, arahnide. Cele mai cunoscute specii de c. sint: c. urias (c. 16 cm); c. cu spada (22 cm); pasarea-musca cubaneza 3 cm (cea mai mica pasare din lume); c. de topaz (9 cm), cu cel mai frumos colorit din lume (violet, galben, verde, cafeniu, negru, rosu).
PETIC ~ce n. 1) Bucata rupta, taiata sau ramasa dintr-un material (tesatura, piele, hartie etc.). 2) Bucata de material aplicat pe un obiect rupt sau stricat pentru a-l repara. ◊ ~ de ~ (sau ~ peste ~) carpit de multe ori; cu multe carpeli. A-i curge cuiva ~cele a) a fi zdrentaros; b) a fi foarte sarac. 3) Suprafata mica de teren (cu un anumit specific). Un ~ de pamant. Un ~ de gradina. 4) fig. Portiune mica de ceva. ~ de omat. ~ de umbra. /cf. lat. pittacium
coscova, coscove (coscoave), s.f. (reg.) 1. loc gol, mai ales in malurile apelor, pe sub radacini, unde se ascund si traiesc pestii si racii; borta. 2. loc gol pe sub coaja copacilor, pe sub piele; cojitura, basicatura, umflatura, bulbucatura, copartan. 3. (la pl.) umflaturi sau ridicaturi mici de pamant. 4. (la pl.) namol vegetal amestecat cu rizomi de stuf si papura in descompunere; coscana. 5. baba garbovita.
PESTISOARA ~e f. 1) Planta erbacee acvatica de dimensiuni mici, cu frunze paroase, care pluteste la suprafata apelor. 2) Planta erbacee acvatica, avand frunzele formate din patru foliole si radacinile fixate pe fundul apei. /peste + suf. ~isoara
PAPIOTA s. f. 1. sul de hartie pe care se rasuceste parul pentru a-l ondula. 2. sul mic de hartie pe care se infasoara ata de cusut; (p. ext.) ata insasi. 3. hartie unsa cu grasime in care se frige carnea sau pestele. (< fr. papillote)
1) crap m. (sirb. krap, rut. korop, rus. karp, d. germ. karpfen, mlat. carpa; fr. carpe; alb. krap). Un peste de apa dulce, cu solzi, mare pina la 80 c.m., foarte fecund si gustos (cyprinus carpio). – In nord si saran. – Cind e mai mic de 4 kg., se numeste ciortocrap; mai mic de 2, ciortan; mai mic de 1, ciortanica.
COPCA2 ~ci f. 1) Gaura pe suprafata inghetata a unei ape, facuta pentru a prinde peste sau pentru a lua apa. ◊ A se duce pe ~ a) a disparea fara urma; a se duce fara intoarcere; b) a o pati. 2) Scobitura mica facuta intr-un mal, servind drept treapta pentru urcus. [G.-D. copcii] /<bulg. kopka
PATEU ~ri n. 1) Preparat culinar facut din foi mici de aluat (de obicei dospit) cu umplutura (de branza, carne tocata, varza etc.) si prajit in ulei, unt. 2) Pasta alimentara preparata din ficat, din carne sau peste cu adaos de condimente. /<fr. pate
CAICOS, mic arh. in SE Arh. Bahamas. Impreuna cu Arh. Turks, formeaza o posesiune britanica cu autonomie interna; 430 km2; 4 mii loc. (1980). Extragerea sarii marine. Pescuit de bureti si peste.
CORMORAN (‹ fr.) s. m. Gen de pasari acvatice, bune inotatoare si scufundatoare, care traiesc pe coastele marilor, prin balti si pe malurile riurilor inconjurate de vegetatie; au ciocul terminat cu un cirlig, git lung, coada rotunjita formata din pene rigide; mari consumatoare de peste. In China si Japonia sint dresati in vederea pescuitului. In Rominia se intilnesc in Delta Dunarii: c. mare (Phalacrocorax carbo), cu guler de pene cafeniu; c. mic (Ph. pigmaeus), c. motat (Ph. aristotelis).
COSAS (‹ coasa) s. m. 1. Persoana care coseste. 2. Nume dat unor insecte ortoptere cu antene lungi si cu organe stridulante care produc un tiriit caracteristic (ex. Tettigonia viridissima). 3. peste teleostean, dulcicol, semimigrator, originar din apele Asiei de Est, de c. 60-115 cm si 7,4-32 kg, cu corpul fusiform, gros, solzi cenusii-verzui si albiciosi (Ctenopharyngodon idella). 4. Pasare mica (c. 18 cm), daunatoare, din ordinul paseriformelor, care traieste in Peru, Bolivia, Argentina, Chile, cu cioc puternic, ferestruit si penaj cafeniu-inchis-caramiziu (Phytotoma rara).
FRANGE, frang, vb. III. 1. Tranz. A rupe (in doua) un obiect prin lovire, indoire sau apasare puternica. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-si frange gatul = a) a muri intr-un accident; b) a-si compromite situatia prin intreprinderi riscante. A frange (cuiva) gatul = a omori pe cineva. A-si frange mainile = a-si impreuna mainile si a-si indoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznadejdii, etc.). A frange (sau, refl., a i se frange) cuiva inima = a (se) mahni peste masura; a (se) induiosa pana la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masa de apa, despre valuri) A se lovi (de mal, de stanci, etc.), imprastiindu-se in valuri mici. ♦ Tranz. si refl. Fig. A (se) indoi, a (se) apleca de mijloc. 3. Tranz. Fig. A infrange, a invinge; a birui (in lupta). – Lat. frangere.
PINGUIN ~i m. Pasare marina polara, de talie mare, cu cioc proeminent, cu aripi mici, modificate in labe inotatoare, cu picioare scurte (avand mersul in pozitie verticala si leganat), cu penaj alb pe pantece si negru pe spate, care se hraneste cu peste. /<fr. pingouin
PASTRUGA, pastrugi, s.f. peste din fam. acipenseridae (sturioni), prezent in Marea Neagra si Marea Caspica si fluviile aferente, de 1-2 m lungime si o greutate intre 20 si 60 kg, avand pe corp scuturi mici dintate si altele mari, stelate, cu botul lung si lat ca de rata, fara franjuri, de la care se obtin icre cu bob mai mic, de culoare cenusie (Acipenser stellatus). – V. sturion
BLINIE, blinii, s.f. Specialitate ruseasca de mici clatite ceva mai groase, de obicei din faina de hrisca, servite cu smantana sau unt topit, care acompaniaza traditional asa-numitele zakuski (gustari amenajate sub forma de bufet rece: icre negre, peste afumat etc.)
BANC1, bancuri, s. n. I. 1. Ingramadire de nisip, de pietris sau de namol formata pe fundul marilor sau al fluviilor, care ajunge uneori pana la suprafata apei. 2. Grup mare de scoici sau de pesti. II. 1. Masa sau platforma special amenajata pentru efectuarea de lucrari caracteristice unei profesiuni manuale. Banc de tamplarie. Banc de ceasornicar. ♦ Banc de proba = instalatie pentru controlul calitatilor tehnice ale unor motoare. 2. Bancheta la ambarcatii mici. – Din fr. banc.
CARLIG, carlige, s. n. 1. Piesa de metal cu un capat indoit, de care se atarna, se prinde etc. un obiect. ◊ Loc. vb. A se face carlig = a se stramba; a se ghemui. 2. Prajina cu un capat (metalic) incovoiat. care serveste la scoaterea galetii cu apa din fantana. 3. Partea metalica a unditei, de forma unui ac indoit, in care se prinde pestele. 4. Incuietoare la o usa, la o poarta etc., in forma de bara metalica subtire sau de cui lung, incovoiat la un capat, care se prinde intr-un belciug, intr-un ochi de metal etc. 5. Andrea. 6. mic dispozitiv cu care se prind rufele pe franghie. 7. (Rar) Mladita sau carcel de vita de vie. – Cf. karlik.
BASICA, basici, s. f. 1. Sac membranos care se gaseste in corpul oamenilor si al animalelor si in care se strang unele secretii ale organismului. Basica fierii. ♦ Basica (1) (scoasa din corpul animalelor) uscata si intrebuintata la facutul pungilor, burdufurilor etc. ♦ Organ intern al pestilor, de forma unui balonas, plin cu un amestec de gaze care le ajuta la plutire. 2. Umflatura a pielii continand o materie lichida. De vant batut, ars de soare Si cu basici la picioare (TEODORESCU). 3. Umflatura mica, plina cu aer, care se face la suprafata lichidelor (in timpul fierberii), a aluatului (in urma dospirii) etc. 4. (Neobisnuit) Glob de sticla; balon. [Var.: (reg.) besica s. f.] – Lat. *bessica (= vessica).
MASURA ~i f. 1) Valoare a unei marimi determinata prin raportare la o unitate data. ◊ In mare ~ in mare (sau buna) parte. De o ~ la fel; deopotriva. Pe (sau dupa) ~a cuiva (sau a ceva) potrivit, intocmai cu cineva sau cu ceva. Pe ~ ce cu cat. 2) Valoare, proportie fireasca a lucrurilor; limita pana la care se poate concepe sau admite ceva; marime normala, rezonabila. ◊ Cu ~ atat cat trebuie; cu socoteala. peste ~ mai mult decat trebuie; exagerat. A intrece ~a a depasi limita permisa. 3) Unitate conventionala pentru masurare. ◊ Cu aceeasi ~ la fel, in acelasi mod. 4) Cantitatea si natura unitatilor ritmice din textul unui vers; structura metrica a versului. 5) Cea mai mica diviziune care sta la baza organizarii si gruparii duratei sunetelor intr-o piesa muzicala. 6) Actiune (mijloc, procedeu) la care se recurge in vederea realizarii unui anumit scop. ◊ A lua ~i a dispune, a hotari cele necesare pentru atingerea unui scop. [G.-D. masurii] /<lat. mensura
PESTISOARA, pestisoare, s. f. 1. mica planta erbacee cu frunze paroase, care pluteste la suprafata apelor statatoare sau a celor care curg incet (Salvinia natans). 2. Planta erbacee acvatica cu frunze alcatuite din patru foliole si cu radacini care se fixeaza pe fundul apei (Marsilea quadrifolia). – peste + suf. -isoara.
somn (-ni), s. m. – peste rapitor (Silurus glanis). – Var. inv. som. Megl. som. Sl. (rus.) somu (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 354; Sanzewitsch 209; Conev 53), cf. bg., sb., cf., slov. som. Fonetismul indica o apropiere de somn „faptul de a dormi”. – Der. somotei, s. m. (somn mic), dim. al var.
GOLF1 s. n. 1. Joc sportiv, intre doua sau patru persoane, in care se urmareste introducerea unei mingi mici si dure in mai multe gauri succesive (aflate pe un teren special) prin lovirea ei cu o crosa. 2. (In sintagma) Pantaloni golf = pantaloni (initial de sport) mai largi decat cei obisnuiti, legati strans dedesubtul genunchiului, cu faldurile cazand (pana deasupra gleznei) peste legatura. – Din engl., fr. golf.
TIGARA, tigari, s. f. Sul mic facut dintr-o hartie foarte fina umpluta cu tutun taiat marunt, care se aprinde la un capat, iar din celalalt capat (varat intre buze) se trage fumul in piept; tigareta (1). ◊ Tigara de foi = tigara facuta din foi de tutun infasurate una peste alta; trabuc. – Din germ. Zigarre.
OPARI, oparesc, vb. IV. 1. Tranz. A turna peste ceva un lichid clocotit (apa, lesie, lapte etc.) pentru a spala, a curata de coaja, a gati etc. ♦ Tranz. si refl. A provoca sau a capata arsuri, turnand sau varsand apa clocotita sau alt lichid foarte fierbinte; a (se) arde. 2. Refl. (Mai ales despre copiii mici) A face rani si iritatii in unele parti ale corpului, mai ales la incheieturi, din cauza transpiratiei, a urinei etc. 3. Refl. (Reg.; despre malai, faina, plante uscate) A se incinge, alterandu-se. 4. Refl. (Despre plante) A se ofili, a se vesteji (din cauza caldurii); a se mana din cauza soarelui prea fierbinte aparut dupa ploaie. – Din bg. oparja, scr. opariti.
PUPAZA ~eze f. 1) Pasare migratoare de talie mica, cu cioc lung, subtire si putin incovoiat, cu mot stufos si inalt (in evantai) pe cap si cu penaj divers colorat. 2) fig. Femeie fardata sau imbracata tipator. 3) fig. fam. Persoana guraliva. 4) reg. Colac asemanator la forma cu o pasare (sau cu un cuib de pasari). ◊ Colac peste ~ v. COLAC. [G.-D. pupezei] /cf. alb. pupeze
CALCAN s.m. In general, peste plat din familia scophtalmidae, avand conturul corpului aproape rombic, cu ochii asezati pe partea stanga. 1. Calcanul-mare (Scophtalmus sau Rhombus maximus), pescuit in Marea Nordului, Baltica si Mediterana, poate fi lung de 1-3 m si atinge o greutate de 35 kg, cel din Marea Neagra (Scophtalmus maeoticus) de 75-90 cm si 15 kg. 2. Calcanul mic, numit si calcan-neted (Scophtalmus rhombus sau Rhombus laevis) ajunge cel mult la 40 cm lungime si 4 kg greutate, fiind preponderent in Marea Nordului.
privita, privite, s.f. (inv. si reg.) 1. nuia flexibila, rasucita, cu care se leaga o sarcina de lemne, de fan. 2. numele mai multor obiecte, piese, parti ale unor unelte, constructii etc. (de lemn sau de metal) care au, in general, rolul de a fixa, de a lega (cele doua nuiele puse crucis la plasa crasnicului; grebla ramei metalice pentru pescuitul scoicilor; prinzatoare de pasari; nuia pentru largirea matelor de porc; bat pus peste varza in butoi; stinghia din cotet pe care se urca gainile; piesa metalica ce imbraca partea de jos a leucii carului; inel de fier sau lant scurt care leaga doua tanjale; nuiele de salcie care fixeaza, la roata morii, aripile de colaci). 3. partea inferioara a tocului unei ferestre la casele taranesti. 4. etajera mica.
CHIOR, CHIOARA, chiori, chioare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care vede numai cu un ochi; caruia ii lipseste un ochi. 2. (Adesea substantivat) Orb. ◊ Expr. A da chior peste cineva = a se izbi, a se ciocni de cineva orbeste. A o lua de-a chioara = a o lua razna. ♦ (Ir.) Care nu vede bine. 3. (Adesea substantivat) Sasiu. 4. Fig. (Despre surse de lumina) Care da o lumina slaba, insuficienta; (despre lumina) slab. ♦ (Despre ferestre) Prin care lumina strabate cu greu, care este prea mica sau (in parte) astupata. 5. (In expr.) Apa chioara = a) nume dat in ironie unor alimente lichide sau unor bauturi alcoolice prea diluate; b) vorbe lipsite de miez. A nu avea para chioara sau (rar) a nu avea chioara in punga = a nu avea nici un ban. – Tc. kor.
SCURT2 ~ta (~ti, ~te) (in opozitie cu lung) 1) (despre obiecte, distante, parti ale corpului etc.) Care are o lungime mica sau mai mica decat cea obisnuita. Rochie ~ta. Picior ~. ◊ A lua (pe cineva) din ~ a manifesta asprime (fata de cineva). A tine (pe cineva) din ~ a supune (pe cineva) unui control sever. ~ de vedere miop. A avea mana ~ta a fi zgarcit. A fi ~ la vorba a vorbi putin; a fi necomunicativ. In ~ta vreme (sau in ~ timp) peste putin timp; in curand. 2) (despre lucrari literare, muzicale etc.) Care este de proportii reduse. /<lat. excurtus
claie f., pl. ai (sirb. kladnja, claie mica, capita, nsl. klaja, nutret, d. vsl. klasti-kladon, a cladi). Mold. sud. Gramada de fin in forma definitiva (stog): cele mai mari clai erau abea ca niste boghece (Sov. 83). Munt. Gramada de fin in forama provizorie (capita). Mold. nord. Gramad [!] de 12 snopi: din polog snop, din snop claie, din claie odobaie si... la arie (Lit. pop.)! Claie peste gramada, unu peste altu, alandala, in dezordine. V. clit si vraf.
VANTURA, vantur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vanturatoare sau a le face sa cada de la o mica inaltime pentru ca vantul sa imprastie impuritatile usoare. ♦ Fig. A imprastia, a risipi; a spulbera. 2. A varsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas in altul, pentru a-l raci, pentru a-l amesteca etc. 3. A misca incoace si incolo, a agita. ♦ Fig. A framanta, a tulbura. 4. Fig. A da in vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vantura-lemne sau vantura-tara s. m. invar. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vant) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (=ventilare).
VANTURA, vantur, vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vanturatoare sau a le face sa cada de la o mica inaltime pentru ca vantul sa imprastie impuritatile usoare. ♦ Fig. A imprastia, a risipi; a spulbera. 2. A varsa de mai multe ori un lichid dintr-un vas in altul, pentru a-l raci, pentru a-l amesteca etc. 3. A misca incoace si incolo, a agita. ♦ Fig. A framanta, a tulbura. 4. Fig. A da in vileag, a povesti, a comenta vorbe, fapte etc. 5. Fig. A cutreiera, a colinda. ◊ Compus: vantura-lume sau vantura-tara s. m. invar. = om hoinar, aventurier. 6. (Rar; despre vant) A sufla, a bate peste... – Lat. ventulare (= ventilare).
AC ace n. 1) Obiect mic de metal, ascutit la un capat si prevazut la celalalt cu o gaura, prin care trece ata, care serveste la cusut. ◊ ~ tiganesc ac mare, pentru cusut panza groasa. A sta (sau a sedea) ca pe ace a fi foarte nerabdator. A calca ca pe ace a umbla incet pentru a nu face zgomot. A scapa ca prin urechile ~ului a scapa cu mare greutate. A gasi (a avea) ~ de cojocul cuiva a-i veni cuiva de hac. 2) Obiect asemanator cu aceasta piesa alungita, avand diferite intrebuintari. ~ de siguranta. ~ de par. ~ul ceasornicului. 3) Organ de aparare la unele insecte si animale. ~ul albinei. 4) Frunza subtire si ascutita a coniferelor. 5) Sina mobila pentru dirijarea vehiculelor de cale ferata de pe o linie pe alta; macaz. 6): ~-de-mare peste marin in forma de andrea. /<lat. acus
