Rezultate din textul definițiilor
oclei, oclei, s.m. (reg.) peste de apa dulce; oblet.
BLENIE s. f. peste de apa dulce calma si de litoral, cu capul mare si corpul alungit. (< fr. blennie)
LOTA s. f. peste de apa dulce, cu corpul turtit lateral si a doua inotatoare dorsala foarte lunga, apreciat pentru carnea sa. (< fr. lotte)
SILUR2 s. m. peste de apa dulce din regiunile calde, care are sase mustati in jurul gurii. (< fr. silure, lat. silurus)
1) crap m. (sirb. krap, rut. korop, rus. karp, d. germ. karpfen, mlat. carpa; fr. carpe; alb. krap). Un peste de apa dulce, cu solzi, mare pina la 80 c.m., foarte fecund si gustos (cyprinus carpio). – In nord si saran. – Cind e mai mic de 4 kg., se numeste ciortocrap; mai mic de 2, ciortan; mai mic de 1, ciortanica.
BABUSCA, babuste, s. f. peste de apa dulce, lung de 10-12 cm, argintiu pe spate, alb pe abdomen si cu inotatoarele rosii; ocheana, balos (2) (Rutilus rutilus). – Din bg. babuska.
BOARTA, boarte, s. f. peste de apa dulce, lung de cativa centimetri, care isi depune icrele intre valvele unor moluste (Rhodeus sericeus). – Et. nec.
CEGA, cegi s. f. peste de apa dulce cu botul lung si ascutit, avand o serie de discuri osoase pe spate si pe laturi (Acipenser ruthenus). – Din scr. cega.
FUSAR, fusari, s. m. (Iht.) peste de apa dulce cu corpul in forma de fus1 (I 1), de culoare galbena-castanie, cu dungi transversale de culoare mai inchisa (Aspro streber) ◊ Fusar mare = pietrar ♦ Tipar. [Var.: fusariu, s. m.] – Fus1 + suf. -ar.
GHIBORT, ghiborti, s. m. peste de apa dulce, de culoare verde-maslinie, cu capul scurt si cu aripile dorsale contopite, terminate cu ghimpi (Acerina cernua). [Var.: ghigort s. m.] – Et. nec.
TIPAR, tipari, s. m. peste de apa dulce statatoare, cu corpul lung si subtire, aproape cilindric, acoperit cu solzi marunti si cu un strat de mucus, cu mustati la gura, intrebuintat mai mult ca nada; chiscar (Misgurnus fossilis). – Et. nec. Cf. tipa2.
PASTRAV, pastravi, s. m. 1. peste de apa dulce din familia salmonidelor, acoperit cu solzi mici, cu puncte negre si rosii si burta galbuie, care traieste in apele de munte, fiind foarte apreciat pentru carnea lui gustoasa (Salmo trutta fario). 2. (Reg.) Numele mai multor specii de ciuperci comestibile mari, cu sau fara picior, in forma de scoica de culoare cenusie-negricioasa, care cresc pe trunchiurile copacilor, producand un putregai alb al lemnului. – Din bg. pastarva.
SABIE, sabii, s. f. 1. Arma taioasa formata dintr-o lama lunga de otel ascutita la varf si pe una dintre laturi si fixata intr-un maner. ◊ Expr. Sabia lui Damocles = pericol mare care ameninta in orice moment situatia cuiva. A trece (sau a lua, a trage) in (sau sub, prin) sabie (pe cineva) = a ucide, a nimici. A pune mana pe sabie = a porni la lupta. A scoate (sau a trage) sabia (impotriva cuiva) = a provoca pe cineva la lupta, a porni razboi. A-si pune capul (teafar sau sanatos) sub sabie = a-si cauza singur un necaz, o nenorocire. Sabie cu doua taisuri, se spune despre o situatie care prezinta, in acelasi timp, avantaje si dezavantaje, prespective si pericole. ♦ (Sport) Una din probele de scrima in care se foloseste sabia. 2. Arma formata dintr-o lama elastica de otel, din garda si maner, folosita la scrima. 3. peste de apa dulce, cu corpul turtit lateral si cu abdomenul arcuit; sabioara, sabita (Pelecus cultratus). – Din bg. sabja.
PLATICA1, platici, s. f. peste de apa dulce din familia ciprinidelor, cu corpul turtit lateral, cu capul mic si scurt (Abramis brama). – Din bg. platika.
VIZA2, vize, s. f. peste de apa dulce, asemanator cu cega, cu botul scurt, conic si rotunjit (Acipenser nudiventris). Cf. rus. viz.
COSAC, cosaci, s. m. peste de apa dulce din familia crapului, cu corpul turtit lateral, cu solzi mici, negri-albastrui pe spinare si argintii pe laturi. (Abramis ballerus). – Din bg. kosak.
COREGON, coregoni, s. m. peste de apa dulce, cu solzi argintii (Coregonus). – Din fr. coregone.
CIPRINID, ciprinide, s. n. (La pl.) Familie de pesti de apa dulce, avand ca tip principal crapul; (si la sg.) peste din aceasta familie. – Dupa fr. cyprinides.
SCOBAR, scobari, s. m. peste de apa dulce, lung de 25-30 cm, cu botul proeminent, verde-cenusiu pe spate si argintiu pe laturi si pe burta; scobai (Chondrostoma nasus). – Din bg. skobar.
CRAP, crapi, s. m. peste de apa dulce din familia ciprinidelor, cu solzii mari, argintii-ruginii, cu buza groasa si cu doua perechi de mustati pe falca superioara (Cyprinus carpio). – Din bg., scr. krap.
LANSETA s.f. 1. Undita semimecanica pentru pescuitul pestilor de apa dulce sau al celor marini rapitori. 2. (Arhit.) Arc frant foarte ascutit, care determina deschideri inalte si inguste. 3. (Rar) V. lanteta. [< fr. lancette].
SILURIDE s.n. pl. Familie de pesti de apa dulce avand ca tip somnul; (la sg.) peste din aceasta familie. [< lat. siluridae < silurus – somn].
sfaret, sfareti, s.m. (reg.) numele a doua specii de pesti de apa dulce: a) svarluga. b) cara.
GANOID I. adj. (despre solzi) acoperit cu smalt si de forma rombica. II. s. m. pl. ordin de pesti de apa dulce cu scheletul cartilaginos, cu bronhii si cu inotatoarea codala heterocerca. (< fr. ganoide/s/)
ghiban (-ni), s. m. – peste de apa dulce (Perca fluviatilis). Bg. giban (DAR). Este dublet al lui biban. – Var. ghigort, ghibort, s. m. (Acerina cernua, peste de riu) nu au fost lamurite.
platica (platici), s. f. – peste de apa dulce cu corpul lat (Abramis brama). Bg. platika (Cihac, II, 261; Tiktin; Conev, 53), cf. ngr. πλατίτσα, slov. platica › platita, var. inv. (Miklosich, Slaw. Elem., 36; cf. Meyer, Neugr. St., II, 50). Ideea de „turtit” e vizibila in acest cuvint, cf. sp. platija; de aici platica, s. f. (arbore, Gleditschia triacanthos), numit asa din cauza formei caracteristice a frunzelor sale. – Der. platicuta, s. f. (peste, Rhodeus amarus).
BOARTA, boarte, s. f. peste de apa dulce mic, scurt si lat, care isi depune ouale intre valvele unor moluste (Rhodeus sericeus).
CEGA, cegi s. f. peste de apa dulce cu botul lung si ascutit, avand o serie de discuri osoase pe spate si pe laturi (Acipenser ruthenus). – Sb. ciga.
AVAT, avati, s. m. peste rapitor de apa dulce, asemanator cu crapul, si cu spinarea verzuie (Aspius aspius) – Et. nec.
BIBAN, bibani, s. m. peste rapitor de apa dulce, cu laturile corpului acoperite cu dungi negre transversale, cu carnea alba, gustoasa; baboi, costras. (Perca fluviatilis). – Din bg. biban.
GHIDRIN, ghidrini, s. m. peste mic din apele dulci si sarate, care are pe spate, inaintea inotatoarei dorsale, trei spini1 ososi (Gasterosteus aculeatus). – Et. nec.
CLEAN, cleni, s. m. peste rapitor de apa dulce din familia ciprinidelor, cu botul rotunjit, cu corpul gros, aproape cilindric, acoperit cu solzi mari, tiviti cu negru (Leuciscus cephalus). – Din bg. kljan.
SALAU1, salai, s. m. peste rapitor de apa dulce, lung de 30-70 cm si avand greutatea de 1-3 kg, cu corpul fusiform, acoperit cu solzi marunti de culoare cenusie si cu gura mare cu dinti ascutiti (Stizostedion lucioperca). – Din magh. sullő.
STIUCA, stiuci, s. f. peste rapitor de apa dulce, cu corpul lung, aproape cilindric, cu gura mare inarmata cu multi dinti si cu botul turtit ca ciocul de rata; marlita (Esox lucius). ◊ Compus: stiuca-de-mare = peste de 50-80 cm, cu corpul asemanator cu al sarpelui, cu spinarea verzuie si pantecele alb, cu gura in forma unui cioc lung (Belone belone). – Din bg., scr. stuka.
MORUNAS, morunasi, s. m. Diminutiv al lui morun. ♦ peste teleostean de ape dulci, asemanator cu crapul, de culoare cenusie-albastrie, cu botul prelung (Vimba vimba). [Var.: moronas s. m.] – Morun + suf. -as.
ZBORS, zborsi, s. m. (Mold.) peste mic de apa dulce si sarata, care are spini laterali si dorsali mobili (intre doi si patru) si al carui abdomen este inzestrat cu placi osoase care inlocuiesc solzii (Gasterosteus platygaster). (der. regr. din zborsi – denumirea se trage de la spinii dorsali foarte pronuntati; cf. fr. epinoche, germ. Seestichling, Dornfisch)
BABOI s. 1. v. biban. 2. (IHT.) babusca, fata, (Olt.) juvete. (pestele marunt de apa dulce se numeste ~.)
CIPRINIDE s.f.pl. (Zool.) Familie de pesti teleosteeni de apa dulce, cuprinzand crapul, caracuda, linul etc.; (la sg.) peste din aceasta familie. [< fr. cyprinides].
BIBAN, bibani, s.m. 1. peste rapitor de apa dulce, lung de 25-30 cm, cu carne alba si gustoasa; sin. costres; fr. perche; engl. perch; germ. Barsch (Perca fluviatilis); 2. Biban-de-mare. Nume uzual pentru nenumarati pesti marini din familia serranidae (bibani-de-mare), foarte bogata in specii si subspecii, unele de 20-30 cm lungime (Serranus scriba si cabrilla din Mediterana), altele pot atinge 1-1,5 m lungime; fr. perche de mer; germ. Seebarsch; engl. sea bass. v. lavrac
GARDON s.m. Mic peste alb de apa dulce. [< fr. gardon].
sorenas, sorenasi, s.m. (reg.) peste mic de apa dulce; sorean, oblet.
CIPRINIDE s. n. pl. familie de pesti teleosteeni de apa dulce: crapul, caracuda, linul etc. (< fr. cyprinides)
ESOCIDE s. f. pl. familie de pesti rapitori de apa dulce: stiuca. (< lat. esocidae)
GARDON s. m. mic peste alb de apa dulce. (< fr. gardon)
AVAT, avati, s. m. peste rapitor de apa dulce, cu spinarea verzuie (Aspius rapax). – Tc. haut.
BABOI, baboi, s. m. Nume generic dat exemplarelor mici ale pestilor comuni de apa dulce. – Bg. baboj.
BIBAN, bibani, s. m. peste rapitor de apa dulce, cu carne alba, gustoasa (Perca fluviatilis). – Bg. biban.
MACROPOD, -A adj. (Despre animale) Care are picioarele, labele sau aripioarele inotatoare lungi; (despre plante) cu pedunculi lungi. // s.n.pl. Specie de pesti viu colorati din apele dulci ale Indochinei. [< fr. macropode, cf. gr. makros – mare, pous – picior].
pitroc1, pitroci, s.m. (reg.) 1. specie de peste marunt din familia crapului, care traieste in apele dulci de campie; porcusor. 2. peste mic (in general).
CATADROM, -A adj. 1. (bot.) orientat in jos si spre exterior. 2. (despre pesti) care traieste in apele dulci, dar coboara in mare pentru reproducere. (< fr. catadrome)
BIBAN (< bg.) s. m. peste teleostean rapitor, de apa dulce si salmastra, raspindit in Europa si Asia de Nord, lung de 25-30 cm, de c. 2 kg, cenusiu-verzui, cu 5-9 dungi negre transversale pe flancurile corpului si cu carne alba, gustoasa (Perca fluviatilis). ♦ B.-soare = peste teleostean rapitor si daunator pisciculturii (distruge puietul si icrele), lung de 10-20 cm, verde-albastrui cu pete portocalii si verzui, originar din America de Nord (Lepornis gibbosus); sorete.
CARAS (‹ rus.) s. m. peste teleostean, ciprinid, de ape dulci, de origine nord-asiatica, care a patruns in Europa initial ca peste ornamental, apoi in toate apele continentului. Are c. 15-35 cm si 70-110 g, solzi mari, cenusii-verzui, uneori negriciosi si argintii (Carassius auratus gibelio).
STURIONI s.m.pl. Ordin de pesti rapitori din marile si apele dulci ale emisferei nordice, avand corpul acoperit cu placi osoase; (la sg.) peste din acest ordin. [Sg. sturion, pron. -ri-oni. / < it. storione, cf. germ. Stohr].
STURIONI s. m. pl. ordin de pesti rapitori din marile si apele dulci ale emisferei nordice, cu corpul alungit, fara solzi, acoperit cu placi osoase; nisetrul, cega, morunul, acipenserizi. (< it. storione)
SEMIMIGRATOR, -OARE adj. (despre pesti) care migreaza adanc in interiorul apelor dulci, deplasandu-se din balti in rauri si invers, ori dintr-un rau intr-altul. (< semi- + migrator)
OBLET, obleti, s. m. peste mic, zvelt, de culoare alba-argintie, cu gura oblica, fara mustati, care traieste in apele dulci; albisoara, albita, sorean (Alburnus alburnus) ◊ Oblet mare = peste migrator, asemanator cu obletul, lung, cu carnea grasa si gustoasa; tuscov (Chalcalburnus chalcoides) [Var.: oblete s. m.] – Oblu + suf. -et.
CLADOCER ~e n. 1) la pl. Subordin de crustacee inferioare care populeaza apele dulci si servesc drept hrana pentru puietul de peste. 2) Animal din acest subordin. /<fr. cladoceres
ANADROM, -A adj. 1. (bot.) orientat in sus, spre varf. 2. (despre pesti) care traieste in mare, dar pentru reproducere urca in apele dulci. (< fr. anadrome)
sofra, sofre, s.f. (reg.) peste mic, zvelt, de culoare alba-argintie cu gura oblica, ce traieste in apele dulci; albisoara, albita, sorean, oblet.
PROASPAT adj. 1. (reg.) verde. (peste ~.) 2. cald. (Paine ~.) 3. moale, (reg.) puhav. (Cozonac ~.) 4. v. dulce. 5. rece. (A baut un pahar cu apa ~.) 6. v. neofilit. 7. v. curat. 8. actual, viu. (O amintire mereu ~.)
CHEFAL ~i m. peste marin cu corpul alungit, cu gura obtuza si cu solzi mari, care traieste in ape dulci sau salmastre. /<ngr. kefalos
PLANCTON ~oane n. 1) biol. Totalitate a organismelor vii (vegetale si animale), care traiesc in apele dulci sau marine plutind pasiv sau aflandu-se in stare de suspensie (constituind hrana unor pesti si animale acvatice). 2): ~ atmosferic totalitate a particulelor mici (solide si lichide), care plutesc in atmosfera. /<fr. plancton, germ. Plancton
VIZA, vize, s.f. peste din fam. acipenseridae (sturioni), prezent in Marea Neagra si Marea Caspica, dar frecvent si in apele dulci aferente, putand ajunge de 1,5-2 m lungime. – V. sturion
PIETRAR, pietrari, s. m. 1. Muncitor calificat care prelucreaza piatra (pentru constructii); cioplitor in piatra. ♦ (Inv.) Sculptor. ♦ Muncitor care pietruieste drumul. ♦ (Reg.) Zidar. 2. peste rapitor cu corpul in forma de fus, de culoare galbena pe aripioare si bruna spre coada, care traieste in apele dulci adanci cu fundul pietros sau nisipos (Aspro zingel). 3. (Ornit.) Pietrosel sur. – Piatra + suf. -ar.
OBLET (OBLETE) (‹ oblu, pop., „neted, drept”) s. m. peste ciprinid, dulcicol, cu corpul zvelt si solzi mici, argintii, lung de 10-20 cm, cu gura oblica, fara mustati (Arburnus alburnus). Traieste in apele dulci din nordul si centrul Europei si ale Asiei. In Romania este abundent in Dunare si in afluentii ei, in Delta si in balti. Din solzii lui se prepara „esenta de Orient”, folosita la fabricarea perlelor artificiale. Sin. sorean. ◊ O. mare = peste migrator asemanator cu obletul, lung de 10-25 cm, cu carnea grasa si gustoasa (Chalcalburnus chalcoides); tuscov.
CHEFAL s.m. In general, peste din fam. mugilidae (chefali), avand corpul alungit, solzi mari, cicloizi, capul usor turtit, cu gura lata si obtuza si dintisori ca niste perii; populeaza apele dulci sau salmastre, legate de mare, in Oceanul Atlantic, Marea Nordului, Mediterana si lacurile litorale ale Marii Negre; Chefal-mare sau platarin (Mugil capito) de 40-50 cm lungime; Chefal-cu-cap-mare sau laban (Mugil cephalus) de pana la 55 cm; Chefal-auriu sau singhil (Mugil auratus), de 20-35 cm; Ostreinos (Mugil saliens) de 20-30 cm.
CEGA, cegi, s.f. peste din fam. acipenseridae (sturioni), un sturion mai mic, de 60-80 cm si 6-7 kg, caracterizat prin botul lung, ascutit si intors in sus, cu mustati ca niste franjuri, adaptat la viata in apele dulci aferente Marii Negre si Marii Caspice; ofera icre negre cu bob mic, de culoare cenusie-verzuie; se comercializeaza in Occident ca sterlet (Acipenser ruthenus). – V. sturion.
BAIKAL 1. Culme muntoasa din Federatia Rusa (C.S.I.), care margineste spre NV lacul omonim. Lungime: 300 km. Alt. max.: 2.572 m (vf. Cerski). Alcatuita din sisturi cristaline. Vegetatie de taiga si stepa montana. 2. Lac tectonic, navigabil, in SE Siberiei, la 456 m alt.; 31,5 mii km2; volum: 23 mii km3 (lacul cu cel mai mare volum de apa dulce de pe glob). Lungime: 636 km. Latime medie: 48 km; max.: 79,4 km. Ad. max.: 1.620 m (dupa alte date 1.940 m), cel mai adinc lac de pe glob. Are 336 afl. (Angara Superioara, Selenga s.a.) si 27 ins. Din el izv. riul Angara. Fauna endemica de foci, pesti si pasari.
