CARACTER s. n. 1. ansamblu de trasaturi psihico-morale distincte, relativ stabile, definitorii pentru om. ♦ dans de ~ = dans prin ale carui figuri se exprima actiuni sau sentimente; comedie de ~ = comedie a carei intriga izvoraste din conflictul creat intre caracterele personajelor. 2. personalitate morala caracterizata prin vointa ferma, corectitudine si consecventa, integritate etc. 3. individualitate cu trasaturi psihice complexe, intr-o opera literara. 4. particularitate de structura, forma, substanta sau functie a unui organism. ◊ caracteristica a unui lucru, fenomen. 5. element al unui alfabet; litera, semn grafic de acelasi corp si aceeasi familie. ◊ (inform.) litera, cifra, semn particular. 6. (mat.) numarul de elemente care ocupa dupa o permutare acelasi loc ca si inainte de aceasta. (< fr. caractere, lat. character, gr. kharakter)

CARACTER, caractere, s. n. 1. Ansamblul insusirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifesta in modul de comportare, in ideile si in actiunile sale. ♦ personalitate morala ferma. ♦ Insusire morala care se manifesta prin perseverenta, vointa ferma si corectitudine. Om de caracter. 2. Individualitate care prezinta trasaturi psihice complexe, zugravita intr-o opera literara. ♦ Comedie de caracter = comedie in care intriga ia nastere din conflictul dintre caracterele contradictorii ale personajelor. Dans de caracter = forma prelucrata pentru scena a dansurilor populare. 3. Trasatura distinctiva care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen etc. Insusire, particularitate a unui organism. Caractere mostenite (sau ereditare) si caractere dobandite (sau neereditare). 4. Caracteristica a unui ansamblu de litere, cifre, accente si semne de tipar din aceeasi familie si din acelasi corp. – Din fr. caractere, lat. character.

BILDUNGSROMAN (‹ germ. Bildung „educatie”) s. n. Roman care prezinta procesul de formare a personalitatii morale si intelectuale a personajului principal, prin intermediul experientei directe („Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister” de Goethe, „Muntele vrajit” de Thomas Mann).

INDIVIDUALITATE, individualitati, s. f. 1. Totalitatea particularitatilor specifice unui individ sau unei persoane, care deosebesc un individ de altul sau o persoana de alta. 2. Persoana cu insusiri morale sau intelectuale deosebite; personalitate. [Pr.: -du-a-] – Din fr. individualite.

SINTALITATE s. f. Totalitatea particularitatilor esentiale, edificatoare pentru profilul moral al unui grup; personalitate a unui colectiv. – Din fr. syntalite, engl. syntality.

SINTALITATE s.f. (Liv.) Totalitatea elementelor esentiale, edificatoare pentru profilul moral al unui grup social; personalitatea unui colectiv. [Et. incerta].

personalitate ~ati f. 1) Totalitate de trasaturi morale si/sau intelectuale proprii unei persoane, prin care aceasta se individualizeaza. 2) Persoana cu aptitudini si calitati morale deosebite; persoana marcanta. ~ politica. [G.-D. personalitatii] /<fr. personnalite, germ. Personalitat

CARACTER ~e n. 1) Felul de a fi al unui individ; fire; natura. ~ darz. 2) Ansamblu de dispozitii inascute, care constituie structura psihica a unui individ. ~ f*******c. 3) Proprietate morala care se manifesta prin perseverenta, vigurozitate si corectitudine. A avea ~. 4) personalitate care demonstreaza asemenea calitati. ~ puternic. 5) Erou literar dotat cu proprietati psihice si morale complexe. 6) Semn particular al unui lucru sau al unei persoane; proprietate; calitate; trasatura; particularitate. ~ ereditar. 7) Semn conventional. ~ algebric. 8) Semn grafic; ansamblu de semne de scriere sau de tipuri de imprimare. ~ gros. ~ roman. 9) Semnal sau element de informatie folosit in codul unui calculator. /<fr. caractere, lat. character

RECUPERARE (‹recupera) s. f. 1. Actiunea de a recupera. ◊ R. a cheltuielilor = acoperirea cheltuielilor de productie si de circulatie ale unei unitati economice prin incasarea pretului marfurilor sau a tarifelor serviciilor prestate. ♦ (TEHN.) Folosirea partiala sau totala a deseurilor rezultate din prelucrari sau a energiei disipate intr-o instalatie de producere sau de transformare a acesteia, care altfel s-ar pierde (ex. r. caldurii din gazele de ardere). ♦ (Ind. Extr.) Extragere din gaura de sonda a unei cantitati de titei care a fost introdusa pentru „pornirea” unei sonde (prin metoda circulatiei de fluide). 2. (PSIH.) Sistem de masuri luate de societate pentru a normaliza personalitatea si a obtine o contributie fireasca de la un subiect deficient senzorial, intelectual sau moral.

personalitate, personalitati, s. f. 1. Ceea ce este propriu, caracteristic fiecarei persoane (1) si o distinge ca individualitate; ansamblu de trasaturi morale sau intelectuale prin care se remarca o persoana; felul propriu de a fi al cuiva. ◊ personalitate juridica = calitatea de a fi persoana juridica. 2. Persoana cu aptitudini deosebite si cu alese insusiri intelectuale si morale, care se realizeaza si se manifesta in mod practic prin reusite intr-un anumit domeniu de activitate. 3. Persoana care detine o functie importanta in viata politica, sociala, culturala; personaj (1). 4. (Astazi rar; mai ales la pl.) aluzie tendentioasa si jignitoare la adresa unei persoane (1). – Din fr. personnalite, germ. Personalitat.

DEZALIENARE s. f. combaterea alienarii. ◊ conceptie progresista, revolutionara care, respingand morala si filozofia individualista, promoveaza colectivismul, principiul dezvoltarii neingradite, armonioase si multilaterale a individului si a personalitatii umane. (< dezaliena)

EROU s.m. 1. (Ant.) Personaj mitologic nascut dintr-un muritor si o divinitate, inzestrat cu puteri supraomenesti si despre care se povesteau fapte marete; semizeu. ♦ (P. ext.) Denumire data de greci unor oameni deosebit de viteji, autori ai unor fapte marete. 2. Persoana vestita prin forta, vitejia si biruintele sale in razboaie, in lupte; personalitate distinsa prin faptele sale marete. ♦ Ostas cazut pe campul de lupta. 3. Persoana deosebita prin calitatile sale morale si prin actiunile sale marete; om care se distinge in mod special intr-un anumit domeniu. ◊ (In trecut) Erou al muncii (socialiste) = titlu de inalta distinctie acordat de stat persoanelor care se deosebesc printr-o munca de valoare exceptionala pentru societate; persoana care a primit acest titlu. 4. Personaj principal al unei intamplari. [< lat. heros, cf. fr. heros].