CA² conj. (Urmat, cu sau fara intercalari, de „sa”, introduce o propozitie subordonata cu predicatul la conjunctiv) 1. (Introduce o propozitie finala) Daca ti-am fagaduit atunci, a fost numai ca sa te impac (ISPIRESCU). 2. (Introduce o propozitie consecutiva) Auzi, dar cine-i el, paganul Ca sa-mi sarute fete-n drum? (COSBUC). 3. (Introduce o propozitie subiectiva) Ca sa trecem prin padure e peste poate (ISPIRESCU). 4. (Introduce o propozitie atributiva) Veti crede c-aveti dreptul si voi ca sa traiti (EMINESCU). 5. (Introduce o propozitie completiva directa) Am jurat ca peste dansii sa trec falnic, fara pas (EMINESCU). 6. (Introduce o propozitie completiva indirecta) Ma tem ca nu cumva sa ma cheme. 7. (Introduce o propozitie predicativa) Angajamentul nostru este ca pana maine sa terminam lucrarea. – Lat. qu[i]a.

A MUTA mut tranz. 1) A lua din locul in care se afla, punand in alt loc; a misca (din loc). ◊ ~ (cuiva) falcile a lovi (pe cineva) cu putere peste obraz, vatamandu-i maxilarele. A-si ~ gandul a-si schimba parerea, intentiile; a se razgandi. 2) A face sa se mute. /<lat. mutare

A SE putea pers. 3 se poate tranz. 1) A exista posibilitatea; a fi posibil. ◊ Se prea poate e posibil. peste poate imposibil. De nu se mai poate peste masura; la culme. 2) A exista permisiunea; a fi ingaduit. Se poate sa intru? /<lat. potere

HAN², hanuri, s. n. Local cu ospatarie unde se pot adaposti peste noapte drumetii (cu caii si carutele lor). – Din tc. han.

TISA, tise, s. f. Arbore sau arbust rasinos, care poate atinge peste 1000 de ani, cu frunze lungi, aciculare, lucioase, cu lemnul tare si foarte pretios (Taxus baccata); p. restr. lemnul acestui arbore. [Var.: (rar) tis s. m.] – Din sl. tisa.

NERAZBIT, -A, nerazbiti, -te, adj. (Rar) Care nu poate fi razbit, prin care nu se poate strabate, peste care nu se poate trece; de nepatruns. – Ne- + razbit.

RASTOACA, rastoace, s. f. Loc, garla unde o apa este putin adanca. ♦ Brat al unui rau abatut din matca lui si secat pentru a putea prinde peste. – Din sl. *rastoku.

TRIPTIC ~ce n. 1) Ansamblu de trei tablouri, de obicei reprezentand scene sacre, prinse intre ele prin balamale, astfel, incat cele laterale sa se poata inchide peste cel din mijloc. 2) Serie de trei opere de arta plastica, unite prin continut comun, care se completeaza reciproc. 3) Tot unitar constituit din trei parti. /<fr. triptyque

secatura, secaturi, s.f. 1. (pop.) loc secat al unei ape (unde se poate prinde peste). 2. (inv. si reg.) loc intr-o padure defrisat si folosit ca pasune sau ca ogor; curatura, seci. 3. (inv.) spatiu liber, loc gol. 4. (inv.) portiune, element, fragment (dintr-un tot, dintr-un ansamblu). 5. (inv.) planta sau parte a unei plante care si-a pierdut seva, germenele de viata; uscatura. 6. (reg.) boala a oilor care se manifesta prin uscarea pielii. 7. (pop.; la pl.) lucru, fapt, vorba, afirmatie etc. fara valoare, fara importanta, fara sens; fleac, nimic. 8. (pop.; deprec.) persoana lipsita de orice valoare, de caracter etc.; lichea, otreapa, osistie, zdreanta, sichimea, martafoi, pramatie, puslama.

PERISCOP s.n. Instrument optic, format dintr-un tub metalic rigid sau telescopic prevazut cu lentile si prisme cu reflexie totala, prin care se poate privi peste obstacole sau din submarinele aflate in imersiune. [Pl. -scoape. / < fr. periscope, cf. gr. periskopein < peri – in jur, skopein – a privi, a cerceta].

PERISCOP s. n. instrument optic, dintr-un tub metalic rigid sau telescopic cu lentile si prisme cu reflexie totala, prin care se poate privi peste obstacole sau din submarinele aflate in imersiune. (< fr. periscope)

PESTILENTIAL, -A adj. 1. care are caracterul pestei. 2. care poate infecta cu pesta; pestilent. 3. (fig.) infect, dezgustator. (< fr. pestilentiel)

PLONJEU, (1) plonjee, (2) plangeuri^{1) vezi nota}, s. n. 1. Parte a parapetului unei lucrari de fortificatie peste care aparatorul poate trage asupra dusmanului. 2. Plonjare. – Din fr. plongee.

MUTA, mut, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) misca din locul in care se gaseste si a (se) aseza in alt loc; a (se) deplasa; a (se) stramuta, a (se) transfera. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-i muta (cuiva) falcile (sau capriorii) = a-i trage (cuiva) o palma cu putere, a lovi peste obraz. ♦ A (se) transfera dintr-un serviciu in altul. 2. Refl. A se stabili (cu locuinta) in alt loc, a-si schimba domiciliul. 3. Tranz. (Inv. si pop.) A inlocui, a schimba (cu altceva sau cu altcineva); a modifica, a transforma. ♦ A schimba cursul, directia. ♦ Expr. A-si muta gandul = a se razgandi, a renunta. 4. (La jocul de sah) A efectua o mutare. – Lat. mutare.

A GASI ~esc tranz. 1) (fiinte, lucruri etc.) A scoate la iveala cautand sau din intamplare; a descoperi; a afla. ~ strada. A-i ~ acasa. ◊ A-si ~ nasul (sau popa) a da peste omul care poate sa-l puna la punct. A nu-si ~ locul a fi foarte ingrijorat. A-si ~ sa... a-i veni pe neasteptate sa...; a-l apuca sa... 2) A obtine in urma unui efort; a dobandi. ~ un apartament bun. 3) (despre suferinte fizice sau despre moarte) A cuprinde brusc; a lua pe neasteptate; a surprinde. 4) A socoti de cuviinta; a crede. El ~este ca lucrarea poate fi publicata. 5) A descoperi prin munca creatoare; a inventa; a nascoci. ~ rezolvarea problemei. ~ un pretext. 6) A putea sa aiba la dispozitie. ~ timp. ~ o ocazie. 7) (fiinte, obiecte) A vedea intr-o anumita stare sau situatie. Am gasit usa incuiata. L-am gasit dormind. /<sl. gasiti

NAS ~a (~i, ~e) m. si f. 1) (in ritualul crestin) Persoana care participa la oficierea botezului tinand pruncul in brate. ◊ A fi ~ul cuiva a-i veni cuiva de hac. A-si gasi ~ul a da peste omul care poate pune la punct pe cineva. 2) Persoana care a fost nun in timpul oficierii unei casatorii. /nun + suf. ~as

SURMONTABIL, -A adj. (Frantuzism) Care poate fi invins, peste care se poate trece. [Cf. fr. surmontable].

netrecut, netrecuta, adj. (inv. si pop.) 1. (despre locuri, drumuri, obstacole) care nu este sau nu poate fi strabatut, peste care nu se poate trece. 2. care nu trece niciodata; vesnic, permanent. 3. (in sintagme) netrecut prin scoala = analfabet, incult.

scrob³, scroburi, s.n. si scrobi, s.m. 1. (inv.) groapa facuta in pamant, in care se planteaza arbori. 2. groapa in care se aduna apa, formand o baltoaca; crov. 3. gaura formata in malul unei ape, in care se ascunde pestele si unde poate fi prins cu mana.

MICROPIL s. n. 1. orificiu al ovulului prin care patrunde tubul polinic. 2. por in membrana oului unor insecte sau pesti, prin care poate patrunde s************l. (< fr. micropyle)

SURMONTABIL, -A adj. care poate fi invins, peste care se poate trece. (< fr. surmontable)

MAXIMUM s. n. 1. Limita superioara peste care nu se poate trece; maxim¹. ◊ Loc. adv. La maximum = in cel mai inalt grad. 2. Cea mai mare cantitate, valoare, intensitate; maxim¹. ♦ (Adverbial) In cantitatea, timpul, spatiul maxim² posibil. – Din lat. maximum, fr. maximum.

INFRANSISABIL, -A adj. (Frantuzism) peste care nu se poate trece, de netraversat. [Cf. fr. infranchissable].

PLAFON s.n. 1. Tavan. 2. Cifra-limita peste care nu se poate trece, care nu poate fi depasita (in operatii financiare, de planificare etc.). 3. Nivel de altitudine. ♦ Inaltime maxima pe care o poate atinge un avion. ♦ Inaltime la care se gaseste un strat de nori (partea inferioara). [Pl. -oane, -onuri, var. plafond s.n. / < fr. plafond].

gobie s.f. peste litoral care se poate fixa de stanci prin inotatoarele sale ventrale prevazute cu ventuze; guvid. (< fr. gobie, lat. gobio)

INFRANSISABIL, -A adj. peste care nu se poate trece. (< fr. infranchissable)

A POMENI ~esc 1. tranz. 1) A aminti printre altele. 2) A pastra bine in memorie; a tine minte (pentru mult timp). ◊ Are sa ma ~easca amenintare prin care cineva este avertizat ca va avea de suferit pentru cele savarsite. Nici ca se ~este nici nu poate fi vorba. 3) A aminti peste un anumit timp (intr-un anumit fel). Ma va ~ de bine. 4) rel. (persoane) A numi in timpul slujbei (pentru a atrage harul divinitatii). 5) (in constructii interogative sau negative) A se intampla sa vezi sau sa auzi. Unde s-a mai ~it asa ceva? 2. intranz. A aduce vorba in treacat (despre ceva sau despre cineva); a aminti. /<sl. pomineti

ABUZ s.n. 1. Folosire fara masura, excesiva a unui lucru; exces. 2. Depasire a puterii, a unor prerogative; fapta ilegala. ◊ Abuz de putere = delict constand din trecerea peste imputernicirea pe care o are un functionar sau o institutie; abuz de incredere = delict constand din inselarea increderii cuiva; prin abuz = abuziv. [< fr. abus, lat. abusus < abutor – a folosi rau].

PEPINIERA s. f. 1. plantatie de arbori destinati a fi transplantati. ♦ ~ piscicola = amenajare piscicola destinata producerii puietului de peste. 2. (fig.) totalitatea celor care pot deveni membri ai unei organizatii, profesiuni etc.; institutie, organizatie care ii pregateste. (< fr. pepiniere)

DORMI vb. 1. a se odihni, a se repauza, (inv. si reg.) a somna, (inv.) a (se) poposi, a (se) raposa, (arg.) a soili. (Nu poate fi deranjat, acum ~.) 2. a manea. (~ peste noapte la han.)

PEPINIERA s.f. 1. Plantatie pe care se cresc plante erbacee sau lemnoase pana la timpul cand pot fi transplantate. ♦ Intreprindere care produce rasaduri sau puieti. 2. (Rar) Crescatorie de animale (de rasa), de pesti etc. 3. (Fig.) Totalitatea celor care pot deveni la un moment dat membri (de frunte) ai unei organizatii, ai unei profesiuni etc.; institutie, organizatie etc. care pregateste astfel de oameni. [Pron. -ni-e-. / < fr. pepiniere].

DEBIT¹ s. n. 1. cantitate de fluid sau de material pulverulent care trece in unitatea de timp printr-o sectiune data a unei conducte, a unui canal ◊ cantitate de material transportata, prelucrata sau furnizata de o masina, instalatie etc. in unitatea de timp. ♦ ~ c*****c = cantitatea de sange expulzata din ventricolul stang in aorta la fiecare contractie a inimii; ~ de foc = numarul de lovituri trase de o gura de foc in unitatea de timp; (inform.) ~ de informatie = cantitatea de informatii transmise in unitatea de timp, dintr-un sistem de comunicatie. ◊ numarul de vehicule ce trec printr-un punct al unui drum in unitatea de timp. ◊ cantitatea de forte si mijloace care pot trece in unitatea de timp peste un curs de apa. 2. cantitatea de calorii pe care o produce o instalatie in unitatea de timp. 3. (fig.) suvoi, torent de cuvinte, flux verbal. 4. vanzare (de marfuri) cu amanuntul. ◊ local unde se vinde cu amanuntul; tutungerie. (< fr. debit)

CONSULTATIV, -A, consultativi, -e, adj. Instituit pentru a-si da avizul in probleme determinate, cu caracter de consultatie. ◊ Organ consultativ = organ care isi da parerea autorizata in anumite probleme. Aviz consultativ = parere ceruta unui organ competent, dar peste care organul care a cerut-o poate trece. Vot consultativ = parere ceruta unei persoane in cadrul unor discutii, dar care nu obliga pe ceilalti participanti in privinta hotararii ce urmeaza a se lua. – Din fr. consultatif.

SEQUOIA s. m. Arbore gigant din California care poate atinge inaltimea de 150 m, circumferinta de peste 40 m si varsta de 5000 de ani (Sequoia gigantea). [Pr.: – cvo-ia] – Cuv. lat.

MERLUCIU s.m. (Iht.) peste marin din fam. gadidae (cod), cu corpul fusiform asemanator salaului, cu solzi mai mari decat alte gadidae, cu capul usor aplatizat, dinti puternici si mustati; poate atinge 1 m lungime, fiind unul din pestii cei mai comuni si mai importanti din Marea Mediterana (it. merluzzo, nasello), mai rar in marile nordice; se comercializeaza si ca hek; engl. hake (Merluccius merluccius).

SULA, sule, s. f. 1. Unealta (folosita de cizmari si de cojocari) formata dintr-un ac lung si gros de otel, drept sau curb, fixat intr-un maner, cu care se gaureste pielea, talpa etc. spre a putea petrece acul sau ata prin ele. 2. (Reg.) peste mic cu corpul foarte subtire si alungit (Syngnatus nigrolineatus). – Lat. subula.

COTET, cotete, s. n. Adapost pentru pasari, porci sau caini, facut din scanduri sau din zid. ◊ Expr. (Ir.) A pune (pe cineva) la cotet = a pune (pe cineva) la ingrasat, a indopa. ♦ Fig. Inchisoare. 2. Capcana pentru prins peste in iazurile acoperite cu stuf, facuta din nuiele impletite cu papura si prevazuta cu o deschidere ingusta intoarsa inauntru, astfel incat pestele, odata intrat in ea, sa nu mai poata iesi. [Var.: coteata s. f.] – Din sl. kotĩcĩ.

ANGHILA s.f. 1. Anghila-de mare. peste comun in Oceanul Atlantic, de 0,50-1,5 m lungime, putand ajunge pana la o greutate de 15 kg (Conger conger). 2. Anghila-de-rau. peste migrator avand forma unui sarpe, cu carnea foarte grasa, consumat proaspat sau afumat, cu precadere in tarile scandinave si in partea de nord a Germaniei (Anguilla anguilla)

MERU s.m. peste teleosteean osos, cu carnea foarte apreciata, care poate atinge, in marile calde, 2 m lungime si o greutate de 100 de kg. (< fr. merou, sp. mero)

PUTINTA ~e f. 1) Capacitate potentiala; posibilitate. ◊ Dupa ~ in concordanta cu mijloacele de care dispune cineva. peste ~ peste puteri. A (nu) fi cu ~ a (nu) se putea. A face tot ce-i sta in ~ a face tot ce poate cineva; a depune toate eforturile. 2) inv. v. PUTERE. /a putea + suf. ~inta

PORTDRAPEL, (1) s. m., (2) portdrapele, s. n. 1. S. m. Persoana care poarta drapelul unei unitati militare, al unei asociatii sportive etc. ♦ Fig. Persoana care sta in fruntea unui curent, a unei miscari; p. ext. idee calauzitoare. 2. S. n. Toc de piele prins de o curea petrecuta peste piept, in care se fixeaza coada drapelului pentru a putea fi purtat mai usor. – Port¹- + drapel (1, dupa fr. porte-drapeau).

PISICA ~ci f. 1) Mamifer carnivor de talie mica, foarte sprinten, cu blana neteda, de diferite culori, cu ochi ageri (care vad si in intuneric) si cu ghearele ascutite, retractile. ◊ ~ domestica specie de pisica care traieste pe langa case si se hraneste cu soareci. ~ salbatica specie de pisica, mai mare decat cea domestica, cu blana de culoare cenusie intunecata si cu dungi negre transversale, care traieste prin paduri. ~ca cu clopotei nu prinde soareci cel care-si da in vileag intentiile poate rata scopul urmarit. 2) Blana a acestui mamifer. 3): ~-de-mare peste marin veninos, de talie mica, avand corp in forma de romb. [G.-D. pisicii] /pis + suf. ~ica

A PUTI put intranz. 1) A emana un miros urat; a mirosi urat. 2) pop. A fi semne ca are sau va avea loc. Pute a bataie. ◊ Pute a pustiu se spune despre ceea ce este gol (camere, buzunare, pungi etc.). 3) fig. fam. A fi plin peste masura; a fi supraincarcat. Pute piata de legume. /<lat. putere

LOSTRITA s.f. (Iht.) peste migrator din fam. salmonidelor (somoni si pastravi), de talie mare, putand ajunge la o lungime de 1,5 m, frumos colorat in albastrui-argintiu (Hucho hucho); este un somon specific bazinului dunarean, urcand pe Tisa si Sava, dar si pana in raurile de munte romanesti, Bistrita, Viseu s.a., numit in it. salmone di Danubio, in germ. Donaulachs (= somon de Dunare).

SIP, sipi, s.m. peste din fam. acipenseridae (sturioni), obisnuit de 2 m lungime, dar care poate atinge si o lungime de 6 m; singurul sturion prezent in Marea Baltica si in Oceanul Atlantic, dar existent si in Marea Neagra si Mediterana (Acipenser sturio). – V. sturion

boarca (boarce), s. f. – 1. peste, Rhodeus amarus. – 2. Epitet satiric si depreciativ pentru tigani. Origine necunoscuta, poate expresiva. Numai in Mold.

LIFTA vb. I. tr., intr. 1. A trimite mingea (la volei, la tenis si la tenis de masa) peste fileu prin lovituri de atac care nu se executa cu putere. 2. A aduce la suprafata titeiul acumulat in sonde. [< engl. lift, cf. fr. lifter].

LIFTA vb. I. tr., intr. a trimite mingea (la tenis, tenis de masa, volei etc.) peste fileu prin lovituri de atac care nu se executa cu putere. II. tr. 1. a ridica si a aduce in pozitie, cu ajutorul unei macarale, un acoperis, planseu etc. 2. a aduce la suprafata titeiul acumulat in sonde. 3. (fam.) a sacai. (< fr. lifter, engl. tolift)

TETRODON s. m. peste din marile calde cu patru dinti, cu solzi spinosi, care poate deveni sferic umflandu-se cu aer. (< fr. tetrodon)

TON, toni, s.m. (Iht.) In general, peste din fam. scombridae, din care fac parte si macroul si palamida, pesti caracterizati prin corp fusiform, comprimat lateral, foarte subtire inspre coada, acoperit cu solzi mici, abia perceptibili. Tonii sunt scombride de talie mare care populeaza toate marile calde, in special Oceanul Atlantic si Marea Mediterana. Tonul din Mediterana (Thunnus thynnus) poate ajunge pana la 2-3 m lungime, fiind unul dintre cei mai pretuiti pesti de consum, alte specii de ton din zonele europene avand, in general, sub 1 m lungime.

ZATON, zatoane, s. n. (Reg.) 1. Lac lung si ingust pe litoralul marii, despartit de mare numai printr-o limba ingusta de pamant. ♦ Loc din cursul unui rau, cu apa domoala si adanca, unde pot ierna vasele plutitoare. ♦ Scobitura in malul unui rau, unde se aduna pestele. 2. Zagaz facut spre a abate sau a opri apa din cursul ei. ♦ Ingraditura din stuf sau din nuiele, care se asaza in rau pentru prinderea pestelui; p. ext. locul astfel ingradit. Zatoane circulare. – Rus, ucr. zaton.

ZATON, zatoane, s. n. (Reg.) 1. Lac lung si ingust pe tarmul marii, despartit de mare numai printr-o limba ingusta de pamant. ♦ Loc din cursul unui rau cu apa domoala si adanca, unde se pot adaposti iarna vasele plutitoare. ♦ Scobitura in malul unui rau, unde se aduna pestele. 2. Zagaz facut spre a abate sau a opri apa din cursul ei. ♦ Spec. Ingraditura din stuf sau din nuiele, care se asaza in rau pentru prinderea pestelui; p. ext. locul astfel ingradit. Zatoane circulare. – Din rus., ucr. zaton.

CLEI, cleiuri, s. n. 1. Substanta vascoasa asemanatoare cu gelatina, extrasa din oase, din peste, din unele plante sau obtinute pe cale sintetica, cu ajutorul careia se pot lipi intre ele diverse obiecte sau parti de obiecte. ◊ Expr. (Fam.) A fi clei = a) a nu sti absolut nimic (atunci cand este ascultat la scoala, la un examen etc.); b) a fi foarte beat. 2. Suc gros care se scurge din scoarta unor arbori si care are proprietatea de a se solidifica in contact cu aerul. – Din sl. klej.

NAPADI, napadesc, vb. IV, 1. Tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate partile, a impresura; a acoperi, a umple. ♦ Fig. A coplesi, a dobori, a birui. ♦ (Despre plans, ras) A-l cuprinde, a-l apuca (pe cineva) cu putere, fara a se putea stapani; a podidi. 2. Intranz. A se repezi asupra cuiva sau undeva; a se napusti, a navali, a tabari. ♦ A aparea undeva in numar sau in cantitate mare, a se inmulti peste masura. 3. Intranz. si tranz. (Despre sange, lacrimi) A tasni, a izbucni (cu putere si in cantitate mare); a umple, a acoperi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. A aparea, a se manifesta brusc, a izbucni violent. Multumirea ii napadeste in ochi. – Din sl. napasti, -padja.

CONSERVA ~e f. Produs alimentar care, in urma unui tratament termic, poate fi pastrat nealterat in borcane sau in cutii inchise ermetic. ~e de peste. [G.-D. conservei] /<fr. conserve

AGIO s.n. Spor pe care il poate inregistra valoarea reala a unei monede sau a unei hartii de valoare peste valoarea nominala. ♦ Diferenta intre valoarea nominala a monedei de argint si valoarea ei reala, exprimata in moneda de aur. [Pron. a-gi-o, pl. agiouri. / cf. fr. agio, it. aggio].

AGIO s. n. diferenta in plus pe care o poate inregistra cursul pietei al unei monede sau al unei hartii de valoare peste valoarea nominala. (< it. aggio, fr., engl. agio)

SARCOFAGIDE (sarco + gr. phagein „a manca”) s. f. pl. Familie de diptere care cuprinde muste ale caror larve (numite popular „viermi”) se hranesc cu carne, dezvoltandu-se indeosebi in cadavre in curs de descompunere (Sarcophagidae). Exista peste 1.600 de specii; majoritatea depun oua, dar musca de carne comuna (Sarcophaga carnaria) poate depune direct larve. Au un ciclu de dezvoltare foarte precis, de aceea se pot servi in criminalistica la stabilirea datei decesului in cazul descoperirii unor cadavre abandonate.

POTECA, poteci, s. f. Drum foarte ingust la tara, la munte, in padure etc., pe care se poate merge numai pe jos; carare; p. gener. drum, cale. ◊ Expr. Pe toate potecile = peste tot, in orice loc, pretutindeni. A sti toate potecile = a cunoaste secretele cuiva. A veni (sau a umbla) pe drum, nu pe poteca = a fi sincer, a vorbi deschis. [Var.: (reg.) potica s. f.] – Din bg. pateka.

MASURA ~i f. 1) Valoare a unei marimi determinata prin raportare la o unitate data. ◊ In mare ~ in mare (sau buna) parte. De o ~ la fel; deopotriva. Pe (sau dupa) ~a cuiva (sau a ceva) potrivit, intocmai cu cineva sau cu ceva. Pe ~ ce cu cat. 2) Valoare, proportie fireasca a lucrurilor; limita pana la care se poate concepe sau admite ceva; marime normala, rezonabila. ◊ Cu ~ atat cat trebuie; cu socoteala. peste ~ mai mult decat trebuie; exagerat. A intrece ~a a depasi limita permisa. 3) Unitate conventionala pentru masurare. ◊ Cu aceeasi ~ la fel, in acelasi mod. 4) Cantitatea si natura unitatilor ritmice din textul unui vers; structura metrica a versului. 5) Cea mai mica diviziune care sta la baza organizarii si gruparii duratei sunetelor intr-o piesa muzicala. 6) Actiune (mijloc, procedeu) la care se recurge in vederea realizarii unui anumit scop. ◊ A lua ~i a dispune, a hotari cele necesare pentru atingerea unui scop. [G.-D. masurii] /<lat. mensura

IMPIEDICA, impiedic, vb. I. 1. Refl. A se lovi (cu piciorul) de ceva sau de cineva care sta in cale (si a cadea); a se poticni. ◊ Expr. A se impiedica in picioare = a se impletici. A i se impiedica (cuiva) limba = a nu putea articula bine sunetele. A se impiedica la vorba = a gangavi. ♦ Fig. A da mereu peste ceva sau peste cineva care supara, stinghereste. 2. Tranz. A pune unui animal piedica la picioare, a-i lega picioarele ca sa nu poata fugi. ♦ A infrana rotile unui vehicul (pentru a-l face sa mearga greu). ♦ A pune piedica de siguranta la mecanismul armelor de foc. 3. Tranz. Fig. A opri, a tine in loc pe cineva sau ceva; a se pune in calea cuiva sau a ceva. [Var.: (reg.) impiedeca vb. I] – Lat. impedicare.

TRECERE, treceri, s. f. 1. Faptul de a (se) trece. ◊ Loc. adv. In trecere = in treacat, in fuga; fugitiv. ♦ (Concr.) Loc pe unde se poate trece. ♦ (Concr.) Constructie amenajata intr-un anumit loc pentru a permite trecerea (1) unui vehicul peste un obstacol. ◊ Trecere de nivel = loc de intersectie la acelasi nivel intre o cale ferata si o sosea. 2. Fig. Consideratie sau autoritate de care se bucura (si de care se foloseste) cineva; influenta. ◊ Expr. A avea trecere = a) a fi luat in seama, a fi pretuit; b) (despre marfuri) a avea cautare, a fi cerut, a se vinde usor. – V. trece.

MANCARE ~ari f. 1) v. A MANCA. ◊ De ale ~arii alimente, hrana. A taia cuiva pofta de ~ a face sa nu mai poata manca. A fi de ~ a fi comestibil. 2) Preparat culinar care serveste drept hrana. ~ de peste. ~aruri reci. ~aruri calde. ◊ A strica ~area degeaba a nu aduce nici un folos; a nu fi bun de nimic. 3) la pl. Feluri de hrana; bucate. 4) fig. fam. Soi de lucruri, de obiecte. ◊ Asta-i alta ~ (de peste) a) asta-i cu totul altceva; b) acum mai inteleg. [G.-D. mancarii; Pl. si mancaruri] /v. a manca

tumba (-be), s. f. – Saritura peste cap rotire a corpului in aer. – Mr. tumba, culutumba, megl. tumba. Creatie expresiva, care ar putea fi anterioara rom. (Puscariu 1770; REW 8975; Tiktin), cf. it. tombolo, fr. tomber, prov., cat. tombar, ngr. τοῦμπα. Mr., megl. nu trebuie sa se confunde cu mr. tumba „mormint”, din lat. tumba (REW 8977), cuvint care s-a pierdut pierdut in rom. Bg. tumba trebuie sa provina din rom. (Capidan, Raporturile, 213).

TOTAL, -A, (1) totali, -e, adj., (2) totaluri, s. n. 1. Adj. Care cuprinde totul; intreg, complet; general. ♦ Fig. Cat se poate de mare; deplin, desavarsit. 2. S. n. Suma rezultata dintr-o adunare. ◊ Loc. adv. In total = una peste alta, peste tot, cu totul. ♦ Intreg rezultat din reunirea partilor. – Din fr. total.

POLLACK s.n. (Iht.) peste marin din fam. gadidae (cod), de culoare neagra (Pollachius virens), numit comercial si cod negru, dar poate fi si de culoare mai deschisa (Pollachius pollachius), avand carnea delicata, asemanatoare cu cea a somonului (comercializat in Germ. ca Seelachs = somon de mare) sau a merlanului, foarte apreciata in gastronomie; engl. pollack, pollock; it. pollachio, merluzzo carbonero.

fus (fuse), s. n. – 1. Unealta de tors. – 2. Suport pentru mosor la suveica. – 3. Suport pentru lina la virtelnita. – 4. Ax la masina batatoare. – 5. Ax la moara de griu. – 6. Ax, arbore (in general). – 7. Brat la candelabru. – 8. Portiune sferica a unui ax sau a unei osii. – 9. Tulpina la fasole. – 10. peste (Aspro streber). – Mr., megl., istr. fus. Lat. fusus (Puscariu 688; Candrea-Dens., 703; REW 3620; DAR), cf. it., port. fuso, cat. fus, sp. huso. Sensul 9 poate fi o confuzie cu fusei „fasole”. – Der. fusar, s. m. (persoana care face fuse; tipar, Cobitis fossilis; peste, Aspro streber), pe care Puscariu 689 il deriva direct din lat. fusārius.

VIZA, vize, s.f. peste din fam. acipenseridae (sturioni), prezent in Marea Neagra si Marea Caspica, dar frecvent si in apele dulci aferente, putand ajunge de 1,5-2 m lungime. – V. sturion

AMBALA², ambalez, vb. I. Refl. 1. (Despre motoare, p. ext. despre masini) A trece peste turatia obisnuita. ◊ Tranz. Soferul a ambalat motorul. 2. (Despre cai) A-si lua vant, a scapa fara a mai putea fi oprit. 3. Fig. A se lasa cuprins de pasiune; a se aprinde. – Fr. (s')emballer.

buhai (buhai), s. m. – 1. Taur. – 2. Berbec sau tap de peste doi ani. – 3. Instrument muzical (cf. bou 3). – 4. Pelerina. Rut. buchai, rus. bugaj, (DAR) din tc. buga „taur” (cf. buga). Ar putea fi si invers. Dupa Lokotsch 339, rom. provine din tc.; si din rom. a trecut in pol. dupa Miklosich, Wander., 12, si in mag. bohaj (Edelspacher 10).

OBEZITATE (‹ fr., lat.) s. f. Crestere exagerata a greutatii corporale (peste 25% fata de greutatea normala), cauzata de acumularea unei cantitati mari de grasime in tesutul subcutanat si in jurul viscerelor. poate fi exogena, cand este determinata de o alimentatie excesiva sau endogena, cand apare in urma unor tulburari ale glandelor endocrine ori ale centrilor nervosi din hipotalamus. Constituie un factor de risc in diabetul zaharat, patologia c*************a si arterioscleroza.

BATOLIT (‹ fr. {i}; gr. bathos „adincime” + lithos „piatra”) s. m. Forma de zacamint a rocilor magmatice intruzive, care se prezinta in mase imense in scoarta Pamintului, cu baza foarte larga, profund inradacinata in aceasta. B. ocupa suprafete de peste 100 km², are peretii abrupti si inclinati divergent spre adincime si acoperisul sub forma de cupola. Prin eroziunea rocilor inconjuratoare, b. poate iesi la suprafata.

CIRPA (‹ bg., scr.) s. f. 1. Bucata de pinza sau de stofa veche, folosita de obicei in gospodarie in diverse scopuri (stergerea prafului etc.). ♦ Fig. Om fara personalitate, pe care il poate folosi, umili etc., oricine. ♦ (Pop.) Scutec. 2. Deseuri textile folosite ca materie prima in industria hirtiei. 3. Pinza subtire, lunga de peste doi metri, purtata pe cap de femeile din sudul Transilvaniei. ♦ Basma triunghiulara din pinza industriala sau tesuta acasa, impodobita pe margine cu dantela, specifica portului popular din zonele de cimpie din E si S Romaniei.

CALCATOR, -OARE, calcatori, -oare, subst. 1. S. m. si f. Meserias care calca haine sau rufarie intr-un atelier de confectii, intr-o spalatorie etc. 2. (Rar) Persoana care calca o lege, o dispozitie etc. ♦ Pradator, hot. II. S. f. 1. Scandura pe care olarul framanta lutul cu picioarele. 2. Vas in care se calca (II 1) strugurii. 3. Instalatie speciala la gardurile pescaresti, care permite trecerea pestelui intr-un singur sens sau circulatia barcilor in ambele sensuri fara ca pestele sa iasa. III. S. n. 1. Mecanism la masinile de cusut, care apasa pe placa masinii materialul ce se lucreaza, pentru a putea fi fixat si deplasat mai usor; apasator, ceapraz. 2. Unealta formata dintr-o lama de otel plana sau indoita, cu crestaturi pe una sau pe ambele muchii, prevazuta cu maner si folosita de lemnari la rostuirea dintilor panzelor de ferastrau; ceapraz. 3. Panza sau pernita pe care se calca (III) haine, rufarie etc. – Calca + suf. -ator.

FRANGE, frang, vb. III. 1. Tranz. A rupe (in doua) un obiect prin lovire, indoire sau apasare puternica. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-si frange gatul = a) a muri intr-un accident; b) a-si compromite situatia prin intreprinderi riscante. A frange (cuiva) gatul = a omori pe cineva. A-si frange mainile = a-si impreuna mainile si a-si indoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznadejdii, etc.). A frange (sau, refl., a i se frange) cuiva inima = a (se) mahni peste masura; a (se) induiosa pana la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masa de apa, despre valuri) A se lovi (de mal, de stanci, etc.), imprastiindu-se in valuri mici. ♦ Tranz. si refl. Fig. A (se) indoi, a (se) apleca de mijloc. 3. Tranz. Fig. A infrange, a invinge; a birui (in lupta). – Lat. frangere.

MREANA, mrene, s. f. peste de rau inrudit cu crapul, cu corpul alungit, cu solzi de culoare verde-cenusie pe spate si alburie pe burta, care poate ajunge pana la o greutate de 4-5 kg (Barbus barbus). – Din bg. mreana, scr. mrena.

CAMBULA s.f. In general, peste plat din familia pleuronectidae, avand corpul dreptunghiular sau oval, cu ochii de regula pe partea dreapta. 1. Cambula propriu-zisa (Pleuronectes flesus) poate ajunge la 30-50 cm lungime, populeaza marile nordice, dar se gaseste si in Marea Neagra de unde patrunde in apele salmastre litorale. 2. Cambula-aurie sau cambula-de-mai (Pleuronectes platessa), de 25-65 cm, prezenta in aceleasi mari, este deosebit de apreciata ca peste de consum. 3. Limanda (Pleuronectes limanda), de 35-40 cm lungime, se deosebeste de celelalte specii prin solzii rugosi, dentoizi si regulati; fr. limande. 4. Cambula uriasa (Hippoglossus hippoglossus), prezenta exclusiv in marile nordice, poate atinge o lungime de 1,5-2 m, fiind numita si limba-de-cal sau calcan-sfant; germ. Heilbutt, engl. halibut.

ROCADA s.f. 1. Miscare la jocul de sah intre rege si tura, pe care fiecare jucator o poate efectua numai o singura data in cursul unei partide, prin care una dintre ture se aduce langa rege, iar acesta trece peste ea. ♦ (Rar) Fel anumit de schimb de locuinta. 2. Comunicatie paralela cu linia frontului pe care se misca rezervele unei armate. ♦ Artera de rocada = artera destinata circulatiei de tranzit, amenajata in exteriorul unei localitati. [< fr. rocade, cf. germ. Rockade].

ROCADA s. f. 1. (sah) mutare pe care fiecare jucator o poate efectua numai o singura data in cursul unei partide, prin care una dintre ture se aduce langa rege, iar acesta trece peste ea. ♦ fel anumit de schimb de locuinta. 2. comunicatie paralela cu linia frontului pe care se misca rezervele unei armate. ♦ artera de ~ = artera destinata circulatiei de tranzit, amenajata in exteriorul unei localitati. (< fr. rocade, germ. Rockade)

A IRUPE irup intranz. 1) (despre actiuni, stari, fenomene ale naturii etc.) A incepe brusc si cu violenta; a se starni; a izbucni; a se dezlantui; a se declansa. 2) (despre lichide, aburi, gaze) A iesi cu putere printr-o deschizatura ingusta; a tasni; a izbucni. 3) (despre persoane) A intra cu violenta. 4) (despre ape curgatoare) A iesi din albie; a trece peste maluri; a se revarsa; a deborda. /<lat. irrumpere

ROCADA, rocade, s. f. 1. Miscare la jocul de sah care nu se poate face decat o singura data in decursul unei partide si care consta in aducerea uneia dintre ture alaturi de rege si in trecerea regelui peste aceasta, pastrand culoarea campului de plecare. ♦ Inversare reciproca a pozitiei ocupate de doua elemente. 2. (Mil.) Cale de comunicatie cu un traseu orientat in general paralel cu linia frontului, folosita pentru regruparea si manevrarea trupelor, precum si pentru asigurarea materiala a acestora. ♦ Linie de rocada = linie pe care se misca rezervele unei armate in spatele frontului. Artera de rocada = artera rutiera destinata circulatiei de tranzit, amenajata in exteriorul unei localitati. – Din fr. rocade, germ. Rochade.

SARE saruri f. 1) Substanta alba, cristalizata, solubila in apa, cu gust specific, intrebuintata in alimentatie drept condiment si in industrie; clorura de sodiu. ~ de bucatarie. ◊ ~ gema clorura naturala de sodiu. ~ de mare sare obtinuta prin evaporare din apa de mare. ~ea pamantului ceea ce este mai de pret, mai valoros. A fi cuiva drag ca ~ea in ochi a fi nesuferit pentru cineva. A pune cuiva ~ pe coada a nu putea pedepsi pe cineva, desi s-ar cuveni. A nu avea (nici) ~ de mamaliga a fi foarte sarac. ~ea-i buna in fiertura, insa nu peste masura un lucru este util cand este folosit la locul lui si in mod cumpatat. 2) fig. Finete de spirit. 3) Compus chimic format din reactia unui acid cu o baza. ◊ ~ amara praf alb, cristalin, intrebuintat ca purgativ; sulfat de magneziu. ~ea (lui) Glauber sulfat de sodiu. ~ de lamaie acid citric. ~ea (lui) Berthollet clorat de potasiu, intrebuintat la fabricarea chibriturilor si in pirotehnica. [G.-D. sarii] /<lat. sal, salis

BIBAN, bibani, s.m. 1. peste rapitor de apa dulce, lung de 25-30 cm, cu carne alba si gustoasa; sin. costres; fr. perche; engl. perch; germ. Barsch (Perca fluviatilis); 2. Biban-de-mare. Nume uzual pentru nenumarati pesti marini din familia serranidae (bibani-de-mare), foarte bogata in specii si subspecii, unele de 20-30 cm lungime (Serranus scriba si cabrilla din Mediterana), altele pot atinge 1-1,5 m lungime; fr. perche de mer; germ. Seebarsch; engl. sea bass. v. lavrac

APROAPE¹ adv. 1. La o distanta mica; in preajma, in vecinatate. Pe aproape. De aproape.. ◊ Expr. A cunoaste (pe cineva) de aproape = a cunoaste (pe cineva) foarte bine. 2. peste putin timp. Vara este aproape. ♦ (In expr.) Aproape de... = cu putin timp inainte de... Era aproape de sfarsitul anului (C. PETRESCU). 3. Cam, mai, aproximativ. N-am mai putut manca aproape nimic (CAMIL PETRESCU). ♦ Gata, mai-mai, cat pe-aci. Cand aproape-aproape sa pun mana pe dansul, i-am pierdut urma (CREANGA). – Lat. ad-prope.

CALCAN s.m. In general, peste plat din familia scophtalmidae, avand conturul corpului aproape rombic, cu ochii asezati pe partea stanga. 1. Calcanul-mare (Scophtalmus sau Rhombus maximus), pescuit in Marea Nordului, Baltica si Mediterana, poate fi lung de 1-3 m si atinge o greutate de 35 kg, cel din Marea Neagra (Scophtalmus maeoticus) de 75-90 cm si 15 kg. 2. Calcanul mic, numit si calcan-neted (Scophtalmus rhombus sau Rhombus laevis) ajunge cel mult la 40 cm lungime si 4 kg greutate, fiind preponderent in Marea Nordului.

cotro adv. de directiune (lat. contra ubi. V. catre). In ce directiune, unde: in cotro [!] te duci (sau numai in cotro?). Au fugit care in cotro au putut. A nu avea in cotro (subint. sa fugi), a fi fortat sa faci ceia ce n´ai vrea. Din cotro, de unde: o sama de Moscali au fugit peste sant din cotro nu se pazeau Tatarii (Nec. 2, 389). – Vechi catruo, in catruo, -troo si -tro. In Trans. in catrau, in nord in cotro. – Rau scris incotro. (Cp. cu in colo si din colo).

INTREG, -EAGA, intregi, adj. 1. Tot, complet, din care nu s-a luat nimic. ◊ Loc. adv. Pe de-a-ntregul = in intregime; peste tot, pe toata suprafata. ♦ (Mat.; substantivat, m.) Unitate nefractionata. ♦ Neinceput, neatins, din care nu lipseste nimic. 2. Teafar, sanatos, nevatamat. ♦ Fig. Neclintit, integru. 3. (Despre notiuni temporale) Deplin, complet. 4. (Mat.) Care se poate obtine prin adunarea repetata a numarului unu cu el insusi. – Lat. integer, -gra.

MORUN, moruni, s.m. peste din fam. acipenseridae (sturioni), cel mai mare sturion, numit si (rus.) beluga (Huso huso), cu corp gros, acoperit de scuturi mici, iar cele dorsale, mai mari, ingropate partial in piele; poate ajunge pana la 5-8 m lungime si 1600 kg; prezent mai ales in Marea Caspica si Marea de Azov, dar si in Marea Neagra, de unde urca pe distante scurte in fluviile aferente; de la morun se obtin icrele negre cele mai valoroase, cu bobul foarte mare, de 3,3-4 mm diametru, de culoare cenusie-neagra, comercializate ca beluga-caviar. – V. sturion

scalus, scalusi, s.m. si scaluse, scalusari, s.n. (reg.) 1. specie de lacusta; cosas, calut. 2. gandacel de culoarea aramie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe elitre. 3. (s.n.; inv.) calus (pentru oameni sau animale). 4. (s.n.) speteaza a jugului; cui care tine polita jugului de sulul grindeiului. 5. (s.n.) lemn in forma de triunghi asezat intre acoperis si capriori, pentru a ridica streasina casei. 6. (s.n.) parte a morii care se poate regla, pentru a macina mai mare sau mai marunt. 7. (s.n.) calus de vioara. 8. (s.n.) bucata de lemn pusa la capatul unei funii, pentru a putea fi apucata mai bine. 9. (s.n.) carlig (la coasa). 10. (s.n.) lat pentru prins pasari. 11. s.n. semn la urechile oilor (facut cu preduceaua, potricala). 12. (s.n.) trecatoare prin gard sau peste gard de la un vecin la altul; parleaz. 13. (s.m.) jocul „calusul”.

MESI s. m. pl. Un fel de incaltaminte fara toc, confectionata din piele subtire si purtata in trecut de barbati, peste ciorapi. ◊ Expr. (Fam.) A nu-i da (cuiva) mesii = a nu-i conveni (cuiva); a nu avea curaj, a nu cuteza. A-l tine (pe cineva) mesii = a fi in stare, a putea. – Din tc. mest.

CULCA, culc, vb. I. 1. Refl. si tranz. A (se) intinde, a (se) aseza in pozitie orizontala (spre a dormi, a se odihni sau a face sa adoarma sau sa se odihneasca). ◊ Expr. (Refl.) A se culca pe-o ureche (sau pe urechea aceea) = a nu se sinchisi de nimic, a fi nepasator. Culca-te sau poti sa te culci pe o (sau pe acea) ureche = ia-ti nadejdea; e in zadar sa mai pastrezi vreo speranta. ♦ Refl. recipr. (Fam.) A avea raporturi s*****e cu cineva. ♦ Tranz. A adaposti peste noapte; a gazdui. ♦ A pune pe cineva sa se intinda sau a se intinde la pamant cu fata in jos (in cadrul unor exercitii militare). 2. Tranz. A pune, a aseza un obiect, o parte a corpului etc. pe ceva sau pe cineva. 3. Tranz. (In expr.) A culca la pamant = a dobori; a ucide. ♦ Refl. (Despre plante) A se pleca, a se indoi spre pamant. – Lat. collocare.

DRAGON¹ s. m. I. 1. animal imaginat cu cap si aripi de vultur, gheare de leu, trup si coada de sarpe. 2. reprezentare heraldica a unui chip omenesc cu barba din serpi incolaciti. 3. soparla tropicala, pe copaci, care are de-a lungul corpului doua excrescente ale pielii ca niste aripi. 4. peste marin care, in timpul zilei, sta ingropat in nisip, noaptea fiind foarte activ; d**c-de-mare. 5. ambarcatie cu doua vele de suprafata mare; vela triunghiulara suplimentara. II. cavalerist astfel echipat incat sa poata lupta si pe jos. (< fr. dragon)

MES¹, mesi, s. m. Un fel de cizmulite din piele subtire, fara toc, purtate altadata peste ciorapi (sub incaltaminte); (astazi, reg.) papuci de pasla. ◊ Expr. A-i da (cuiva) mesii sa... = a avea curaj sa..., a cuteza. A-l tine pe cineva mesii = a fi in stare, a putea. – Tc. mest.

PUTINTA, putinte, s. f. 1. Posibilitate, capacitate de a face ceva. ◊ Loc. adv. peste putinta = imposibil (de realizat); mai presus de puterile cuiva. Cu putinta = posibil. Dupa putinta = potrivit cu mijloacele sau cu posibilitatile cuiva. ◊ Expr. A fi (sau a-i fi cuiva) cu putinta (sa...) = a(-i) fi posibil, a (se) putea (sa...) Cel mai... cu putinta = cel mai... posibil, extrem de..., in cel mai inalt grad. A face tot ce-i sta in putinta = a face tot ce poate, a depune toate eforturile. A fi in putinta cuiva sa... sau a-i sta (cuiva) in putinta = a corespunde cu posibilitatile de realizare ale cuiva. Fara putinta de... = fara a putea sa... 2. (Fiz.; inv.) Putere. – Lat. potentia.

PREA adv. peste masura (de mult, de tare etc.); extrem (de bine, de frumos etc.). ◊ A fi ~ din cale-afara (sau ~ de tot) a fi iesit cu totul din comun. Nici ~-~, nici foarte-foarte nici bine, nici rau; potrivit; asa si asa. Se ~ poate s-ar putea; este posibil. /<sl. pre

palamida (-izi), s. f. – 1. Crapusnic, scaiete (Cirsium arvense). – 2. peste de riu (Gasterosteus platygaster). Sb., cr. palamida (Cihac, II, 239; Tiktin), din tc. palamud „ghinda” si acesta, probabil, din ngr. βαλανίδι „ghinda” (Vasmer, Gr., 107). A existat probabil din ngr. o incrucisare cu ngr. παλάμη „palma”, cf. ngr. παλαμονίδα „osul-iepurelui”; dar numai παλάμη nu pare sa constituie o explicatie suficienta. poate are legatura cu cuvintul urmator.

IREVERSIBILITATE (‹ fr.) s. f. Proprietate a unei transformari de a fi ireversibila. ◊ (BIOL.) Ireversibilitatea evolutiei = legitate conform careia un organism nu mai poate reveni, nici macar partial, la starea o data parcursa in sirul stramosilor sai, deoarece fiecare specie, fiecare etapa in evolutia filogenetica a unei ramuri filetice reprezinta un unicat din punct de vedere genetic, morfofiziologic, ecologic, biogeografic. De ex. vertebratele terestre au provenit filogenetic din grupul pestilor; unele mamifere, in mod secundar, s-au readaptat la mediul acvatic (ex. cetaceele), dar nu au redevenit pesti, ci au ramas mamifere.

RABDARE, rabdari, s. f. 1. Faptul de a rabda; capacitate fireasca de a suporta greutati si neplaceri fizice sau morale; putere de a astepta in liniste desfasurarea anumitor evenimente. ◊ Expr. A(-si) pierde rabdarea sau a-si iesi din rabdare (ori din rabdari) = a-si pierde calmul, stapanirea de sine. A scoate (pe cineva) din rabdare (sau din rabdari) = a supara, a enerva, a indispune (pe cineva) peste masura. (Glumet). A manca (sau a se hrani cu) rabdari prajite = a rabda de foame. Rabdare si tutun, se spune cuiva care are de asteptat mult. ♦ (Cu valoare de imperativ) Asteapta! 2. (Rar; la pl.) Suferinte, lipsuri. 3. Perseverenta, tenacitate, staruinta. – V. rabda.

pistosi (pistosesc, pistosit), vb. – 1. A seca, a deseca, a scoate apa. – 2. A pisa, a melita. – 3. A sparge, a zdrobi. Ngr. παστόνω, aorist πάστωσα „a sara pestele”, cf. mr. pastosesc, pastosire „a sara si a presa carnea”. Primul sens lipseste in dictionare si e inv., cf. isvoada de apa s’au pistosit (Zilot); sensul al doilea, rar, trebuie sa reprezinte o confuzie cu pisa, pisagi. Der. de la un ngr. *πιστίζω ‹ it. pestare (Galdi 258) nu poate fi probabila.

CADEA vb. 1. a pica. (Statueta a ~ de pe etajera.) 2. v. prabusi. 3. a pica, a se prabusi, a se pravali, a se rasturna, (rar) a se poticni. (Calul a ~ la pamant.) 4. a se prabusi, a se pravali. (Apa ~ de la inaltime, formand o cascada.) 5. a scapa. (Ii ~ painea din mana.) 6. a sari. (I-au ~ patru nasturi de la haina.) 7. v. lasa. 8. a se aseza, a se asterne, a se depune, a se lasa, a pica. (A ~ bruma peste campii.) 9. a da. (A ~ o ploaie zdravana.) 10. v. apleca. 11. v. atarna. 12. a esua, a pica. (A ~ la examen.) 13. a muri, a pieri. (A ~ la datorie.) 14. a se nimeri, a pica, a se potrivi, (pop.) a se brodi. (Sarbatoarea a ~ intr-o sambata.) 15. v. veni. 16. v. cuveni. 17. v. trebui. 18. v. putea. (Se ~ ca noi sa stam pasivi?) 19. v. reveni.

VULPE DE MARE s.f. (Iht.) In general, peste cartilaginos din ordinul rechinilor batoizi (plati), fam. rajidae (batoizi propriu-zisi), cu corp romboidal si inotatoare dezvoltate ca niste aripi imense, prezent in lungul tuturor tarmurilor europene. Exista nenumarate specii, precum cea din Marea Nordului (Raja batis) de 1 m lungime si 30 kg greutate, unele fiind uriase, precum vatosul (Raja clavata) ce poate ajunge la 3-4 m lungime si 2-3 m latime si o greutate de 200 kg. De la anumite specii de rajidae se consuma inotatoarele pectorale (comercializate ca aripi de vulpe), considerate delicatese, fiind asemanatoare la gust cu carnea de crab.

A SE INECA ma inec intranz. 1) A-si pierde viata prin sufocare intr-un lichid (de obicei in apa). ◊ ~ (ca tiganul) la mal a suferi un esec in ultimul moment. 2) fig. A nu mai putea respira temporar din cauza unor factori externi (oprirea in gat a unui aliment, tuse, fum, plans etc.); a se sufoca; a se inabusi. 3) (despre nave) A suferi un naufragiu; a naufragia. ◊ A i se ~ (cuiva) corabiile a se afla intr-o stare de adanca tristete. 4) fig. A se cufunda (in ceva) pana peste cap; a fi cuprins din toate partile. ~ in verdeata. ◊ ~ in bani (sau bunuri) a avea mult mai mult decat trebuie. /in + lat. necare

ceatlau, ceatlaie, s.n. (reg.) 1. (inv.) instrument de tortura circular, care se punea pe cap. 2. bucata de lemn, bat cu care se rasuceste funia sau lantul trecut peste o sarcina de fan sau lemne. 3. prajina adaugata la inima carutei, spre a inhama inca un cal. 4. bucata de lemn sau carpa cu care se innadeste ceva; innaditura. 5. aparatoarea saniei; ganjul cu care se leaga de sanie protapul sau tanjala. 6. servet pus in jurul capului contra durerilor de cap. 7. lemn care prinde loitrele cosului in partea dinainte, sus, pe care se poate sedea. 8. bat gros, bata, ciomag. 9. lemn gros, stalp.

CASCADA (‹ fr.) s. f. 1. Cadere naturala de apa pe cursul unui riu, fluviu sau torent provocata de o ruptura de panta in profilul longitudinal al vaii. Frecvente in regiunile calde si umede peste fostele praguri glaciare, in unitatile inalte de relief unde bancurile de roci dure alterneaza cu altele mai moi. C. cu cea mai inalta cadere de apa din lume este Angel (Venezuela, 979 m). In Romania cea mai inalta c. este Izvorul Cailor (M-tii Rodnei, 150 m). ♦ C. de hidrocentrale = grup de centrale hidroelectrice, in componenta unui sistem hidroenergetic amenajate in serie pe un curs de apa, ce pot avea sau nu lacuri proprii de acumulare. ♦ Expr. Cascada de ris = ris zgomotos, sacadat si prelungit. 2. (TEHN.) Montaj in c. = mod de legare a unor aparate, masini sau circuite electrice pentru a imbunatati factorul de putere sau pentru a modifica fara pierderi turatia acestora.

CORB (lat. corvus) s. m. 1. Cea mai mare specie a ordinului paseriformelor din Romania (63-72 cm) si totodata a familiei corvidelor, omnivora, sedentara, prezenta in padurile umbroase din Carpati, cu cioc si picioare puternice, penaj negru cu reflexe metalice violacee, care poate imita glasul altor pasari; se imblinzeste usor (Corvus corax); monument al naturii. 2. Corb-de-mare alb = pasare marina, de c. 90 cm, care traieste in colonii, cu penaj alb si virful aripilor negru, care pescuieste in picaj, de la 30-40 m (cea mai mare distanta de procurare a hranei in acest mod) si are, pentru amortizarea socului, sub piele, o „saltea” de saci aerieni (Sulla bassana). 3. Corb-de-mare = peste teleostean cu corpul de c. 50 cm lungime, de culoare bruna-inchisa, cu capul mare si botul gros (Corvina umbra). Traieste in Marea Neagra.

DUBLA, dublez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A face sa devina sau a deveni de doua ori mai mare; a (se) indoi. 2. Tranz. A reuni doua materiale, punandu-le unul peste altul. ♦ A captusi, a acoperi cu un alt material. 3. Tranz. A face o lucrare similara cu alta existenta sau care serveste aceluiasi scop ca si prima. 4. Tranz. (In teatru, la opera etc.) A inlocui pe titularul unui rol; a juca, a interpreta un rol, alternativ cu titularul lui. ♦ (In film) A inlocui pe titularul rolului in scenele primejdioase, care cer calitati fizice deosebite; a realiza dublajul unui actor. ♦ (Sport) A se plasa inapoia coechipierilor din aparare, pentru a putea preveni contraatacurile jucatorilor din echipa adversa. 5. Tranz. (Despre nave) A inconjura, a ocoli un cap. – Din fr. doubler.

ZBATE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre fiinte) A face miscari bruste, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scapa de o stransoare); a se zvarcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca pestele pe uscat (sau ca musca in panza paianjenului), se zice despre cineva care se sileste din toate puterile sa scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zbate foarte tare; a se lupta cu moartea, a fi pe moarte. ♦ A se chinui, a se zbuciuma. ♦ (Despre parti ale corpului) A se misca, a zvacni. ♦ A face tot ce-i sta in putinta, a se stradui din rasputeri pentru a realiza ceva. 2. A se misca cu putere incoace si incolo; a se involbura, a se invarteji. 3. A se targui, a se tocmi. ♦ Tranz. (Inv.) A reduce, a scadea din pretul unei marfi prin targuiala. – Lat. exbattere (= battuere).

COLAC, colaci, s. m. 1. Un fel de paine, de obicei in forma de inel, impletita din mai multe suluri de coca. ◊ Colaci domnesti = daruri obligatorii trimise domniei de orasele din Tara Romaneasca si din Moldova. ◊ Expr. A se face colac = a se aseza, a se culca cu corpul incolacit. Colac peste pupaza = se zice cand la un necaz sau la o nenorocire se adauga un alt necaz sau o alta nenorocire. A umbla dupa (sau a astepta) colaci calzi = a umbla dupa (sau a astepta) lucruri bune, placute si venite de-a gata. A astepta (sau a primi pe cineva) cu colaci calzi = a face (cuiva) o primire buna. 2. Obiect de metal, de lemn, de cauciuc etc. de forma inelara. ◊ Colac de salvare = inel de pluta sau de cauciuc umflat cu aer, cu ajutorul caruia o persoana (naufragiata) se poate mentine deasupra apei; centura de salvare. ♦ Imprejmuire de piatra sau de lemn in jurul unei fantani; ghizd. 3. Rotocol de fum (de tigara). – Din sl. kolacĩ.

ZBATE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre fiinte) A face miscari bruste, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scapa de o stransoare); a se zvarcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca pestele pe uscat (sau ca musca in panza paianjenului), se zice despre cineva care se sileste din toate puterile sa scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvarcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage sa moara. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre parti ale corpului) A se misca, a zvacni, a palpita. ♦ A face tot ce-i sta in putinta, a se stradui din rasputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se misca cu putere incoace si incolo; a se involbura, a se invarteji. 3. (Reg.) A se targui, a se tocmi. ♦ Tranz. (Inv.) A reduce, a scadea din pretul unei marfi prin targuiala. – Lat. pop. exbattere (= battuere).

FIRE, firi, s. f. 1. Mediul natural (impreuna cu fiintele care traiesc in el). ◊ Loc. adv. peste fire = extraordinar; in cel mai inalt grad. 2. Structura psihica si morala a unei fiinte; caracter, temperament. 3. Minte, cuget; cumpat. ◊ Loc. adj. In toata firea = ajuns la dezvoltare deplina, matur; in deplinatatea facultatilor mintale, serios. ◊ Expr. A-si veni in fire = a-si reveni (dupa un soc, o emotie puternica, un lesin). A scoate (pe cineva) din fire = a enerva (pe cineva), a infuria, a scoate din sarite, din rabdari. A-si tine (sau a-si pastra) firea = a se stapani, a-si pastra cumpatul. A-si pierde firea sau a se pierde cu firea = a nu se mai putea stapani, a-si pierde cumpatul. A se prapadi cu firea = a face tot posibilul; a se stradui; a se consuma foarte mult sufleteste. – V. fi.

CAUTA vb. 1. (inv.) a cere. (L-a ~ peste tot.) 2. (inv.) a socoti. (~ un om potrivit pentru ...) 3. a cotrobai, a rascoli, a scormoni, a scotoci, a umbla, (pop.) a scociori, (inv. si reg.) a scodoli, a scorbeli, (reg.) a bodicai, a corlesi, a cotili, a hojbai, a scobarlai, (Mold.) a barcai, (Bucov.) a boltai, (prin Olt.) a buldusi, (prin Ban.) a burfai, (Ban.) a cobarlui, (Mold. si Bucov.) a cociobai, (Munt.) a scofeli, (inv.) a scorteli. (~ prin sertare, prin toata casa, prin lucrurile mele.) 4. a se cere, a se vinde, (inv.) a se intreba. (O marfa care se ~.) 5. a se interesa, a se ocupa, a se preocupa, a-si vedea. (Te rog sa-ti ~ de treaba ta!) 6. a ingriji, a vedea, (inv. si reg.) a (se) griji, (Transilv.) a (se) castiga. (~ de toate ale casei.) 7. v. incerca. 8. a incerca, a vedea. (~ daca nu poti sa dezlegi problema.) 9. a incerca, a umbla. (~ sa ma insele.) 10. a incerca, a tatona, (inv. si reg.) a probalui. (~ sa gaseasca o solutie.) 11. a cerceta, a examina, a studia, (inv.) a cerca. (Calul de dar nu se ~ in gura.) 12. v. trata.