Rezultate din textul definițiilor
ACOLO adv. In acel loc (relativ) indepartat (de cel care vorbeste); in alt loc. ◊ (Precedat de diferite prepozitii, cu sensul determinat de acestea) Pe acolo = cam in locul acela. De (sau dintr-) acolo = din partea aceea, din locul acela. Intr-acolo = spre acel loc, spre directia aceea. De (pe) acolo = cam din acel loc. Pana acolo... = pana la situatia..., la imprejurarea (care depasete limita ingaduita)... ◊ Expr. (Reg.) (Pan') pe-acolo = peste masura, din cale-afara (de greu, mare, frumos etc.). Ce ai acolo? = ce ai la tine (sau in mana etc.)? Ce faci acolo ? = cu ce te ocupi (chiar in momentul de fata)? Fugi de acolo! = da' de unde! nici gand! imposibil! Ce am eu de-acolo? = ce ma priveste, ce avantaj am din asta? [Acc. si acolo] – Lat. eccum-[i]lloc.
AFARA adv. Dincolo de limitele unui spatiu inchis sau apropiat; in exterior. ◊ Loc. conj. Afara numai daca nu... = numai cu conditia ca..., afara de cazul cand... ◊ Loc. prep. (In) afara de... = fara a mai socoti si... ◊ Expr. A da afara = a scoate (cu forta) de undeva; a elimina, a exclude; a concedia dintr-un post. Afara din cale sau din cale-afara = peste masura, neobisnuit de... ♦ (Cu valoare de interjectie) Iesi! pleaca! du-te! – Lat. ad foras.
BUICI, buicesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre plante si vite) A se dezvolta, a creste peste masura (in dauna rodului). [Pr.: bu-i-ci] – Din buiac.
GEME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre fiinte) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremata, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, incarcat peste masura. – Lat. gemere.
HAMESI, hamesesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A flamanzi peste masura, a fi lihnit de foame. – Cf. alb. hamis.
IDOLATRU, -A, idolatri, -e, adj., s. m. si f. (Persoana) care se inchina la idoli. ♦ Fig. (persoana) care iubeste pe cineva sau ceva cu pasiune, in mod exagerat, peste masura. – Din fr. idolatre.
INTOXICA, intoxic, vb. I. Tranz. si refl. A(-si) introduce in organism substante toxice care duc la otravirea lui; a (se) otravi. ♦ Fig. (Fam.) A (se) plictisi peste masura; a agasa sau a fi agasat. – Din fr. intoxiquer, lat. intoxicare.
ISTOVI, istovesc, vb. IV. 1. Refl. si tranz. A (se) obosi peste masura, a (se) slei de puteri (din cauza eforturilor depuse. a consumului nervos etc.); a (se) epuiza, a (se) extenua. 2. Tranz. (Pop.) A sfarsi, a termina, a epuiza. – Din istov.
IMBACSIT, -A, imbacsiti, -te, adj. 1. Care este plin, intesat de praf, de murdarie sau de miasme. 2. (Reg.) Care este umplut peste masura; indesat. – V. imbacsi.
IMBUIBA, imbuib, vb. I. Refl. si tranz. A manca si a bea (sau a da sa manance si sa bea) peste masura, a (se) ghiftui; a (se) indopa. – Et. nec.
INDOPA, indop, vb. I. 1. Tranz. si refl. (Fam.) A (se) hrani peste masura; a (se) supraalimenta, a (se) ghiftui. ♦ Tranz. A hrani o pasare varandu-i pe gat mancare pentru a o ingrasa. 2. Tranz. (Reg.) A indesa. – In + dop.
INDOPAT2, -A, indopati, -te, adj. Hranit peste masura; ghiftuit; (despre pasari) ingrasat prin indopare. – V. indopa.
INFOCAT, -A, infocati, -te, adj. 1. Infierbantat peste masura; fierbinte, aprins2; care arde si dogoreste ca focul. ♦ De culoarea focului, rosu-aprins. ♦ Fig. (Despre ochi) Focos, scanteietor, viu. 2. Fig. Inflacarat, insufletit, pasionat. – V. infoca.
INZORZONA, inzorzonez, vb. I. Refl. si tranz. A (se) impodobi peste masura si fara gust, a(-si) pune zorzoane; a (se) impopotona. – In + zorzoane.
INZORZONAT, -A, inzorzonati, -te, adj. Impodobit peste masura si fara gust; impopotonat. – V. inzorzona.
RAZGAIA, razgai, vb. I. Tranz. A alinta peste masura, a satisface capriciile cuiva; a rasfata. [Pr.: -ga-ia. – Var.: razgaia vb. I] – Din bg. razgaljam.
TUT, tuturi, s. n. (Reg.) 1. Proeminenta sau excrescenta carnoasa. 2. (Adverbial; in expr.) A ramane tut = a ramane uluit, mirat peste masura. – Et. nec.
ULTRA- Element de compunere insemnand „peste masura de”, „foarte”, „extrem de”, care serveste la formarea unor substantive si a unor adjective. – Din lat., fr. ultra-.
ASUPRA prep. (Construit cu genitivul) 1. (Local), Peste; deasupra. Se apleaca asupra lui. ◊ Expr. A avea (ceva) asupra sa = a purta (ceva) cu sine. A prinde (pe cineva) asupra faptului = a surprinde (pe cineva) in momentul cand comite ceva (rau). (Substantivat, reg.); Cu asupra (de masura) peste masura. 2. (Local) Inspre, spre. Isi atinteste privirea asupra lui. 3. In contra; impotriva. Se repede asupra lui. 4. Cu privire la..., despre. Discutie asupra atomilor. 5. (Temporal; reg.) In preajma..., aproape de..., catre. A sosit asupra noptii. [Var.: asupra conj.] – Din lat. ad-supra.
EXAGERA, exagerez, vb. I. Tranz. A prezenta un fapt in dimensiuni marite fata de realitate, a da proportii, a amplifica peste masura; a deforma realitatea prin marirea proportiilor unui fapt. – Din fr. exagerer, lat. exagerare.
EXALTA, exalt, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) inflacara peste masura; a (se) entuziasma. 2. Tranz. (Rar) A slavi, a proslavi, a glorifica. [Pr.: eg-zal-] – Din fr. exalter, lat. exaltare.
EXALTAT, -A, exaltati, -te, adj. 1. Entuziasmat, inflacarat, aprins peste masura, pana la paroxism; exagerat. 2. (Fam.) Iesit din minti, surescitat. [Pr.: -eg-zal-] – V. exalta.
EXASPERA, exasperez, vb. I. Tranz. A irita, a enerva peste masura; a scoate din sarite, a agasa. [Pr.: -eg-zas-] – Din fr. exasperer, lat. exasperare.
SLAVI, slavesc, vb. IV. Tranz. 1. A glorifica pentru merite deosebite; a preamari, a lauda. 2. A iubi peste masura, a venera, a adora. – Din sl. slaviti.
SUPRAAGLOMERA, supraaglomerez, vb. I. Tranz. si refl. A (se) incarca peste masura. [Pr.: -pra-a-] – Supra- + aglomera.
FRANGE, frang, vb. III. 1. Tranz. A rupe (in doua) un obiect prin lovire, indoire sau apasare puternica. ♦ A fractura un os, p. ext. un membru al corpului. ◊ Expr. A-si frange gatul = a) a muri intr-un accident; b) a-si compromite situatia prin intreprinderi riscante. A frange (cuiva) gatul = a omori pe cineva. A-si frange mainile = a-si impreuna mainile si a-si indoi cu putere degetele (ca expresie a durerii, a deznadejdii, etc.). A frange (sau, refl., a i se frange) cuiva inima = a (se) mahni peste masura; a (se) induiosa pana la lacrimi. ♦ Refl. (Despre o masa de apa, despre valuri) A se lovi (de mal, de stanci, etc.), imprastiindu-se in valuri mici. ♦ Tranz. si refl. Fig. A (se) indoi, a (se) apleca de mijloc. 3. Tranz. Fig. A infrange, a invinge; a birui (in lupta). – Lat. frangere.
PARALEU, paralei, s. m. (Mai ales in corelatie cu leu) Leu foarte mare si puternic; fig. fiinta puternica, viteaza. ◊ Expr. A se face (sau a face pe cineva) leu paraleu = a (se) infuria peste masura. ♦ (Depr.) Barbat care se considera inzestrat cu calitati exceptionale, care vrea sa para important, remarcabil. – Para1- + leu.
PARJOLI, parjolesc, vb. IV. 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui in flacari o fiinta. 3. Intranz. (Despre soare) A incalzi peste masura; a arde, a dogori. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a vesteji, a usca din cauza arsitei prea mari. – Din magh. porzsolui.
PEDANT, -A, pedanti, -te, adj., s. m. si f. 1. Adj. (Despre oameni si manifestarile lor) Cu pretentii de eruditie si de competenta deosebita; meticulos; minutios peste masura; pedantic, pedantesc. 2. S. m. si f. Persoana care face mereu parada de eruditia sa si care supara prin minutiozitate exagerata in lucruri neinsemnate; persoana deosebit de meticuloasa. – Din fr. pedant, germ. Pedant.
PREA adv. 1. Mai mult decat (este necesar), din cale afara de..., peste masura, extrem de..., foarte (mult). ◊ Expr. Nu (sau nici) prea = nu chiar, nu tocmai, nu foarte; potrivit. A fi prea din cale-afara (sau prea de tot) = a depasi orice limita admisa. A nu sti prea multe = a fi suparacios, irascibil, a reactiona impulsiv; a nu sti de gluma. (Fam.) Asta e prea-prea = asta intrece masura. Mult prea... = excesiv, exagerat. Nici prea-prea, nici foarte-foarte = asa si asa, nici bine, nici rau; potrivit; mediocru. ◊ (Ajuta la formarea superlativului absolut) Nu e nici prea mult, nici prea putin. 2. Element de compunere care inseamna „foarte”, „peste masura” si care serveste la formarea unor substantive, a unor adjective si a unor verbe. – Din sl. pre.
PILAF, pilafuri, s. n. Mancare de orez (sau arpacas), gatita de obicei cu carne (de pasare) sau cu legume, ciuperci etc. ◊ Expr. (Fam.) A face (pe cineva) pilaf = a) a bate (pe cineva) foarte tare; a nimici; b) a uimi peste masura, a ului. – Din tc. pilav, ngr. pilafi.
OLAC, (1) olaci, s. m., (2) olace, s. n. (Inv.) 1. S. m. Curier special (calare) care ducea vesti sau corespondenta in tara si peste hotare; sol, stafeta, mesager. ◊ Lipcan de olac = curier postal calare. 2. S. n. Serviciu de transport pentru calatori si pentru corespondenta, folosit inainte de introducerea cailor ferate; posta. ♦ Caruta de posta; postalion, diligenta. ◊ Cal de olac = a) cal de postalion; b) fig. om sau cal pus sa munceasca peste masura; c) cal datorat de sateni trimisilor domnesti in tara (ca prestatie temporara, in sec. XV-XVIII). ◊ De olac = a) loc. adj. care apartine postei sau postalionului, folosit pentru transportul calatorilor si al corespondentei; b) loc. adj. si adv. iute, repede, grabnic. – Din tc. ulak.
OSTENEALA, osteneli, s. f. (Inv. si pop.) 1. Starea celui ostenit; oboseala; istovire, extenuare. ◊ Expr. (A fi) rupt (sau frant) de osteneala = (a fi) peste masura de obosit, de istovit. 2. Munca grea, obositoare, extenuanta; efort, truda, stradanie. ◊ Expr. A-si da (toata) osteneala = a depune toate eforturile, a-si da toata silinta, a se stradui. – Osteni + suf. -eala.
CIRCULATIE, circulatii, s. f. Faptul de a circula. 1. Miscare, deplasare, de obicei pe o cale de comunicatie. ♦ Spec. Deplasare a sevei in plante sau a citoplasmei in interiorul celulelor. 2. Miscare, curgere a unui lichid, a unui gaz, a unui curent etc. in interiorul unui circuit sau al unei conducte. 3. Transmitere, schimb de bunuri, de marfuri (prin intermediul banilor), transformare a marfurilor in bani si a banilor in marfuri. ◊ Loc. adj. De mare circulatie = foarte raspandit. ◊ Expr. A fi in circulatie = a fi intrebuintat, a avea valoare. A pune (sau a introduce, a da) in circulatie = a face sa intre in uz, sa se raspandeasca, sa functioneze. (Fam.) A scoate (pe cineva) din circulatie = a obosi peste masura (pe cineva), a extenua. – Din fr. circulation, lat. circulatio, -onis.
SURESCITAT, -A, surescitati, -te, adj. Iritat peste masura, adus intr-o stare de mare tensiune nervoasa. [Var.: surexcitat, -a adj.] – V. surescita.
NAIBA s. f. art. (Fam.; adesea in imprecatii) D****l, diavolul. ◊ Loc. adj. si adv. Al naibii (de...) = grozav, teribil, foarte, peste masura (de...). ◊ Expr. A da de (sau a vedea pe) naiba = a o pati, a da de bucluc, a-si gasi beleaua. A da (sau a lasa pe cineva sau ceva) naibii (sau la naiba) = a nu se mai interesa (de cineva sau de ceva), a renunta la... A nu avea nici pe naiba = a se simti bine, a fi perfect sanatos, a nu avea absolut nimic. – Et. nec.
COPLESI, coplesesc, vb. IV Tranz. (Despre abstracte) a cuprinde din toate partile, a napadi; a dobori, a birui pe cineva. ♦ A emotiona peste masura, a impresiona puternic. ◊ (Despre fiinte) A inconjura din toate partile; a cuprinde. – Probabil din lat. complexire.
NAPADI, napadesc, vb. IV, 1. Tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate partile, a impresura; a acoperi, a umple. ♦ Fig. A coplesi, a dobori, a birui. ♦ (Despre plans, ras) A-l cuprinde, a-l apuca (pe cineva) cu putere, fara a se putea stapani; a podidi. 2. Intranz. A se repezi asupra cuiva sau undeva; a se napusti, a navali, a tabari. ♦ A aparea undeva in numar sau in cantitate mare, a se inmulti peste masura. 3. Intranz. si tranz. (Despre sange, lacrimi) A tasni, a izbucni (cu putere si in cantitate mare); a umple, a acoperi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. A aparea, a se manifesta brusc, a izbucni violent. Multumirea ii napadeste in ochi. – Din sl. napasti, -padja.
EXTENUA, extenuez, vb. I. Refl. si tranz. A (se) obosi peste masura; a (se) istovi, a (se) epuiza. [Pr.: -nu-a] – Din fr. extenuer, lat. extenuare.
EXASPERAT, -A, exasperati, -te, adj. Iritat, enervat peste masura. [Pr.: eg-zas-] – V. exaspera.
DOLDORA adj. invar., adv. (Umplut, plin, indesat etc.) peste masura, pana la refuz. – Din tc. doldur.
DUNARE s. f. (Pop.) Apa mare; cantitate mare de apa. ◊ Expr. A creste dunare = a creste peste masura. Dunare de manios sau manios dunare = foarte manios sau suparat. A se face dunare (turbata) = a se mania foarte tare. – Din n. pr. Dunare.
SUPRASATURAT, -A, suprasaturati, -te, adj. 1. (Despre solutii) Care contine mai multa substanta dizolvata decat cantitatea corespunzatoare coeficientului de solubilitate la temperatura ordinara; care se afla intr-o concentratie superioara aceleia corespunzatoare tensiunii maxime a vaporilor pentru temperatura respectiva. 2. Fig. (Fam.) Satul peste masura de ceva. – Supra- + saturat (dupa fr. sursature).
TICSIT, -A, ticsiti, -te, adj. (Despre spatii, recipiente) Plin pana la refuz. ♦ (Despre obiecte sau fiinte) Inghesuit peste masura (intr-un spatiu). ♦ (Despre locuri, terenuri) Acoperit in intregime, intesat. – V. ticsi.
TEMERAR, -A, temerari, -e, adj. Indraznet (peste masura), cutezator. – Din fr. temeraire, lat. temerarius.
TOPENIE, topenii, s. f. (Fam.) Prapad, dezastru. ◊ Expr. Topenia pamantului = a) din cale-afara, peste masura; b) caldura foarte mare, canicula, arsita. – Topi + suf. -enie.
TRUDIT, -A, truditi, -te, adj. (Pop.; adesea substantivat) Foarte obosit; ostenit peste masura; extenuat. ♦ Care exprima, tradeaza o mare oboseala. – V. trudi.
TRUFAS, -A, trufasi, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Plin de trufie, peste masura de mandru, de orgolios; infumurat, arogant, ingamfat. ♦ Care arata, care manifesta trufie, mandrie, ingamfare. Privire trufasa. 2. Maret, grandios, superb. – Trufa2 + suf. -as.
TURBA, turbez, vb. I. Intranz. 1. A se imbolnavi de turbare. 2. Fig. A se mania, a se infuria peste masura. [Prez. ind. si: (pop.) turb] – Lat. turbare.
RABDARE, rabdari, s. f. 1. Faptul de a rabda; capacitate fireasca de a suporta greutati si neplaceri fizice sau morale; putere de a astepta in liniste desfasurarea anumitor evenimente. ◊ Expr. A(-si) pierde rabdarea sau a-si iesi din rabdare (ori din rabdari) = a-si pierde calmul, stapanirea de sine. A scoate (pe cineva) din rabdare (sau din rabdari) = a supara, a enerva, a indispune (pe cineva) peste masura. (Glumet). A manca (sau a se hrani cu) rabdari prajite = a rabda de foame. Rabdare si tutun, se spune cuiva care are de asteptat mult. ♦ (Cu valoare de imperativ) Asteapta! 2. (Rar; la pl.) Suferinte, lipsuri. 3. Perseverenta, tenacitate, staruinta. – V. rabda.
SFARSIT2, -A, sfarsiti, -te, adj. 1. Care a fost dus pana la capat; terminat. 2. Care a fost epuizat, consumat. 3. Istovit peste masura, cu puterile sleite. – V. sfarsi.
SUPRASOLICITA, suprasolicit, vb. I. Tranz. A solicita peste masura. – Supra- + solicita.
SUPRAAGLOMERAT, -A, supraaglomerati, -te, adj. Aglomerat peste masura, foarte aglomerat. [Pr.: -pra-a-] – V. supraaglomera.
SUPRAINCALZI, supraincalzesc, vb. IV. Tranz. A incalzi ceva peste masura. ♦ Spec. (Fiz.) A incalzi un lichid sau vapori la o temperatura mai inalta decat temperatura de fierbere a lichidului respectiv sau corespunzator; a incalzi un metal sau un aliaj la o temperatura la care se formeaza o structura cristalina noua. [Pr.: -pra-in-] – Supra- + incalzi (dupa fr. surchauffer).
SUPRAINCALZIT, -A, supraincalziti, -te, adj. Incalzit peste masura. ♦ (Fiz.; despre lichide sau vapori) Incalzit la o temperatura mai inalta decat temperatura de fierbere a lichidului respectiv sau corespunzator; (despre metale sau aliaje) incalzit la temperatura la care structura cristalina se modifica. [Pr.: -pra-in-] – V. supraincalzi.
SUPRAINCARCA, supraincarc, vb. I. Tranz. A incarca peste masura; a impovara pe cineva cu o munca exagerata. [Pr.: -pra-in-] – Supra- + incarca (dupa fr. surcharger).
SUPRAINCARCAT, -A, supraincarcati, -te, adj. Incarcat peste masura; impovarat. [Pr.: -pra-in-] – V. supraincarca.
SURESCITA, surescit, vb. I. Tranz. A e****a peste masura; a aduce intr-o stare de iritatie, de nervozitate extrema. [Var.: sure****a vb. I] – Din fr. surexciter.
SURMENA, surmenez, vb. I. Refl. (Despre oameni) A se obosi peste masura, a se extenua (in urma unui prelungit efort fizic sau intelectual); a se istovi. ◊ Tranz. Munca prelungita il surmeneaza. – Din fr. surmener.
SURMENAT, -A, surmenati, -te, adj. (Despre oameni) Obosit peste masura; istovit, extenuat. – V. surmena.
AFARA adv. Dincolo de limitele unui spatiu inchis; dincolo de anumite limite; in exterior. ◊ ~ de cu exceptia. A da ~ a) a exclude; a elimina; b) a concedia dintr-un post. Din cale-~ peste masura; neobisnuit de... /<lat. ad foras
ARHIPLIN ~a (~i, ~e) Care este foarte plin; peste masura de plin. [Sil. -hi-plin] / arhi- + plin
A SE BARBIERI ma ~esc intranz. fam. A relata lucruri inventate; a se lauda peste masura cu lucruri ireale. [Sil. -bi-e-] /Din barbier
CIUCURE ~i m. 1) Ornament constand dintr-un manunchi de fire legate sau impletite, cu care se impodobeste marginea unor obiecte; canaf. ◊ Plin ~ incarcat peste masura. 2) Fiecare dintre ornamentele de cristal sau de sticla, care atarna la o lustra. 3) pop. Turtur de gheata. /cf. lat. cicculum
A COCOLI ~esc tranz. pop. fam. 1) (mai ales copii) A imbraca cu haine multe si groase (pentru a feri de frig); a cocolosi; a incotosmana; a infofoli. 2) (fiinte) A ingriji peste masura. /Orig. nec.
A SE COCOLI ma ~esc intranz. pop. A se alinta peste masura; a se rasfata. /Orig. nec.
COVRIG ~gi m. Produs de panificatie in forma de inel. ◊ A se face ~ a se incovoia (de frig, de durere etc.). A ajunge (sau a iesi) la ~gi a saraci peste masura. A scoate pe cineva la ~gi a ruina pe cineva; a-l aduce la sapa de lemn. /<bulg. kovrig
DESTUL1 adv. 1) Intr-o masura satisfacatoare; atat cat trebuie; de ajuns. 2) (cu valoare de interjectie) Ajunge! Stop! 3) Cu prisosinta; peste masura. A bate ~ la cap. A muncit ~ o viata intreaga. /de + satul
DOLDORA adj. invar. 1) Care este plin peste masura; umplut pana la refuz; arhiplin. 2) (urmat de determinari cu prepozitia de) Care are o cantitate sau un numar mare (de ceva). Copac ~ de mere. /<turc. doldur
A EPATA ~ez tranz. A uimi peste masura (prin puritate, atitudine sau tinuta neobisnuita); a ului; a stupefia. /<fr. epater
A SE EPUIZA ma ~ez 1. intranz. 1) (despre bunuri materiale) A se termina prin folosire; a fi folosit pana la sfarsit; a se istovi; a se consuma. 2) (despre persoane) A pierde forta si energia; a se obosi peste masura; a se istovi; a se slei; a se extenua; a se consuma. [Sil. e-pu-i-za] /<fr. epuiser
A EXASPERA ~ez tranz. A enerva peste masura; a scoate din sarite. [Sil. ex-as-pe-ra] /<fr. exasperer, lat. exasperare
A SE FALI ma ~esc intranz. A se mandri peste masura; a se fuduli. /<sl. hvaliti
A GHIFTUI ~iesc tranz. fam. depr. A hrani peste masura; a indopa; a supraalimenta; a supranutri. /Orig. nec.
A HAMESI ~esc intranz. fam. A flamanzi peste masura; a lihni. /cf. alb. hames
A HARTUI ~iesc tranz. 1) (persoane) A deranja intruna cu repetarea insistenta a aceluiasi lucru (pretentii, reprosuri etc.); a necaji; a pisa. 2) (dusmani) A ataca in permanenta, la intervale de timp mici, pentru a slei de puteri. 3) (fiinte) A irita peste masura in mod intentionat; a zadari; a intarata; a atata. /harta + suf. ~ui
HULPAV ~a (~i, ~e) Care mananca si bea peste masura; lacom la mancare; mancacios. /cf. bulg. hlapam, sb. hlapiti
A INUNDA inund tranz. 1) (terenuri, sonde, mine, locuinte etc.) A acoperi cu apa; a potopi; a ineca. 2) fig. (incaperi, suprafete, piete) A umple peste masura; a supraaglomera; a invada. 3) fig. (despre sudoare, lacrimi, umbra, lumina etc.) A acoperi din abundenta. /<lat. inundare, fr. inonder
A INVADA ~ez tranz. 1) (state, teritorii) A ocupa prin violenta; a lua in stapanire cu forta; a cotropi; a incalca. 2) fig. (despre sentimente, emotii etc.) A pune stapanire deplina. 3) (despre plante si animale daunatoare) A cuprinde in intregime; a impanzi. 4) (incaperi, suprafete) A umple peste masura; a inunda. /<lat., it. invadere
A SE INACRI ma ~esc intranz. 1) A deveni acru; a se acri. Laptele s-a ~it. 2) (despre unele alimente) A pierde proprietatile pozitive (sub influenta agentilor exteriori); a se strica; a se descompune; a se altera. Supa s-a ~it. 3) fig. (despre persoane) A deveni posac. ◊ A i ~ (cuiva) sufletul (sau inima) a se satura peste masura de cineva sau de ceva. /in + acru
A INDOPA indop tranz. fam. A hrani peste masura; a ghiftui; a supraalimenta; a supranutri. /in + dop
A SE INFURIA ma infurii intranz. 1) A deveni foarte furios; a se mania peste masura. 2) A fi cuprins de furie; a fi foarte furios. /in + furie
A LIHNI ~esc intranz. A fi cuprins de slabiciune (din cauza foamei); a flamanzi peste masura; a hamesi. /Orig. nec.
A LUCRA ~ez 1. intranz. 1) A actiona depunand eforturi sustinute (fizice sau intelectuale); a depune o munca; a munci. ~ la uzina. ~ din greu. ◊ ~ ca un rob a presta o munca foarte grea, obosind peste masura. 2) A exercita o activitate profesionala sau o specialitate; a munci. ~ ca medic. 3) A depune un efort fizic sau/si intelectual sustinut permanent (pentru a obtine un rezultat util); a munci. 4) (despre mecanisme, vehicule, organe, masini, aparate etc.) A fi in actiune; a-si indeplini functia; a functiona; a merge. 5) A actiona in mod eficace; a avea efect. Legea ~eaza. Medicamentul ~eaza. 2. tranz. A supune unei actiuni sistematice (pentru a modifica forma, a face folositor etc.); a modifica prin munca. ~ pamantul. ~ lemnul. [Sil. lu-cra] /<lat. lucrare
A SE LUNGI ma ~esc intranz. 1) A deveni (mai) lung; a creste in lungime. ◊ A i se ~ (cuiva) urechile de foame a flamanzi peste masura. A i se ~ (cuiva) nasul a deveni obraznic. 2) A se prelungi in timp (mai mult decat este necesar); a se intinde. Adunarea s-a ~it. 3) fam. A creste in inaltime; a se inalta; a se ridica. 4) (despre fiinte) A se intinde pentru a se odihni sau a dormi; a se culca. /Din lung
MULT2 adv. 1) In numar mare; in cantitate mare; un timp indelungat. A produce ~. A canta ~. ◊ Cu ~ in mare masura; considerabil. Mai ~ mai cu seama; indeosebi. Cel ~ a) maximum; b) in cel mai bun caz. A fi mai ~ mort (decat viu) a) a fi cuprins de un sentiment puternic de frica; b) a fi peste masura de istovit. Din ~ in mai ~ intr-o masura tot mai mare; din ce in ce mai tare, mai intens. Mai ~ sau mai putin intr-o masura oarecare; intrucatva. Nici mai ~, nici mai putin a) atat, cat se cuvine; tocmai cat trebuie; b) se spune pentru a exprima o nedumerire, stupoare. Asta-i prea ~ asta intrece orice masura; asta-i prea-prea. ~ si bine a) mult timp; timp indelungat; b) degeaba; in zadar. A nu mai avea ~ a) a fi pe cale de a termina un lucru; b) a fi aproape de a muri. 2) La departare mare; departe. A lasa ~ in urma. 3) (deseori urmat de prea) In cel mai inalt grad; foarte tare; extrem de. ~ stimat. ~ dorit. ~ preafrumos. /<lat. multus
NEBUNESTE adv. 1) In mod nebunesc; nesocotit; nechibzuit. 2) In mod excesiv; peste masura; foarte tare. 3) Foarte repede. /nebun + suf. ~este
ORBITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) (despre lumina) Care orbeste; de mare intensitate. 2) fig. Care uimeste peste masura. /a orbi + suf. ~tor
OSTENEALA ~eli f. pop. 1) Stare a celui ostenit; oboseala. ◊ (A fi) rupt (sau frant) de ~ (a fi) obosit peste masura. 2) Munca grea si obositoare; stradanie. ◊ A-si da toata ~eala a depune toate eforturile. /a (se) osteni + suf. ~eala
PARCIMONIOS ~oasa (~osi, ~oase) livr. Care manifesta parcimonie; care economiseste peste masura. [Sil. -ni-os] /<fr. parcimonieux
PIEPT1 ~uri n. 1) (la om si la animale) Parte a corpului cuprinsa intre gat si abdomen; torace. ◊ Cosul ~ului cavitate toracica. Boala de ~ tuberculoza pulmonara. Lupta ~ la ~ lupta in care adversarii se afla unul langa altul; lupta corp la corp. Cu ~ul deschis fara frica. Cu capul in ~ cu capul in jos, aplecat. Cu mainile (incrucisate) la ~ fara a face ceva; fara treaba. Cu mainile pe ~ decedat. A strange la ~ a cuprinde; a imbratisa. A se bate cu pumnii in ~ a se lauda peste masura. A tine ~ a rezista. 2) (la unele animale) Carne de pe aceasta parte a corpului folosita in alimentatie. ~ de gaina. 3) la sing. Organ-pereche de secretie a laptelui la femei, dispus in partea de sus a corpului; tata; san; mamela. ◊ A da ~ a alapta. A avea ~ a avea lapte (in perioada de alaptare). 4) Coasta de deal sau de munte; versant. /<lat. pectus
PLUG ~uri n. 1) Unealta agricola pentru arat. ~ cu cai. ~ cu cormana. ◊ ~ de zapada vehicul special amenajat pentru curatarea zapezii de pe o cale de circulatie. ~ de carbune agregat folosit la taierea si incarcarea carbunilor in mine. ~ nivelator masina folosita pentru nivelare in lucrarile rutiere. (A fi) de la coarnele ~ului (a fi) din tarani. A trage in ~ a munci din greu (obosind peste masura). 2) Munca aratului. Taranii vin de la ~. 3) Procedeu de a frana schiurile, apropiindu-le varfurile. /<sl. plugu
A SE PUTEA pers. 3 se poate tranz. 1) A exista posibilitatea; a fi posibil. ◊ Se prea poate e posibil. Peste poate imposibil. De nu se mai poate peste masura; la culme. 2) A exista permisiunea; a fi ingaduit. Se poate sa intru? /<lat. potere
A PUTI put intranz. 1) A emana un miros urat; a mirosi urat. 2) pop. A fi semne ca are sau va avea loc. Pute a bataie. ◊ Pute a pustiu se spune despre ceea ce este gol (camere, buzunare, pungi etc.). 3) fig. fam. A fi plin peste masura; a fi supraincarcat. Pute piata de legume. /<lat. putere
A SE RASFATA ma rasfat intranz. 1) (mai ales despre copii) A se alinta peste masura; a se razgaia. 2) A fi cuprins de placere si de admiratie; a se delecta; a se desfata. 3) A se intinde in voie (ocupand un loc mai mare decat trebuie). /ras- + fata
A RAZGAIA razgai intranz. (mai ales copii) A alinta peste masura; a rasfata; a alinta. /<bulg. razgalja
SARE saruri f. 1) Substanta alba, cristalizata, solubila in apa, cu gust specific, intrebuintata in alimentatie drept condiment si in industrie; clorura de sodiu. ~ de bucatarie. ◊ ~ gema clorura naturala de sodiu. ~ de mare sare obtinuta prin evaporare din apa de mare. ~ea pamantului ceea ce este mai de pret, mai valoros. A fi cuiva drag ca ~ea in ochi a fi nesuferit pentru cineva. A pune cuiva ~ pe coada a nu putea pedepsi pe cineva, desi s-ar cuveni. A nu avea (nici) ~ de mamaliga a fi foarte sarac. ~ea-i buna in fiertura, insa nu peste masura un lucru este util cand este folosit la locul lui si in mod cumpatat. 2) fig. Finete de spirit. 3) Compus chimic format din reactia unui acid cu o baza. ◊ ~ amara praf alb, cristalin, intrebuintat ca purgativ; sulfat de magneziu. ~ea (lui) Glauber sulfat de sodiu. ~ de lamaie acid citric. ~ea (lui) Berthollet clorat de potasiu, intrebuintat la fabricarea chibriturilor si in pirotehnica. [G.-D. sarii] /<lat. sal, salis
SCUMP ~a (~i, ~e) 1) si adverbial (despre lucruri) Care costa mult; care are pret ridicat; costisitor. ◊ Piatra ~a (sau pretioasa) mineral cu proprietati fizice deosebite datorita carora este folosit la confectionarea bijuteriilor; nestemata. 2) si substantival (despre persoane) La care cineva tine (foarte) mult; drag. Prieten ~. Meleag ~. 3) fig. (despre notiuni abstracte) Care este dobandit cu pretul unor mari sacrificii si eforturi. Fericire ~a. 4) si substantival inv. Care este econom peste masura. ◊ A fi ~ la vorba a vorbi putin; a fi tacut. A fi ~ la ras a rade rar. /<sl. skonpu
SLAVA2 slavi f. 1) Faima de care se bucura cineva, datorita meritelor sale; stralucire; glorie. A se acoperi de ~. 2) Apreciere publica inalta (a unei persoane sau a unui lucru) pentru calitati deosebite; renume; popularitate; faima; reputatie. ◊ ~a cerului bolta cereasca. A ridica pe cineva in ~ (sau in slavile cerului) a lauda pe cineva peste masura. [G.-D. slavii] /<sl. slava
A STUPEFIA ~ez tranz. A uimi peste masura; a ului. /<fr. stupefier
A SUPRAAGLOMERA ~ez tranz. A aglomera peste masura. [Sil. su-pra-a-glo-] /supra- + a aglomera
A SUPRAALIMENTA ~ez tranz. A alimenta peste masura; a supranutri. [Sil. su-pra-a-] /supra- + a alimenta
A SUPRAAPRECIA ~ez tranz. A aprecia peste masura; a suprapretui; a supraestima; a supraevalua. /supra- + a aprecia
A SUPRAESTIMA ~ez tranz. A estima peste masura; a suprapretui; a supraevalua; a supraaprecia. /supra- + a estima
A SUPRAEVALUA ~ez tranz. A evalua peste masura; a suprapretui; a supraestima; a supraaprecia. /supra- + a evalua
A SUPRAEXCITA supraexcit tranz. A e****a peste masura; a aduce in stare de incordare extrema. /supra- + a e****a
A SUPRAINCALZI ~esc tranz. A incalzi peste masura. /supra- + a incalzi
A SUPRAINCARCA supraincarc tranz. A incarca peste masura. /supra- + a incarca
A SUPRANUTRI ~esc tranz. A nutri peste masura; a supraalimenta. /supra- + a nutri
A SUPRAPRETUI ~iesc tranz. A pretui peste masura; a supraaprecia; a supraestima; a supraevalua. /supra- + a pretui
A SUPRAPRODUCE supraproduc tranz. A produce peste masura. /supra- + a produce
A SUPRASATURA ~ez tranz. (solutii) A satura peste masura. /supra- + a satura
SUPRASENSIBIL ~a (~i, ~e) 1) (despre fiinte) Care este peste masura de sensibil; foarte sensibil. 2) (despre sunete) Care depaseste capacitatea de percepere cu ajutorul organelor de simt; incapabil de a fi perceput cu simturile. /<fr. suprasensible
A SUPRASOLICITA suprasolicit tranz. A solicita peste masura. /supra- + a solicita
A SURESCITA surescit tranz. A e****a pe cineva peste masura. /<fr. surexciter
A SE SURMENA ma ~ez intranz. A-si pierde toata forta si energia, ajungand intr-o stare de slabiciune totala; a obosi peste masura; a se istovi; a se extenua; a se epuiza. /<fr. surmener
SURMENAT ~ta (~ti, ~te) Care este obosit peste masura; istovit; extenuat; epuizat. /v. a surmena
A TURBA ~ez intranz. 1) A se imbolnavi de turbare; a deveni turbat. 2) fig. fam. (despre oameni) A se infuria grozav; a se supara peste masura, exteriorizandu-si supararea. /<lat. turbare
A TURTI ~esc tranz. 1) A face sa se turteasca; a strivi; a chiflici. 2) fig. (despre treburi, griji etc.) A apasa peste masura, doborand. /Din turta
A SE TURTI ma ~esc intranz. 1) A pierde forma (prin apasare, presare, strangere etc.); a se strivi. 2) fig. fam. A se imbata peste masura; a se face turta. /Din turta
A SE ULUI ma ~iesc intranz. 1) (despre persoane) A deveni buimac; a nu mai sti de sine; a se pierde; a se buimaci; a se zapaci; a se nauci. 2) A fi puternic impresionat (de ceva neprevazut); a se uimi peste masura. /cf. rus. ulovit'
ARHIPLIN, -A adj. Plin peste masura. [< arhi- + plin].
EMACIAT, -A adj. Slabit peste masura. [Pron. -ci-at. / cf. fr. emacie].
EXALTAT, -A adj. Aprins, inflacarat peste masura. ♦ (Fam.) Smintit, ticnit. [< exalta].
SUPERELOGIA vb. I. tr. A elogia peste masura. [Pron. -gi-a, p.i. 3,6 -giaza, ger. -iind. / < super- + elogia].
SUPRAPOPULAT, -A adj. (Despre orase, tari etc.) Populat peste masura. [< suprapopula].
SUPRASATURA vb. I. tr. 1. A obtine o solutie mai concentrata decat solutia concentrata. 2. (Fam.) A satura peste masura, a imbuiba. [< supra- + satura, dupa fr. sursaturer].
TRANSPORTAT, -A adj. Stapanit de emotie, incantat peste masura. ♦ Dus pe ganduri, absent. // s.n. Transportare. [< transporta].
TROPPO adv. (Muz.; ca indicatie de executie) Prea mult, peste masura. ◊ Allegro non troppo = nu prea repede. [< it. troppo].
bui(e)ci, bui(e)cesc, vb. IV (reg.) 1. (despre plante si vite) a creste peste masura, a se dezvolta, a-i merge bine. 2. (despre oameni) a fi arogant, a se ingamfa.
cucuia, cucui, vb. I refl. (reg.) 1. a se catara, a se sui, a se cocota, a se barica. 2. (fig.) a se impopotona, a se impodobi peste masura.
imberdosit, -a, adj. (reg., inv.) incarcat peste masura, ingramadit, impovarat.
imberezat, -a, adj. (reg., inv.) incarcat peste masura.
EXAGERA vb. I. tr. A mari, a amplifica ceva peste masura. [< fr. exagerer, cf. lat. exagerare – a ingramadi].
invarvonat, invarvonata, adj. (inv.) 1. care este plin peste masura, abundent. 2. covarsitor.
FISCALISM s.n. Politica financiara manifestata prin exagerarea drepturilor fiscului si marirea peste masura a sarcinilor fiscale ale contribuabililor. [< fiscal + -ism].
potroci1, potrocesc, vb. IV (reg.; despre alimente) a pune prea multa sare, a sara peste masura.
prahubit, -a, adj. (reg.) copt peste masura.
preaimpistrit, -a, adj. (inv.; despre oameni si imbracamintea lor) impodobit foarte mult sau peste masura; preapastrat.
scaunat adj. n. (reg.; despre grau) care s-a dezvoltat peste masura din cauza ploilor sau a pamantului gras.
scuncini, scuncinesc, vb. IV (reg.; despre oameni) a necaji peste masura, a hartui.
spumeg s.n. (reg.) 1. spumegare, spumare, clabucire. 2. (fig.) infuriere (peste masura), furie mare, dezlantuire.
strachinui, strachinui, vb. IV (inv.) a chinui peste masura.
PRODIGALITATE s.f. Risipa, cheltuiala peste masura. [Cf. fr. prodigalite, lat. prodigalitas].
SUPRAAGLOMERA vb. I. tr., refl. A (se) aglomera peste masura. [Cf. fr. suragglomerer].
SUPRAEXCITA vb. I. tr. A e****a peste masura (un tesut, un organ). [Cf. it. sopraeccitare, fr. surexciter].
SUPRASATURAT, -A adj. 1. (Despre solutii) Care contine mai multa substanta dizolvata decat cantitatea corespunzatoare saturatiei. 2. (Fig.; fam.) Satul peste masura de ceva. [< suprasatura, dupa fr. sursature].
SUPRASATURATIE s.f. 1. Stare a unei solutii in care concentratia substantei dizolvate la o anumita temperatura este mai mare decat cea corespunzatoare saturatiei. 2. (Fig.; fam.) Saturare, indestulare, imbuibare peste masura. [Gen. -iei. / < supra- + saturatie, dupa fr. sursaturation].
SUPRASOLICITA vb. I. tr. A solicita peste masura. [P.i. suprasolicit. / < supra- + solicita].
SURESCITA vb. I. tr. A e****a, a irita peste masura; a intarata, a atata. [P.i. surescit, var. sure****a vb. I.. / < fr. surexciter].
SURMENA vb. I. refl., tr. A (se) obosi peste masura, pana la istovire; a (se) istovi, a (se) extenua. [< fr. surmener].
TEMERAR, -A adj. Indraznet, cutezator peste masura, pana la nesocotinta. [Cf. fr. temeraire, lat. temerarius].
TRANSPORTA vb. I. 1. tr. A cara, a duce dintr-un loc in altul. 2. refl. (Despre persoane) A se duce, a se deplasa la fata locului. 3. tr. (Fig.) A aduce (pe cineva) intr-o stare de uitare de sine, a incanta peste masura. [P.i. transport. / < fr. transporter, cf. lat. transportare].
ARHIPLIN, -A adj. plin peste masura. (dupa fr. archiplein)
BLINDAT, -A I. adj. 1. cu blindaj. 2. (fam.) imbracat peste masura. II. s. n. autovehicul de lupta prevazut cu blindaj; tanc. ◊ (pl.) trupe dotate cu asemenea mijloace. (< blinda)
EMACIA vb. refl. a slabi peste masura; a se descarna. (< fr. emacier, it. emacia)
EXAGERA vb. tr. a mari, a amplifica ceva peste masura. (< fr. exagerer, lat. exaggerare)
EXALTAT, -A I. adj., s. m. f. (om cu temperament) aprins, inflacarat, peste masura. II. adj. (fam.) iesit din minti; surescitat. (< exalta)
EXASPERA vb. tr. a enerva, a irita peste masura; a scoate din sarite. (< fr. exasperer, lat. exasperare)
EXCESIV, -A adj. care intrece limita normala; exagerat; abuziv. ♦ clima ~a = clima cu variatii mari de temperatura de la un anotimp la altul. ◊ (adv.) peste masura de..., foarte. (< fr. excessif)
FLATA vb. tr. a lauda peste masura; a maguli. (< fr. flatter)
RABIAT, -A adj. (rar) furios peste masura, furibund, turbat. (< germ. rabiat)
SUPRAAGLOMERA vb. tr., refl. a (se) aglomera peste masura. (dupa fr. suragglomerer)
SUPRAEXCITA vb. tr. a e****a peste masura un organ, un tesut. (dupa fr. surexciter)
SUPRAINCARCA vb. tr. a incarca (cu sarcini) peste masura; a suprasolicita. (dupa fr. surcharger)
SUPRASATURA vb. tr. 1. a obtine o solutie suprasaturata. 2. (fam.) a satura peste masura, a imbuiba. (dupa fr. sursaturer)
SUPRASATURAT, -A adj. 1. (despre solutii sau gaze) in stare de saturatie. 2. (fam.) satul peste masura. (dupa fr. sursature)
SUPRASATURATIE s. f. 1. stare a unei solutii in care concentratia substantei dizolvate la o anumita temperatura este mai mare decat cea corespunzatoare saturatiei. 2. (fam.) saturare, indestulare, imbuibare peste masura. (dupa fr. sursaturation)
SURESCITA vb. tr. a e****a peste masura, a irita. (< fr. surexciter)
SURMENA vb. refl., tr. a (se) obosi peste masura, pana la istovire; a (se) extenua. (< fr. surmener)
TEMERAR, -A adj. indraznet, cutezator (peste masura), curajos. (< fr. temeraire, lat. temerarius)
TRANSPORTA vb. I. tr. 1. a cara, a duce dintr-un loc in altul. 2. (fig.) a aduce (pe cineva) intr-o stare de uitare de sine, a incanta peste masura. II. refl. (despre persoane) a se deplasa la fata locului. (< fr. transporter, lat. transportare)
DIHANI, dihanesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se osteni peste masura, a-si scoate sufletul (muncind, alergand). – Din dihanie.
VANDALAGI, vandalagesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A trudi peste masura animalele de munca. – Din vandalag.
teleaga (-egi), s. f. – Caruta mica, caruta usoara cu doua roti. – Var. telega, teliga, tileaga. Mr. tal’iga. Sl. telega, cuvint de origine dubioasa (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 406; Conev 71; cf. Vasmer, III, 89), cf. bg. taleg, sb. teljiga, pol., rus. telega, slov., mag. taliga. – Der. telegar, s. m. (cal de trasura); telegari, vb. (Olt., a obosi caii peste masura, a extenua); teleasca, s. f. (caruta mica), din rus. teljezka (Scriban).
ACOLO adv. In acel loc (relativ) indepartat (de cel care vorbeste); in alt loc. ♢ (Precedat de diferite prepozitii, cu sensul determinat de acestea) Pe acolo = cam in locul acela. Dintr-acolo = din acel loc. Intr-acolo = spre acel loc. De acolo = din locul de unde porneste o actiune sau o miscare. De pe acolo = cam din acel loc. ♢ Expr. Pan' pe-acolo = peste masura, din cale-afara (de greu, mare, frumos etc.). Ce ai acolo? = ce ai in fata (sau in mana etc.)? Ce faci acolo ? = cu ce te ocupi (in clipa de fata)? (Fam.) Fugi de-acolo! = da de unde! Ce am eu de-acolo? = ce ma priveste, ce avantaj am din asta? [Acc. si: acolo] – Lat. eccum-[i]lloc.
AFARA adv. Dincolo de limitele unui spatiu inchis; in exterior. ◊ Afara de aceasta = pe langa aceasta, in plus. ◊ Din cale-afara sau afara din cale = peste masura, neobisnuit, foarte. ◊ Loc. conj. (Pleonastic) Afara numai daca nu... = numai cu conditia ca..., afara de cazul cand... ◊ Loc. prep. Afara de... = cu exceptia..., fara a mai socoti si... ◊ Expr. A da afara = a scoate cu forta; a elimina, a exclude; a concedia dintr-un post. (Reg.) A-si iesi afara din rabus = a-si pierde cumpatul, a-si iesi din fire. ♦ (Cu valoare de interjectie) Iesi! pleaca! du-te! – Lat. ad-foras.
ARHIPLIN, -A, arhiplini, -e, adj. Plin peste masura. – Din arhi- + plin.
BUICI, buicesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. (Despre plante si vite) A se dezvolta, a creste peste masura (in dauna rodului). 2. (Despre animale salbatice) A se ivi, a iesi din ascunzatoare. – Din buiac.
CERNESCU, Dinu (n. 1935, Bucuresti), regizor roman de teatru. Se remarca prin montari shakesperiene cu implicatii politizante („Masura peste masura”, „Hamlet”, „Timon din Atena”, „Pericle”).
ZORIT2, -A, zoriti, -te, adj. Grabit peste masura; foarte repede. – V. zori2.
AFARA adv. Dincolo de limitele unui spatiu inchis sau apropiat; in exterior. ◊ Loc. conj. Afara numai daca nu... = numai cu conditia ca..., afara de cazul cand... ◊ Loc. prep. (In) afara de... = fara a mai socoti si... Afara de... = cu exceptia a...; fara a mai socoti si... ◊ Expr. A da afara = a scoate (cu forta) de undeva; a elimina, a exclude; a concedia dintr-un post. Afara din cale sau din cale-afara = peste masura, neobisnuit de... ♦ (Cu valoare de interjectie) Iesi! pleaca! du-te! – Lat. ad foras.
afara adv. de loc si de miscare (din afoara, lat. ad, la, si fŏras, afara; vit. affuori, azi fuori, sp. afuera. V. fara). Nu in auntru [!], in exterior: a dormi afara din casa, a iesi afara din casa, a umbla pe afara. Afara din lege, scos de supt forta legii. Euf. A iesi afara, a-ti deserta matele. Afara de, fara, de cit numai: sa n' ai alti dumnezei afara de mine. Afara de asta sau afara de aceia, deosebit de asta, pe linga asta. Pe din afara, pe la exterior. Fig. Din memorie, pe de rost: a sti lectiunea pe din afara. Afara din cale sau din cale afara, extraordinar, peste masura. – Fals in afara ori din afara (fr. en dehors, du dehors) ild. afara, de afara: afara de asta, relele vin de afara. – Interj. Afara! Iesi!
ORBESC, ORBEASCA, orbesti, adj. 1. Care apartine orbului2, de orb2. 2. Fig. (Despre actiuni si sentimente) Care se manifesta orbeste, nechibzuit, nesocotit, fara discernamant, lipsit de ratiune; necugetat. ♦ peste masura de mare; exagerat, exorbitant. – Orb2 + suf. -esc.
PREA adv. peste masura (de mult, de tare etc.); extrem (de bine, de frumos etc.). ◊ A fi ~ din cale-afara (sau ~ de tot) a fi iesit cu totul din comun. Nici ~-~, nici foarte-foarte nici bine, nici rau; potrivit; asa si asa. Se ~ poate s-ar putea; este posibil. /<sl. pre
BEAT s.n. (Muz.) Bataie, timp; timpul forte al unei masuri. ♦ (In muzica usoara) Stil aparut la inceputul deceniului al saptelea, care presupunea accentuarea tuturor celor patru timpi ai masurii, peste aceasta structura metroritmica de baza suprapunandu-se o serie de alte celule ritmice secundare. ♦ (In formatiile instrumentale) Prezenta tobei mari. [Pron. bit. / < engl. beat].
EXCESIV, -A adj. Care intrece marginile, masura; nemasurat, exagerat. ◊ Clima excesiva = clima cu variatii mari de temperatura de la un anotimp la altul. // adv. peste masura de..., foarte. [Var. escesiv, -a adj. / cf. fr. excessif].
VARF ~uri n. 1) Partea de deasupra (ascutita) a obiectelor inalte; creasta. ~ul acoperisului. ~ul copacului. ◊ Cu ~ incarcat pana sus; foarte plin. Cu ~ si indesat mai mult decat trebuie; cu prisosinta. Asta pune (sau face) ~ (la toate) asta e peste orice masura; asta este din cale-afara. 2) Partea cea mai inalta a unui munte sau a unui deal; culme; creasta; coama; spinare; crestet; pisc. 3) Capatul (de obicei mai ascutit) al unui obiect sau organ. ~ul cutitului. ~ul degetului. ◊ Din ~ul buzelor a) de man-tuiala; b) cu dispret; sfidator. 4) Punct de intretaiere a doua laturi ale unei figuri geometrice. 5) fig. Moment central in desfasurarea unei activitati. ~ul adunarii. ◊ Ore de ~ ore cu o mare aglomeratie sau cu o solicitare intensa. 6) la pl. Totalitate a persoanelor de frunte ale unei societati, clase, organizatii. /<sl. vruhu
EXORBITA vb. intr. 1. (despre un astru) a iesi din orbita. 2. (fig.) a intrece masura; a trece peste ceea ce se cuvine. (dupa it. esorbitare)
latunoi, latunoaie, s.n. (inv.) 1. masura de greutate pentru peste. 2. cocolos din aluatul ramas.
RATIUNE, (2, 3) ratiuni, s. f. 1. Facultatea omului de a cunoaste, de a gandi logic, de a intelege sensul si legatura fenomenelor; p. ext. judecata, minte. ♦ Treapta a doua a cunoasterii, caracterizata prin faptul ca opereaza cu notiuni, judecati si rationamente. 2. Temei, motiv, justificare. ◊ Ratiune de stat = principiu in baza caruia o autoritate de stat ia unele masuri de interes general, trecand peste interesul particular. ◊ Expr. Ratiunea de a fi (a unui lucru) = ceea ce justifica, motiveaza existenta (unui lucru). 3. (Mat.) Ratie (2). [Pr.: -ti-u-] – Din lat. ratio, -onis.
bataie f., pl. ai (lat. baitualia, pop. baitalia; it. battaglia, fr. bataille, sp. batalla. D. rom. vine alb. bataia, spaima. V. batalie, nabadai). Actiunea de a lovi, de a bate: a da, a aplica (si fam.) a trage o bataie. Lupta, batalie. Scornire, gonire, haituiala (la vinatoare). Palpitatiune: bataie de inima. Suflare: bataie de vint. Ajungere, strabatere: bataia pustii, a soarelui. Actiunea si timpu cind pestele isi depune icrele (boiste). Muz. Tact, masura. Bataie de cap, chinuire a mintii, cugetare multa. Plictiseala (din partea cuiva). Bataie de joc, deriziune.
DEPASI, depasesc, vb. IV. Tranz. 1. A intrece pe cineva sau ceva care merge in acelasi sens; a lasa in urma. 2. A trece peste o anumita limita, a intrece o anumita masura, un anumit nivel. ♦ A intrece puterile sau competenta cuiva. Aceasta problema ma depaseste. – Din fr. depasser (dupa pasi).
CHINEZESC, -EASCA (‹ chinez) adj. Chinez (2). ◊ Marele Zid c. = constructie uriasa, ridicata incepind cu sec. 3 i. Hr., ca masura de aparare impotriva invaziilor hunilor; forma sa actuala, de peste 3.000 km lungime si 10 m inaltime, dateaza din sec. 15-16, din timpul dinastiei Ming, si este singura constructie realizata de om care se vede de pe Luna; fig. stavila, opreliste.
ATA ~e f. 1) Fir textil subtire folosit la cusut si la tesut. ~ de bumbac. ◊ Cusut cu ~ alba care nu corespunde adevarului; fals. Din fir pana in ~ de la inceput pana la sfarsit; complet; in intregime. Nici un capat de ~ absolut nimic. Viata cusuta cu ~ viata grea. A intinde ~a a intrece masura. 2): ~-de-mare a) planta acvatica cu tulpina foarte ramificata si cu flori verzui; b) peste marin cu corpul subtire si coada transformata intr-un organ apucator. [G.-D. atei] /<lat. acia
masura ~i f. 1) Valoare a unei marimi determinata prin raportare la o unitate data. ◊ In mare ~ in mare (sau buna) parte. De o ~ la fel; deopotriva. Pe (sau dupa) ~a cuiva (sau a ceva) potrivit, intocmai cu cineva sau cu ceva. Pe ~ ce cu cat. 2) Valoare, proportie fireasca a lucrurilor; limita pana la care se poate concepe sau admite ceva; marime normala, rezonabila. ◊ Cu ~ atat cat trebuie; cu socoteala. peste ~ mai mult decat trebuie; exagerat. A intrece ~a a depasi limita permisa. 3) Unitate conventionala pentru masurare. ◊ Cu aceeasi ~ la fel, in acelasi mod. 4) Cantitatea si natura unitatilor ritmice din textul unui vers; structura metrica a versului. 5) Cea mai mica diviziune care sta la baza organizarii si gruparii duratei sunetelor intr-o piesa muzicala. 6) Actiune (mijloc, procedeu) la care se recurge in vederea realizarii unui anumit scop. ◊ A lua ~i a dispune, a hotari cele necesare pentru atingerea unui scop. [G.-D. masurii] /<lat. mensura
ASPRU1 ~a (~i, ~e) 1) Care are suprafata zgrunturoasa; cu asperitati. 2) (despre perii, par etc.) Care are firele tari, tepoase. 3) (despre apa) Care contine saruri peste limita admisa; dur. 4) (despre faina) Care nu este macinata marunt. 5) Care se suporta greu; care intrece masura obisnuita. Ger ~. Vant ~. 6) (despre persoane) Care se caracterizeaza prin lipsa de indulgenta; fara indulgenta; dur; exigent; sever. [Sil. as-pru] /<lat. asper
TEMPERATURA ~i f. 1) Marime care caracterizeaza gradul de incalzire a unui corp sau a unui mediu. ◊ ~ absoluta temperatura care se masoara pornind de la zero absolut. ~ de fierbere temperatura la care fierbe un lichid. 2) pop. Caldura ridicata (peste limita normala) a corpului, ca indice al imbolnavirii; febra. A avea ~. [G.-D. temperaturii] /<lat. temperatura, fr. temperature, germ. Temperatur
INCA adv. 1) Pana acum (pana atunci); in continuare. ~ dureaza. 2) (insotit de o negatie) Tot nu. ~ nu m-am dus. 3) De acum; deja. 4) In plus (peste ceea ce este); pe de-asupra. ~ o data. ◊ Ba ~ ba mai mult decat atat. (Si) ~ cum in mare masura; foarte tare. /<lat. unquam
ABUZ s.n. 1. Folosire fara masura, excesiva a unui lucru; exces. 2. Depasire a puterii, a unor prerogative; fapta ilegala. ◊ Abuz de putere = delict constand din trecerea peste imputernicirea pe care o are un functionar sau o institutie; abuz de incredere = delict constand din inselarea increderii cuiva; prin abuz = abuziv. [< fr. abus, lat. abusus < abutor – a folosi rau].
FORTA, fortez, vb. I. Tranz. 1. A determina cu forta pe cineva la ceva; a sili, a constrange, a obliga. ♦ Refl. A-si da osteneala, a se stradui, a face un efort. 2. A manui cu violenta un mecanism, o inchizatoare etc., deteriorandu-le din nepricepere, nerabdare, intentii frauduloase etc.; a sfarama, a sparge. ◊ Expr. A forta usa cuiva = a intra cu sila in casa cuiva. A forta (cuiva) mana = a constrange (pe cineva) sa faca ceva. A forta nota = a intrece masura in comportarea fata de cineva; a exagera. ♦ A supune la un efort prea mare o masina, un animal etc. ♦ (Mil.) A trece peste un obstacol in ciuda rezistentei opuse de inamic. – Din fr. forcer, it. forzare.
CUTREMUR (‹ cutremura) s. m. 1. Zguduire brusca si puternica, de scurta durata, a scoartei Pamintului, cauzata fie de factori interni (miscari tectonice, eruptii vulcanice), fie de factori externi (fortele mareice, caderi mari de presiune atmosferica, ciocnirea unor meteoriti cu Pamintul). Ii sunt caracteristice: hipocentrul (locul din interiorul litosferei unde se declanseaza energia care provoaca c.) si epicentrul (proiectia hipocentrului la suprafata scoartei Pamintului). Intensitatea c. se masoara pe scara Mercalli, iar magnitudinea pe scara Richter. Cele mai dustrugatoare au fost c. din: 24 ian. 1556 – in provincia Shanxi-China, 830 mii victime; 1 sept. 1923 – in provincia Kanto-Japonia, peste 576 mii case; 31 mai 1970 – Peru, 70 mii morti. In Romania s-au inregistrat pierderi de vieti omenesti si mari pagube materiale materiale in c. din 10 nov. 1940 si 4 mart. 1977. 2. Fig. Infiorare; p. ext. teama, frica, groaza; panica.
OBOL (‹ fr., lat.; gr. obolos) s. m., s. n. 1. s. m. (In Grecia antica) Varga tetraedica din fier care a servit ca unitate baneasca pana la aparitia monedelor. ♦ masura pentru greutate. ♦ Moneda de argint, mai tarziu de arama, egala cu a sasea parte dintr-o drahma. ◊ Obolul lui Caron = potrivit legendei, este moneda platita de sufletul celui mort luntrasului Caron, la trecerea peste Aheron, in imparatia subpamanteana a lui Hades. ♦ (In Europa medievala) Moneda de argint egala cu jumatate dintr-un dinar. 2. s. m. (In Evul Mediu, in Tarile Romane) Moneda de argint sau de arama, cu diferite valori. 3. s. n. Contributie modesta in bani; fig. contributie de orice natura.
COARDA1 ~e f. 1) Fir elastic, flexibil, care, fiind fixat la instrumente muzicale (vioara, pian etc.), produce oscilatii acustice; struna. ~ de chitara. ◊ Orchestra de ~e orchestra alcatuita din instrumente muzicale cu coarde. A intinde ~a pana se rupe a intrece masura in ceva. 2) Segment de dreapta care uneste doua puncte ale unei curbe plane, fara a o intersecta. 3) Sfoara care leaga bratele unui ferastrau cu rama, pentru a tine intinsa panza. 4) Sfoara avand la capete doua manere, cu care se joaca copiii sarind peste ea sau se foloseste in unele exercitii sportive. 5) pop. Tesut conjunctiv, membranos, alb-sidefiu, rezistent, care leaga muschii de oase; tendon. ◊ ~ele vocale cele doua membrane simetrice ale laringelui, a caror v******e produce vocea. 6) Curbura gatului la cal (acoperita de coama). 7) Ramura din tulpina vitei de vie. 8) Suvita de sirop de zahar sau de dulceata prea tare legat. [G.-D. coardei; Sil. coar-da] /<lat. chorda
OBOROC, oboroace, s. n. 1. (In evul mediu, in Tara Romaneasca si in Moldova) Danie. 2. masura de capacitate de 44 sau de 22 de ocale, folosita in trecut. ♦ Vas mare de forma cilindrica, larg la gura, facut de obicei din scoarta de tei, care serveste ca unitate de masura pentru cereale sau pentru pastrarea si transportul acestora; continutul acestui vas. ◊ Expr. A pune (sau a ascunde, a tine etc.) ceva sub obroc = a feri ceva de vazul lumii, a tine ascuns, a ascunde bine ceva. 3. Cos de nuiele fara fund cu care se prind pestii. [Var.: obroc s. n.] – Din ucr. uborok.
