podete, podeti, s.m. (reg.) scobar (peste de rau).

scobaci¹, scobaci, s.m. (reg.) scobar, scobai, podut (peste de rau).

PITROC, pitrocuri, s. n. 1. Numele a doua varietati de peste: a) peste de rau, negricios si gros, care traieste in malul de la fundul apei (Gobio uranoscopus); b) peste care traieste in apele raurilor limpezi (Gobio kessleri). 2. Nume generic dat pestilor mici de rau.

A STRICNI ~esc tranz. reg. 1) (animale) A cresta cu stricneaua (pentru a lasa sa curga sangele rau). 2) (pesti) A deschide printr-o taietura lunga si adanca (pentru a scoate maruntaiele). 3) fig. A lovi puternic cu biciul (pana la sange); a sfichiui. /<ucr. striknuti, rus. streknuti

ANGHILA s.f. 1. Anghila-de mare. peste comun in Oceanul Atlantic, de 0,50-1,5 m lungime, putand ajunge pana la o greutate de 15 kg (Conger conger). 2. Anghila-de-rau. peste migrator avand forma unui sarpe, cu carnea foarte grasa, consumat proaspat sau afumat, cu precadere in tarile scandinave si in partea de nord a Germaniei (Anguilla anguilla)

SANCH’UNG, oras in N Ins. Taiwan, situat pe raul Tan-shui, la NNV de Taipei, de care este legat printr-un pod peste rau; 384,1 mii loc. (2002). Centru comercial (orez, trestie de zahar, ceai). Expl. de carbune si de argila, Ind. chimica, textila, de prelucr. a lemnului si alim. (conserve). Turism.

MREANA, mrene, s. f. peste de rau inrudit cu crapul, cu corpul alungit, cu solzi de culoare verde-cenusie pe spate si alburie pe burta, care poate ajunge pana la o greutate de 4-5 kg (Barbus barbus). – Din bg. mreana, scr. mrena.

PUNTISOARA s. (pop.) punticea, punticica, puntita. (~ peste un rau.)

BAC¹ s.n. 1. Pod umblator care serveste la transportul peste un rau mare. 2. Recipient de sticla, de metal sau de ebonita, folosit de obicei pentru depunerea unui lichid. [Pl. -curi. / < fr. bac, cf. ol. bak].

podusca¹, podusti, s.f. (inv. si reg.) 1. canal de scurgere a unei ape, folosit adesea pentru irigatii; sant cu apa pentru irigatii. 2. galerie subterana, tunel. 3. pod mic, podet peste un rau.

PROTOPTER s. m. peste in raurile si mlastinile din Africa tropicala, care respira prin branhii si plamani. (< fr. protoptere)

ZATON, zatoane, s. n. (Reg.) 1. Lac lung si ingust pe tarmul marii, despartit de mare numai printr-o limba ingusta de pamant. ♦ Loc din cursul unui rau cu apa domoala si adanca, unde se pot adaposti iarna vasele plutitoare. ♦ Scobitura in malul unui rau, unde se aduna pestele. 2. Zagaz facut spre a abate sau a opri apa din cursul ei. ♦ Spec. Ingraditura din stuf sau din nuiele, care se asaza in rau pentru prinderea pestelui; p. ext. locul astfel ingradit. Zatoane circulare. – Din rus., ucr. zaton.

MIHALT, mihalti, s. m. peste rapitor de rau, in forma de fus, acoperit cu solzi marunti de culoare bruna-verzuie si avand in varful mandibulei un mic fir alungit; mantus (Lota lota). – Et. nec.

PECINGINE ~i f. 1) Boala contagioasa a pielii manifestata prin eruptii, care, uscandu-se, provoaca mancarime si formeaza o crusta, care apoi se cojeste, lasand pete albicioase. ◊ A se intinde (sau a se raspandi) ca ~ea a se extinde peste tot. 2) fig. rau care capata o amploare din ce in ce mai mare. 3) Petic de pamant cultivat de pe care a pierit vegetatia; loc gol intr-o semanatura. 4) Pata de igrasie sau de mucegai pe un zid. /<lat. petigo, ~ginis

cicic¹ s.m. (reg.) peste mic de rau.

niort, niorti, s.m. (reg.) peste rapitor de rau; mihalt.

scobaies, scobaiesi, s.m. (reg.) scobar (scobai, podut) mic; scobarel (peste mic de rau).

ZATON, zatoane, s. n. (Reg.) 1. Lac lung si ingust pe litoralul marii, despartit de mare numai printr-o limba ingusta de pamant. ♦ Loc din cursul unui rau, cu apa domoala si adanca, unde pot ierna vasele plutitoare. ♦ Scobitura in malul unui rau, unde se aduna pestele. 2. Zagaz facut spre a abate sau a opri apa din cursul ei. ♦ Ingraditura din stuf sau din nuiele, care se asaza in rau pentru prinderea pestelui; p. ext. locul astfel ingradit. Zatoane circulare. – Rus, ucr. zaton.

ALEVINIERA s.f. (Zool.) Iaz pentru pesti mici destinati popularii raurilor, a bazinelor etc. [Pron. -ni-e-. / < fr. aleviniere].

PROTOPTER s.m. peste care traieste in raurile si mlastinile din Africa tropicala, respirand prin branhii si plamani. [< fr. protoptere].

gadide s. n. pl. familie de pesti marini si de rau: morunul. (din fr. gadides)

pleter, pletere, s.n. (reg.) 1. gard de stuf, nuiele de alun si de salcie care opreste iesirea pestelui din balta in rau. 2. impletitura de nuiele; leasa. 3. nuia de impletit garduri. 4. snur sau panglica cu care isi impletesc femeile cozile. 5. parul femeilor impletit in cozi. 6. (cu sens colectiv) crengile lasate in jos la salcie sau mesteacan.

test, testuri, s.n. (reg.) 1. craniu, teasta. 2. carapace. 3. scheletul de lemn al seii. 4. gaura in tarmul raurilor unde se ascund pestii.

INUNDATIE, inundatii, s. f. Faptul de a inunda; acoperire a unei portiuni de uscat cu o mare cantitate de apa (provenita din revarsarea apelor, din ploi); cantitate mare din apa raurilor sau a fluviilor revarsata peste maluri, datorita cresterii debitului de apa in urma topirii bruste a zapezilor sau a abundentei ploilor. – Din fr. inondation, lat. inundatio.

POTAMODROM, -A adj. (despre pesti) care migreaza dintr-un rau intr-altul. (< potamo- + -drom)

PLETER, pletere, s. n. Gard pescaresc construit din stuf, din nuiele de alun ori de salcie si instalat de-a lungul malurilor, in albia majora a raurilor etc., pentru a opri trecerea pestelui dintr-o balta intr-un rau. – Din scr. pleter.

CHIRIGHITA, chirighite, s. f. Gen de pasari calatoare care traiesc pe langa rauri si balti si se hranesc cu peste (Chlidonias). – Cf. caragata.

ASUPRA prep. (Construit cu genitivul) 1. (Local), peste; deasupra. Se apleaca asupra lui. ◊ Expr. A avea (ceva) asupra sa = a purta (ceva) cu sine. A prinde (pe cineva) asupra faptului = a surprinde (pe cineva) in momentul cand comite ceva (rau). (Substantivat, reg.); Cu asupra (de masura) peste masura. 2. (Local) Inspre, spre. Isi atinteste privirea asupra lui. 3. In contra; impotriva. Se repede asupra lui. 4. Cu privire la..., despre. Discutie asupra atomilor. 5. (Temporal; reg.) In preajma..., aproape de..., catre. A sosit asupra noptii. [Var.: asupra conj.] – Din lat. ad-supra.

CIUMA, ciume, s. f. 1. Boala infectioasa si epidemica foarte grava, caracterizata prin febra mare, diaree, delir, tumefactii ale ganglionilor etc.; pesta. 2. Fig. Persoana foarte urata (si foarte rea). 3. Fig. Mizerie, napasta, nenorocire mare. ◊ Ciuma bruna = nazism; fascism. 4. Compus: ciuma-apelor = planta erbacee acvatica cu tulpina lunga, subtire, ramificata, care se fixeaza prin radacini pe fundul apelor (Elodea canadensis). – Lat. cyma „umflatura”.

CHIRIGHITA ~e f. Pasare calatoare, de talie mica, cu ciocul si coada drepte, care traieste pe langa rauri si balti si se hraneste cu peste. /cf. caragata

cotoz s.n. (reg.) mancare facuta din paine dumicata marunt peste care se toarna lapte acru; mancare rau pregatita.

SCORPIE, scorpii, s. f. 1. (Pop.) Scorpion (1). ♦ (In basme) Fiinta cu insusiri supranaturale, inchipuita de obicei ca un monstru feminin cu mai multe capete, care scoate flacari pe nari si al carei sange ar avea insusiri miraculoase. ♦ Epitet injurios dat unei femei rele. 2. (Astron.; pop.) Scorpion (2). 3. Compus: scorpie-de-mare = peste teleostean marin cu aspect respingator, cu tepii inotatoarelor foarte veninosi (Scorpaena porcus). – Din sl. skorpija.

PLETER ~e n. 1) Impletitura din nuiele folosita la constructia gardurilor. 2) Gard din astfel de impletitura. 3) Ingraditura (din stuf, nuiele etc.) asezata in albia unui rau sau intr-o balta, pentru a opri pestele. /<sb. pleter

SOMON s.m. peste rapitor de mare, care intra vara in rauri pentru a-si depune icrele si care are o carne de culoare roz, foarte grasa. [< fr. saumon].

SOMON s. m. peste teleostean rapitor marin, care intra vara in rauri pentru a-si depune icrele, cu o carne roz, grasa. (< fr. soumon)

TUBIFEX s. m. mic vierme anelid, oligochet, subtire, lung, din namolul raurilor, folosit ca momeala si ca hrana pentru pesti. (< fr., engl. tubifex)

OSTRET, ostrete, s. n. Fiecare dintre sipcile din care se fac garduri sau diferite ingradituri; vergea de fier; zabrea; p. ext. ingraditura, gard. ♦ Spec. Impletitura, leasa, gard de nuiele sau de trestie, asezat in apa de-a curmezisul unui rau sau al unei balti spre a opri trecerea pestilor si a usura prinderea lor; ingraditura de nuiele fixata in apa pentru inchiderea si pastrarea pestilor vii. – Din bg. ostret.

CHIOR chioara (chiori, chioare) si substantival 1) Care vede numai cu un ochi; care are numai un ochi teafar. 2) reg. Care nu vede deloc; orb. ◊ A da ~ peste cineva a se lovi de cineva. 3) Care vede rau la distanta; miop. 4) Care se uita crucis; sasiu. 5) fig. (despre surse de lumina) Care nu da lumina suficienta. 6) (despre lumina) Care nu lumineaza bine; slab. 7): Apa chioara a) mancare sau bautura rara si fara nici un gust; b) vorbarie goala. A nu avea para chioara a nu avea nici un ban. /<turc. kor

A SE VARSA se varsa intranz. 1) (despre ape curgatoare) A-si duce apele intr-un alt rau, in mare etc. 2) A iesi din albie; a trece peste maluri; a irupe; a se revarsa. /<lat. versare

RASTOACA, rastoace, s. f. Loc, garla unde o apa este putin adanca. ♦ Brat al unui rau abatut din matca lui si secat pentru a putea prinde peste. – Din sl. *rastoku.

NISIPARITA ~e f. peste dulcicol, asemanator cu zvarluga, dar care traieste, mai ales, in raurile de munte. /nisip + suf. ~arita

INTERNET (International Network), retea internationala de calculatoare (peste 80 de tari), formata prin interconectarea retelelor locale (Local Area Network – LAN) si globale (Wide Area Network – WAN) independente (particulare, comerciale, academice sau guvernamentale), destinata sa faciliteze schimbul de date si de informatii in diverse domenii (al postei electronice etc.).

LOSTRITA ~e f. peste dulcicol rapitor, de talie mare, asemanator cu pastravul, care traieste in raurile de munte. [Sil. los-tri-] /cf. ucr., rus. losos

SEMIMIGRATOR, -OARE adj. (despre pesti) care migreaza adanc in interiorul apelor dulci, deplasandu-se din balti in rauri si invers, ori dintr-un rau intr-altul. (< semi- + migrator)

CARNE (lat. caro, carnis) 1. Tesutul muscular al corpului omenesc si al animalelor, impreuna cu tesuturile moi la care adera. ♦ C. vie = carne de pe care s-a jupuit pielea. ♦ Expr. A taia in carne vie = a) a taia, a lovi din plin, fara mila; b) a curma fara crutare un rau, a stirpi raul de la radacina. 2. (Ind. Alim.) Partea comestibila din corpul unor mamifere, pasari, pesti, crustacee etc. ♦ C. congelata = c. inghetata la o temperatura cuprinsa intre -12 si -20ºC, in vederea conservarii ei pe o perioada mai lunga (pina la c. sase luni). C. refrigerata = c. racita la o temperatura cuprinsa intre +4 si -2ºC, pentru a-si pastra calitatile initiale pe o perioada scurta (pina la trei saptamini). Extract de c. = solutie concentrata de substante nutritive, fara grasimi si albumine, obtinuta prin tratarea carnii slabe cu apa la temperatura de cel putin 90ºC, urmata de concentrarea produsului rezultat. 3. Partea interioara a pieilor, opusa fetei acestora. 4. Partea comestibila a unor fructe si legume; pulpa (3).

IAZ, iazuri, s. n. 1. Lac artificial format prin stavilirea cu baraj de pamant sau prin abaterea unui curs de apa si destinat cresterii pestilor sau folosit pentru irigatii, morarit etc. 2. Lac mic natural, format in albia unui rau, prin adunarea apei intr-o adancitura de teren. 3. Zagaz (la un helesteu). – Din sl. jazu.

RASTOACA ~ce f. 1) Loc putin adanc in albia unei ape. 2) Brat de rau abatut din matca lui si secat cu scopul de a prinde mai usor pestele. /<bulg. rastoka

petrecut, petrecuta, adj. 1. (inv. si reg.) care a trecut peste o anumita limita, care a depasit un anumit stadiu. 2. caruia i s-a facut rau; lesinat, zapacit; care delireaza. 3. distrat, transportat. 4. sfarsit, trecut, consumat. 5. (despre marfuri) vandut, desfacut.

UMBRIDE s. f. pl. familie de pesti teleosteeni, inruditi cu pastravul: pietrarul, tiganusul etc., cu corpul fusiform, in locurile pietroase din rauri sau ape mlastinoase. (< fr. ombrides)

LIPAN² ~i m. peste dulcicol asemanator cu pastravul, cu capul mic si corpul alungit, de culoare argintie, care traieste in raurile de munte. /<sb. lipan, lipen

COLAC ~ci m. 1) Paine alba in forma de inel, impletit din doua sau mai multe vite de aluat. ◊ A se face ~ a sta culcat cu corpul incovoiat. Omul nu fuge de ~, ci de ciomag fiecare se fereste de rau, nu de bine. A astepta pe cineva cu ~ci calzi a-i face cuiva o primire c******a. ~ peste pupaza la un necaz se adauga altul. La cel bogat vine si d****l cu ~ celui norocos ii merge bine intotdeauna. Cum e sfantul si ~cul dupa cum e omul, asa este si atitudinea fata de el. 2) Obiect de forma inelara avand diferite intrebuintari. ◊ ~ de salvare cerc de pluta sau de cauciuc (umflat cu aer sau cu alt material usor), folosit pentru a tine la suprafata apei un naufragiat. ~ de fum rotocol de fum de tigara. 3) Ingraditura de piatra sau de lemn a unei fantani; ghizd. /<sl. kolati

BALTA, balti, s. f. 1. Apa statatoare permanenta, de obicei putin adanca si avand o bogata vegetatie acvatica; p. ext. lac. ◊ Expr. A ramane (sau a sta, a zacea) balta = a fi lasat in parasire; a sta pe loc, a stagna. A lasa balta (ceva) = a lasa (ceva) in parasire, a nu se mai interesa (de ceva). A da cu bata in balta = a face o gafa. Are balta peste, se spune cand ceva se afla din belsug. ♦ Intindere de apa statatoare ramasa in urma revarsarii unui rau; regiune mlastinoasa de la tarmul unor rauri. 2. Apa de ploaie adunata intr-o adancitura; groapa cu apa sau cu mocirla; (prin exagerare) apa sau lichid varsat pe jos. – V. baltoaca.

LOSTRITA, lostrite, s. f. peste rapitor, asemanator cu pastravul, cu corpul lung, aproape cilindric, cu gura mare si cu dintii puternici, care traieste in raurile de munte (Hucho hucho). – Cf. ucr., rus. losos' „somon”.

SOMON ~i m. peste marin rapitor, de talie medie, cu corpul fusiform, apreciat pentru carnea si icrele (rosii), pe care le depune in rauri. /<fr. saumon

afara adv. de loc si de miscare (din afoara, lat. ad, la, si fŏras, afara; vit. affuori, azi fuori, sp. afuera. V. fara). Nu in auntru [!], in exterior: a dormi afara din casa, a iesi afara din casa, a umbla pe afara. Afara din lege, scos de supt forta legii. Euf. A iesi afara, a-ti deserta matele. Afara de, fara, de cit numai: sa n' ai alti dumnezei afara de mine. Afara de asta sau afara de aceia, deosebit de asta, pe linga asta. Pe din afara, pe la exterior. Fig. Din memorie, pe de rost: a sti lectiunea pe din afara. Afara din cale sau din cale afara, extraordinar, peste masura. – Fals in afara ori din afara (fr. en dehors, du dehors) ild. afara, de afara: afara de asta, relele vin de afara. – Interj. Afara! Iesi!

SCRUMBIE s.f. (Iht.) In general, peste marin migrator din fam. clupeizi, genul Alosa, inrudit cu heringul si cu sardina. Scrumbia-de-Dunare (Alosa pontica), de 35-45 cm lungime si o greutate de pana la 1 kg, scrumbia-de-mare (Alosa maeotica), de pana la 35 cm lungime si rizeafca (Alosa caspica) populeaza Marea Neagra si Caspica, urcand si pe Dunare; scrumbia mediteraneana (Alosa finta) de pana la 45 cm si pestele-de-mai (Alosa vulgaris) de pana la 60 cm sunt prezente in marile care scalda coastele europene, de unde migreaza in raurile aferente.

PREA adv. 1. Mai mult decat (este necesar), din cale afara de..., peste masura, extrem de..., foarte (mult). ◊ Expr. Nu (sau nici) prea = nu chiar, nu tocmai, nu foarte; potrivit. A fi prea din cale-afara (sau prea de tot) = a depasi orice limita admisa. A nu sti prea multe = a fi suparacios, irascibil, a reactiona impulsiv; a nu sti de gluma. (Fam.) Asta e prea-prea = asta intrece masura. Mult prea... = excesiv, exagerat. Nici prea-prea, nici foarte-foarte = asa si asa, nici bine, nici rau; potrivit; mediocru. ◊ (Ajuta la formarea superlativului absolut) Nu e nici prea mult, nici prea putin. 2. Element de compunere care inseamna „foarte”, „peste masura” si care serveste la formarea unor substantive, a unor adjective si a unor verbe. – Din sl. pre.

PESCAREL ~i m. Pasare cu penaj brun-negricios, avand coada scurta si ridicata in sus, care traieste in apropierea raurilor de munte. ◊ ~ albastru pasare de talia unei vrabii, avand cioc lung, conic, si penaj albastru-verzui stralucitor, care se hraneste cu peste. /pescar + suf. ~el

clit n., pl. uri (rut. klit, camara, klitka, cusca, rus. klieti, camara, klietka, cusca, teanc de caramizi; pol. kleta, klita, klitka, cladire rea. V. cleata, poclit, scirleica). Est. Teanc: un clit de haine; linga clitu de opinci (Sadov. VR. 1911, 4, 48). Adv. In ordine, unu peste altu: a pune straiele clit. – Si clid. V. stiv. V. alandala.

AUTOHTON, -A I. adj. 1. (despre specii, populatii) care s-a format si dezvoltat pe teritoriul unde traieste in prezent: bastinas, aborigen, indigen. 2. (psihiatr.; despre idei obsedante) care apare in constiinta ca o gandire generata spontan. II. s. n. 1. complex de straturi constituit din roci mai tinere, ramase pe locul lor, peste care au fost impinse din regiunile invecinate roci mai vechi. 2. zacamant de carbuni, format in locul de origine al plantelor din care provine. 3. rau avand izvoarele in aceeasi unitate morfologica, regiune climatica cu gura de varsare. (< fr. autochtone, gr. autokhthon)

CIUMA ~e f. 1) Boala contagioasa si epidemica, foarte grava, cauzata de o infectie bacteriana, manifestata prin febra, astenie, delir etc.; pesta. 2) fig. Fiinta nesuferita care inspira groaza. ◊ A fi pentru unii muma si pentru altii ~ se spune despre cei care sunt buni cu unii si rai cu altii. 3) fig. Nenorocire grea care se abate asupra cuiva; napasta; urgie. [G.-D. ciumei] /<lat. cyma

ciuma f., pl. e (cp. cu lat. cyma, cuma [d. vgr. kyma], mugur, ciocan de varza, de unde si alb. kima, par, verme [!] de apa, un fel de ulcer; vsl. bg. rus. cuma; turc. cuma; ung. csuma, csoma). Pestilenta, pesta, o epidemie febrila foarte ucigatoare. Ciuma bubonica, ciuma care se manifesta pin [!] buboane care se inflameaza si se gangrenizeaza. Fig. Iron. Femeie foarte urita sau rea (holera, urgie). A fi pentru unii muma, si pentru altii ciuma, a favoriza pe unii si a persecuta pe altii. Ciuma fetei, V. ciumafaie.

ABUZ s.n. 1. Folosire fara masura, excesiva a unui lucru; exces. 2. Depasire a puterii, a unor prerogative; fapta ilegala. ◊ Abuz de putere = delict constand din trecerea peste imputernicirea pe care o are un functionar sau o institutie; abuz de incredere = delict constand din inselarea increderii cuiva; prin abuz = abuziv. [< fr. abus, lat. abusus < abutor – a folosi rau].

colac m. (d. vsl. kolaci [d. kolo, roata, cerc], de unde s´a facut pl. colaci, apoi sing. colac, ca d***i, d**c, sau d. bg. kolak, var. din kolac, rus. kalac, ung. kalacs). Covrig mare impletit care se ofera la biserica. Plocon, veste (buna sau rea): hop si el cu colacu. Cerc gros (pl. si colace, neutru): colac de peatra [!] la fintina. Spira: colacii sarpelui. A te face colac (sau covrig) de frig, a te zgrebuli [!]. Colac peste pupaza. V. pupaza. V. si bornac, naporjne, prescura.

PUPAZA, pupeze, s. f. 1. Pasare insectivora migratoare, cu penaj pestrit, cu ciocul lung si curbat si cu o creasta de pene mari, portocalii, in varful capului (Upupa epops). ◊ Expr. A-i merge (cuiva) gura ca pupaza = a vorbi mult, a fi flecar. A-i canta (cuiva) pupaza = a-i merge rau, a nu avea noroc. 2. Fig. (Fam.) Persoana flecara. ♦ Femeie imbracata sau fardata strident; p. ext. femeie de moravuri usoare. 3. (Reg.) Colac (in forma de pasare sau de cuib de pasare). ◊ Expr. Colac peste pupaza sau pupaza peste colac, se spune cand peste un necaz deja existent vine altul (si mai mare). – Cf. alb. pupeze.

PASTRUGA ~gi f. peste marin de talie mare, cu botul plat si alungit ca un cioc de pasare, pestrit pe spate si galbui pe abdomen, apreciat pentru carnea lui gustoasa si icrele negre pe care le depune in rauri. [G.-D. pastrugii] /<sb. pastruga

PREA adv. peste masura (de mult, de tare etc.); extrem (de bine, de frumos etc.). ◊ A fi ~ din cale-afara (sau ~ de tot) a fi iesit cu totul din comun. Nici ~-~, nici foarte-foarte nici bine, nici rau; potrivit; asa si asa. Se ~ poate s-ar putea; este posibil. /<sl. pre

ZATON ~oane n. 1) Lac situat in lungul tarmului marii si despartit de mare printr-o fasie de uscat. 2) Loc pe cursul unui rau, cu apa domoala si adanca. 3) pop. Constructie facuta transversal pe cursul unei ape (pentru a opri apa sau a regla nivelul ei); baraj; stavilar; zagaz. 4) Ingraditura in apa facuta special pentru a opri si prinde pestele. /<rus., ucr. zaton

SCOABA, scoabe, s. f. 1. Piesa metalica formata dintr-o bara cu capetele indoite in unghi drept si ascutite la varf, folosita mai ales in constructii provizorii, pentru a fixa intre ele piese de lemn. ♦ (Pop. si fam.) Epitet depreciativ pentru o persoana foarte slaba sau pentru o femeie slaba si rea. 2. Numele unor piese metalice sau de lemn, asemanatoare ca forma sau ca functie cu scoaba (1), folosite in lucrari de dulgherie, de dogarie etc. 3. (Rar) Scobitura in zid; firida. 4. Fiecare dintre discurile osoase de pe pielea unor pesti ca morunul, cega, nisetrul etc. – Din bg., scr. skoba.

LOSTRITA s.f. (Iht.) peste migrator din fam. salmonidelor (somoni si pastravi), de talie mare, putand ajunge la o lungime de 1,5 m, frumos colorat in albastrui-argintiu (Hucho hucho); este un somon specific bazinului dunarean, urcand pe Tisa si Sava, dar si pana in raurile de munte romanesti, Bistrita, Viseu s.a., numit in it. salmone di Danubio, in germ. Donaulachs (= somon de Dunare).

RIPICENI, com. in jud. Botosani, situata in E C. Jijiei, pe dr. raului Prut si a lacului de acumulare Stanca-Costesti, la granita cu Republica Moldova; 2.316 loc. (2005). Expl. de calcar. Muzeu satesc. In arealul satului R. au fost descoperite schelete de mamut, rinocer si bizon, precum si vestigiile unei asezari din Paleoliticul inferior, peste care exista, suprapus, urme de locuire din Epoca fierului, din perioada statului dac, din timpul migratiilor si din sec. 6-10.

TACEA, tac, vb. II. Intranz. 1. A nu vorbi nimic. ◊ Expr. A tacea chitic (sau molcom, ca pestele, ca pamantul) = a nu spune nimic. A tacea ca porcul in papusoi (sau in cucuruz) = a tacea spre a nu se da de gol. Tac ma cheama = nu spun o vorba. Tace si face, se spune despre cineva care actioneaza fara vorba multa sau despre cineva care unelteste in ascuns ceva rau. Tace si coace, se zice despre cineva care planuieste in ascuns o razbunare. ♦ Fig. (Despre elementele naturii si despre lucruri personificate). A sta in nemiscare. 2. A inceta sa vorbeasca, a se intrerupe din vorba. ◊ Expr. Ia (sau ian) taci! arata bucuria sau neincrederea in cuvintele cuiva. Taca-ti gura sau taci din gura! = ispraveste! 3. A nu raspunde, a nu riposta. 4. A tainui, a ascunde. ◊ Tranz. Am trecut prin viata, durerile tacand (EFTIMIU). ♦ A nu-si exprima fatis parerea. – Lat. tacere.

TACEA, tac, vb. II. Intranz. 1. A nu vorbi nimic, a se abtine sa vorbeasca. ◊ Loc. adv. Pe tacute = in tacere, in ascuns. ◊ Expr. A tacea chitic (sau molcom, malc, ca pestele, ca pamantul, ca melcul) = a nu spune nimic. A tacea ca porcul in papusoi (sau in cucuruz) = a tacea spre a nu se da de gol. Tac ma cheama = nu spun o vorba. Tace si face, se spune despre cineva care actioneaza fara vorba multa sau despre cineva care unelteste in ascuns ceva rau. Tace si coace, se zice despre cineva care planuieste in ascuns o razbunare. ♦ Fig. (Despre elementele naturii si despre lucruri personificate) A sta in nemiscare, a nu se face auzit. 2. A inceta sa vorbeasca, sa planga, a se intrerupe din vorba; a amuti. ◊ Expr. Ia (sau ian) taci! arata bucuria sau neincrederea in cuvintele cuiva. Taca-ti gura sau taci din gura! = nu mai vorbi! ispraveste! 3. A nu raspunde, a nu riposta. 4. A tainui, a ascunde; a fi discret. ♦ A nu-si exprima fatis parerea. – Lat. tacere.

MANTA ~le f. 1) Haina lunga si larga, confectionata din stofa groasa (de obicei, impermeabila), care se imbraca deasupra pe vreme rea. ~ de ploaie. ~ soldateasca. ◊ A-si gasi ~ua cu cineva a avea mult de lucru cu cineva pana a izbuti sa faca ceva. A festeli ~ua cuiva a strica reputatia cuiva. A-si intoarce ~ua dupa vant a-si schimba parerea, atitudinea dupa imprejurari. 2) inv. Haina lunga si larga, fara maneci, care se purta peste alta imbracaminte; mantie. 3) Invelis protector al unei piese sau al unui sistem tehnic. [Art. mantaua; G.-D. mantalei] /cf. pol., ucr. manta

A TURNA¹ torn tranz. 1) (substante lichide, pulverulente, granuloase) A face sa curga prin rasturnarea unui recipient (in, pe sau peste ceva); a varsa. ~ apa in pahar. ◊ ~ ulei pe rana a alina durerea cuiva. ~ gaz in foc a atata si mai tare spiritele. ~ cu galeata (sau ca din galeata) a ploua torential. 2) tehn. (obiecte) A obtine, varsand un amestec special intr-un tipar. ~ o statuie de bronz. 3) fam. A compune la repezeala. ~ o scrisoare. ◊ ~ la gogosi (sau verzi si uscate) a spune minciuni.4) fam.(persoane) A invinui de lucruri considerate reprobabile si tinute in taina, dandu-le in vileag cu intentii rele (in fata unor persoane sau a unor organe oficiale); a denunta; a pari; a declara. /<lat. tornare