ALIVANTA interj. (Astazi rar) 1. Exclamatie (glumeata) rostita cand cade cineva. ◊ (Adverbial, in expr.) A da (sau a cadea, a veni etc.) alivanta = a da (sau a cadea etc.) peste cap. 2. Pleaca! sterge-o! [Var.: alivanti interj.] – Probabil ngr. alla vanda („intr-o parte, la o parte”).

BERBELEACUL s. n. art. (In loc. adv.) De-a berbeleacul = de-a rostogolul, peste cap. – Cf. berbec.

CAP¹, (I, III) capete, s. n., (II) capi, s. m. I. S. n. 1. Extremitatea superioara a corpului omenesc sau cea anterioara a animalelor, unde se afla creierul, principalele organe de simt si orificiul bucal. ◊ Loc. adv. Din cap pana-n picioare = de sus pana jos, in intregime, cu desavarsire. Cu noaptea-n cap = dis-de-dimineata. (Pana) peste cap = extrem de..., exagerat de... Cu un cap mai sus = (cu mult) mai sus, mai destept, mai reusit, mai bine. Cu capul plecat = rusinat, umilit, invins. Pe dupa cap = pe dupa gat, la ceafa. ◊ Loc. adj. (Fam.) Batut (sau cazut) in cap = tampit, prost. ◊ Expr. A se da peste cap = a face tumbe; a depune eforturi deosebite pentru a realiza ceva, a face imposibilul. A da (pe cineva) peste cap = a tranti (pe cineva) la pamant; a da jos dintr-o situatie, a dobori, a invinge. A da peste cap (paharul, bautura etc.) = a inghiti dintr-o data continutul unui pahar, al unei cani etc. A da (ceva) peste cap = a) a schimba cu totul ordinea lucrurilor, a ideilor, a unui program stabilit etc.; b) a lucra repede, superficial, de mantuiala. A scoate capul in lume = a iesi intre oameni, in societate. A nu-si (mai) vedea capul de... sau a nu sti unde-i sta sau unde-i este capul = a nu sti ce sa mai faca, a fi coplesit de... A-si pierde capul = a se zapaci. A nu mai avea unde sa-si puna capul = a ajunge fara adapost, pe drumuri, sarac. A da din cap = a clatina capul (in semn de aprobare, de refuz etc.). A da (cuiva) la cap = a lovi; a omori; a ataca cu violenta pe cineva; a distruge (cu vorba sau cu scrisul). A umbla cu capul in traista = a fi distrat, neatent. A se da cu capul de toti peretii (sau de pereti) = a fi cuprins de desperare sau de necaz, a regreta o greseala facuta. A-si lua (sau a apuca) lumea in cap = a pleca departe, parasindu-si casa, locul de origine si ratacind prin lume. A-si pleca capul = a se simti rusinat, umilit; a se da invins, a se supune. Vai (sau haram) de capul lui = vai de el. A cadea (sau a veni, a se sparge etc.) pe (sau de, in) capul cuiva (o situatie neplacuta, un necaz etc.) = a veni asupra cuiva tot felul de neplaceri si necazuri, a-l lovi o nenorocire. A cadea pe capul cuiva = a sosi pe neasteptate la cineva (creandu-i neplaceri, deranj). A sta (sau a sedea, a se tine) de capul cuiva sau a se pune pe capul cuiva = a starui fara incetare pe langa cineva. A sedea (sau a sta) pe capul cuiva = a sta pe langa sau la cineva (creandu-i neplaceri, plictisindu-l etc.). A se duce de pe capul cuiva = a lasa pe cineva in pace. (Reg.) A nu sti (sau a nu avea) ce-si face capului = a nu mai sti ce sa faca pentru a iesi dintr-o situatie grea. ◊ Cap de familie = barbatul care reprezinta puterea familiala si parinteasca; p. gener. orice persoana care procura mijloacele necesare traiului unei familii si o reprezinta juridic. ◊ Cap de expresie = portret in care artistul face un studiu amanuntit al expresiei unui sentiment pe trasaturile chipului omenesc. ♦ (La fotbal) Lovire a mingii cu capul ♦ Cap de bour = nume sub care sunt cunoscute primele serii de marci postale romanesti, avand pe ele capul unui bour. ♦ Parte a monedei care are imprimat un chip. ♦ Parul capului. 2. Capatai; capataiul patului. 3. Individ, ins, cap. Cate 5 lei de cap. ◊ Expr. Pe capete = care mai de care, in numar foarte mare, pe intrecute. Cate capete, atatea pareri, exprima o mare divergenta de opinii. 4. Minte, gandire, judecata; memorie. ◊ Loc. adj. si adv. Cu cap = (in mod) inteligent, destept. Fara cap = (in mod) necugetat. ◊ Loc. adj. Cu scaun la cap = cu judecata dreapta; cuminte. ◊ Expr. A fi bun (sau usor) la (sau de) cap sau a avea cap usor = a fi destept. A fi greu (sau tare) de cap sau a avea cap greu = a pricepe cu greutate; a fi prost. A nu(-i) intra (cuiva) in cap = a nu putea pricepe (ceva). A-i iesi (cuiva ceva) din cap = a nu-i mai sta gandul la...; a uita. A nu-i mai iesi (cuiva ceva) din cap = a-l stapani mereu (acelasi gand), a nu putea uita. A-i sta capul la... = a se gandi la... A-si bate (sau a-si framanta, a-si sparge, a-si sfarama etc.) capul = a se gandi, a se stradui spre a solutiona o problema. A-i deschide (cuiva) capul = a face (pe cineva) sa inteleaga ceva, a lamuri (pe cineva). A fi (sau a ramane, a umbla etc.) de capul sau = a fi (sau a ramane etc.) liber, independent, nesupravegheat, A face (ceva) din (sau de) capul sau = a face (ceva) fara a se consulta cu altcineva. A intoarce (sau a suci, a invarti) capul cuiva = a face pe cineva sa-si piarda dreapta judecata; a zapaci; a face pe cineva sa se indragosteasca. A nu avea cap sa... = a nu avea posibilitatea sa..., a nu putea sa... ♦ (Jur.) Cap de acuzare = motiv pe care se intemeiaza acuzarea. 5. (Inv.) Viata. A plati cu capul. ♦ (Astazi in expr.) Odata cu capul sau in ruptul capului = cu nici un pret, niciodata. A-si face de cap = a face ceva ce poate sa-i primejduiasca viata; a face nebunii. 6. Compuse: a) (Entom.) cap-de-mort sau capul-lui-Adam = striga; b) (Bot.) cap-de-cocos = dulcisor; capul-sarpelui = planta erbacee acoperita cu peri aspri si cu flori rosii ca sangele, dispuse in spice simple (Echium rubrum); c) capul-balaurului = o parte a constelatiei balaurului. II. S. m. Capetenie, sef, conducator. ♦ Initiator. III. S. n. 1. Varf (al unui obiect). ♦ Extremitate proeminenta a unui dispozitiv, instrument etc. sau a unui element dintr-un sistem. ♦ Obiect, mecanism sau dispozitiv asemanator cu un cap¹ (I 1), folosit in diverse scopuri tehnice. 2. Partea extrema cu care incepe sau sfarseste ceva. ◊ Cap de pod = loc aflat pe teritoriul inamic, dincolo de un curs de apa, de un defileu etc.; p. ext. fortele armate care ocupa acest loc cu scopul de a asigura trecerea grosului trupelor si a mijloacelor de lupta. ◊ Loc. adv. Cap la (sau in) cap = cu partile extreme alaturate. ◊ Expr. Cap de tara = margine de tara; hotar. Nu-i (un) cap de tara = nu-i nimic grav, nici o nenorocire. A sta (sau a sedea, a se ridica) in capul oaselor = a se ridica stand in pat, a sta in sezut. 3. Partea de dinainte; inceput, frunte. In capul coloanei. ◊ Cap de an (sau de saptamana, de iarna etc.) = inceputul unui an (sau al unei saptamani etc.) Cap de coloana = cel sau cei care stau in fruntea coloanei. Cap de afis (sau cap de lista) = primul nume dintr-o lista de persoane afisate in ordinea valorii lor. ◊ Loc. adv. In cap de noapte sau in capul noptii = dupa ce s-a intunecat bine. Din (sau de la) cap = de la inceput; de la inceputul randului. Din capul locului = inainte de a incepe ceva; de la inceput. ♦ Partea principala, mai aleasa (a unui lucru). ◊ Expr. Capul mesei = locul de onoare la masa. 4. Partea de jos sau dindarat a unui lucru; capat; (cu sens temporal) sfarsit. ◊ Expr. A o scoate la cap = a sfarsi (cu bine). A-i da de cap = a rezolva; a invinge, a razbi. In cap = (dupa numerale) exact, intocmai. 5. Bucatica rupta dintr-un obiect; p. ext. lucru de mica importanta. ◊ Expr. Nici un cap de ata = absolut nimic. Pana la un cap de ata = tot. 6. (In sintagma) Cap magnetic = transductor electromagnetic care transforma variatiile unui semnal electric in variatii de flux magnetic sau invers, folosit pentru operatii de inregistrare, redare si stergere la magnetofoane. – Lat. caput, (II) dupa fr. chef < lat. caput).

CAPOTA, capotez, vb. I. Intranz. (Despre autovehicule) A se rasturna, dandu-se peste cap prin ridicarea partii din spate; (despre avioane) a se prabusi, intrand cu botul in pamant. – Din fr. capoter.

CAPETEA, capetele, s. f. Parte a fraului alcatuita din curelele care trec peste capul si botul calului si ale carei capete inferioare sunt prinse de inelele zabalei. [Var.: (reg.) capitea s. f.] – Refacut din capetele (pl. lui capetel) + suf. -ea.

DA², dau, vb. I. I. Tranz. 1. A intinde, a inmana cuiva ceva; a oferi. ◊ Expr. A da o masa, o petrecere etc. = a oferi o masa, a organiza o petrecere etc. A(-si) da buna ziua (sau buna seara, binete etc.) = a (se) saluta. ♦ A pune cuiva ceva la dispozitie, la indemana, a preda cuiva ceva; a-i face rost de ceva. ◊ Loc. vb. A da cu chirie = a inchiria. A da cu (sau in) arenda = a arenda. A da (cu) imprumut = a imprumuta. A da inapoi = a inapoia, a restitui. A da in primire = a) a preda; b) (fam.) a muri. 2. A distribui ceea ce revine cuiva ca parte. ◊ Expr. A da ceva in (sau pe din) doua = a imparti in doua parti egale; a injumatati. A(-i) da (cuiva) un numar (oarecare) de ani = a(-i) atribui cuiva o anumita varsta; a aprecia (cu aproximatie) cati ani mai are cineva de trait. ♦ A atribui, a repartiza cuiva ceva ca sarcina spre executare. A da cuiva o problema de rezolvat. ◊ Expr. A da cuiva de lucru = a) a insarcina pe cineva cu o munca; a procura cuiva o ocupatie; b) a cere cuiva un mare efort. 3. A incredinta pe cineva in seama, in paza, in grija, pe mana cuiva. ◊ Expr. A da in judecata = a chema o persoana in fata unei instante judecatoresti in calitate de parat. 4. A pune pe cineva in posesiunea unui lucru, a preda ceva cuiva; a-i darui. 5. A pune pe cineva la dispozitia cuiva. ◊ Expr. (Pop.) A da o fata dupa cineva (sau cuiva) sau a(-i) da cuiva de barbat (respectiv de sotie) pe cineva = a casatori cu... 6. A renunta la ceva sau la cineva in schimbul a..., a oferi in locul..., a schimba cu... ◊ Expr. (Fam.) A nu da pe cineva pe (sau pentru) altul, se spune pentru a arata ca pretuim mai mult pe unul decat pe celalalt. (Refl.) A nu se da pe cineva = a se considera superior cuiva. (Refl.; rar) A nu se da pentru mult = a se declara multumit cu... ♦ A oferi, a plati. 7. A vinde. Cum dai merele? 8. A jertfi, a sacrifica. ◊ Expr. A-si da viata = a-si jertfi viata din devotament (pentru cineva sau pentru ceva). Imi dau capul, spune cineva pentru a-si arata deplina certitudine asupra unui lucru. 9. A arunca, a azvarli. Sa dai sticlele astea sparte la gunoi. ◊ Expr. A da (pe cineva sau ceva) d******i (sau la d***u, naibii, in plata Domnului etc.) ori a-l da incolo = a nu voi sa stie (de cineva sau de ceva), a renunta la... A da pe gat (sau peste cap) = a bea (lacom, dintr-o data, in cantitati mari). ♦ A trimite sau a aseza pe cineva intr-un loc pentru o anumita indeletnicire. L-a dat la scoala. ♦ A mana, a duce un animal la pascut, la iarba etc. 10. A aseza, a orienta ceva intr-un anumit mod, pozitie sau directie. Isi daduse pe ochi palaria rotunda. ◊ Expr. A da la (sau intr-o) o parte = a indeparta. A da usa (sau poarta etc.) de perete = a impinge in laturi, a deschide larg usa (sau poarta etc.). A da (ceva) peste cap = a) a lucra superficial; b) a nimici, a distruge, a desfiinta. 11. (In expr. si loc.) A da pe piatra = a ascuti. A da la rindea = a netezi cu ajutorul rindelei. A da gauri = a gauri. (Reg.; despre tesaturi) A da in unda = a spala, a clati. A da lectii (sau meditatii) = a preda lectii in afara scolii. A da o telegrama = a expedia o telegrama. A da la ziar = a publica sau a face sa se publice in ziar. A da la lumina (sau la iveala, in vileag etc) = a descoperi, a arata; a publica o scriere. A da viata = a naste; a fauri; fig. a anima, a insufleti. A da insemnatate = a acorda atentie. A-si da (cu) parerea = a-si expune punctul de vedere. A da foc = a aprinde. A da bici = a lovi cu biciul; fig. a grabi, a zori. A da la mana = a pune la dispozitia cuiva, a inmana cuiva ceva. A da o lupta, o batalie = a purta o lupta, o batalie; (refl., despre lupte) a se desfasura. A da un spectacol = a reprezenta un spectacol. A da (pe cineva) dezertor = a face cunoscut in mod oficial ca cineva este dezertor. A da gata = a termina, a lichida; a impresiona puternic, a cuceri (pe cineva). 12. (Despre sol, plante, animale etc.) A produce, a face. ♦ (Despre oameni) A produce, a crea. ◊ Expr. A da un chiot, un strigat etc. = a scoate, a emite un chiot, un strigat etc. 13. A provoca, a prilejui, a cauza. 14. (Urmat de verb ca: „a cunoaste”, „a intelege” etc. la conjunctiv sau la moduri nepredicative) A ingadui, a permite, a lasa. ◊ Expr. A-i da (cuiva) mana sa... = a dispune de mijloace materiale pentru a..., a avea posibilitatea sa...; a-i veni (cuiva) bine la socoteala, a-i conveni (cuiva). 15. (Despre Dumnezeu, soarta, noroc etc.) A randui, a destina, a sorti. ◊ Expr. S-apoi da, Doamne, bine! = apoi a fost strasnic! Ce-o (sau cum a) da targul si norocul = cum se va nimeri. (Bine ca) a dat Dumnezeu! = in sfarsit, in cele din urma. ♦ Intranz. (In practicile superstitioase; in expr.) A da in carti (sau cu cartile) = a prezice viitorul. 16. (Impreuna cu obiectul formeaza locutiuni verbale) A da sfaturi = a sfatui. A da raspuns = a raspunde. A-si da sfarsitul (sau sufletul, duhul sau obstescul sfarsit) = a muri. A da raportul = a raporta. ◊ Expr. A da (un) examen = a sustine un examen in fata unui examinator; fig. a trece cu succes printr-o incercare. A da seama (sau socoteala) = a raspunde de ceva. A-si da seama = a se lamuri, a pricepe. II. Intranz. 1. (Urmat de determinari introduse prin prep. „din” sau „cu”) A face o miscare (repetata) constienta sau reflexa. Da din maini. ◊ Expr. A da din umeri = a inalta din umeri in semn de nedumerire, de nestiinta, de nepasare. A da din gura = a vorbi mult. ♦ Intranz. si tranz. A o tine intruna, a nu se mai opri (din mers, din vorba etc.). ◊ Expr. (Intranz.; fam.) Da-i cu..., se spune pentru a arata o succesiune de actiuni. 2. A spala, a unge, a vopsi, cu... 3. A lovi, a izbi, a bate. ◊ Expr. (Despre doua sau mai multe persoane) A-si da cu cotul sau (tranz.) a-si da coate = a (se) atinge cu cotul pentru a(-si) atrage atentia, a-si face semne. A-i da (cuiva) peste nas = a pune pe cineva la locul lui printr-o vorba usturatoare. A da (cuiva sau la ceva) cu piciorul = a respinge (pe cineva sau ceva); a scapa un prilej favorabil. ◊ Tranz. I-a dat o palma. ♦ A trage cu o arma de foc. Am invatat sa dau cu pusca. ♦ A se lovi, a se atinge (de ceva), a ajunge pana la... Calul fugea de da cu burta de pamant. 4. (Urmat de determinari locale sau modale) A se duce catre..., a o lua, a porni spre..., a apuca. ◊ Expr. A da incolo, incoace (sau pe ici, pe colo, la deal, la vale) = a merge de colo pana colo; fig. a se framanta, a incerca in toate chipurile. A nu sti incotro sa (sau, tranz., s-o) deie (sau dea) = a nu sti ce sa mai faca, cum sa mai procedeze. (Tranz.) A o da pe... = a nu o aduce altfel, a o intoarce, a o schimba. ♦ A se abate, a trece (pe la...). ◊ Expr. A-i da cuiva ceva in (sau prin) gand (sau cap, minte) = a-i veni sau a-i trece cuiva ceva prin gand (sau prin cap, minte). 5. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de” sau „peste”) A ajunge la..., a gasi, a afla, a intalni. ◊ A da de fund = a ajunge pana in fund; p. ext. a ajunge la capat, la sfarsit¹. A-i da (cuiva) de urma = a gasi pe cel cautat. A da de d***u = a o pati. A da de rusine (sau de necaz, de primejdie etc.) = a intampina o rusine (sau un necaz etc.) ♦ Tranz. (Reg.) A prinde de veste, a baga de seama, a observa. 6. (Despre o nenorocire, un necaz etc.) A veni peste cineva pe nepregatite; a-l surprinde. 7. (Despre oameni) A ajunge intr-un anumit punct, a nimeri intr-un anumit loc; (despre drumuri) a se impreuna cu alt drum, a ajunge la... ♦ (Despre terenuri, locuri) A se intinde pana la... ♦ (Despre ferestre, usi, incaperi etc.) A avea vederea spre..., a se deschide spre... 8. A nimeri in..., a intra, a cadea in... ◊ Expr. A da in gropi (de prost ce e) = a fi foarte prost. ♦ (Despre par) A intra, a ajunge in... Ii da parul in ochi. ◊ (Despre lumina) A cadea intr-o directie oarecare. 9. (In expr.) A da in clocot (sau in unda) = a incepe sa fiarba, sa clocoteasca. A da in copt (sau in parg) = a incepe sa se coaca, sa se parguiasca. (Despre frunze, muguri etc.) A iesi, a se ivi, a aparea. ◊ Expr. A-i da (cuiva) lacrimile = a i se umezi ochii, a incepe sa planga. A(-i) da (cuiva) sangele = a incepe sa sangereze. A da inima (sau duhul din cineva), se spune despre acela care este gata sa se sufoce din cauza unui efort prea mare. ♦ (Despre lichide; determinat prin „afara” sau „pe din afara”) A iesi afara din vas din cauza cantitatii prea mari. ◊ Expr. (Despre lichide in fierbere) A da in foc = a se umfla, a curge afara din vas. 10. (Despre anotimpuri, fenomene atmosferice etc.) A veni, a se lasa, a se face. 11. A incepe sa..., a se apuca de...; a fi pe punctul de a..., a se pregati sa... Da sa plece. III. 1. Refl. si intranz. (Urmat de determinari locale) A se duce, a merge, a veni. ◊ Expr. A (se) da indarat (sau inapoi) = a se retrage; fig. a se codi, a se sustrage de la ceva, a ezita. (Refl. si tranz.) A (se) da jos = a (se) cobori. ♦ Refl. A se aseza undeva. 2. Refl. si intranz. (Urmat de determinari introduse prin prep. „la”) A se napusti, a se arunca asupra cuiva. 3. Intranz. A se deda la..., a fi inclinat spre... 4. Refl. (Urmat de determinari ca: „pe gheata”, „de-a rostogolul”, „in leagan” etc.) A se deplasa intr-o anumita directie, a aluneca, a se rostogoli, a se legana. ◊ Expr. A se da in vant dupa... = a-si da toata osteneala sa obtina ceva; fig. a tine foarte mult la cineva sau la ceva. 5. Refl. A se lua cu binele pe langa cineva, a incerca sa intre sub pielea cuiva. 6. Refl. A trece de partea sau in partea..., a se alatura cuiva, a adera la ceva. ♦ A se acomoda cu cineva, a se lua dupa cineva sau dupa ceva. 7. Refl. A se lasa in voia cuiva; a se lasa stapanit, coplesit de... 8. Refl. A nu opune rezistenta; a ceda. ◊ Expr. A se da batut = a se lasa convins; a ceda. ♦ (Inv. si fam.; despre armate, cetati, comandanti) A se preda, a se supune. 9. Refl. (Reg.; urmat de determinari introduse prin prep. „la” sau, rar, „spre”) A se apuca de..., a se pune... S-a dat la munca. ◊ Expr. A se da in vorba cu cineva = a intra in vorba cu cineva. 10. Refl. (In expr.) A se da drept cineva = a voi sa treaca drept altcineva. [Forme gramaticale: prez. ind. dau, dai, da, dam, dati, dau; imperf. dadeam si dam; perf. s. dadui (reg. dedei si detei); m. m. ca perf. dadusem si dasem (reg. dedesem si detesem); prez. conjunctiv pers. 3 sa dea (reg. sa deie). – Lat. dare.

VALATUC, valatuci, s. m. 1. Sul facut dintr-un material (flexibil), infasurat in sensul uneia dintre laturile sale; spec. val¹ (II 1). ◊ Loc. adv. De-a valatucul = de-a rostogolul, de-a dura, peste cap. 2. Material de constructie facut din lut amestecat cu paie sau cu rogoz, in forma de colaci sau de caramizi, din care se cladesc peretii caselor taranesti (astupandu-se o ingraditura de pari). 3. Tavalug. – Din tavaluc.

ZBORSI, zborsesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenintatoare, a deveni furios; a se mania, a se infuria; a tipa, a se rasti la cineva. 2. Tranz. (Despre pasari, animale) A-si infoia, a-si zbarli penele, parul. ♦ A ciufuli parul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A incepe sa fermenteze, sa se altereze, capatand un aspect si un gust neplacut, specific; a se acri, a se strica. Smantana s-a zborsit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborsit. – Et. nec. Cf. borsi.

OCHI¹, (I, II 4, 7, 11, 12, III) ochi, s. m. (II 1, 2, 3, 4, 5, 6, 8, 9, 10, 13) ochiuri, s. n. I. S. m. 1. Fiecare dintre cele doua organe ale vederii, de forma globulara, sticloase, asezate simetric in partea din fata a capului omului si a unor animale; globul impreuna cu orbita, pleoapele, genele; irisul colorat al acestui organ; organul vederii unui animal sau al unei insecte, indiferent de structura lui. ◊ Loc. adv. Vazand cu ochii = repede. Ochi in ochi = privindu-se unul pe altul. Cu ochii inchisi = a) fara discernamant; b) pe dinafara, pe de rost; foarte usor, fara dificultati. ◊ Expr. (A fi) numai ochi (si urechi) = (a privi) foarte atent (la ceva). A dormi numai cu un ochi = a dormi usor, nelinistit; a dormi iepureste. Cat vezi cu ochii (sau cu ochiul) = cat cuprinzi cu privirea, pana la departari foarte mari. A vedea cu ochii lui = a vedea el insusi, a fi de fata la o intamplare. A vedea cu ochii altuia = a nu avea pareri proprii, a judeca prin prisma altuia. A pazi (sau a ingriji) pe cineva ca ochii din cap = a pazi, a ingriji etc. pe cineva cu cea mai mare atentie. A arata (pe cineva sau ceva) din ochi = a semnala cuiva in mod discret (pe cineva sau ceva), facand o miscare usoara a ochilor in directia voita. A iubi pe cineva (sau a-i fi drag cuiva) ca lumina ochilor (sau mai mult decat ochii din cap) = a iubi (sau a fi iubit) din tot sufletul. A i se scurge (sau a-i curge) cuiva ochii dupa cineva (sau dupa ceva) = a se uita cu mult drag la cineva sau la ceva, a-i placea foarte mult cineva sau ceva, a tine mult la cineva sau la ceva. A nu avea ochi sa vezi pe cineva = a fi manios pe cineva, a nu putea suferi pe cineva. A privi pe cineva cu (sau a avea pe cineva la) ochi buni (sau rai) = a (nu) simpatiza pe cineva. A nu vedea (lumea) inaintea ochilor = a fi foarte suparat, a fierbe de manie. A da ochii (sau ochi) cu cineva = a intalni pe cineva (pe neasteptate). A da cu ochii de cineva (sau de ceva) = a vedea ceva sau pe cineva care iti iese intamplator in cale; a zari. A-si vedea visul cu ochii = a-si vedea realizata o dorinta. E cu ochi si cu sprancene = e evident, e clar. A i se intoarce (cuiva) ochii in cap (sau pe dos), se zice cand cineva este in agonie, cand moare. A(-si) da ochii peste cap = a) a cocheta, a afecta²; a face f*****e; b) (a fi pe punctul de) a muri. A privi cu ochii mari = a privi atent, a fi uimit de ceea ce vede. A pune (o arma) la ochi sau a lua la ochi = a tinti, a ochi. A lua (pe cineva) la ochi = a avea banuieli asupra cuiva, a suspecta. A pune ochii (pe cineva sau pe ceva) = a-i placea cineva sau ceva; a pune sub observatie, a urmari. A face un lucru cu ochii inchisi = a face un lucru foarte usor, fara dificultate, fara ezitare. Intre patru ochi = fara martori, in intimitate. Plin ochi = foarte plin. (Fam.) Cu un ochi la faina si cu altul la slanina, se spune despre cel care: a) se uita crucis sau b) ravneste la doua lucruri deodata. (Munceste, lucreaza, alearga, se fereste, fuge etc. de ceva) de-si scoate ochii = (munceste, lucreaza etc.) cat poate, din rasputeri. 2. Facultatea de a vedea, simtul vazului, vedere; privire, uitatura. ◊ Loc. adv. Cu ochi pierduti = cu privirea neconcentrata, privind in gol; in extaz. Sub ochii nostri = a) sub privirea noastra; b) acum, in prezent. In ochii cuiva = dupa parerea cuiva, dupa aprecierea cuiva, in constiinta cuiva; in fata cuiva. De (sau pentru) ochii lumii = de forma, pentru a salva aparentele. ◊ Expr. A privi cu ochi de piatra = a privi nepasator, rece, inmarmurit. A avea ochi = a se arata priceput in a aprecia un lucru dintr-o privire. A masura (sau a judeca, a pretui etc.) din ochi = a aprecia cu aproximatie, cu privirea, insusirea unui obiect sau a unei fiinte; a studia, a cerceta, a a**liza cu privirea ceva sau pe cineva. A vinde (sau a da, a cumpara) pe ochi = a vinde (sau a cumpara) apreciind cantitatea cu privirea. A sorbi pe cineva din ochi = a tine foarte mult la cineva, a-l privi cu drag. A manca (sau a inghiti) cu ochii = a manca cu mare pofta; a pofti. Incotro vede cu ochii sau unde il duc ochii = indiferent unde, in orice directie, fara tinta, aiurea. ♦ Fig. Putere de patrundere, discernamant; judecata, ratiune. 3. (La pl.) Obraz, fata. ◊ Loc. adv. De la ochi sau (verde) in ochi = cu indrazneala, fatis, fara crutare. II. P. a**l. 1. S. n. Fiecare dintre spatiile libere ale unei ferestre, in care se monteaza geamurile; panou de sticla care inchide fiecare dintre aceste spatii. ♦ Mica deschizatura inchisa cu sticla, facuta intr-un perete exterior, folosind la aerisirea sau la iluminarea unei incaperi. ◊ Ochi de bou = nume dat ferestrelor rotunde de mici dimensiuni folosite pentru iluminarea si aerisirea podurilor, a mansardelor sau a incaperilor de serviciu ale unui edificiu. 2. S. n. Portiune de loc, in forma circulara, acoperita cu altceva (apa, nisip, zapada etc.) decat mediul inconjurator. 3. S. n. Intindere de apa in forma circulara, in regiuni mlastinoase, marginita cu papura; loc unde se aduna si stagneaza apa. ♦ Vartej de apa, bulboana; copca. 4. S. n. si m. Orificiu facut intr-o panza de nava, plasa, foaie de cort, prin care se poate petrece o sfoara, o franghie, un cablu; ochet. ♦ Bucla formata prin indoirea unei sfori, a unei franghii etc., petrecuta cu un capat prin indoitura; lat. ♦ Fiecare dintre golurile (simetrice) aflate intre firele unei impletituri, ale unor tesaturi, ale unor plase etc.; golul impreuna cu firele care il marginesc. ♦ Fiecare dintre verigile din care se compune un lant; za. 5. S. n. Orificiu circular situat pe partea superioara a unei masini de gatit, pe care se asaza vasele pentru a le pune in contact direct cu flacara. 6. S. n. (Mai ales la pl.) Mancare facuta din oua prajite in tigaie sau fierte fara coaja, astfel ca galbenusul sa ramana intreg (cu albusul coagulat in jurul lui). 7. S. m. Complex de muguri existent pe nod la vita de vie sau la subsuoara frunzelor unor plante. 8. S. n. Despartitura intr-o magazie, intr-un hambar etc.; boxa. 9. S. n. Fiecare dintre petele colorate de pe coada paunului. 10. S. n. Particula rotunda de grasime care pluteste pe suprafata unui lichid. 11. S. m. (In sintagmele) Ochi magic = tub electronic cu ecran fluorescent, care se foloseste in special la aparatele de receptie radiofonica sau radiotelegrafica, ca sa arate in ce masura este realizat acordul pe lungimea de unda dorita; indicator de acord.12. S. m. Fiecare dintre punctele de pe zaruri, carti de joc etc. 13. S. n. Fig. Pata de lumina, licarire, punct stralucitor. III. S. m. Compuse: ochi-de-pisica = a) disc de sticla sau de material plastic (montat intr-o garnitura de metal) care reflecta razele de lumina proiectate asupra lui si care este folosit ca piesa de semnalizare la vehicule sau la panourile fixe de pe sosele; b) varietate de minerale care, slefuite intr-un anumit mod, capata o luminozitate neobisnuita; ochi-de-ciclop = fereastra speciala care separa acustic incaperile unui studio, permitand insa o vizibilitate buna; ochiul-boului = a) (Bot.) nume dat mai multor plante din familia compozeelor, cu inflorescente mari, albe sau viu colorate; b) (Ornit.) pitulice; ochiul-lupului = a) planta erbacee cu flori mici albastre si cu fructe nucule (Lycopsis arvensis); b) planta erbacee cu tulpina ramificata si cu florile dispuse in forma de spice (Plantago indica); ochii-pasaruicii = planta erbacee cu frunze lanceolate si cu flori albastre, albe sau rosii (Myosotis palustris); b) nu-ma-uita; ochiul-sarpelui = a) planta erbacee cu frunze mici in forma de rozeta, acoperite cu peri albi matasosi, cu flori albastre, rar albe, placut mirositoare (Eritrichium nanum); b) mica planta erbacee cu frunze paroase si cu flori mici, albastre inchis (Myosotis arvensis); ochii-soricelului = a) mica planta erbacee cu tulpini rosietice, cu frunzele bazale dispuse in rozeta, cu flori alburii, rareori liliachii (Saxifraga adscendens); b) nu-ma-uita; ochiul-soarelui = vanilie salbatica; ochiul-paunului = fluture de noapte care are pe aripi pete rotunde, colorate, asemanatoare cu cele de pe coada paunului (Saturnia pyri); Ochiul-Taurului = numele unei stele din constelatia Taurului. – Lat. oc(u)lus.

POALA, poale, s. f. I. 1. Partea de jos a unui vesmant femeiesc sau a unor obiecte de imbracaminte (incheiate in fata); tivitura a unui obiect de imbracaminte; partea de la talie in jos, mai larga, a unor vesminte; (pop.) fusta. ◊ Loc. adv. La poala (sau la poalele) cuiva = a) inaintea, la picioarele cuiva; b) la voia, la bunul plac al cuiva. ◊ Expr. A se tine de poala (sau poalele) cuiva = a) (despre copii) a sta in preajma sau sub ocrotirea mamei, a nu se departa de dansa; b) a urmari cu insistenta pe cineva, a se tine scai de cineva. A-l trage (pe cineva) copiii de poale = a avea copii mici, familie numeroasa, a avea greutati familiale. (Fam.; despre femei) A tine (pe cineva) la (sau de) poala (sau poalele) ei = a nu-i lasa (cuiva) prea multa libertate de actiune, a-l tine din scurt, a dispune de cineva. A-si da poalele peste cap sau a-si lua (ori a-si pune) poalele in cap = a nu mai tine socoteala de nimic, a depasi orice limita; a da pe fata un caracter josnic, imoral. A saruta poala (sau poalele) cuiva = a saruta partea de jos a hainei unui suveran in semn de supunere si respect, potrivit unui obicei azi iesit din uz; a se inchina; p. ext. a se prosterna, a se umili. ♦ (Placinta cu) poale (sau poalele)-n brau = placinta facuta din bucati patrate de aluat, ale carei colturi se intorc peste umplutura, formand un fel de plic. 2. Partea corpului cuprinsa intre brau si genunchi, impreuna cu partea de imbracaminte corespunzatoare, la o persoana care sade; partea de jos si din fata a unei fuste, a unui sort etc. adusa in sus si tinuta cu mana sau prinsa in brau, formand o adancitura in care se pot aduna ori dure anumite lucruri. ◊ Loc. adv. Cu poala = in cantitate mare, mult. ◊ Expr. (Rar) A duce pe cineva in poala = a ocroti, a proteja pe cineva. ♦ Cantitatea de lucruri care pot fi duse intr-o poala (I 2). O poala de oua. 3. Spec. (La pl.) Bucata de panza frumos lucrata cu care se impodobeste o icoana sau cu care se acopera masa din altar. 4. Parte marginala a unei piei (care acopere abdomenul si picioarele animalului). II. P. a**l. 1. Margine a unei paduri situata de obicei mai in vale. 2. Parte a cerului marginita de linia orizontului; zare. 3. (La pl.) Zona mai larga de la baza unei forme de relief inalte (munte, deal, pisc etc.). ♦ Partea de jos a unei cladiri, a unui zid; baza, temelie. ♦ Partea de jos a coroanei unui copac. III. Compuse: (Bot.) poala-randunicii sau poala-Maicii-Domnului = volbura; poala-Sfintei-Marii = planta erbacee din familia labiatelor, cu tulpina inalta, cu frunze mici, aromate si flori albe (Nepeta nuda). IV. (Pop.; in sintagma) Poala alba = leucoree. – Din sl. pola.

PURTA, port, vb. I. 1. Tranz. A lua, a ridica, a tine pe cineva sau ceva in mana, in brate etc. pentru a-l transporta in alta parte; a duce. ◊ Expr. A purta pe cineva pe palme = a arata cuiva o grija deosebita, a rasfata pe cineva. A purta (pe cineva) pe degete = a dispune de cineva dupa bunul sau plac. (Inv.) A purta arma = a aduce arma in pozitia regulamentara de salut. ♦ A trece, a transmite ceva (dintr-o mana intr-alta, din mana in mana, de la unul la altul) ◊ Expr. A purta vorbe (sau minciuni) = a cleveti, a barfi. ♦ (Despre vehicule) A transporta, a cara. ♦ (Despre animale) A trage dupa sine. 2. Tranz. A duce dintr-o parte in alta, dintr-un loc in altul sau intr-un anumit loc; a conduce (indrumand, calauzind, dirijand); a insoti. ♦ (Inv. si pop.) A induce in eroare; a amagi, a pacali. ◊ Expr. A purta (pe cineva) cu vorba = a face promisiuni fara a-si tine cuvantul (pentru a obtine un ragaz); a taragana. ♦ (Pop.) A manui o unealta. 3. Tranz. A-si duce sarcina, a avea fat in pantece. ♦ Fig. A suporta, a suferi, a rabda. 4. Refl. (Reg.) A umbla (de colo pana colo), a circula, a merge. 5. Tranz. A misca incoace si incolo corpul sau o parte a corpului; a umbla sau a-si tine corpul intr-o anumita pozitie. ♦ A face sa se miste de colo pana colo; a agita, a plimba dintr-o parte in alta. 6. Tranz. A avea, a poseda, a detine; a contine, a ascunde. ♦ A avea anumite sentimente, atitudini; a nutri. ◊ Loc. vb. A purta dusmanie (sau pica) = a dusmani. A purta interes = a se interesa de... (Reg.) A purta frica de... = a se teme de... 7. Tranz. A avea, a mosteni sau a transmite un nume. 8. Tranz. A avea, a tine asupra sa (pentru a se folosi la nevoie). 9. Tranz. A pune pe sine un obiect de imbracaminte, o podoaba etc., a fi imbracat, incaltat sau impodobit cu..., a folosi un anumit obiect de imbracaminte sau de incaltaminte. ◊ Loc. adj. De purtat = care serveste ca imbracaminte (de fiecare zi). ◊ Expr. A purta doliu = a umbla imbracat in negru (in semn de doliu) sau cu un semn negru de doliu pe imbracaminte. ♦ A avea ceva pe sine (de la natura sau datorita obiceiului, a modei etc.) Poarta un coc monumental. ◊ Expr. (Fam.) A purta coarne = (despre barbati) a fi inselat in casnicie. (Refl. impers.) Se poarta = e la moda, se obisnuieste, e modern. ♦ Refl. A se conforma unei anumite mode. ♦ Tranz. A aranja imbracamintea, accesoriile de imbracaminte, parul etc. intr-un anumit fel. Poarta parul peste cap. 10. Tranz. A suporta cheltuielile, grija cuiva; a intretine. ◊ Expr. A purta de grija cuiva = a ingriji. A purta grija cuiva = a fi ingrijorat din cauza cuiva. 11. Tranz. A detine o functie, un post, un titlu. ◊ Expr. A purta raspunderea = a fi raspunzator. 12. Tranz. A intretine, a duce, a sustine. ◊ Loc. vb. A purta (o) discutie = a discuta. A purta (o) conversatie = a conversa. A purta lupte (sau razboi) = a se lupta, a se razboi. 13. Tranz. (Despre obiecte) A avea imprimat, gravat etc. un semn distinctiv. 14. Refl. A se comporta, a se manifesta (intr-un anumit fel). – Lat. portare.

DURA¹ interj. Cuvant care imita zgomotul produs de un lucru care se rostogoleste sau se invarteste repede. ◊ Loc. adv. De-a dura = peste cap, de-a rostogolul, de-a berbeleacul. ◊ Expr. Dur in jos, dur in sus sau dur la deal, dur la vale sau dur in car, dur in caruta sau dur incoace, dur incolo, exprima o miscare continua sau un schimb de vorbe prelungit, o ezitare, o chibzuire indelungata. [Var.: dur interj.] – Onomatopee.

IMBURDA, imburd, vb. I. Tranz. (Trans.) A rasturna, a intoarce, a da peste cap, a ravasi, a rascoli. (din zburda cu pref. in- sau din lat. *imburdāre < burdus = catar)

DURAI, pers. 3 duraie, vb. IV. Intranz. (Pop.) A se da peste cap, de-a dura, a se rostogoli (cu zgomot); p. ext. a hurui. – Dura¹ + suf. -ai.

TUMBA, tumbe, s. f. (Adesea fig.) Miscare de rotire totala a corpului, cu capul inainte; rostogolire peste cap. ◊ Loc. adv. De-a tumba = peste cap, de-a rostogolul, de-a dura. ♦ (La pl.) Giumbuslucuri, ghidusii. – Din ngr. tumba.

RANVERSA, ranversez, vb. I. Tranz. (Rar) A da peste cap; a rasturna. – Din fr. renverser.

ROSTOGOL, (I) rostogoluri, s. n., (II) s. m. I. S. n. 1. (Adesea fig.) Miscare de rostogolire. ◊ Loc. adv. De-a rostogolul sau (pop.) de-a rostogol = rostogolindu-se, dandu-se peste cap. 2. Panta cu inclinare mare intr-o mina, care permite transportarea materialului prin simpla alunecare sau rostogolire, sub actiunea greutatii proprii. II. S. m. Planta erbacee melifera din familia compozeelor, cu tulpina dreapta, cu frunze lanceolate, paroase si flori albe (Echinops sphaerocephalus). – Et. nec. Cf. rotocol.

BERBELEAC n. art. : De-a ~ul de-a rostogolul peste cap. /Din berbec

A SE INECA ma inec intranz. 1) A-si pierde viata prin sufocare intr-un lichid (de obicei in apa). ◊ ~ (ca tiganul) la mal a suferi un esec in ultimul moment. 2) fig. A nu mai putea respira temporar din cauza unor factori externi (oprirea in gat a unui aliment, tuse, fum, plans etc.); a se sufoca; a se inabusi. 3) (despre nave) A suferi un naufragiu; a naufragia. ◊ A i se ~ (cuiva) corabiile a se afla intr-o stare de adanca tristete. 4) fig. A se cufunda (in ceva) pana peste cap; a fi cuprins din toate partile. ~ in verdeata. ◊ ~ in bani (sau bunuri) a avea mult mai mult decat trebuie. /in + lat. necare

OCHI¹ ~ m. I. 1) (la om si la animale) Organ-pereche al vazului, situat (simetric) pe partea din fata a capului. ◊ Intre patru ~ confidential. Cat vezi cu ~i pe intinderi foarte mari; pana la orizont. Cu ~i inchisi a) fara posibilitate de a alege; la intamplare; b) pe de rost; c) fara nici o dificultate; cu usurinta. (A fi) numai ~ (si urechi) (a fi) foarte atent. A pazi (sau a ingriji) ca ~i din cap a pazi (sau a ingriji) cu cea mai mare atentie, cu solicitudine. A nu avea ~ sa vezi pe cineva a nu putea suporta pe cineva. A privi pe cineva cu ~ buni (sau rai) a avea sentimente de simpatie (sau antipatie) pentru cineva. A iubi pe cineva (sau a-i fi drag cuiva) ca (sau mai mult ca) ~i din cap a iubi sau a fi iubit cu ardoare. A-i fi cuiva drag ca sarea-n ~ a nu putea suporta pe cineva. A i se scurge (sau a-i curge) cuiva ~i dupa cineva (sau dupa ceva) a privi pe cineva sau ceva cu jind. A da cu ~i de cineva (sau de ceva) a observa intamplator pe cineva (sau ceva). A nu vedea (lumea) inaintea ~lor a fi foarte indispus. A(-si) da ~i peste cap a) a se comporta afectat; a cocheta; b) (a fi pe punctul de) a inceta din viata. A privi cu (sau a face, a deschide) ~ mari a privi cu mirare. A face (cuiva) ~ dulci a arunca cuiva priviri amoroase. (A fi) cu ~i in patru (a fi) foarte atent, precaut. A lua (pe cineva) la ~ a retine in memorie fapta sau vorba cuiva, pentru a i-o putea aminti (la prima ocazie). A deschide ~i cuiva a face pe cineva sa inteleaga lucrurile just. A scoate ~i cuiva a-i reprosa cuiva ceva; a-i aminti mereu de ceva din trecut. Corb la corb nu scoate ~i cei de-o teapa nu-si fac rau unul altuia. Banul e ~ul d******i banul reprezinta un indemn spre rau. 2) Facultatea de a vedea; vaz. ◊ De (sau pentru) ~i lumii pentru a salva aparentele. Sub ~i nostri a) in fata noastra, in vazul nostru; b) actualmente, in prezent. A privi cu ~ de piatra a se uita rece, insensibil. A manca pe cineva din ~ a privi cu multa dragoste pe cineva. A pierde pe cineva din ~ a inceta de a mai vedea din cauza departarii. A nu scapa din ~ a supra-veghea indeaproape; a tine sub supraveghere permanenta. A pune ~ (pe cineva sau pe ceva) a-i veni cuiva pe plac cineva sau ceva. (A spune) verde in ~ (a spune) drept in fata, fara ocolisuri, deschis. 3) Embrion vegetativ; mugur. 4) Desen care marcheaza un punct (pe cartile de joc, pe zaruri etc.). II. (in imbinari ce denumesc plante, pasari sau insecte): ~ul-boului a) planta erbacee cu tul-pina e****a, cu frunze alungite, crestate si cu flori solitare, divers colorate, dispuse in varful tulpinii; margareta; b) soi de vita de vie; c) pa-sare de talie mica, cu ciocul ascutit si cu penaj cafeniu-roscat pe spate si cenusiu-deschis pe pantece; pitulice. /<lat. oculus

A RANVERSA ~ez tranz. A da peste cap: a rasturna. /<fr. renverser

ROSTOGOL¹ ~uri n. 1) Miscare de rotire in jurul axei proprii. ◊ De-a ~ul rostogolindu-se; dandu-se peste cap. 2) Panta inclinata intr-o mina, care serveste la transportarea materialului extras prin rostogolire sau prin alunecare. /Orig. nec.

SVETER ~e n. Haina tricotata cu guler inalt, care se imbraca peste cap. /<engl., fr. sweater

TUMBA ~e f. Miscare de rostogolire a corpului peste cap. ◊ De-a ~a peste cap; de-a rostogolul. /<ngr. tumba

VALATUC ~ci m. 1) Obiect in forma de cilindru, obtinut prin infasurarea unui material flexibil; val; sul; rulou. ~ de hartie. ~ de sarma. ◊ De-a ~cul dandu-se peste cap; de-a rostogolul. 2) Material de constructie facut din lut si paie, folosit la constructia unor case taranesti. 3) pop. Unealta sau masina formata dintr-un cilindru (sau mai multi), folosita in operatiile de indesare si nivelare a pamantului; tavalug. /Din val

mata sf [At: ANON. CAR. / Pl.: mate / E: pbl fo cf. alb. mica] 1 (Pop.) Pisica (Felis domestica). 2-3 (Prc) Pui (de s*x feminin) al pisicii. 4 (Reg.; ics) (De-a) mata oarba sau de-a mata Joc de copii Si: de-a baba oarba. 5 (Pop.; ics) (De-a) mata si soarecele Joc de copii in care jucatorii sunt asezati in cerc, iar doi dintre ei, care indeplinesc rolul de mata, respectiv de soarece, se fugaresc in jurul cercului. 6 (Pop.; ics) mata de vanzare Joc de copii la priveghiul mortului, in care unul dintre jucatori incearca, dupa un anumit sistem, sa vanda celorlalti o mata reprezentata printr-o lingura. 7 (Pop.; ics) mata popii Joc de copii nedefinit mai indeaproape. 8 (Fam.; ie) a fi mata blanda A fi prefacut, ipocrit. 9 (Fam.; ie) a fi (ca o) mata plouata (sau uda) A fi fara chef, abatut. 10 (Iae) A fi rusinat, umilit. 11 (Reg.; ie) (A cumpara sau a lua, a fi etc.) mata-n sac Se spune despre un lucru pe care nu-l poti cunoaste inainte de a intra in posesia lui. 12 (Fam.; ie) A umbla (sau a prinde pe cineva) cu mata-n sac A umbla sau a prinde pe cineva cu inselaciuni. 13 (Fam.; ie) A trai (sau a se intelege etc.) ca mata cu soarecii (sau cu soarecele ori cu cainele) A fi in relatii foarte rele unii cu altii. 14 (Reg.; ie) A se stupi ca matele A nu se intelege bine. 15 (Iae) A se certa mahalageste. 16 (Pop.; ie) A fi invatat ca mata la lapte A fi rau invatat. 17 (Iae) A avea un obicei prost. 18 (Reg.; ie) A pati cinstea matei la oala cu smantana A fi batut. 19 (Reg.; ie) A se invarti ca mata in jurul oalei cu smantana A da tarcoale unui lucru sau unei fiinte care ii place. 20 (Reg.; ie) A umbla ca mata pe langa laptele fierbinte A dori ceva de care se teme. 21 (Reg.; ie) A se invarti ca mata pe langa blidul cu pasat A evita sa spuna adevarul. 22 (Reg.; ie) A trai ca mata pe rogojina A o duce rau. 23 (Fam.; ie) A trage mata de coada (sau reg., pe rogojina) A o duce greu din cauza saraciei. 24 (Reg.; ie) A nu avea nici mata la casa A fi foarte sarac. 25 (Reg.; ie) A se uita ca mata la peste A privi cu lacomie. 26 (Fam.; ie) A se uita (sau a se pricepe etc.) ca mata-n calendar A nu pricepe nimic. 27 (Reg.; ie) Matura ca mata Se spune despre un om murdar care isi ascunde murdariile. 28 (Pfm; ie) A se spala ca mata A se spala superficial. 29 (Reg.; ie) (Taci) sa nu te auda (sau ca te aude) mata Taci, ca spui minciuni pe care nimeni nu le crede nimeni. 30 (Iae) Baga de seama ce spui. 31 (Reg.; ie) A calca in urme de mata stearpa A fi indragostit. 32 (Fam.; ie) A rupe mata-n doua A fi voinic. 33 (Iae) A fi energic, hotarat. 34 (Iae) A fi vrednic. 35 (Reg.; iae) A se invoi la pret cu cineva. 36 (Reg.; ie) A se face mata A se ghemui ca o pisica la panda. 37 (Reg.; ie) A-i oua si mata A fi om norocos. 38 (Pfm) Persoana vicleana ca pisica, ipocrita. 39 (Rar; dep) Cal slab, prapadit Vz gloaba, martoaga. 40 (Ivr) Blana prelucrata a pisicii. 41 (Ir; pgn) Blana prelucrata a unor animale asemanatoare cu pisica. 42 (Reg.; lpl; gmt) Cosite la fete. 43 (Reg.; is) Mata salbatica Pisica salbatica (Felix silvestris). 44 (Inv; ic) mata de mare Specie de sarpe cu coada lunga, nedefinit mai indeaproape. 45 (Reg.; ic) mata-popii Omida mare, paroasa, colorata pe spate in negru-rosiatic, din care iese fluturele Arctia caja Si: omida-urs. 46 (Ent; reg.; iac) Cantarida (Lytta vesicatoria). 47-48 (Ent; reg.; iac) Cainele-babei (Oniscus murarius si asellus). 49 (Ent; reg.; iac) Scolopendra (Oniscus scolopendra). 50 (Ent; reg.; iac) Repede (Cicindela compestris) 51 (Pop.; ie) A se da de-a mata-popii A se da peste cap, de-a rostogolul, de-a berbeleacul. 52 (Bot.; reg.) Matisor (4) 53 (Bot.; reg.) Salcie. 54-55 (Pgn; shp) Creanga (mica). 56 (Bot.; reg.) Barba ursului (Equisetum arvense). 57 (Bot.; reg.) Papadie (Taraxacum officinale). 58 Muschi de pe scoarta copacilor. 59 Radacina aeriana a porumbului. 60 (Trs; Ban) Mat (11). 61 (Reg.) Botnita pentru vitel. 62 (Pes; reg.) Ostie. 63 (Reg.) Fiecare dintre cele doua varfuri ale scoabei. 64 (Reg.) Maner al clestelui de tras cercuri la butoaie, la putini etc. 65 (Reg.) Cleste. 66 (Prc) Carlig al clestelui de tras cercuri la butoaie, la putini etc. 67 (Mar.) Broasca in care se fixeaza sfredelul. 68 (Inv) Ancora de nava. 69 (Trs; Ban) Carlig cu mai multe brate indoite si ascutite la varf, cu care se prinde si se scoate un obiect cazut in fantana. 70 Dispozitiv de siguranta, prevazut cu un fel de gheare, care serveste la prinderea automata a coliviei dintr-o mina, cand se rupe cablul. 71 (Reg.) Lat de prins pasari. 72 (Reg.) Bucata de lemn sau de metal care prinde capriorii unei case sau care leaga diverse parti componente ale unei constructii Vz grinda. 73 (Mol; Buc) Carlig gros de fier, prins intr-o coada de lemn, care serveste la rostogolitul bustenilor impinsi pe uluc. 74 (Trs; Mol) Placa de fier cu unul sau mai multi colti, fixata pe fundul ulucului, pentru a micsora viteza bustenilor impinsi pe uluc. 75 (Reg.) Butuc greu, prins cu un capat pe o margine a ulucului si cu cellalt sprijinit pe marginea opusa, avand rolul de a micsora viteza bustenilor impinsi pe uluc. 76 (Trs; Mol) Tindeche la razboiul de tesut. 77 (Trs) Oiste. 78 (Reg.) Dispozitiv in forma de furca cu doua coarne, aplicat la inima carutei sau a carului, care impiedica vehiculul oprit pe o panta sa de-a inapoi. 79 (Reg.) lant sau curea care leaga grindeiul plugului de rotile Si: potang. 80 (Trs; Olt) Cumpana de care se leaga stavila joagarului. 81 (Trs; Olt) Dispozitiv de fier, in forma de furca, care impinge roata dintata a joagarului. 82 (Trs; Olt la joagar) Grauntar. 83 (Trs; Olt) Coada a furcii joagarului. 84 (Trs; Olt) Roata zimtata a joagarului. 85 (Trs; Olt) Fiecare din tortile care intind panza joagarului. 86 (Trs; Olt) Fiecare dintre ghearele de fier ale joagarului. 87 (Trs; Olt) Jug de lemn al joagarului. 88 (Reg.) Bucata de lemn scobit pe care se invarteste cepul grindeiului la roata morii. 89 (Trs; Mol; mpl) Patina pentru alunecat pe gheata. 90 (Reg.) Placa de fier cu colti ascutiti pe care muncitorii forestieri si-o aseaza pe talpa incaltamintei ca sa nu alunece. 91 (Reg.) Carlig de fier cu colti, cu ajutorul caruia muncitorii de la intretinerea liniilor electrice sau de telegraf se urca pe stalpi. 92 (Mar.) Cosulet care are in partea superioara un cerc prevazut cu dinti, cu care pot fi prinse cozile fructelor, la cules. 93 (Reg.) Gratar pe care se frige carne. 94 (Trs) Pirostrie pe care se pune un vas la foc. 95 (Reg.) Gratar de fier care se pune pe vatra, sub lemnele care ard, cu scopul de a le face sa arda mai bine. 96 (Reg.) Dig de proportii reduse. 97-98 (Reg.) Firida mica facuta in peretele camarii Si: (reg.) matoaca(3). 99 (Pop.; art.) Dans popular nedefinit mai indeaproape. 100 (Pop.; art.) Melodie dupa care se executa mata(99).

CAPOTA vb. I intr. (Despre autovehicule, avioane etc) A se da peste cap, a se rasturna (intrand cu partea din fata in pamant). [< fr. capoter].

CAPOTAJ s.n. Rasturnare, dare peste cap (a unui automobil, a unui avion etc.); capotare. [Pl. -je. / cf. fr. capotage].

imboi, imboiesc, vb. IV refl. (reg.) a se da peste cap, a se pravali, a se rostogoli, a veni de-a dura (de-a rostogolul, de-a-n boulea).

mucli, muclesc, vb. IV (reg. argotic) 1. in expr. a o mucli = a nu mai riposta, a tacea. 2. a lovi peste cap (cu pumnii).

piscobecea s.f. (reg.; in loc. adv.) de-a piscobecea = peste cap.

pravalac, pravalace, s.n. (inv. si reg.) 1. povarnis, panta, coasta. 2. (in loc. adv.) de-a pravalacul = de-a dura, de-a berbeleacul, de-a rostogolul, peste cap. 3. tavalug; cilindru; rola.

pringa, pringi, s.f. (reg.) fiecare dintre cele doua lemne puse de-a curmezisul peste capetele loitrelor la carul pentru transportat cereale.

cap (-pete), s. n. – 1. Extremitatea superioara a corpului omenesc. – 2. Aspect, infatisare. – 3. Minte, inteligenta, spirit. – 4. Viata, existenta. – 5. Individ, ins. – 6. (Pl.) Capital, avutie. – 7. Sef, capetenie, conducator. – 8. Partea cea mai inalta, mai importanta. – 9. Inceput, parte initiala. – 1O. Extremitate, parte extrema cu care se sfirseste ceva. – 11. Fata, avers, parte a monedei cu efigia. – 12. (Inv.) Capitol, paragraf. – 13. Pomana din 33 de colaci care se impart pentru odihna sufletului celor morti; se face de obicei chiar in ziua mortii (capul de tarina) la 6 si la 12 saptamini. – Mr. cap, capite; megl. cap, cǫp, capiti, istr. cǫpete. Lat. *capum, forma vulgara de la caput (Puscariu 269; Candrea-Dens., 236; REW 1668; DAR; Rohlfs, Differenzierungen, 51); cf. it. capo, prov., cat., fr. chef, sp., port. cabo, toate cu sensuri der. Din punct de vedere semantic, cuvintul rom. reprezinta, deci, o faza arhaica, intocmai ca sp. cabeza, fata de fr. si it. Cf. capatii, capatina, capcaun, capintortura. Pl. reproduce lat. capita (cf. om, pl. oameni). Totusi, s-a dezvoltat un pl. analogic, capi, care se foloseste numai cu sensul 7, si intr-un mod destul de oscilant: Balcescu scrie indiferent capetele armatei si capii armatei. Der. capat, s. n. (parte extrema; sfirsit, deces, moarte; bucata, fragment; extremitatea osiei carului; colac care se da de pomana pentru odihna sufletului mortilor; inv., capitol, paragraf), sing. analogic format pe baza pl. capete (ca sunet-sunete, ropot-ropote etc.); timbrul a se explica prin labiala precedenta cf. omat-ometi, fat-feti; capes, adj. (tenace; incapatinat), cuvint derivat artificial de Odobescu; capetel, s. m. (inv., inceput; capat, fragment, crimpei; colac de pomana), dim. al lui capat cu suf. -el (Dupa Candrea-Dens., 237; REW 1636 si DAR, din lat. capitellum „capsor”; dar semantismul corespunde mai bine der. pe care o sugeram); capetea (var. capatea(la), capetea, capeteala), s. f. (parte a friului care trece peste capul si botul calului), der. de la capetel (cf. cel-cea; purcel-purcea; catel-catea etc.), asa cum pe drept a observat Candrea (pentru Puscariu 277; REW 1637 si DAR, din lat. capitium al carui rezultat *capet s-a format probabil cu suf. -ea); capetenie, s. f. (capetenie, sef), de la capete, cu suf. abstract -enie; capui (var. incapui) vb. (a pune stapinire, a captura; a dota, a aproviziona; a imparti pomana numita cap sau capetel), cuvint pe care DAR; Puscariu, Dacor., I, 595 si Scriban il deriva de la mag. kapni „a capata, a obtine”, dar care nu pare posibil a fi separat de cap, cel putin cu ultimul sau sens; este totusi probabil sa se fi produs o contaminare intre cele doua cuvinte, singura care ar explica celelalte acceptii din rom. De aceeasi provenienta trebuie sa fie capuse, s. f. (mugure, mai ales de vita de vie; paduche al oilor, Melophagus ovinus; ricin, Ricinus communis), mr., megl. capusa, prin intermediul suf. dim. -us, f. -use (ca manuse, piciorus, etc.). Der. propusa de Puscariu, Dacor., I, 594, a fost acceptata de REW 1658 si DAR; cf. Rosetti, I, 113. Semantismul nu pare ca reprezinta vreo dificultate; cf. sp. capullo, pe care A. Castro, RFE, 1918, 34, il deriva de la caput si care are acelasi sens. Celelalte explicatii sint mai putin convingatoare (din bg., dupa Pascu, II, 184; de la *cap, postverbal de la capēre, su sensul de „(lucru) care se sterpeleste”, dupa Giuglea, Contributions). Alb. kepuse („capusa” si „fraga”), bg. kapus, sb. kapusa trebuie sa provina din rom. (cf. Capidan, Raporturile, 204; pentru relatiile cu alb., Philippide, II, 703 si Capidan, Meglonoromanii, 59). Der. capusi (var. incapusa), vb. (a inmuguri); capusnic, s. m. (fraguta, Cirsium oleraceum); capsuna, s. f. (fruct, Fragaria elatior, Fragaria collina). Der. acestui ultim cuvint nu lasa nici o indoiala (cf. alb. si mr. capusa „capusa” si „fraga”); pentru suf. Puscariu, Dacor., I, 593, propune -una, care nu este curent in rom (cf. REW 1668). Probabil trebuie plecat de la *capusun, cu suf. -un, cf. gargaun, si cu sing. refacut pe baza pl. Der. capsunica, s. f. (fraguta; specie de planta); capsuniu, adj. (culoarea capsunii). Capsoman, s. m. (prost, nating), pare a fi un der. expresiv de la cap, cu suf. -man, ca gogoman, hotoman etc. Der. nu este clara; poate fi vorba de o contaminare cu ngr. ϰαφο- „sarac” sau mai curind de un infix expresiv ca in cotosman.

RANVERSA vb. I. tr. (Frantuzism) A da peste cap; a rasturna. [< fr. renverser].

da (dau, dat), vb. – 1. A dona. – 2. A s*****i, a se desprinde de. – 3. A imparti cartile de joc. – 4. A atribui, a acorda. – 5. A oferi, a procura. – 6. A exprima, a comunica, a spune: a da buna ziua. – 7. A trimite,a expedia: a da o telegrama. – 8. A vinde, a pune un pret. – 9. A oferi, a propune un pret. – 10. A plati, a suporta. – 11. A comanda, a insarcina. – 12. A creste o planta. – 13. A produce, a face, a stirni. – 14. A casatori, a incuvinta casatoria unei fiice. – 15. A lovi, a palmui, a trage. 15. bis A imprima o miscare unui obiect sau unei persoane: a da vint, a da afara; a da drumul. – 16. A executa o miscare in sensul indicat de complement: a da fuga; a da inapoi; a da in laturi; a da cu piciorul. 16. bis A oferi, a pune: a da fata; a da ochi. – 17. A prezenta: a da seama. – 18. (Cu prep. cu) A se servi de un instrument, a executa o actiune prin intermediul unui obiect: a da cu bobii. – 19. (Cu din) A misca, a clatina: a da din cap. 20. (Cu in) A cadea: a da in sant; a da in gropi. – 21. (Cu in) A impinge, a pune in miscare: a da in leagan. 22. (Cu in) A fi pe punctul: a da in copt; a da in foc; a da in mintea copiilor. – 23. (Cu de) A se pomeni, a se gasi: a da de bine; a da de d****l. – 24. (Cu de) A provoca ceva: a da de furca. – 25. (Cu de, drept) A (se) preface, a trece drept. – 26. (Cu peste) A lovi, a bate: a da peste nas. – 27. (Cu peste) A descoperi, a afla. – 28. (Cu in, spre, la) A comunica, a raspunde, a privi. – 29. (Cu prin, pe) A traversa, a trece peste. – 30. (Cu pe, peste) A aseza intr-un anume fel, a situa. – 31. (Cu cu) A vopsi, a acoperi. – 32. (Cu conj. sa) A fi gata de, a incepe, a fi pe punctul de face ceva. – 33. (In constructia a-i da cu) A continua, a insista, a starui, a bate la cap. – 34. (In constructia a-i da de) A ajunge la o rezolvare, a gasi pricina. – 35. (In constructia a o da pe) A vorbi in alta limba, a o rupe pe alta limba. – 36. A cadea, a surveni (vorbind despre intemperii). – 37. A ajunge, a veni. – 38. A navali, a se arunca, a asalta. – 39. (Refl.) A se aseza, a se pune. – 40. (Refl.) A se preda, a se declara batut. – 41. (Refl.) A face o miscare (indicata de complement): a se da jos. – 42. (Refl., cu pe, in) A se dedica exercitarii a ceva sau a unui sport: a se da pe ghiata; a se da peste cap. – 43. (Refl.) A se obisnui. – 44. (Refl.) A exista, a se afla, a se produce. – 45. (Refl.) A se apropia de, a se familiariza cu. – 46. A se dedica, a se consacra. – 47. (Refl.) A adula. – 48. (Refl., cu la) A se repezi asupra, a se napusti. – Mr. dau, ded, didei, dare, megl. dau, dare, istr. dǫu, dǫt. Lat. dāre (Puscariu 487; Candrea-Dens., 470; REW 2476). Prez. presupune o forma lat. *dao in loc de do, cf. Densusianu, Hlr., 155. – Der. dare, s. f. (inv., dar, cadou; actiunea de a da; donare; farmec; bir; contributie, dijma); dat, s. n. (donare; farmec, vraja; obicei, uzanta; activ, la un bilant sau buget); datator, adj. (care da, donator; comanditar); datatura, s. f. (donare; vraja; lovitura); datina, s. f. (traditie, obicei vechi), pare a proveni din sl. dedina incrucisat cu dat, cf. dedina; indatina, vb. (a avea drept de obicei, a fi de uzanta veche). Cf. data, daravela, deda, trada.

CAPOTA vb. intr. 1. (despre autovehicule) a se rasturna, dandu-se peste cap; (despre avioane) a se prabusi, cu botul in pamant. 2. (fig.) a suferi un esec. (< fr. capoter)

RANVERSA vb. tr. a da peste cap; a rasturna. (< fr. renverser)

SAVIRA vb. I. tr., intr. (despre vehicule) a (se) rasturna, a (se) da peste cap. II. intr. (despre nave) a se scufunda. (< fr. chavirer)

DURAI, duraiesc, vb. IV. 1. Intranz. A hurui. 2. Tranz. si refl. A (se) da peste cap, de-a dura, a (se) rostogoli. – Din dura¹.

PRASTAVALA s. f. (Reg., in expr.) De-a prastavala = rostogolindu-se peste cap; de-a berbeleacul. – Postverbal al lui prastavali.

tumba (-be), s. f. – Saritura peste cap rotire a corpului in aer. – Mr. tumba, culutumba, megl. tumba. Creatie expresiva, care ar putea fi anterioara rom. (Puscariu 1770; REW 8975; Tiktin), cf. it. tombolo, fr. tomber, prov., cat. tombar, ngr. τοῦμπα. Mr., megl. nu trebuie sa se confunde cu mr. tumba „mormint”, din lat. tumba (REW 8977), cuvint care s-a pierdut pierdut in rom. Bg. tumba trebuie sa provina din rom. (Capidan, Raporturile, 213).

BATE, bat, vb. III. I. Tranz. 1. A lovi un om sau un animal in scopul de a-l pedepsi sau de a-l constrange la o actiune. ◊ Expr. A-si bare capul cu ceva = a se gandi mult la ceva. A bate capul cuiva sau a bate pe cineva la cap = a sacai, a plictisi pe cineva. A-l bate (pe cineva) gandul (sau mintea) sau (refl.) a se bate cu mintea (sau cu gandul) = a fi preocupat in mod staruitor de ceva. A-si bate gura degeaba (sau in vant) = a vorbi in zadar. A-si bate picioarele = a umbla mult. A-si bate joc de cineva (sau de ceva) = a batjocori; a necinsti. (Refl.) A se bate cu pumnii in (sau peste) cap = a se lovi peste cap in semn de mare suparare. A se bate cu pumnii in piept = a) a se lovi peste piept in semn de suparare sau de pocainta; b) fig. a se mandri, a se fuduli. ◊ Fig. (In imprecatii glumete) Bata-te norocul! ♦ A lovi usor peste umar pe cineva, pentru a-i arata bunavointa, incredere; a lovi usor o parte a corpului unui animal spre a-l mangaia. ◊ Expr. A bate palma (sau laba) cu cineva = a da mana cu cineva; p. ext. a cadea la invoiala cu cineva. 2. A izbi pe cineva de ceva. ◊ Expr. (Intranz.) A bate la ochi = a atrage privirea, atentia; a fi suspect. 3. A roade producand rani. Il bat pantofii. II. 1. Refl. A se lua la bataie; a se lupta. ◊ Expr. (Fig.) Cand se bate ziua cu noaptea = pe inserate, in amurg. ♦ A purta razboi. 2. Tranz. A birui, a invinge un dusman, o tara etc. ◊ Expr. A se da batut = a se lasa convins; a ceda. ♦ (In sport sau la jocul de carti) A castiga partida; a invinge. III. 1. Tranz. A lovi de mai multe ori un lucru cu altul pentru diferite scopuri practice. A bate ouale. A bate coasa (pentru a o ascuti). A bate covoarele (pentru a le curata de praf). A bate un cui (pentru a-l infige in ceva). ◊ Expr. Bate fierul pana-i cald = actioneaza in momentul prielnic. A bate bani = a fabrica monede de metal. A bate toba = a raspandi stiri; a nu pastra un secret. A bate toba la urechea surdului, se zice despre cei care nu vor sa asculte ce li se spune. ♦ A fixa un obiect de altul, tintuindu-l de ceva. Un cerc de aur batut cu diamante (EMINESCU). ♦ A indesa cu spata firele batelii. ♦ A da mereu cu un bat in apa unui rau, spre a scormoni pestii din ascunzatori. ♦ A juca cu pasiune un dans. ♦ A batatori pamantul. ♦ A azvarli mingea departe; p. ext. a se juca cu mingea. ♦ A juca mult carti. 2. Tranz. A umbla mult (pe un drum), a strabate. De trei nopti aceeasi cale Bate calatorul (TOPIRCEANU). ◊ Expr. A bate (pasul) pe loc = a nu realiza nici un progres intr-o actiune. ♦ A frecventa des (un loc), a cutreiera. Bateau mahalalele ziua si noaptea (GHICA). ◊ Expr. A bate campii = a vorbi aiurea, fara noima. (Intranz.) A bate in retragere = a se retrage din fata inamicului; fig. a renunta sa mai sustina cele afirmate; a retracta. 3. Intranz. A lovi cu degetul sau cu pumnul in usa, in fereastra etc.; a ciocani, a bocani. ◊ Expr. A bate pe la usile oamenilor = a cersi. 4. Refl. A se lovi unul de altul. Frunza lin se bate In codru-nflorit (ALECSANDRI). ◊ Expr. A se bate cap in cap = a fi diametral opus; a se contrazice. ♦ Intranz. si refl. (Despre valurile apei) A se izbi (de maluri etc.). IV. Intranz. 1. (Despre arme de foc) A trage; a trimite proiectilul pana la...; p. ext. (despre glas sau ochi) a ajunge pana la... ♦ (Inv.) A bombarda. 2. A face aluzie, a aduce vorba. Inteleg eu unde bate vorba lui (CARAGIALE). 3. (Reg., in expr.) A bate cu cineva = a avea simpatie pentru cineva. V. Intranz. 1. (Despre vant) A sufla. 2. (Despre ploaie, bruma, grindina) A cadea. 3. (Despre astri) A-si trimite razele pana la...; a lumina. Luna bate printre ramuri (EMINESCU). VI. 1. Intranz. A lovi, a misca dintr-o (sau cu o) parte a corpului. A bate din calcaie. ◊ Expr. A bate din (sau in) palme = a aplauda; a-si lovi palmele spre a chema pe cineva. Cat ai bate din palme = intr-o clipa, imediat. A bate din picior = a lovi cu piciorul in pamant ca intimidare sau ca amenintare. A bate cu pumnul in masa = a-si impune punctul de vedere. A bate din picioare = (despre animale) a lovi cu picioarele in pamant de nerabdare. ♦ (despre pasari, determinat prin ”din aripi”) A lovi aerul cu aripile. ♦ (Despre caini; determinat prin ”din coada”) A da, a misca din coada. 2. Tranz. (In expr.) A bate tactul = a marca, prin miscari regulate, fiecare tact al unei melodii. A bate matanii = a face matanii. 3. Intranz. si refl. (Despre inima, puls, tample) A zvacni, a palpita. ♦ Intranz. (Inv., despre aparatul telegrafic) A functiona. ♦ Tranz. (Inv.) A da o telegrama. ♦ Intranz. (Despre un organ de masina) A functiona cu smucituri din cauza unei centrari imperfecte. ♦ Intranz. si tranz. (Despre un clopot, un ceasornic etc.) A emite sunete ritmice (anuntand ceva). San Marc sinistru miezul noptii bate (EMINESCU). 4. Intranz. (Reg., despre caini) A latra. VII. Intranz. (Despre culori) A avea o nuanta de...; a da in... Parul ei lung, negru... batea in albastru (BART). – Lat. batt[u]ere.

ALIVANTA interj. 1. Exclamatie (glumeata) rostita cand cade cineva. ◊ (Adverbial, in expr.) A da (sau a cadea, a veni etc.) alivanta = a da (sau a cadea etc.) peste cap. 2. Pleaca! sterge-o! [Var.: (reg.) alivanti interj.] – It. alla banda (ngr. alla vanda) „la o parte”.

BERBELEACUL s. n. art. (In expr.) De-a berbeleacul = de-a rostogolul, peste cap.

CAP¹, (I, III) capete, s. n., (II) capi, s. m. I. 1. Partea superioara a corpului omenesc (la animale partea anterioara), alcatuita din cutia craniana si fata (la animale bot) si legata de trunchi prin gat. ◊ Loc. adv. Din cap pana-n picioare = in intregime, cu desavarsire. (Pana) peste cap = prea mult. Cu noaptea-n cap = foarte de dimineata. Cu un cap mai sus = (cu mult) mai sus. ◊ Expr. A se da peste cap = a face tumbe; fig. a face imposibilul. A da (pe cineva) peste cap = a tranti (pe cineva) la pamant; fig. a da jos dintr-o situatie, a dobori, a invinge. A da paharul peste cap = a goli paharul dintr-o inghititura. A scoate capul in lume = a iesi intre oameni, in societate. A i se urca (cuiva) la cap = a) a deveni ingamfat, indraznet, obraznic; b) a fi ametit de bautura. A nu-si (mai) vedea capul de... sau a nu sti unde-i sta capul = a nu sti ce sa mai faca, a fi coplesit de... A-si pierde capul = a se zapaci. A nu mai avea unde sa-si puna capul = a ajunge fara adapost, pe drumuri. A nu-l durea (nici) capul = a nu se sinchisi de ceea ce se intampla. A da din cap = a clatina capul (in semn de aprobare, de refuz etc.). A da (cuiva) la cap = a lovi; a omori; fig. a ataca, a distruge (cu vorba sau cu scrisul). A umbla cu capul in traista = a umbla distrat, neatent. A se da cu capul de toti peretii (sau de pereti) = a fi cuprins de desperare sau de necaz. A-si lua lumea in cap = a pleca, ratacind in lume. A-si pleca capul = a se simti rusinat, umilit; a se da invins. Cu capul plecat = rusinat, umilit; invins. Pe dupa cap = pe dupa gat, la ceafa. Batut (sau cazut) in cap = tampit, prost. Vai (sau haram) de capul lui = vai de el. A nu fi nimic de capul cuiva = a fi lipsit de calitati. A cadea (sau a veni, a se sparge etc.) pe (sau de, in) capul cuiva = a fi lovit de o nenorocire, a trebui sa suporte o serie de dificultati. A cadea pe capul cuiva = a sosi pe neasteptate la cineva (creandu-i neplaceri). A sta (sau a se tine) de capul cuiva sau a se pune pe capul cuiva = a starui fara incetare pe langa cineva. A se duce de pe capul cuiva = a lasa pe cineva in pace. (Reg.) A nu sti (sau a nu avea) ce-si face capului = a se afla intr-o imprejurare grea si a nu mai sti ce sa faca. ♦ Parte a monedei care are imprimat un chip. ♦ Parul capului. ◊ Expr. A-si pune mainile in cap sau a se lua cu mainile de cap = a se lua cu mainile de par (de necaz, de ciuda sau de deznadejde); p. ext. a-i fi necaz, ciuda, a fi deznadajduit. 2. Capatai; capataiul patului. 3. Individ, ins, om. Cate 5 lei de cap. ◊ Expr. Pe capete = care mai de care, pe intrecute. ♦ (La pl.) Capital. Am vandut cirezile Si mi-am scos capetele (TEODORESCU). 4. Minte, gandire, judecata; memorie. ◊ Loc. adj. si adv. Cu cap = (in mod) inteligent, destept. Fara cap = (in mod) necugetat. ◊ Loc. adj. Cu scaun la cap = cu judecata dreapta; cuminte. ◊ Expr. A fi bun (sau usor) la (sau de) cap = a fi destept. A fi greu (sau tare) de cap = a fi prost. A fi (sau a umbla) cu capul prin (sau in) nori = a fi zapacit, distrat. A-i baga (sau vari cuiva ceva) in cap = a face pe cineva sa creada ceva. A nu(-i) intra (cuiva) in cap = a nu putea pricepe (ceva). A lua in (sau a baga la) cap = a pricepe; a tine minte. A-i iesi (cuiva ceva) din cap = a nu-i mai sta gandul la...; a uita. A nu-i mai iesi (cuiva ceva) din cap = a-l stapani mereu (acelasi gand). A-l duce (sau a-l taia pe cineva) capul = a se pricepe. A-l duce (sau a-i sta) capul la... = a-i trece prin minte, a se gandi la... A-si bate (sau a-si framanta, a-si sparge) capul = a se gandi intens (spre a solutiona o problema). A-i deschide (cuiva) capul = a face (pe cineva) sa inteleaga ceva. A fi (sau a ramane, a umbla etc.) de capul sau = a fi (sau a ramane etc.) liber, independent, nesupravegheat. A face (ceva) din (sau de) capul sau = a face (ceva) fara a se consulta cu altcineva. A intoarce (sau a suci) capul cuiva = a face pe cineva sa-si piarda dreapta judecata; a zapaci; a face pe cineva sa se indragosteasca. A avea cap sa... = a avea posibilitatea sa..., a putea sa... ♦ (Jur.) Cap de acuzare = motiv pe care se intemeiaza acuzarea. 5. (Inv.) Viata. (Astazi in expr.) A-si pune capul (la mijloc) = a-si pune viata in joc; a garanta cu viata pentru cineva. O data cu capul = cu nici un pret. In ruptul capului = cu primejdia vietii; cu nici un pret. A-si face de cap = a face ceva ce poate sa-i primejduiasca viata; a face nebunii. 6. Compuse: a) (Entom.) cap-de-mort sau capul-lui-Adam = striga; b) (Bot.) cap-de-cocos = dulcisor¹; capul-ariciului = sovar; capul-sarpelui = planta erbacee acoperita cu peri aspri si cu flori rosii ca sangele (Echium rubrum); c) capul-balaurului = o parte a constelatiei balaurului. II. Capetenie, sef, conducator. ♦ Initiator. III. 1. Varf (al unui obiect). ♦ Extremitate sau piesa de extremitate a unui dispozitiv, instrument etc. ♦ Obiect, mecanism sau dispozitiv asemanator cu un cap (I 1), folosit in diverse scopuri tehnice. 2. Partea extrema cu care incepe sau sfarseste ceva. ◊ Cap de pod = loc aflat pe teritoriu inamic, dincolo de un curs de apa, de un defileu etc.; p. ext. fortele armate care ocupa acest loc cu scopul de a asigura trecerea grosului trupelor si a mijloacelor de lupta. ◊ Loc. adv. Cap la (sau in) cap = cu partile extreme alaturate. ◊ Expr. Cap de tara = margine de tara; hotar. (Reg.) Nu-i (un) cap de tara = nu-i nimic, n-are importanta. A sta (sau a se ridica) in capul oaselor = a se ridica stand in pat, stand asezat, sezand. 3. Partea de dinainte; inceput, frunte. In capul coloanei. ◊ Cap de an (sau de saptamana, de iarna etc.) = inceputul unui an (al unei saptamani etc.). Cap de coloana = cel sau cei care stau in fruntea unei coloane. Cap de afis = primul nume dintr-o lista de persoane afisate in ordinea valorii lor. ◊ Loc. adv. In cap de noapte sau in capul noptii = dupa ce s-a intunecat bine. Din (sau de la) cap = de la inceput; de la inceputul randului. Din capul locului = inainte de a incepe ceva; de la inceput. ♦ Partea principala, mai aleasa (a unui lucru). ◊ Expr. Capul mesei = locul de onoare la masa. 4. Partea de jos sau dindarat a unui lucru; capat; (cu sens temporal) sfarsit. ◊ Expr. A o scoate la cap = a sfarsi (cu bine). A-i da de cap = a rezolva; a invinge, a razbi. In cap = (dupa numerale) exact, intocmai. 5. Bucatica rupta sau ramasa dintr-un obiect; p. ext. lucru de mica importanta. ◊ Expr. Nici un cap de ata = absolut nimic. Pana la un cap de ata = tot. – Lat. caput.

CAPOTA, capotez, vb. I. Intranz. (Despre autovehicule) A se rasturna, dandu-se peste cap; (despre avioane) a se prabusi, intrand cu botul in pamant. – Fr. capoter.

CAPETEA, capetele, s. f. Parte a fraului alcatuita din curelele care trec peste capul si botul calului si de ale carei capete inferioare sunt prinse zabalele. [Var.: (reg.) capitea s. f.] – Din capetel.

lega¹ [At: COD. VOR.¹ 10r/12 / Pzi: leg / E: ml ligare ] 1 vt (C. i. fire, funii, fasii dintr-o tesatura etc.) A uni strans capetele printr-un nod sau cu un ochi, funda etc. pentru a forma un intreg Si: a innoda, a strange, a innadi. 2 vt (Ie) A lega gura panzei, lega nodurile, lega la gura A innoda firele de la capatul urzelii inainte de a incepe tesutul unei panze pentru a nu se destrama batatura. 3 vt (Fig; iae) A incepe cu bine un lucru sau o afacere. 4 vt (Fig; iae) A incepe sa-i mearga bine cuiva. 5 vt (Reg; ie) A lega baierile de la punga A face economii. 6 vt (Reg; iae) A deveni mai econom, multumindu-se cu un trai mai modest. 7 vt (Ivp; ie) A lega tei (sau teie) de curmei (sau curmeie) A cauta subterfugii. 8 vt (Ivp; iae) A vorbi fara temei. 9 vt A innoda sireturi, nojite etc.. pentru a incheia sau pentru a fixa incaltamintea pe picior Si: a se incalta. 10 vt (Prc; c. i. opinci, obiele) A strange pe picior cu ajutorul nojitelor. 11 vt (Reg; ie) Cat ti-ai lega nojita (sau nojitele) la un picior Foarte repede. 12 vt A face noduri, ochiuri de impletitura sau de plasa Si: a innoda. 13 vt (Ic) Ac de ~t Croseta. 14 vt (Iac) Andrea. 15 A petrece in jurul gatului cravata, pe sub gulerul camasii, fixand in fata capetele printr-un nod special executat. 16 vt (Pex) A purta cravata dupa o anumita moda. 17 vrp (D. barbati indragostiti; ie) A-i lega caltaveta A fi foarte supus femeii iubite, facandu-i toate poftele. 18 vt A pune si a innoda bani, obiecte de valoare intr-un colt de batista, basma, stergar etc.. pentru a-i pastra sau a-i lua cu sine. 19 vt (Spc) A pune si a innoda bani, obiecte de valoare intr-un colt de batista, basma, stergar etc. pentru a-i oferi ca plata, ca pomana impreuna cu obiectul in care au fost pusi. 20 vt (C. i. fire, stergare, naframe etc. de o culoare cu o anumita semnificatie) A prinde de ceva prin innodare pentru a aminti ceva sau ca semn a ceva. 21 vt (Spc; c. i. cozile impletite ale femeilor; urmat de determinarile „in cununa”, „una peste alta”) A impreuna prin infasurare in jurul capului ori prin petrecerea peste cap dintr-o parte in alta. 22 vt (Spc; reg) A innoda frunzele a doua sau mai multe fire de porumb verde pentru a face umbra. 23-24 vtr (Fig; d. prietenie) A (se) consolida. 25 vt (C. i. saci, desagi, pungi etc.) A inchide la gura, adunand marginile si innodandu-le sau strangandu-le cu o sfoara ale carei capete se innoada. 26 vt (C. i. obiecte, materii etc..) A pune intr-o invelitoare, intr-un sac, intr-o punga etc. care se strange la gura sau la margini. 27 vt (Pop; ie) Leaga sacul pana e plin Averea trebuie administrata chibzuit inca de la inceput. 28 vt (Pop; ie) In sacul ~t nu stii ce-i ~t Se spune despre o femeie insarcinata despre care nu se stie daca va naste baiat sau fata. 29 vt (Pop; ie) A lega paraua cu sapte (sau noua, zece) noduri (ate) A cheltui cu economie o suma de bani. 30 vt (Pop; iae) A fi zgarcit. 31 vt (C. i. nervi, canalele unor glande, cordonul ombilical) A obtura prin strangulare. 32 vt (C. i. documente vechi, pergamente, teancuri de foi, cutii, pachete etc.) A impacheta prin infasurare si prindere cu panglici sau sfori pentru a nu se deteriora sau pentru a fi transportate. 33 vt (Reg) A petrece funii prinse de un druc de-a lungul sau de-a latul carului incarcat cu paie etc. pentru a le presa si a le tine strans. 34 vt (Spec) A aplica o pecete pe un document, pe o scrisoare etc. pentru a o sigila. 35 vt (C. i. fire de grau, de canepa sau nuiele, vreascuri etc.) A lua si a pune laolalta, strangandu-le cu ajutorului unei chite etc. astfel incat sa nu se risipeasca, sa nu se sfarame, sa fie usor manipulate. 36 vt A incinge cu o funie etc. snopuri, manunchiuri etc. pentru a nu se desface. 37-38 vt (Pop; ie) A (nu) ~ doua in (sau intr-un) tei (prin etimologie populara trei) A (nu) pune nimic de-o parte din castigul obtinut. 39 vt (Reg; ie) A nu lega doua A nu aduna deloc bani sau avere. 40 vt (Pop; gmt; ie) Sa-i legi cu tei (intr-un curmei) si sa-i dai pe apa (sau in garla) Se spune despre doi oameni la fel de netrebnici sau de ineficienti. 41 vt (C. i. parul oamenilor) A strange la un loc cu ajutorul unei panglici, al unei funde etc., pentru a nu se imprastia in dezordine, pentru a nu acoperi ochii. 42 vt (C. i. obiecte de imbracaminte sau parti ale acestora) A aduna pe langa corp facand din doua sau mai multe parti un tot, prin innodare sau prin impreunarea capetelor, a marginilor, etc. ori cu ajutorul unui cordon, al unui brau, al unei panglici etc. ca sa nu se desfaca, sa nu alunece sau sa nu stea neglijent Si: a incinge. 43 vt (Reg; c. i. opinci, urmat de determinarea „la cioc”) A strange, a increti marginile cu o sfoara, cu o curelusa trecuta prin mai multe gauri. 44-45 vtr (D. oameni) A (se) incinge cu un brau. 46 vt (Rar; c. i. panzele corabiei) A aduna la un loc Si: a strange. 47 vt (Rar) A incepe hora. 48 vt (C. i. usi, obloane, porti etc.) A consolida prin aplicarea unor drugi, a unei sine etc. pentru a mari rezistenta ori soliditatea Si: a fereca. 48 vt (Fig; ie) A avea inima ~ta cu curele A fi nepasator. 49 vt (Fig; iae) A fi insensibil. 50 vt A strange butoaie, lazi etc. cu sine sau cercuri de fier pentru a le spori rezistenta in utilizare. 51 vt A strange cu un cerc piesele care alcatuiesc un obiect pentru a realiza un tot. 52 vr (Ivp; ie) Butia cu un cerc nicicum nu se leaga A nu putea anula un rau dintr-o data. 53 vt A intari rotile de lemn ale unor vehicole prin aplicarea unei sine peste obezi. 54 vt (C. i. carute, care) A imbraca in fier caroseria. 55 vt (C. i. mai ales obiecte de podoaba) A imbraca cu placi de metal pretios Si: a placa. 56 vt (C. i. piese de mobilier, pergamente sau acte de pret) A imbraca, prin acoperire integrala sau partiala, cu piele, cu catifea etc. pentru a proteja sau pentru a infrumuseta. 57 vt A prinde una de alta foile unei carti, prin coasere sau lipire si a-i pune scoarte Si: a brosa, a cartona, a coperta (reg) a compacta. 58 vr (Rar; d. oameni, urmat de „in zale”) A-si imbraca armura Si: (inv) a se implatosa, a se inzaua. 59 vt (C. i. obiecte dezmembrate sau piese detasabile ale unui obiect) A (re)compune prin punerea una langa alta a partilor componente sau desfacute, prin strangerea lor cu o funie, lama metalica, sarma etc. Si: (pfm) a drege. 60 vi (Ie) Viata ~ta cu ata Se spune despre existenta precara sau periclitata a cuiva. 61 vt (Inv; ie) A lega tabara (sau, rar, lagarul) A fortifica, prin diverse intarituri, in special prin care de lupta, o armata care stationeaza sau se afla in mars, pentru a impiedica intruziunea inamicului in randurile proprii. 62 (Inv; iae) A pune o armata in dispozitiv de lupta. 63 vt (C. i. obiecte de marime sau de greutate mica) A fixa pe loc sau unul de altul cu ajutorul unui lant, al unei franghii etc. pentru a nu se desprinde, pentru a nu cadea sau pentru a ramane in pozitia sau in locul dorit Si: a agata, a atarna, a prinde, a tintui. 64 vt (Ivp; spc) A construi plute, asambland trunchiuri de copaci. 65 vt (Ivp; c. i. parti detasabile ale unor obiecte precum condeiul, coasa etc..) A fi fixat in toc sau in legatoare, pentru a putea fi utilizat sau pentru a nu-l pierde. 66 vt (Spc; c. i. lastari de vita-de-vie ori tulpine ale unor plante de cultura agatatoare) A fixa pe araci Si: a araci. 67 vt (Pop; c. i. fuiorul sau caierul de lana) A pune in furca de tors o cantitate de lana si a o prinde de aceasta cu o panglica, cu o sfoara etc. 68 vt (C. i. ambarcatiuni; udp „de”, „la” care indica locul sau obiectul de care se fixeaza) A fixa prin parame Si: a acosta, a ancora. 69 vi (Mrn; ie) A lega in barba A ancora cu doua ancore ale caror lanturi sunt paralele. 70 vt (Mrn; ie) A lega la schela A opri intr-un port o corabie, fixand-o cu parame de stalpii cheiului. 71 vt (Ivr) A intinde panzele unei corabii. 72 vt (C. i. ustensile, aparate de mici dimensiuni, greutati) A fixa de o parte a corpului cu o funie, cu o curea, cu un lantisor etc. pentru a fi usor de purtat sau de folosit.. 73 vi (Reg; ie) A umbla cu ciolanele ~te la gat Se spune despre cineva care se comporta nefiresc. 74 vt (Ivr; ie) A-i ~ (cuiva) lingurile de gat A nu astepta cu masa pusa pe cineva invitat, care a intarziat. 75 vt (Ivr; iae) A lasa flamand pe cineva. 76 vt (Irg; ie) A-i ~ (cuiva) basica (sau tinicheaua) de coada A concedia pe cineva cu scandal. 77 vt (Irg; iae) A retrage cuiva bunavointa sau favoarea de care se bucura Si: a disgratia. 78 vt (Pop; ie) Soarecele nu incape-n gaura si-si mai leaga si-o tigva de coada Se spune despre oamenii care incearca sa faca mai mult decat pot. 79 vt (Fam; ie) A lega cartea (sau vornicia etc.) de gard A intrerupe o activitate. 80 vt (Reg; ie) A nu fi ~t de gard A nu fi etern sau fara sfarsit. 81-82 vtr(p) (C. i. oameni sau trupurile lor; udp „de“, „in“, „cu“) A (se) prinde unul de altul. 83-84 vtr(p) (C. i. oameni sau trupurile lor; udp „de“, „in“, „cu“) A (se) prinde unul pe altul de ceva sau de cineva. 85-86 vtr(p) (C. i. oameni sau trupurile lor; udp „de“, „in“, „cu“) A (se) atarna. 87-88 vtr(p) (C. i. oameni sau trupurile lor; udp „de“, „in“, „cu“) A (se) inlantui pentru a actiona ca o singura forta. 89 vt (Pop; ie) Bun sa-l legi la rana Se spune despre un om bland si generos. 90 vt (Pop; ie) Omul batran si nebun leaga-l de gard si-i da fan Se zice despre cel care nu mai poate fi educat sau indreptat. 91 vt (Reg; d. copii mici; ie) A fi ~t de poalele mamei A depinde total de ajutorul mamei. 92 vt (Fam; ie) A tine (pe cineva) ~t de fusta (cuiva) A fi nedeslipit de cineva. 93 vt (Pop; d. musafiri; ie) A fi ~t de scaun A nu mai pleca. 94 vt (Fig; c. i. sunete, cuvinte) A imbina in conformitate cu normele specifice unei limbi pentru a vorbi sau a citi cursiv. 95 vt (Fig; c. i. propozitii, fraze) A formula si a combina pentru a exprima ceva. 96-97 vt (Ie) A (nu) putea sa lege un cuvant, o vorba (sau vreo cateva cuvinte, vorbe) A (nu) putea rosti. 98-99 vt (Iae) A (nu) putea construi (decat) cu dificultate un enunt. 100 vt (Rar; ie) A lega vorbe fara sir A vorbi incoerent. 101 vt (Rar; ie) A nu lega doua A nu putea intelege nimic din vorbirea cuiva. 102 vt (Fig; rar; c. i. subiectul scrierii, sie a lega in stihuri“) A versifica. 103-104 vtr (D. activitati psihice, in fiziologia umana) A (se) forma. 105 vt (D. divinitate, persoane cu putere de decizie) A crea. 106 vt (Ilv; d. osti) A lega impresurare A se desfasura. 107 vr (Ivr; d. caldura) A se forma. 108 vr (Ivr; d. caldura) A se degaja. 109-110 vtr (D. cai de comunicatie, poduri etc.) A uni orase, locuri etc..aflate la o oarecare distanta unele de altele. 111-112 vtr (D. sali, camere, spatii din imobile) (A face sa comunice sau) a comunica. 113 vt (C. i. obiecte perechi, piese formate din doua parti identice) A uni prin alaturare sau prin strangere cu ajutorul unui siret, lantisor etc. 114 vt (C.i. pari, stalpi etc.) A uni pentru a ingradi sau a imprejmui ceva. 115 vt (C. i. grinzi, barne etc. folosite in constructie) A impreuna cu ajutorul cuielor sau prin incastrare. 116 vt A asambla partile componente ale unor piese din structura unor unelte agricole. 117-118 vtr (D. sprancene, linii geometrice sau ornamentale) A (se) imbina. 119 vt A (re)face conexiunea dintre vase sanguine, nervi, oase, tesuturi etc. 120 vt (Med) A sutura. 121 vr (Ivr) A se incleia. 122 vr (D. lapte) A se prinde. 123 vr (D. sirop) A se ingrosa, devenind cleios. 124 vt (Teh; c. i. conductori sau anumite piese si ansamble ale unui sistem electric, electronic sau de alt tip) A realiza o conexiune intre un element al acestuia si o sursa de alimentare Si: a conecta, a cupla, a racorda. 125 vt (Teh; spc) A instala aparatele si dispozitivele necesare conectarii la retea a unei masini, a unui aparat etc. 126 vt (C. i. piatra sau blocuri de piatra de constructie, pereti etc.) A fixa intr-un ansamblu omogen si de o mare soliditate Si: a incastra, a intepeni. 127-128 vtr (D. atomi, substante chimice sau alimente in stare fluida) A fi combinat sau a se combina cu… 129 vt A uni cuvintele cu ajutorul cratimei. 130 vt (C. i. cuvinte, propozitii, fraze) A nu marca grafic, prin spatii albe, unitatile unui enunt. 131-132 vtr (D. propozitii sau d. elemente ale acestora) (A fi in relatie sau) a se relationa cu…. 133-134 vtr (D. accentul silabic, sunete, secvente muzicale) (A fi unit sau) a se uni in chip armonios Si: a (se) armoniza. 135-136 vtr (Spc; d. cuvinte, idei, secvente narative) A (se) structura in mod logic, coerent. 137-138 vtr (Fig; c. i. oameni) A (se) aduna in aceeasi parte sau la un loc. 139 vt (C. i. lucruri, fenomene, creatii sau parti, aspecte ale acestora) A grupa pe baza unor insusiri comune ori pe baza unor aprecieri, consideratii etc. 140-141 vtr (D. regiuni geografice sau istorice) A (se) situa in acelasi plan ori in acelasi sistem. 142 vr (Ilv) A se lega prieteni A se imprieteni. 143 vr (Ilv) A se lega tovarasi A se intovarasi. 144 vr (Ilv) A se lega frati de cruce A deveni frati de cruce Si: (inv) a se infrati. 145-146 vtr (C. i. raporturi afective, de rudenie etc.) A (se) stabili o relatie de prietenie, rudenie etc. 147 vt (Fam; ilv) A ~ (o) cunostinta A cunoaste pe cineva. 148 vt (Ie) A lega vorba (sau vorba, inv, voroava) A intra in vorba cu cineva. 149 vt (D. primari, conducatori, state etc.) A intra in relatii diplomatice, politice, unilaterale etc. 150 vt (Inv; ie) A lega pacea (sau impacaciunea) A incheia pace. 151 vt (Ie) A lega cuvant A face un legamant. 152 vt (Ivr; ie) A lega tablele A ratifica un acord prin documente. 153-154 vtr (Inv) A (se) casatori. 155 vt (Ivp; ie) A-si lega viata (sau, rar, vietile) ori soarta (si viata) (de cineva) A se casatori. 156-157 vt (Ivp; ie) A fi ~t cu Duhul (sau, rar, cu cel necurat) A fi unit (cu Duhul Sfant sau) cu cel necurat. 158 vt (Ie) A-si lega destinul (soarta) de cineva (sau de soarta) destinul cuiva A impartasi aceeasi soarta, evolutie cu cineva. 159 vt (Rar; ie) A fi ~t cu vesnicia A fi predestinat vesniciei. 160 vrr (D. oameni, familii, colectivitati) A se unui in jurul aceluiasi ideal. 161 vrr (D. oameni, familii, colectivitati) A se asocia. 162 vt (D. neamuri, asezaminte) A (se) infrati. 163 vr (Rar; d. personalitati creatoare) A se asemana pe baza afinitatilor de creatie. 164-165 vtr (D. oameni, suflet, inima, minte) A fi atasat sau a se atasa de cineva. 166 vt (Rar; ie) A-si lega ochii (de ceva) A nu-si putea lua privirea de la ceva. 167-168 vtrp (Inv; ie) A lega de glie (sau de pamant, rar, de mosie) (A aduce pe cineva sau) a fi adus in situatia de rob, de subordonare din punct de vedere economic, politic si social fata de un anumit tinut, de o anumita mosie. 169-170 vti (Inv; pex; iae) A diminua sau a ingradi libertatea de miscare si de organizare a cuiva. 171 vi (Fig; urmat de „de pamant”, „de brazda”) A fi constrans sa duca o viata limitata spiritual. 172 vi A fi atasat de locul de munca, de rangul detinut sau oamenii de care depind acestea. 173 vi (Pex) A fi in subordinea sau la cheremul cuiva. 174 vr (Ivp) A se ocupa cu pasiune de ceva. 175 vt (Inv) A fi interesat de… 176 vt (Inv; c. i. nume, orgolii, functii) A-si face un merit, un renume etc. din ceva. 177 vr (Fam) A provoca la vorba, la certa, la bataie etc. prin cuvinte, gesturi, atitudini etc. sfidatoare sau violente Si: a se agata, (inv) a se alega¹, a persecuta, (irg) a agasa, a enerva, a sacai, a supara, a plicitisi, a zadari, (liv) a bate la cap, a tracasa, (reg) a se tine de capul cuiva, a se tine scai de cineva, a zahai. 178 vr (Ie) Ce te legi de (cineva)? Se spune cand o persoana nu este lasata in pace. 179 vr (Ivp; ie) A se lega de cineva ca scaiul de oaie, a se lega de capul (cuiva) A sta mereu in preajma cuiva, devenind uneori agasant. 180 vr (Rar; ie) A se lega de coada (cuiva) A se tine dupa cineva. 181 vr (Ivr; ie) A-si lega unul si altul gura (de cineva) A barfi. 182 vr (Pop; d. dor, dragoste, boala etc.) A pune stapanire pe… Si: a se aprinde, a se lipi. 183 vr (Ivp; d. blesteme, vraji) A se adeveri. 184 vr (Ie) ~-s-ar moartea de…! Blestem prin care se doreste moartea cuiva. 185 vt A acosta o persoana de s*x opus, cu intentia de a o seduce sau de a abuza s*xual de ea. 186 vt A face avansuri cuiva intr-un mod nepermis Si: a hartui s*xual. 187-188 vtr A pretinde pe nedrept ceva. 189-190 vtr A (se) folosi (de) ceva drept pretext pentru a face scandal, a se razbuna, etc. 191 vt (C.i. fenomene, procese, obiecte etc. aparent disparate) A fi in stransa conexiune cu… 192 vt (C. i. notiuni, concepte etc.) A fi in mod strict corelat cu …Si: a se corela, a se interconditiona. 193 vt (C. i. activitati, procese, fenomene etc.; udp „de“) A determina. 194 vt (C. i. activitati, procese, fenomene etc.; udp „de“) A conditiona. 195 vt (Pex; c.i. activitati, procese, fenomene etc.; udp „de“) A influenta. 196 vt (C. i. oameni) A depinde de… 197-198 vtr (C. i. rezultatele unor activitati intelectuale sau artistice si consecintele unor fenomene, procese etc.; udp „cu“, „de“) A (se) asocia cu... 199-200 vtr (C. i. produse ale unor activitati creatoare, urmarile unor fapte, procese etc.) A (se) fundamenta. 201-202 vtr (Pex; c. i. produse ale unor activitati creatoare, urmarile unor fapte, procese etc.) A (se) explica prin… 203-204 vtr (Ie) A(-si) lega numele (de ceva) A (se) face cunoscut prin ceva. 205-206 vtr (Iae) A i (se) asocia reputatia cu ceva. 207 vt (C. i. opinii, idei etc. sau efecte, rezultate etc.) A desprinde pe cale de consecinta Si: a decurge, a deriva. 207 vrr (D. credinte, cunostinte, anecdote, povesiri, traditii etc.; udp „de“) A se referi la... 208 vrr (D. credinte, cunostinte, anecdote, povesiri, traditii etc.; udp „de“) A trimite la…. 209 vt (C. i. oameni) A imobiliza pe cineva cu ajutorul unei funii, al unui lant, al unor catuse Si: a fereca, a incatusa, a inlantui, a pune in fiare. 210 vt (Spc; c. i. persoane urmarite, delincventi etc.) A lua prizonier Si: a aresta, a captura, a inchide, a intemnita. 211 vt (Ie) A ~ (pe cineva) fedeles (sau burduf, butuc, bute, cobza, nod, snopi, ivr, ca butuc) A imobliliza complet pe cineva prin legaturi (89) foarte bine stranse. 212 vt (Ie) A ~ (pe cineva) spate in spate (sau la spate) A imobilza intr-o singura legatura trupurile a doi oameni asezati spate la spate. 213 vt (Fig; ie) A ~ (pe cineva) de maini si de picioare A imobiliza total pe cineva. 214 vt (Fig; pex; iae) A priva pe cineva de libertatea de miscare sau de actiune. 215 vi (Fam; ie) A fi nebun (sau, rar bun) de ~t A fi bolnav psihic, aflat intr-o criza de agitatie psiho-motorie. 216 vi (Fam; iae) A se comporta ca un nebun. 217 vt (Inv; c. i. condamnati) A imobliza, prin fixarea cu diverse legaturi, de unul sau de doi stalpi, de cozile a doua camile, de varfurile a doi copaci, etc. pentru a pedepsi, pentru a supune la cazne sau pentru a ucide Si: a tintui. 217 vt (Rar; ie) A ~ (pe cineva) la stalpul infamiei A condamna pe cineva in public Si: a blama. 218-219 vtr (Fig) A (se) incurca. 220-221 vtr A (se) prinde in cursa. 222 vt (Ivp) A lua in stapanire Si: a supune. 223 vrp (Fig) A fi tinut in loc. 224 vrp (Fig) A fi impiedicat. 225 vt (Fig; ie) A lega mainile A lipsi de puterea de a actiona. 226 vt (Inv; ie) A fi cu mainile ~te la piept A-si impreuna mainile in semn de cucernicie sau de neputinta. 227 vt (Inv; pex; iae) A fi uluit. 228 vt (Ie) A lega limba (sau gura) cuiva A impiedica pe cineva sa vorbeasca. 229 vt (Iae) A reduce la tacere pe cineva. 230-231 vtr (Ie) A i (se) lega cuiva limba (A face sa nu mai vorbeasca sau) a nu mai putea vorbi Si: a amuti. 232-233 vtr (Spc; iae) A nu mai putea vorbi din motive de boala. 234 vt (Fam; ie) Leaga-ti gura (sau clanta, fleoanca, leorpa, troampa)! Nu mai vorbi. 235 vt (Rar; ie) A-i ~ (cuiva) fierul A impiedica pe cineva sa mai lupte, blocandu-i miscarea spadei Si: a dezarma. 236 vt (Inv) A impiedica miscarea unei roti. 237 vt (C. i. animale domestice, rar, pasari; udp „cu“, „de“, „la“) A fixa printr-un lant, printr-o funie etc. petrecuta pe dupa o parte a corpului, pentru a mana in directia dorita ori pentru a impiedica sa fuga. 235 vt (Ie) A (-si) ~ magarul (sau samarul) de gard A se imbogati in urma slujbei pe care o are. 236 vt (Rar; ie) A-si lega calul (reg, caii) A se linisti. 237 vt (Reg; ie) A lega cainele la gard A se lauda in mod justificat. 238 vt (Fam) A lega cateaua, leaga-ti cateaua (sau haita)! A se opri din vorbit. 239 vr (Pop; d. pesti) A se prinde in undita, navod etc. 240 vrr A se obliga sa indeplineasca sau sa respecte conditiile sau termenii unui contract, ai unei conventii etc. 241 vrr A cadea de acord Si: a se invoi. 242 vr (Pop) A paria. 243 vr (Pop; spc; d. calusari) A se constitui in formatie in urma unui juramant Si: a se jura. 244 vt (Udp „cu“, „prin“, „de“) A fi constrans prin ceva fata de cineva sau ceva. 245 vt (Udp „cu“, „prin“, „de“) A fi dator. 246 vt (Ie) A spune cuvinte care leaga A-si lua un angajament fata de cineva cu ocazia logodnei sau casatoriei. 247 vt (Spc) A pune drept zalog Si: (pop) a chiezasi. 248 vt (Inv; c. i. dari, impozite etc., legi, dispozitii etc.) A institui si a face sa intre in vigoare. 249 vt (Ivr) A fixa un legamant care implica un anumit tip de credinta morala. 250 vt (Bis; ivp; c. i. sarbatori sau posturi din calendarul crestin) A institui prin hotarare sinodala zilele de sarbatorire ale unui sfant si zilele sau perioadele de timp in care crestinii sunt datori sa posteasca. 251 vt (Pop) A impune o interdictie Si: a interzice. 252 vt (Inv) A anula printr-o lege (33), amendament etc. o dare, un impozit, etc. 253 vt(a) (Bis; ioc a dezlega; d. apostoli, preoti etc.) A opri, prin anumite dispozitii, reguli, canoane, etc., de la anumite fapte, conduite etc. Si: a interzice. 254 vt(a) (Bis; pex; ioc a dezlega) A lipsi de iertare abaterile de la canoanele instituite si pe oamenii care se fac vinovati de ele. 255 vt(a) (Bis; spc) A nu dezlega pacatele cuiva. 256 vt(a) (Pex; inv; d. oameni, institutii etc. cu mare influenta sau putere de decizie) A dispune dupa bunul plac de putere, de prerogativele etc. unei functii, meserii etc. 257 vt(a) (Fig; pop; icr a dezlega) A vraji pe cineva. 258 vt(a) (Fig; pop; icr a dezlega) A descanta de ceva pe cineva. 259 vt (Pex; ivp; c. i. oameni, sentimente, privirile acestora etc.) A aduce in imposibilitate de a actiona sau de a functiona normal. 253 vt (Ivp; c. i. barbati, trupul, virilitatea acestora) A face impotent prin farmece. 254 vt (C. i. miri, sau unirea s*xuala dintre acestia) A impiedica, prin vrajitorie sa se produca. 255 vt (C. i. ploaie, vant, furtuna) A opri, prin vraji, descantece, sa survina. 256 vt (C. i. ploaie, vant, furtuna etc.) A face prin vraji sa se abata asupra unui anumit tinut. 257 vt (Ivr; c. i. un ritual magic, o vraja, efectele acestora) A opri sa se produca Si: a anula, a desface, a suprima. 258-259 vtrp (Ie) A ~ (cuiva) drumul A impiedica pe cineva sa mearga pe unde doreste. 260-261 vtrp (Iae) A zadarnici planurile cuiva. 262 vt (Pop; c. i. bani, comori, etc.) A fi sub puterea unui blestem. 263 vt A acoperi, de obicei prin infasurare, cu ajutorul unei bucati de panza, a unei naframe etc. pentru a proteja. 264 vt (Spc) A acoperi gura, ochii pentru a impiedica pe cineva sa vada, sa vorbeasca etc. 265-266 vtr (D. femei) (A fi imbrobodit sau) a se imbrobodi. 267-268 vtr (D. barbati, urmat de „turceste“) (A fi infasurat sau) a-si infasura capul, dupa moda orientala, cu un sal, un turban etc. 267 vt (Ie) A-si lega capul cu…, a-si lega de cap necaz (sau nevoie) A se casatori. 268 vt (Iae) A-si complica existenta. 269-270 vti (Ie) A-si lega ochii, a lega la ochi A (se) amagi. 271-272 vti (Iae) A(-si) face iluzii. 273-274 vti (Spc; iae) A fermeca. 275 vt (Pop) A acoperi cu un val, basma etc. capul miresei in cadrul ceremoniei de nunta, in semn de trecere a acesteia in radul nevestelor. 276 vt A acoperi cu ceva corpul unei fiinte sau parti ale acestora pentru a le proteja. 277 vt (Reg; c. i. stoguri, clai, capite de fan, paie, etc.) A acoperi varful cu ceva pentru a proteja de umezeala, de vant etc. 278 vt A ingriji o rana sau pe cineva bolnav prin aplicarea de pansamente, comprese, bandaje Si: a bandaja, a pansa. 279 vr (Fam; ie) A se lega la cap fara sa-l doara A-si crea complicatii, greutati inutile. 280-281 vtrp (Pop) A (se) trata. 282 vt (Pop) A alina o durere sufleteasca. 283 vi (Ivp; d. plante de cultura, florile acestora) A se afla in perioada de fructificatie Si: a face fructe. 284 vi (Ie) A lega sec A nu rodi. 285 vi (Spec; d. varza) A face capatana. 286 vi (Ivp; d. pomi altoiti) A da nastere la tulpini secundare. 287-288 vir (D. roade, fructe etc.) A incepe sa se dezvolte, trecand de la stadiul de floare la cel de fruct. 289 vi (Pan; d. animale) A concepe. 290 vi (Rar; d. anumiti compusi chimici) A se solidifica in prezenta unui reactiv. 291 vr (Fig; d. oameni) A deveni mai vanjos Si: a se intari.

DA² (lat. dare) vb. I I. Tranz. 1. A inmana cuiva ceva; a oferi, a intinde. 2. A pune cuiva ceva la dispozitie, a darui, a preda cuiva ceva. * Loc. A da cu chirie = a inchiria. A da in (sau cu) arenda = a arenda. A da (unui lucru) o valoare = a atribui, a asocia (unui lucru) o valoare. A da in primire = a preda. ♦ A atribui, a repartiza cuiva ceva spre executare. 3. A incredinta pe cineva in grija cuiva. ◊ Expr. A da in judecata = a chema o persoana in fata unei instante judecatoresti in calitate de parat. 4. A pune pe cineva la dispozitia cuiva. ◊ Expr. (Pop.) A da o fata dupa cineva (sau cuiva) = a casatori cu... 5. A renunta la ceva sau la cineva in schimbul a...; a face schimb. ◊ Expr. (Fam.) Refl. A nu se da pe cineva = a se considera superior cuiva. ♦ A oferi, a plati. ♦ A vinde. 6. A jertfi, a sacrifica. ◊ Expr. A-si da viata = a-si jertfi viata (din devotament); a se sacrifica. 7. A arunca, a azvarli. ♦ A trimite pe cineva undeva pentru o anumita indeletnicire. 8. A aseza, a orienta ceva intr-o anumita pozitie sau directie. * Expr. A da (ceva) peste cap = a) a lucra ceva superficial; b) a strica, a distruge. 9. A da pe piatra = a ascuti. A da la rindea = a netezi cu ajutorul rindelei. A da la ziar = a publica sau a face sa se publice la ziar. A da la lumina (sau la iveala, in vileag etc.) = a) a descoperi, a arata; b) a publica o scriere. A da viata = a naste; a fauri; fig. a anima, a insufleti. A da o lupta, o batalie etc. = a purta o lupta, o batalie etc.; (refl., despre lupte) a se desfasura. A da raspuns = a raspunde. A-si da sfarsitul (sau sufletul, duhul) sau obstescul sfarsit = a muri. A da (un) examen = a sustine un examen; fig. a trece cu succes printr-o incercare. A da seama (sau socoteala) = a raspunde de ceva. 10. (Despre sol, plante, animale etc.) A produce, a face. ♦ (Despre oameni) A crea, a produce, a emite. 11. A provoca, a prilejui, a pricinui, a cauza. 12. A ingadui, a permite, a lasa. ♦ A-si da seama = a se lamuri, a pricepe. II. Intranz. 1. A face o miscare (repetata) constienta sau reflexa. Da din aripi. ♦ Intranz. si tranz. A o tine intruna, a nu se opri (din mers, din vorba etc.). 2. A spala, a unge, a vopsi cu... 3. A lovi, a izbi, a bate. ♦ A se lovi, a se atinge de ceva, a ajunge pana la... 4. A o lua, a porni spre..., a o apuca, a se duce catre... ♦ A trece pe la..., a se abate. 5. A ajunge la..., a gasi, a afla, a intalni. ◊ Expr. A da de fund = a ajunge la capat, la sfarsit. 6. (Despre o suparare, un necaz etc.) A veni peste cineva pe nepregatite, a-l surprinde. 7. (Despre oameni) A ajunge intr-un anumit loc; (despre drumuri) a se impreuna cu alt drum, a ajunge la... ♦ (Despre ferestre, usi, incaperi etc.) A avea vederea spre..., a se deschide spre... 8. A intra, a cadea in... 9. A da in clocot (sau in unda) = a incepe sa fiarba, sa clocoteasca. A da in parg (sau in copt) = a incepe sa se coaca, sa se parguiasca. 10. (Despre frunze, muguri etc.) A iesi, a se ivi, a aparea. 11. A-i da (cuiva) lacrimile = a incepe sa planga. A-i da (cuiva) sangele = a incepe sa sangereze. 12. (Despre lichide) A da pe-afara (sau peste etc.) = a iesi afara din vas din cauza cantitatii prea mari. 13. (Despre anotimpuri, fenomene atmosferice etc.) A veni, a se lasa, a se face. 14. A se apuca de..., a incepe, a fi pe punctul de a... Da sa plece. III. 1. Refl. si intranz. (Urmat de determinari locale) A merge, a se duce, a veni. ♦ Expr. A (se) da indarat (sau inapoi) = a se retrage; fig. a se sustrage de la ceva, a ezita. 2. Intranz. A se deda la..., a fi inclinat spre... 3. Refl. (Urmat de determinari ca: „pe gheata“, „in leagan“ etc.) A se deplasa (lunecand, leganandu-se). ♦ Expr. A se da in vant dupa... = a depune toate eforturile pentru a obtine ceva; fig. a tine mult la cineva sau la ceva. 4. Refl. A adera la ceva, a se alatura cuiva; a se acomoda dupa cineva sau ceva. 5. Refl. A ceda, a se supune. 6. Refl. A se da drept... = a voi sa treaca drept...

dau, dat, dare v. tr. (lat. dao [ild. do], dedi, datum, dare; it. dare, pv. cat. sp. pg. dar. Dadeam [vechi dam]; dadui [vechi dedei, dedesi, dede, dederam, dederati, dedera, iar azi mai rar detei, detesi, dete, deteram, deterati, detera]; sa dau, sa dea [mold. sa deie]; da, nu da, dea [mold. deie]. P. forma cp. cu stau. – V. cred, perd, vind, ascund). Intind, ofer: a da de pomana bani saracilor. Ofer, platesc: dau un franc pe un cutit. Fac, produc: gaina face oua, vaca vitei, stejaru ghinda. Predau, remit: a da un hot pe mina politiii; a da o scrisoare in primirea, in sama, in mina cuiva. Caut, incerc: dadea sa vorbeasca si nu putea. Misc, imping: dau scaunu mai incolo. Ung, spoiesc, vapsesc, sulemenesc: dau cizmele cu vax, dau paretii cu var, dau gardu cu verde, mitocanca se daduse cu ros. Dau jos, scobor: dau jos ceva din pod. Rastorn: dau jos scaunele fugind. Dau inapoi, restitui: dau inapoi ceia ce eram dator. Imping inapoi: dau inapoi un ceas (adica minutarele lui). Dau in ainte, 1) imping in ainte: dau in ainte un ceas (adica minutarele lui); 2) intrec, is superior: a da cuiva mult in ainte (E o expresiune de la joc [popice, biliard s.a.] cind un adversar tare da celui mai slab cite-va puncte de la el, iar el incepe mai de jos). Dau ascultare cuiva, ma supun lui, il ascult. Dau (sau pun) vine pe cineva, il acuz, il invinovatesc. Dau navala, navalesc. Dau ordin, ordonez, poruncesc. Dau faliment, devin falit. Dau un copil la carte, la scoala, il trimet la scoala. Dau la jurnal, public in jurnal. Dau un copil la stapin, il fac servitor. Dau ceva pe foc, arunc in foc. Dau pe git, inghit, beau: dau vinu pe git. Dau pe girla, arunc in girla, (fig.) arunc ca lucru fara valoare. Dau afara, exclud, elimin. Dau pe bete, pe brinci afara, exclud trintind pe cineva la pamint. Dau de-a dura, rostogolesc. Dau pe scara, alung dind jos pe scara. Dau d******i, ucid, (fig.) renunt la ceva: da-o d******i de carte! Dau cartile (de joc), le impart. Dau cep unui butoi, il gauresc si incep a bea din el. Dau credinta (crezare) cuiva, unui lucru, ma incred. Dau cuiva cuvintu, dau dreptu de a vorbi intr’o adunare. Dau dreptate, recunosc ca are dreptate. Dau medicamente, administrez medicamente. Dau drumu, las liber. Dau (sau bag) groaza in dusmani, ii ingrozesc. Dau dosu, intorc spatele, fug de frica. Dau pe cineva de rusine, nu ma arat la inaltimea laudelor lui, il fac de ris. Dau de gol, demasc, tradez. Dau pe fata, denunt, divulg. Dau bani in ainte, platesc in ainte. Dau mina cu cineva, il salut dind mina. Dau cuiva buna ziua, il salut cu vorba de „buna ziua”. Dau cinstea pe rusine, in locu cinstii ma incarc de rusine. Dau cuiva (bani) de cheltuiala, (fig.) ii trag o bataie. Dau bir cu fugitii, dezertez. Dau pace, las in pace, nu nelinistesc. Dau o pedeapsa, o palma, aplic o pedeapsa, o palma. Dau un tipet, tip. Dau gura (sau o gura) cuiva, il strig. Dau o gurita, un bot (fam.), il sarut. Dau de stire, anunt. Dau tita, alaptez. Dau de zestre cuiva ceva, il inzestrez cu ceva. Dau viata, vivifiv, fac viu. Sa dea Dumnezeu, sa faca Dumnezeu! Dau sama, expun socoteala. Imi sau sama, sint conscient, inteleg. Imi dau sfirsitu, mor. Imi da mina sa fac ceva, om cu ce (curaj, bani), pot, indraznesc. V. intr. Misc: a da din umeri, din cap, din coada, din picior. Lovesc, descarc o arma: dau cu pumnu, cu ciomagu, cu pusca, cu tunu in ceva. Arunc, intind: dau cu ciorpacu, cu plasa (ca sa prind peste). Incoltesc, germinez: plantele dau vlastare, muguri. Navalesc: stati mai incet, ca nu dau (subint. navala) Turcii si Tatarii! Intru: a dat moartea in gaini. Cad: calu omu a muncit pin’a dat in bot, in genunchi. Conduc la, raspund: fereastra, cararea da da in gradina. A iesi, a tisni (vorbind de materiile f****e, de lava unui vulcan s.a.): ui-te ce da din acest copil dac’a mincat atitea fructe! Fig. A vorbi lucruri surprinzatoare: acest copil era odata tacut (ori prost) dar acuma uite ce da din el! Dau in, cad in: a da intr’o groapa in cursa. A da in gropi (de prost), a fi foarte prost. A da in clocote, in fert, in unda, a incepe sa clocoteasca, sa fearba. A da in foc (apa, laptele), a se unfla si a se revarsa afara din vas. A da in muguri, in copt (un arbore), a incepe sa faca muguri, sa se coaca. A-ti da in teapa, in petec (Iron.), a-ti face vechiu obicei: Tiganu, chear imparat s’ajunga tot isi da in teapa. Dau in carti (sau cu cartile), in bobi (sau cu bobii), ghicesc cu cartile, cu bobii. Dau de sau peste, aflu, nemeresc, intilnesc, ma izbesc de: a sapat pin’a dat de apa, a mers pin’a dat de prietenu lui, a cautat pin’a dat peste ce a dorit. A dat de d***u, de belea, a-l intilni pe d***u, a te izbi de o neplacere. A da inainte (cu vorba, cu betia, cu vinu), a continua. A da inapoi, a scadea, a regresa. A da pe la cineva, a trece, a veni pe la el. A da din umeri, a sta nepasator. A bate din buze, a fi pacalit, a nu avea ce- ti trebuie. V. refl. Ma las prada in voia cuiva: ma dau somnului. Ma raped: acest cine se da la om (Nu te da, nu te lasa! se zice cind te prefaci ca-ti opresti cinele sa nu muste pe cineva, dar pe ascuns il amuti contra lui). Cedez, ma dau invins, ma predau: nu te da! Ma dau invins, prins, ma predau, recunosc ca-s invins; ma dedau: ma dau studiului, betiii. Ma dau jos, ma scobor, descind. Ma dau in laturi, ma retrag, (fig.) nu ma amestec, nu ajut. mA Dau dupa vint, ma conduc dupa cum cer imprejurarile. Ma dau dupa perdea, ma ascund, fug de de raspundere. Ma dau pe brazda, ma acomodez, ma deprind, ma imblinzesc. Ma dau peste cap, fac pe d***u’n patru, fac tot posibilu. Ma dau de (sau drept), ma pretind: a te da de (sau drept) patriot.

FELON, feloane, s. n. Pelerina scurta pe care preotul o imbraca (pe cap) peste celelalte vesminte, cand oficiaza slujba. – Din sl. felonu.

PERUCA, peruci, s. f. Obiect confectionat din par, din lana, din fire sintetice etc. si purtat pe cap, peste sau in locul parului natural. – Din fr. perruque, it. perrucca.

PUISOR¹, (1) puisori, s. m., (2, 3) puisoare, s. n. 1. S. m. Diminutiv al lui pui¹; puiulet, puiut. 2. S. n. (Reg.) Donita mica. 3. S. n. Perna mica, care se asaza sub cap (peste o perna mare); puiut. [Pr.: pu-i-] – Pui¹ + suf. -isor.

CODREANU, Irina (1896-1985, n. Bucuresti), sculptorita romana. Stabilita in Franta (1919). Eleva a lui Bourdelle si Brancusi. Tinde spre forme epurate, sintetice, preocupata in acelasi timp de finisarea pretioasa a materialelor („peste”, „cap de chinezoaica”).

TACLIT, taclituri, s. n. (Inv.) Bucata de stofa sau de matase vargata, cu care se legau boierii la cap sau peste mijloc, dupa moda turceasca. – Din tc. taklit.

CAGULA s.f. 1. Mantie cu gluga purtata de calugari. ♦ Tip de gluga (cu deschizaturi pentru ochi). 2. Parte a unei masti de gaze alcatuita din foaia de cauciuc care acopera capul, trecand peste urechi. [< fr. cagoule].

CAGULA s. f. 1. mantie cu gluga purtata de calugari. ◊ gluga (cu deschizaturi pentru ochi). 2. parte a unei masti de gaze, din cauciuc, ce acopera capul, trecand peste urechi. (< fr. cagoule)

SCORPENIDE s. f. pl. familie de pesti cu capul cu tepi, adesea veninosi: scorpena. (< fr. scorpenides)

GUVID, guvizi, s. m. Nume generic dat unor specii de pesti mici, cu capul mare, latit, si cu corpul subtiat spre coada (Gobius). ◊ Guvid mare = strunghil. – Din ngr. guvidi.

HIPOCAMP, hipocampi, s. m. 1. Animal fabulos, din mitologie, cu cap de cal, cu doua picioare si cu coada de peste, care tragea carul lui Neptun. 2. (Iht.) Mic peste marin cu capul asemanator cu cel al calului; cal-de-mare, calut de mare (Hippocampus hippocampus). – Din fr. hippocampe.

BOU ~i m. 1) Taur castrat, folosit ca animal de tractiune si, mai ales, pentru carne. ◊ A lucra ca un ~ a lucra mult si din greu. A scoate (pe cineva) din ~ii lui a scoate (pe cineva) din fire; a enerva. ~ii ara, caii mananca se spune in cazul cand unii muncesc, iar altii trag foloase. A-si baga (sau a-si pune) ~ii in jug (sau in plug) cu cineva a colabora cu cineva. 2) fig. depr. Barbat prost. 3): ~-de-balta (sau -de-apa) a) specie de broaste cu pete rosii sau galbene pe pantece; b) specie de batlan cu gatul alb si cu penajul galben-verzui pe spate si negru pe cap. ~-de-mare peste marin, de talie mica, de culoare cafenie sau cenusie-inchisa. ~-de-noapte bufnita. ~ul-domnului a) radasca; b) buburuza. [Monosilabic] /<lat. bovus

CALUT ~i m. (diminutiv de la cal) 1): ~-de- mare peste marin avand capul asemanator cu cel al calului. 2) Insecta din familia lacustei. /cal + suf. ~ut

GUVID ~zi m. 1) la pl. Familie de pesti marini de talie mica, avand corpul mult subtiat spre coada si capul mare, turtit. 2) peste din aceasta familie. /<ngr. guvidi

DIPLODOCUS s.m. Dinozaurian erbivor lung de peste 25 m, avand capul foarte mic, cu dinti subtiri si mici, cu gatul si coada foarte lungi. [Var. diplodoc s.m. / < fr. diplodocus].

DIPLODOC s. m. dinozaurian erbivor fosil, superior, de peste 2⁵ m, avand capul foarte mic, cu dinti subtiri si mici, cu gatul si coada foarte lungi. (< fr. diplodocus)

PLACODERMI s. m. pl. subclasa de pesti fosili avand capul acoperit cu placi osoase si cornoase. (< fr. placodermes)

ZGLAVOACA, zglavoace, s. f. peste mic cu capul mare si turtit, cu corpul ingust, fara solzi, raspandit in apele de munte (Cottus gobio). [Var.: zglavoc s. m.] – Bg. glavoc.

anfiox m., pl. csi (vgr. amphioxos, ascutit la capete). Zool. Un peste cu un organizm foarte simplu si fara creier si care formeaza treapta de la ascidii la vertebrate. – Fals amf-.

CORB, corbi, s. m. 1. Pasare semirapitoare, omnivora, mai mare decat cioara, cu penele negre, cu ciocul si picioarele puternice si cu penajul negru cu luciu metalic; croncan (Corvus corax). ◊ Expr. Negru ca corbul (sau ca pana corbului) = foarte negru. 2. Compuse: (Ornit.) corb-albastru = dumbraveanca; corb-de-mare = cormoran; corb-de-noapte = pasare cu capul si ceafa negre, cu spinarea cenusie si cu pantecele alb-cenusiu.(Nycticorax nycticorax). 3. peste de mare cu capul mare si botul gros, rotunjit, de culoare bruna (Corvina nigra). 4. (Art.) Numele unei constelatii din emisfera australa. – Din lat. corvus.

DRAGONET s. m. peste marin frumos, cu capul turtit si ochii iesiti in afara, in Stramtoarea Manecii si in Atlantic. (< fr. dragonnet)

MUGILID, mugilide, s. n. (La pl.) Familie de pesti marini care au solzi si pe cap (Mugilidae); (si la sg.) peste din aceasta familie. – Din fr. mugilides.

STARC, starci, s. m. Nume dat mai multor specii de pasari de balta cu ciocul, gatul si picioarele lungi si de obicei cu un smoc de pene pe cap (care se hranesc cu peste). ◊ Starc cenusiu = batlan. – Din sl. struku.

FOAC, foaci, s. m. peste cu corpul alungit, cu capul prelung si curbat si cu aripile rosietice (Squalius leuciscus). – Et. nec.

OCHEANA, ochene, s. f. peste lung de 20-30 cm, cu capul mic, cu partea dorsala cenusie-albastrie, iar cea ventrala alba si cu aripioarele rosii; babusca (Rutilus rutilus). ♦ Rosioara. [Var.: (reg.) ochean s. m.] – Ochi¹ + suf. -ean.

BABOI ~ m. 1) peste dulcicol, de talie mica, avand corpul de culoare cenusie-cafenie, cu cap mare si turtit. 2) Orice peste dulcicol marunt. [Sil. ba-boi] /<bulg. baboj

DESTUL¹ adv. 1) Intr-o masura satisfacatoare; atat cat trebuie; de ajuns. 2) (cu valoare de interjectie) Ajunge! Stop! 3) Cu prisosinta; peste masura. A bate ~ la cap. A muncit ~ o viata intreaga. /de + satul

PLATICA¹ ~ci f. peste de talie medie, cu capul mic si cu corpul plat, de culoare cenusie-intunecata, avand reflexe aurii. /<bulg. platika

ACIPENSERIFORME s. f. pl. ordin de pesti rapitori, cu schelet cartilaginos, capul conic si corpul alungit, cu cinci siruri de placi osoase: sturionii. (< fr. acipenseriformes)

BLENIIDE s. n. pl. familie de pesti marini viu colorati, cu capul turtit in partea superioara, botul scurt si aripioara dorsala foarte lunga: corosbina sau catelul-de-mare. (< fr. blenniides)

CIRPA (‹ bg., scr.) s. f. 1. Bucata de pinza sau de stofa veche, folosita de obicei in gospodarie in diverse scopuri (stergerea prafului etc.). ♦ Fig. Om fara personalitate, pe care il poate folosi, umili etc., oricine. ♦ (Pop.) Scutec. 2. Deseuri textile folosite ca materie prima in industria hirtiei. 3. Pinza subtire, lunga de peste doi metri, purtata pe cap de femeile din sudul Transilvaniei. ♦ Basma triunghiulara din pinza industriala sau tesuta acasa, impodobita pe margine cu dantela, specifica portului popular din zonele de cimpie din E si S Romaniei.

SÃO TOME [sãu tume] 1. Ins., apartinand Statului São Tome si Principe, situata in Oc. Atlantic (G. Guineii), pe Ecuator, la c. 200 km de tarmul vestic al Africii; 836 km²; 49 km lungime; 30 km latime max. Tarmuri abrupte si slab fragmentate. Relief muntos de origine vulcanica, cu multe cratere (Pico de São Tome, 2.024 m, Pinheiro, 1.575 m s.a.). Descoperita de navigatorii portughezi Pedro Escobar si João Gomes de Santarem in 1470 si declarata provincie de peste mari a Portugaliei in 1522. 2. cap. R.D. São Tome si Principe, situata la NE ins. São Tome, port la G. Guineii; 51,8 mii loc. (2001). Pr. centru politic, economic si comercial al tarii. Aeroport Ind. alim. Productie mestesugareasca. Exporta cacao, cafea, ulei de palmier, copra. Fundat in jurul anului 1500 de colonistii portughezi.

crestet n., pl. e (d. creasta supt [!] infl. lui a creste). Virfu capului omului. Virf, culme: crestetu muntilor. Din crestet pina´n talpi, din cap pina´n calciie, peste tot corpu, in tot corpu: a simti un fior din crestet pina´n talpi, ignorant din crestet pina´n talpi.

CHEFAL, chefali, s. m. Nume dat mai multor specii de pesti marini, cu partea superioara a capului mare si turtita si cu o pata aurie pe opercul (Mugil). - Din ngr. kefalos.

CRESTET, crestete, s. n. 1. Varful capului; sinciput. ◊ Expr. Din (sau de la crestet) pana in talpi sau din talpi pana in crestet = de sus pana jos, in intregime, peste tot trupul. ♦ Parul (din varful) capului. ♦ (Rar) capatai. 2. Varf, culme, pisc, inaltime. – Creste + suf. -et.

CARACUDA ~e f. 1) peste dulcicol din familia crapilor, de culoare galbuie-aurie, avand corp plat si cap mic; caras. 2) Nume dat oricarui peste marunt. 3) fig. Persoana fara valoare. /<bulg. karakuda

A GAZA ~ez tranz. 1) (spatii limitate) A expune actiunii unor gaze toxice in vederea distrugerii unor organisme daunatoare. 2) (persoane, anumite zone) A intoxica cu un gaz de lupta. 3) (lichide) A satura cu gaze. 4) (tesaturi) A trece peste o flacara pentru a arde capetele de fibre iesite la suprafata. /<fr. gazer

LIPAN² ~i m. peste dulcicol asemanator cu pastravul, cu capul mic si corpul alungit, de culoare argintie, care traieste in raurile de munte. /<sb. lipan, lipen

MORUN ~i m. peste marin de talie mare, cu cap mic si cu bot ascutit, avand corp lung, lipsit de solzi, apreciat pentru carnea si icrele lui. /<bulg. moruna

PALAMIDA¹ ~e f. peste marin rapitor de talie medie, albastru-negru pe spinare, cu inotatoare spinoase si cu multi dinti. ◊ ~-de- balta peste dulcicol de talie mica, cu cap fusiform, de culoare verde-galbuie, cu pete negre, avand spini dorsali si placi osoase laterale. /<ngr. palamidha

ACIPENSERIZI s.m.pl. (Zool.) Familie de pesti rapitori, cu schelet cartilaginos, cu capul conic si corpul alungit, cu cinci siruri de placi osoase; sturioni; (la sg.) peste din aceasta familie. [Sg. acipenserid. / Cf. fr. acipenserides, cf. lat. acipenser – sturion].

REMORA s.f. peste avand un disc adeziv pe cap, cu care se fixeaza pe funduri de barci, de corabii. [< it. remora, fr. remora, lat. remora].

REMORA s. f. peste avand un disc adeziv pe cap, cu care se fizeaza pe funduri de barci, de corabii. (< fr. remora, lat. remora)

SCOMBRIDE s. n. pl. familie de pesti teleosteeni marini, buni inotatori, cu capul si botul turtit, gura mare: scrumbia albastra, lacherda, palamida, somnul etc. (< fr. scombrides)

SCORPENA s. f. peste marin de culoare neagra, cu capul acoperit cu solzi ascutiti care contin venin; porc-de-mare. (< fr. scorpene, lat. scorpena)

SIRENA s. f. I. 1. (mit.) fiinta fabuloasa cu cap de femeie si trup de peste sau de pasare, care ademenea, prin cantecele ei, pe corabieri in locuri primejdioase, unde acestia isi gaseau moartea. 2. (fig.) femeie seducatoare. II. 1. aparat emitator de sunete de mare intensitate, cu care se dau semnalele in fabrici, in navigatie etc. sau in cazuri de alarma. 2. aparat in laborator pentru masurarea inaltimii sunetelor. (< fr. sirene, it. sirena, lat. siren)

ZGLAVOC, -OACA, zglavoci, -oace, subst. 1. S. f. (si m.) peste mic de culoare cenusie-cafenie, cu capul mare si turtit, cu corpul ingust, fara solzi, raspandit in apele repezi de munte; baba, moaca (Cottus gobio). 2. S. m. Floare de canepa (mai ales a canepii de toamna). 3. S. m. (Bot.) Albastrea. [Var.: glavoaca s. f.] – Din bg. glavoc.

COROZBINA, corozbine, s. f. peste de mare marunt, viu colorat, cu capul turtit in partea superioara, cu botul scurt, cu aripioara dorsala foarte lunga si alcatuita din numeroase raze spinoase; catel-de-mare (Blennius sanguinolentus). – Et. nec.

MIHALT ~i m. peste dulcicol rapitor, de talie mare, cu cap mare si turtit, avand corp alungit acoperit cu solzi marunti, galben-verzui. /Orig. nec.

ZGLAVOACA ~ce f. peste de talie mica, fara solzi, avand cap mare si turtit, raspandit in apele de munte. /<bulg. glavot

MUGILIDE s.n.pl. Familie de pesti marini care au solzi si pe cap, avand ca tip chefalul; (la sg.) peste din aceasta familie. [Sg. mugilid. / < fr. mugilides].

RECHIN, rechini, s. m. 1. (La pl.) Gen de pesti marini rapitori avand corpul acoperit cu solzi marunti, aspri, cu coada formata din doi lobi inegali, care ajung uneori la 15 metri lungime, cu cinci fante branhiale pe laturile capului si cu schelet cartilaginos; (si la sg.) peste care face parte din acest gen. ◊ Rechin albastru = specie de rechin lung de 3-5 m, care traieste in Marea Mediterana si in Oceanul Atlantic (Charcharias glaucus). 2. Fig. Om lipsit de scrupule, hraparet, lacom. – Din fr. requin.

GHIBORT, ghiborti, s. m. peste de apa dulce, de culoare verde-maslinie, cu capul scurt si cu aripile dorsale contopite, terminate cu ghimpi (Acerina cernua). [Var.: ghigort s. m.] – Et. nec.

TIMLEAC, timleacuri, s. n. Unealta de pescuit formata dintr-o varga groasa de fier prevazuta la unul din capete cu un carlig ascutit, care serveste la prinderea pestilor mari. – Din rus. temleak.

COARDA¹ ~e f. 1) Fir elastic, flexibil, care, fiind fixat la instrumente muzicale (vioara, pian etc.), produce oscilatii acustice; struna. ~ de chitara. ◊ Orchestra de ~e orchestra alcatuita din instrumente muzicale cu coarde. A intinde ~a pana se rupe a intrece masura in ceva. 2) Segment de dreapta care uneste doua puncte ale unei curbe plane, fara a o intersecta. 3) Sfoara care leaga bratele unui ferastrau cu rama, pentru a tine intinsa panza. 4) Sfoara avand la capete doua manere, cu care se joaca copiii sarind peste ea sau se foloseste in unele exercitii sportive. 5) pop. Tesut conjunctiv, membranos, alb-sidefiu, rezistent, care leaga muschii de oase; tendon. ◊ ~ele vocale cele doua membrane simetrice ale laringelui, a caror v******e produce vocea. 6) Curbura gatului la cal (acoperita de coama). 7) Ramura din tulpina vitei de vie. 8) Suvita de sirop de zahar sau de dulceata prea tare legat. [G.-D. coardei; Sil. coar-da] /<lat. chorda

BLENIE s. f. peste de apa dulce calma si de litoral, cu capul mare si corpul alungit. (< fr. blennie)

MUGILIDE s. n. pl. familie de pesti teleosteeni marini fusiformi, care au solzi si pe cap: chefalul. (< fr. mugilides)

LIPAN¹, lipani, s. m. peste asemanator cu pastravul, cu corpul argintiu si alungit, cu capul mic, care traieste in zona inferioara a apelor de munte (Thymallus thymallus). – Cf. scr. lipan, lipen.

GHIBORT ~i m. peste dulcicol de talie mica, de culoare verde-maslinie, cu cap scurt si cu inotatoarele dorsale ghimpoase. /Orig. nec.

HIPOCAMP ~i m. 1) mit. Animal fantastic cu cap de cal, cu doua picioare si cu coada de peste. 2) peste marin de talie mica de forma unui cal; cal-de-mare. /<fr. hippocampe

GAZA vb. I. tr. 1. A raspandi gaze toxice intr-o anumita zona (pentru a distruge oameni sau alte vietuitoare); a infecta (o regiune) cu gaze toxice. 2. A arde capetele de fibre iesite prin suprafata tesaturilor, prin trecerea produselor peste o flacara. [< fr. gazer].

GAZA vb. tr. 1. a raspandi, a infecta cu gaze toxice. 2. a arde capetele de fibre iesite prin suprafata tesuturilor, prin trecerea produselor peste o flacara. (< fr. gazer)

CHEFAL, chefali, s. m. peste de mare de culoare cenusie, cu partea superioara a capului mare si turtita (Mugil capito si cephalus). – Ngr. kefalos.

PERIA, perii, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) curata de praf, de scame, de noroi cu ajutorul periei. ♦ A (-si) netezi parul cu peria de cap. 2. Tranz. A trece de repetate ori cu peria de fuioare peste fuiorul de in sau de canepa iesit din raghila pentru a-l curata de calti, de impuritati; a scarmana, a pieptana. 3. Tranz. Fig. A stiliza, a indrepta, a imbunatati o lucrare literara, stiintifica etc. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A bate, a lovi. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A lingusi pe cineva. [Pr.: -ri-a] – Din perie.

CORMORAN, cormorani, s. m. Gen de pasari acvatice palmipede, daunatoare pentru ca se hranesc cu peste, avand penele de culoare neagra-verzuie, impestritate cu alb pe cap si pe gat, cu cioc lung si incovoiat la varf si cu coada lunga, rigida; corb-de-mare (Phalacrocorax); pasare care face parte din acest gen. – Din fr. cormoran.

CHEFAL s.m. In general, peste din fam. mugilidae (chefali), avand corpul alungit, solzi mari, cicloizi, capul usor turtit, cu gura lata si obtuza si dintisori ca niste perii; populeaza apele dulci sau salmastre, legate de mare, in Oceanul Atlantic, Marea Nordului, Mediterana si lacurile litorale ale Marii Negre; Chefal-mare sau platarin (Mugil capito) de 40-50 cm lungime; Chefal-cu-cap-mare sau laban (Mugil cephalus) de pana la 55 cm; Chefal-auriu sau singhil (Mugil auratus), de 20-35 cm; Ostreinos (Mugil saliens) de 20-30 cm.

bataie f., pl. ai (lat. baitualia, pop. baitalia; it. battaglia, fr. bataille, sp. batalla. D. rom. vine alb. bataia, spaima. V. batalie, nabadai). Actiunea de a lovi, de a bate: a da, a aplica (si fam.) a trage o bataie. Lupta, batalie. Scornire, gonire, haituiala (la vinatoare). Palpitatiune: bataie de inima. Suflare: bataie de vint. Ajungere, strabatere: bataia pustii, a soarelui. Actiunea si timpu cind pestele isi depune icrele (boiste). Muz. Tact, masura. Bataie de cap, chinuire a mintii, cugetare multa. Plictiseala (din partea cuiva). Bataie de joc, deriziune.

CARAS, carasi, s. m. peste de balta din familia crapilor, de culoare argintie sau galbuie, cu capul scurt si cu solzii mari (Carassius auratus gibelio). – Din rus. karas'.

PLATICA¹, platici, s. f. peste de apa dulce din familia ciprinidelor, cu corpul turtit lateral, cu capul mic si scurt (Abramis brama). – Din bg. platika.

ABHAZIA, rep. autonoma in Gruzia, intre tarmul Marii Negre si V M-tilor Caucaz, creata la 4 martie 1921; 8,6 mii km²; 535 mii loc. (1987). cap: Suhumi. Expl. carbunelui, ind. mat. de constr. prelucr. lemnului si a pestelui. Citrice, tutun, ceai. Matase.

CALUT, caluti, s. m. 1. Diminutiv al lui cal; calusel (1). 2. Compus: calut-de-mare = peste teleostean marin cu corpul de 8-10 cm, lipsit de inotatoare codala si cu capul asemanator cu cel al calului; cal-de-mare (Hippocampus hippocampus). 3. Nume dat mai multor insecte din familia lacustelor; calusel (3). – Cal + suf. -ut.

CALCAN¹ ~i m. peste marin comestibil, avand corpul turtit si ambii ochi pe aceeasi parte a capului; cambula. /<turc. kalkan

CAMBULA ~e f. peste marin comestibil, avand corpul turtit si ambii ochi pe aceeasi parte a capului; calcan. /cf. bulg. kambala

CARAS ~si m. peste dulcicol din familia crapilor, de culoare galbuie-aurie, avand corp plat si cap mic; caracuda. /<rus. karas'

SARI n. Obiect de imbracaminte indiana pentru femei, constand dintr-o fasie lunga de tesatura, unul dintre capetele careia se infasoara in jurul corpului, iar celalalt, lasat liber, se arunca peste umar. /<fr. sari

SOMN² ~i m. peste dulcicol rapitor, de talie medie sau mare, cu corpul fara solzi, cu capul turtit si gura larga, inzestrata cu dinti, si doua perechi de mustati lungi, apreciat pentru carnea lui gustoasa (de culoare alba). /<bulg., sb., rus., ucr. som

ceatlau, ceatlaie, s.n. (reg.) 1. (inv.) instrument de tortura circular, care se punea pe cap. 2. bucata de lemn, bat cu care se rasuceste funia sau lantul trecut peste o sarcina de fan sau lemne. 3. prajina adaugata la inima carutei, spre a inhama inca un cal. 4. bucata de lemn sau carpa cu care se innadeste ceva; innaditura. 5. aparatoarea saniei; ganjul cu care se leaga de sanie protapul sau tanjala. 6. servet pus in jurul capului contra durerilor de cap. 7. lemn care prinde loitrele cosului in partea dinainte, sus, pe care se poate sedea. 8. bat gros, bata, ciomag. 9. lemn gros, stalp.

somina, somini, s.f. (reg.) 1. par care se asaza orizontal pe furci, pentru a forma patulul de fan. 2. barna mai subtire de care se leaga lantul caldarii la cuptor. 3. barna lunga care uneste capriorii casei. 4. (in forma: sumina) parte a podului unei case construita pe capetele iesite in afara ale grinzilor. 5. scobitura in malul unei ape, unde stau pestii. 6. ascunzatoare, gaura de sobolan, de cartita etc.

CARAS, carasi, s. m. peste de balta din familia crapilor, de culoare verde-cafenie sau galbuie, cu capul scurt si cu solzii mari (Carassius vulgaris). – Rus karas'.

CORB (lat. corvus) s. m. 1. Cea mai mare specie a ordinului paseriformelor din Romania (63-72 cm) si totodata a familiei corvidelor, omnivora, sedentara, prezenta in padurile umbroase din Carpati, cu cioc si picioare puternice, penaj negru cu reflexe metalice violacee, care poate imita glasul altor pasari; se imblinzeste usor (Corvus corax); monument al naturii. 2. Corb-de-mare alb = pasare marina, de c. 90 cm, care traieste in colonii, cu penaj alb si virful aripilor negru, care pescuieste in picaj, de la 30-40 m (cea mai mare distanta de procurare a hranei in acest mod) si are, pentru amortizarea socului, sub piele, o „saltea” de saci aerieni (Sulla bassana). 3. Corb-de-mare = peste teleostean cu corpul de c. 50 cm lungime, de culoare bruna-inchisa, cu capul mare si botul gros (Corvina umbra). Traieste in Marea Neagra.

SOMN¹, somni, s. m. peste teleostean rapitor cu corpul lung, fara solzi, latit in partea de dinainte, cu capul turtit, cu gura armata de dinti puternici si cu mustati lungi (Silurus glanis). – Din sl. somu. Cf. bg., rus. som.

TRUP ~uri n. 1) Totalitate a organelor care alcatuiesc o fiinta vie; corp. ◊ A fi (cu) ~ si suflet (cu cineva) a fi strans legat de cineva; a avea aspiratii comune cu cineva. (A fi) ~ din ~ul cuiva a) a se trage din cineva; b) a intra in componenta unui tot. 2) Parte a organismului omenesc cu exceptia capului si a membrelor; trunchi; corp; tors. ◊ ~ neinsufletit cadavru. A trece (sau a calca) peste ~ul cuiva a merge spre un scop, folosind orice mijloace. 3) Parte principala a unui obiect. /<sl. trupu

MERLUCIU s.m. (Iht.) peste marin din fam. gadidae (cod), cu corpul fusiform asemanator salaului, cu solzi mai mari decat alte gadidae, cu capul usor aplatizat, dinti puternici si mustati; poate atinge 1 m lungime, fiind unul din pestii cei mai comuni si mai importanti din Marea Mediterana (it. merluzzo, nasello), mai rar in marile nordice; se comercializeaza si ca hek; engl. hake (Merluccius merluccius).

MORUN, moruni, s. m. Specie de peste din familia sturionilor, cu corpul masiv, gros, ajungand pana la lungimea de 4 m, cu capul mic, cu botul triunghiular, apreciat pentru carnea si icrele lui negre (Huso huso). [Var.: moron s. m.] – Din bg. moruna.

MUSTATA ~ati f. 1) Par care creste deasupra buzei superioare la barbati. ◊ A-i rade (sau a-i zambi) cuiva ~ata a fi multumit; a se bucura. A rade (sau a zambi) pe sub ~ati a rade abia observat. 2) la pl. Peri lungi care cresc in jurul botului la unele animale. 3) Fiecare dintre cele doua fire mobile de pe capul insectelor sau al altor animale inferioare; antena. 4) Fire subtiri situate in jurul gurii la unii pesti, care servesc ca organe pentru pipait. 5) la pl. Tepi lungi si subtiri care cresc pe spicul unor cereale. 6) pop. Matasea porumbului. [G.-D. mustatii] /<lat. mustacea

NISETRU, nisetri, s. m. peste mare, rapitor, cu corpul alungit si indesat, avand pe laturi si pe spate placi cornoase, cu capul mic si botul scurt, lat si rotunjit, pretuit pentru carnea si pentru icrele lui (negre). (Acipenser guldenstaedti). – Din bg. nesetar, esetar.

SPATA, (I, III) spate, (II) spete, s. f. I. Piesa la razboiul de tesut formata dintr-un sistem de lamele paralele fixate la ambele capete, formand un fel de pieptene cu doua radacini printre dintii caruia trec firele de urzeala. ♦ Betisor peste care se petrec ochiurile cand se impleteste o retea sau o plasa. II. 1. Portiune a scapulei care sustine articulatia umarului; p. ext. regiunea corespunzatoare a corpului. ◊ Loc. adj. Lat in spete = cu umeri largi, spatos, voinic. ♦ Os lat care sustine articulatia membrelor la animalele patrupede; p. ext. regiunea corespunzatoare a corpului. 2. (Reg.) Spatarul scaunului. III. (Inv.) Sabie cu lama lunga, dreapta si lata, cu doua taisuri. – Lat. spatha.

SIRENA¹ ~e f. 1) (in mitologia greaca) Fiinta fabuloasa cu cap si corp de femeie, cu picioare si aripi de pasare, iar mai tarziu cu coada de peste, care, prin cantecele ei, ademenea navigatorii in locuri periculoase, unde acestia isi gaseau moartea. 2) fig. Femeie care ademeneste prin gratiile si farmecul sau. /<fr. sirene, lat. siren, ~enis

LIPCA adv. (Reg.; in expr.) A sta (sau a sedea etc.) lipca (undeva) = a sta undeva neclintit, a nu se misca (dintr-un loc), stingherind pe cineva. A sta lipca pe capul cuiva = a starui mult pe langa cineva. A se tine lipca de cineva = a insoti pe cineva peste tot (stingherindu-l cu prezenta sa). A umbla lipca dupa ceva = a cauta sa obtina ceva cu orice pret; a dori ceva foarte mult. – Din ucr. lypkyj „lipicios”.

PLEVUSCA, plevusti, s. f. 1. Pestisor de balta din familia ciprinidelor, cu corpul lung de 6-10 cm, acoperit cu solzi marunti, cu capul verde-cafeniu, spinarea galbena-verzuie si cu luciu metalic pe restul corpului (Leucaspius delineatus); p. gener. nume dat pestilor marunti de orice specie. 2. Fig. Grup de oameni de putina insemnatate. – Pleava + suf. -usca.

RECHIN ~i m. 1) peste marin rapitor, cu corpul acoperit de solzi marunti si aspri si cu gura situata pe partea inferioara a capului. 2) fig. Om lacom, hraparet, lipsit de scrupule. /<fr. requin

CONDOR (‹ fr.) s. m. Cea mai mare pasare de prada (c. 1-1,5 m lungime, peste 3 m la anvergura aripilor), din ordinul falconiformelor care traieste in Anzi, la 2.000-6.000 m altitudine, cu penaj gri-albastrui, capul si gitul golase, gulerul si aripile pe jumatate cenusii-deschis, complet mut (Vultur gryphus). ◊ C. californian = pasare rapitoare de zi, din ordinul falconiformelor, de c. 1 m lungime, care traieste in S Californiei, cu penaj cenusiu si virful aripilor albicios; pe cale de disparitie (c. 70 de exemplare), este ocrotit (Gymnogyps californianus).

INDESA, indes, vb. I. 1. Tranz. A apasa, a presa ca sa incapa cat mai mult intr-un spatiu restrans, a vari cu forta (intr-un spatiu limitat); a inghesui, a bucsi. ♦ A face cat mai compact (un material). 2. Tranz. A-si aseza palaria, caciula, sapca, tragand-o cat mai mult pe cap. 3. Refl. (Despre o multime de persoane sau de lucruri in miscare) A se aduna, a se ingramadi unul langa altul, unul peste altul; a se inghesui. ♦ (Pop.) A se grabi, a da zor. – Lat. in-de(n)sare.

SCOABA ~e f. 1) Vergea de metal cu capetele ascutite si indoite in aceeasi directie care serveste pentru imbinarea unor piese (de obicei, de lemn). 2) Disc osos de pe pielea unor pesti (nisetru, morun, cega etc.). /<sl. skoba

CLEAN (‹ bg.) s. m. peste teleostean care traieste aproape exclusiv in apele curgatoare de deal si ses din Europa, din familia ciprinidelor, de c. 25-80 cm si 1-4 kg, cu cap mare, corp gros, perfect circular in sectiune transversala, solzi mari tiviti cu negru, verzi-inchis pe spate, albi-galbui pe flancuri si albi-argintii pe burta (Leuciscus cephalus).

BAKU, cap. Azerbaidjanului, in Pen. Apseron, port la M. Caspica; 2,02 mil. loc. (1989, cu suburbiile). Nod de comunicatii. Aeroport Centru ind. (rafinarea si chimizarea petrolului si a gazelor naturale, constr. navale, utilaj petrolier, ciment, siderurgie, aluminiu, aparataj electrotehnic, produse din bumbac, matase, conserve de peste) si cultural (universitate, 1920, academie de stiinte). Studiouri cinematografice. Metrou (din 1967). Monumente numeroase: minaretul Sinik-Kala (sec. 11), castelul Sirvan-Sah (sec. 15). Muzee. Cunoscut din sec. 5. Din 1747, cap. Hanatului de B.; din 1806 a intrat in componenta Rusiei.

BAMAKO, cap. rep. Mali, port fluvial pe Niger; 800 mii loc. (1989, cu suburbiile). Nod de comunicatii. Aeroport international. Pr. centru politic, cultural si comercial (nuci de cocos, animale, peste, orez) al tarii. Muzee. Gradina botanica. Centru ad-tiv al coloniei franceze a Senegalului Superior si al Nigerului (din 1904), al Sudanului francez (din 1920) si al Federatiei Mali (din 1959), B. a devenit capitala statului independent Mali (din 1960).

SCORPIE, scorpii, s. f. 1. (Pop.) Scorpion (1). ♦ (In basme) Fiinta cu insusiri supranaturale, inchipuita de obicei ca un monstru feminin cu mai multe capete, care scoate flacari pe nari si al carei sange ar avea insusiri miraculoase. ♦ Epitet injurios dat unei femei rele. 2. (Astron.; pop.) Scorpion (2). 3. Compus: scorpie-de-mare = peste teleostean marin cu aspect respingator, cu tepii inotatoarelor foarte veninosi (Scorpaena porcus). – Din sl. skorpija.

BUJUMBURA, cap. statului Burundi, la 780 m alt., port la L. Tanganyika; 272,6 mii loc. (1986, cu suburbiile). Aeroport international. Pr. centru politic si comercial al tarii. Intreprinderi alim. (bere, prelucr. cafelei si pestelui), de ciment, mobila, produce textile, coloranti. Universitate. Fundat de germani in 1897. Centru ad-tiv al terit. Rwanda-Urundi, aflat sub mandat belgian (din 1962), apoi a Rep. Burundi (din 1966). Vechiul nume: Usumbura.

PUPAZA ~eze f. 1) Pasare migratoare de talie mica, cu cioc lung, subtire si putin incovoiat, cu mot stufos si inalt (in evantai) pe cap si cu penaj divers colorat. 2) fig. Femeie fardata sau imbracata tipator. 3) fig. fam. Persoana guraliva. 4) reg. Colac asemanator la forma cu o pasare (sau cu un cuib de pasari). ◊ Colac peste ~ v. COLAC. [G.-D. pupezei] /cf. alb. pupeze

CHEFAL (‹ ngr.) s. m. peste teleostean, marin, migrator, din familia mugilide, raspindit pe litoralul european si african al Oc. Atlantic, in marile Mediterana, Neagra, Azov, de c. 20-50 cm si 200-800 g, cu corpul fusiform, solzi si pe cap, de culoare cenusiu-verzui-albastrui cu auriu si argintiu (Mugil auratus).

PIEPT¹ ~uri n. 1) (la om si la animale) Parte a corpului cuprinsa intre gat si abdomen; torace. ◊ Cosul ~ului cavitate toracica. Boala de ~ tuberculoza pulmonara. Lupta ~ la ~ lupta in care adversarii se afla unul langa altul; lupta corp la corp. Cu ~ul deschis fara frica. Cu capul in ~ cu capul in jos, aplecat. Cu mainile (incrucisate) la ~ fara a face ceva; fara treaba. Cu mainile pe ~ decedat. A strange la ~ a cuprinde; a imbratisa. A se bate cu pumnii in ~ a se lauda peste masura. A tine ~ a rezista. 2) (la unele animale) Carne de pe aceasta parte a corpului folosita in alimentatie. ~ de gaina. 3) la sing. Organ-pereche de secretie a laptelui la femei, dispus in partea de sus a corpului; tata; san; mamela. ◊ A da ~ a alapta. A avea ~ a avea lapte (in perioada de alaptare). 4) Coasta de deal sau de munte; versant. /<lat. pectus

PORC ~ci m. 1) Animal domestic de talie medie, cu corp masiv, acoperit cu par aspru, cu cap conic si picioare scurte, crescut, in special, pentru carne si grasime. ◊ ~ salbatic mistret. ~ spinos (sau ghimpos) mamifer rozator de talie medie, acoperit pe spinare si pe parti cu spini lungi si tari. ~-de-mare peste marin de talie medie, de culoare neagra, avand tepi ascutiti si veninosi. A se purta ca un ~ a se purta urat, grosolan. A mana ~cii la jir a sforai tare in timpul somnului. Cine se baga (sau se amesteca) in tarate, il mananca ~cii cine se baga (sau se amesteca) unde nu trebuie, se alege cu neplaceri. 2) fig. depr. Om marsav, neobrazat. /<lat. porcus

DAKAR, cap. Senegalului, port la Oc. Atlantic; 1,7 mil. loc. (1992, cu suburbiile). Pr. centru economic, politic si cultural al tarii. Ind. chim. (rafinarie de petrol, ingrasaminte), a cimentului, textila, incalt. si alim. (ulei de arahide, conserve de peste, tutun). Santiere navale. Punct de escala maritima si aeriana dinspre Europa spre America de Sud. Aeroportul international Yoff. Universitate. Institutul Africii Negre. Intemeiat de francezi ca fort (1857), a fost inclus in 1895 in componenta coloniei Senegal; intre 1904 si 1959 a fost centrul ad-tiv colonial al Africii Occidentale Franceze; din 1960, capitala Republicii Senegal si a Senegambiei (1982— 1989). Important centru cultural al Africii de Vest. Aici s-a desfasurat, in 1966, primul Festival mondial de arta neagra.

PROTAP, protapuri, s. n. 1. Prajina groasa de lemn, bifurcata la un capat, care se fixeaza la dricul carului si de care se prinde jugul; (reg.) ruda. ◊ Expr. A umbla cu (sau a avea) doua protapuri la car = a fi pregatit pentru orice eventualitate. 2. Prajina cu varful despicat, in care se infigea in trecut o reclamatie si care se prezenta domnitorului, pe deasupra capetelor multimii. 3. Prajina despicata la un capat, cu care se culeg fructele, cu care se prind racii etc. ♦ Fiecare dintre cele doua bete, despicate in forma de furca si infipte in pamant, langa jar, intre care se fixeaza pestele intreg pentru a se frige. ♦ Parghie la moara de vant sau la fantana. 4. Calus. [Pl. si: (rar) protape] – Bg., sb. procep.

DRAGON¹ s. m. I. 1. animal imaginat cu cap si aripi de vultur, gheare de leu, trup si coada de sarpe. 2. reprezentare heraldica a unui chip omenesc cu barba din serpi incolaciti. 3. soparla tropicala, pe copaci, care are de-a lungul corpului doua excrescente ale pielii ca niste aripi. 4. peste marin care, in timpul zilei, sta ingropat in nisip, noaptea fiind foarte activ; d**c-de-mare. 5. ambarcatie cu doua vele de suprafata mare; vela triunghiulara suplimentara. II. cavalerist astfel echipat incat sa poata lupta si pe jos. (< fr. dragon)

HIMERA s. f. 1. (mit.) monstru cu corp jumatate de leu si jumatate de capra, cu aripi si cap de pasare de prada si cu coada de balaur. 2. motiv decorativ reprezentand un asemenea monstru. 3. (biol.) organism rezultat prin amestecarea celulelor a doi sau mai multi zigoti distincti. ◊ ramura a unei plante care prezinta doi indivizi de constitutii diferite. 4. inchipuire, fantezie irealizabila; iluzie. 5. peste holocefal cu corpul alungit si turtit lateral, lipsit de solzi, cu gura ventrala, cu dinti putini, in forma de placi, din afundul oceanelor. (< fr. chimere, lat. chimaera, gr. khimaira)

CONAKRY (KONAKRY), cap. Rep. Guineea (din 1958), situata pe ins. Tumbo. Port activ la Oc. Atlantic; 705,3 mii loc. (1983, cu suburbiile). Aeroportul international Gbessia. Pr. centru politic si economic al tarii. Ind. textila si a conf., chimica, alim., prelucr. metalelor si a lemnului. Automobile, conserve de fructe si peste. Export de min. de fier, bauxita, alumina, cafea si banane. Fundat in 1884.

PROTAP ~uri n. 1) Lemn lung si gros de care se fixeaza jugul la carul cu boi. 2) Prajina, de obicei, despicata la unul din capete, avand diferite intrebuintari. ~ pentru oale. ◊ A umbla (sau a veni) cu o jalba in ~ a veni cu o plangere; a se plange; a se jelui. 3) Instalatie primitiva, formata din doua bete despicate la un capat si infipte in pamant, intre care se pun la fript alimente (carne, peste etc.). /<sl. protepu, bulg. procep

PROTAP, protapuri, s. n. 1. Prajina groasa de lemn, bifurcata la un capat, care se fixeaza la dricul carului si de care se prinde jugul; ruda. 2. Prajina cu varful despicat, in care se infigea in trecut o reclamatie prezentata domnitorului, pe deasupra capetelor multimii. ◊ Expr. A umbla cu jalba in protap = a protesta, a reclama; a cere cu insistenta ceva. 3. Prajina despicata la un capat, cu care se culeg fructele, cu care se prind racii etc. ♦ Fiecare dintre cele doua bete, despicate in forma de furca si infipte in pamant, langa jar, intre care se fixeaza pestele intreg pentru a se frige. 4. Parghie la moara de vant sau la fantana. – Din sl. procepu, bg. procep.

ETAJ s.n. 1. Fiecare dintre partile unei cladiri care se gasesc intre planseurile de deasupra parterului; cat. 2. Nume dat unor lucruri, unor obiecte dispuse unul peste altul. ♦ (Spec.) a) Fiecare dintre etapele rezultate din impartirea variatiei de viteza sau de presiune a fluidului intr-o masina termica; b) partea unei masini termice in care se produce aceasta variatie; c) partea unui amplificator electric unde are loc una dintre amplificarile pe care acesta le realizeaza; d) (poligr.) subdiviziunea orizontala a capului unei tabele. 3. Succesiune de terenuri care corespunde in timp unei varste geologice. 4. Etaj de vegetatie = element structural al unui arboret constand din totalitatea arborilor ale caror coroane se situeaza la o anumita inaltime, formand un strat distinct. [< fr. etage].

ETAJ s. n. 1. fiecare dintre partile unei cladiri care se gasesc intre planseurile de deasupra parterului; cat. 2. nume dat unor lucruri, unor obiecte dispuse unul peste altul. ◊ (spec.) a) fiecare dintre etapele rezultate din impartirea variatiei de viteza sau de presiune a fluidului intr-o masina termica; b) partea unei masini termice in care se produce aceasta variatie; c) partea unui amplificator electric unde are loc una dintre amplificarile pe care acesta le realizeaza; d) (poligr.) subdiviziunea orizontala a capului unei tabele. 3. succesiune de terenuri corespunzand in timp unei varste geologice. 4. ~ de vegetatie = strat de vegetatie intr-o biocenoza, determinat de modificarea regimului termic si hidric in functie de altitudine. (< fr. etage)

PUPAZA, pupeze, s. f. 1. Pasare insectivora migratoare, cu penaj pestrit, cu ciocul lung si curbat si cu o creasta de pene mari, portocalii, in varful capului (Upupa epops). ◊ Expr. A-i merge (cuiva) gura ca pupaza = a vorbi mult, a fi flecar. A-i canta (cuiva) pupaza = a-i merge rau, a nu avea noroc. 2. Fig. (Fam.) Persoana flecara. ♦ Femeie imbracata sau fardata strident; p. ext. femeie de moravuri usoare. 3. (Reg.) Colac (in forma de pasare sau de cuib de pasare). ◊ Expr. Colac peste pupaza sau pupaza peste colac, se spune cand peste un necaz deja existent vine altul (si mai mare). – Cf. alb. pupeze.

TAIA vb. 1. v. imparti. 2. v. despica. 3. (pop.) a reteza, (reg.) a scurta. (A ~ niste metri de lemne.) 4. v. reteza. 5. v. sculpta. 6. (MED.) a reteza, (pop.) a lua. (Obuzul i-a ~ piciorul.) 7. v. amputa. 8. a reteza, (pop.) a rade, (reg.) a curma. (A ~ capul cuiva.) 9. v. opera. 10. v. injunghia. 11. a (se) injunghia, a (se) spinteca. (A ~ o vita.) 12. v. scurta. 13. v. cosi. 14. a (se) despica, a (se) spinteca. (Plugul ~ brazde adanci.) 15. v. croi. 16. a croi, (inv.) a sparge. (Fluviul isi ~ drum prin munti.) 17. v. brazda. 18. (rar) a rupe. (A ~ cartile, la jocul de carti.) 19. v. bara. 20. v. anula. 21. a scurta. (A ~ drumul peste camp.) 22. a se branzi, (inv. si reg.) a se sarbezi, (Mold.) a se corasli. (Laptele s-a ~.)

SABIE, sabii, s. f. 1. Arma taioasa formata dintr-o lama lunga de otel ascutita la varf si pe una dintre laturi si fixata intr-un maner. ◊ Expr. Sabia lui Damocles = pericol mare care ameninta in orice moment situatia cuiva. A trece (sau a lua, a trage) in (sau sub, prin) sabie (pe cineva) = a ucide, a nimici. A pune mana pe sabie = a porni la lupta. A scoate (sau a trage) sabia (impotriva cuiva) = a provoca pe cineva la lupta, a porni razboi. A-si pune capul (teafar sau sanatos) sub sabie = a-si cauza singur un necaz, o nenorocire. Sabie cu doua taisuri, se spune despre o situatie care prezinta, in acelasi timp, avantaje si dezavantaje, prespective si pericole. ♦ (Sport) Una din probele de scrima in care se foloseste sabia. 2. Arma formata dintr-o lama elastica de otel, din garda si maner, folosita la scrima. 3. peste de apa dulce, cu corpul turtit lateral si cu abdomenul arcuit; sabioara, sabita (Pelecus cultratus). – Din bg. sabja.

SCOABA, scoabe, s. f. 1. Piesa metalica formata dintr-o bara cu capetele indoite in unghi drept si ascutite la varf, folosita mai ales in constructii provizorii, pentru a fixa intre ele piese de lemn. ♦ (Pop. si fam.) Epitet depreciativ pentru o persoana foarte slaba sau pentru o femeie slaba si rea. 2. Numele unor piese metalice sau de lemn, asemanatoare ca forma sau ca functie cu scoaba (1), folosite in lucrari de dulgherie, de dogarie etc. 3. (Rar) Scobitura in zid; firida. 4. Fiecare dintre discurile osoase de pe pielea unor pesti ca morunul, cega, nisetrul etc. – Din bg., scr. skoba.

PRAG ~uri n. 1) Parte componenta orizontala a unui toc de usa care uneste capetele usorilor. ◊ A calca (sau a trece, a pasi) ~ul casei a face o vizita cuiva; a intra in casa cuiva. A pune piciorul in ~ v. PICIOR. A bate ~urile a) a umbla pe la casele oamenilor; b) a solicita ceva, apeland la diferite instante. Din ~ in ~ din casa in casa. 2) Locul din fata usii. 3) fig. Ajun a ceva (a unei noi perioade de timp, a unui eveniment, a unei situatii etc.). In ~ul primaverii. 4) Ridicatura naturala pe fundul albiei unei ape curgatoare, care face imposibila navigatia; treapta inalta de stanca, peste care curge o apa. 5) fig. Valoare maxima sau minima a unei marimi. 6) (la instrumentele muzicale cu coarde) Piesa constand dintr-o bucatica de lemn cu crestaturi, care se fixeaza sub coarde pentru ca acestea sa nu se atinga de corpul rezonator al instrumentului. 7) fam. Partea de jos a pantecelui. /<sl. pragu

DUBLA, dublez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A face sa devina sau a deveni de doua ori mai mare; a (se) indoi. 2. Tranz. A reuni doua materiale, punandu-le unul peste altul. ♦ A captusi, a acoperi cu un alt material. 3. Tranz. A face o lucrare similara cu alta existenta sau care serveste aceluiasi scop ca si prima. 4. Tranz. (In teatru, la opera etc.) A inlocui pe titularul unui rol; a juca, a interpreta un rol, alternativ cu titularul lui. ♦ (In film) A inlocui pe titularul rolului in scenele primejdioase, care cer calitati fizice deosebite; a realiza dublajul unui actor. ♦ (Sport) A se plasa inapoia coechipierilor din aparare, pentru a putea preveni contraatacurile jucatorilor din echipa adversa. 5. Tranz. (Despre nave) A inconjura, a ocoli un cap. – Din fr. doubler.

BOT, boturi, s. n. 1. Partea anterioara a capului unor mamifere, cuprinzand gura (si nasul). ◊ Expr. A bea la botul calului = a bea inca un pahar, in picioare, la plecare; a bea ceva la repezeala. A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tacere, a fi pus (sau a pune) la punct. A se sterge (sau a se linge) pe bot (de sau, reg., despre ceva) = a fi nevoit sa renunte (la ceva). A se intalni (cu cineva) bot in bot = a se intalni (cu cineva) pe neasteptate, fata in fata. (Fam.) A-si baga botul (peste tot sau unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca in toate, si unde trebuie, si unde nu trebuie. (Fam.) A se pupa bot in bot cu cineva = a trai in mare prietenie cu cineva. A da (cuiva) peste bot = a dojeni pe cineva, a-l pune la respect. A face bot = a se supara, a se bosumfla. 2. Fig. Partea ascutita sau lunguiata a unui obiect; varf; partea din fata a unui vehicul cu tractiune mecanica. Botul cizmei. Botul automobilului. Botul locomotivei. – Et. nec.

BOT, boturi, s. n. 1. Partea anterioara a capului unor mamifere, cuprinzand gura si nasul. ◊ Expr. A bea la botul calului = a bea inca un pahar, in picioare, la plecare; a bea ceva la repezeala. A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tacere, a fi pus (sau a pune) la punct. A se sterge (sau a se linge) pe bot (de sau, reg., despre ceva) = a fi nevoit sa renunte (la ceva). A se intalni (cu cineva) bot in bot = a se intalni (cu cineva) pe neasteptate, fata in fata. A se pupa bot in bot cu cineva = a trai in mare prietenie cu cineva. A-si baga botul (peste tot sau unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca in toate, si unde trebuie si unde nu trebuie. A da (cuiva) peste bot = a dojeni aspru pe cineva, a-l pune la respect. A face bot = a se supara, a se bosumfla. 2. Fig. Partea ascutita sau lunguiata a unui obiect; capat, varf. Botul cizmei.