PROTAGONIST, -A, protagonisti, -ste, s. m. si f. 1. Persoana care joaca rolul principal intr-o piesa de teatru, intr-o opera, intr-un film; p. gener. erou, personaj principal. 2. Reprezentant de frunte al unei miscari, al unei teorii etc.; promotor, initiator; cap, fruntas. – Din fr. protagoniste.

FAT feti m. 1) (la om si la mamifere) Organism in stadiul intrauterin de viata, din momentul cand incepe sa se miste si pana la nastere; fetus. 2) poet. Persoana de s*x masculin, luata in raport cu parintii sai; baiat; fiu; fecior. ◊ ~ Frumos personaj principal in povestile romanesti, inzestrat cu cele mai alese calitati fizice si morale. /<lat. fetus

EROINA s. f. 1. femeie plina de curaj eroic, de spirit de sacrificiu, abnegatie in munca etc. 2. personaj feminin al unei opere literare; femeie, personaj principal al unei intamplari. (< fr. heroine, lat. heroine)

EROU s. m. 1. (ant.) personaj mitologic nascut dintr-un muritor si o zeitate, inzestrat cu puteri supraomenesti sau celebru prin faptele sale; semizeu. 2. persoana care se distinge prin vitejie si curaj exceptional in razboaie sau in imprejurari deosebit de grele etc. ♦ ostas cazut pe campul de lupta. 3. om deosebit prin calitatile sale morale si prin actiunile sale, care se distinge in mod special intr-un anumit domeniu. 4. personaj al unei opere literare. ♦ personaj principal al unei intamplari. (< fr. heros, lat. heros)

PROTAGONIST, -A s. m. f. 1. actor care interpreteaza rolul principal intr-un spectacol, intr-un film etc.; erou, personaj principal. 2. figura proeminenta, reprezentant de frunte al unei miscari, al unei teorii etc.; promotor. (< fr. protagoniste)

AHILE, semizeu, personaj principal al „Iliadei”, fiu al muritorului Peleu si al zeitei Thetis. Cufundat in apele Styxului infernal de catre mama sa pentru a-l face nemuritor, i-a ramas vulnerabil numai calciiul, neudat, de care-l tinuse. Ranit de o sageata otravita, a murit in razboiul troian.

EROU, eroi, s. m. 1. Persoana care se distinge prin vitejie si prin curaj exceptional in razboaie, prin abnegatie deosebita in alte imprejurari grele ori in munca. ◊ Erou al Muncii (Socialiste) = cea mai inalta distinctie in Republica Socialista Romania; persoana care a primit aceasta distinctie. ♦ Ostas cazut pe campul de lupta. 2. personaj principal al unei opere literare. ♦ personaj principal al unei intamplari; persoana care, intr-o anumita imprejurare, atrage atentia asupra sa. 3. (In mitologia greco-romana) Semizeu, persoana nascuta dintr-o zeitate si o fiinta pamanteana, inzestrata cu puteri supraomenesti sau care a devenit celebra prin faptele sale deosebite. – Din fr. heros, lat. heros.

EROINA, eroine, s. f.1. Femeie care se distinge prin curaj, vitejie si abnegatie in diverse imprejurari. 2. Femeie care reprezinta personajul principal dintr-o opera literara. ♦ Femeie care este personajul principal al unei intamplari, care atrage, intr-o anumita imprejurare, atentia asupra ei. – Din fr. heroine, lat. heroine.

EROINA ~e f. 1) Femeie care se distinge prin curaj, vitejie si abnegatie in diferite imprejurari grele. 2) Femeie care este personajul principal al unei opere literare sau artistice, al unei intamplari. /<fr. heroine, lat. heroina

EROU ~i m. 1) Persoana care se distinge prin barbatie, vitejie si curaj pe campul de lupta. 2) Persoana care se remarca intr-un domeniu de activitate prin munca si calitati morale inalte. 3) personaj principal al unei opere literare. ~ul unui roman. 4) Personaj mitic nascut dintr-o fiinta pamanteasca si o zeitate; semizeu. /<fr. heros, lat. heros

PROTAGONIST ~sta (~sti, ~ste) m. si f. 1) Interpret al rolului principal intr-un spectacol de teatru sau intr-un film. 2) personaj principal. 3) Animator al unei miscari sau actiuni. /<fr. protagoniste

CONFLICT s.n. 1. Ciocnire, dezacord; cearta. ♦ Razboi. 2. (Fil.) Treapta de maxima ascutire in evolutia contradictiilor antagoniste. 3. Ciocnire a intereselor si a pasiunilor personajelor principale dintr-o opera literara, care determina desfasurarea actiunii. [< lat. conflictus, cf. fr. conflit].

EROU s.m. 1. (Ant.) Personaj mitologic nascut dintr-un muritor si o divinitate, inzestrat cu puteri supraomenesti si despre care se povesteau fapte marete; semizeu. ♦ (P. ext.) Denumire data de greci unor oameni deosebit de viteji, autori ai unor fapte marete. 2. Persoana vestita prin forta, vitejia si biruintele sale in razboaie, in lupte; personalitate distinsa prin faptele sale marete. ♦ Ostas cazut pe campul de lupta. 3. Persoana deosebita prin calitatile sale morale si prin actiunile sale marete; om care se distinge in mod special intr-un anumit domeniu. ◊ (In trecut) Erou al muncii (socialiste) = titlu de inalta distinctie acordat de stat persoanelor care se deosebesc printr-o munca de valoare exceptionala pentru societate; persoana care a primit acest titlu. 4. personaj principal al unei intamplari. [< lat. heros, cf. fr. heros].

EROINA s.f. 1. Femeie plina de virtute si de curaj eroic, femeie viteaza, curajoasa. 2. personaj principal feminin al unei opere literare; (p. ext.) femeie care este personajul principal al unei intamplari. [< fr. heroine].

PROTAGONIST, -A s.m. si f. 1. personajul principal al unei piese de teatru; actorul care joaca acest rol. 2. Figura proeminenta, reprezentant de frunte al unei miscari, al unei teorii etc.; promotor. [< fr. protagoniste, gr. protagonistes].

HAPPY-END HEPI-/ s. n. rezolvarea favorabila a unei situatii dramatice in care sunt prinse personajele principale; sfarsit fericit. (< engl. happy-end)

Vasile s. m. – Nume propriu. – Var. inv. Vasilie, Sin-Vasii. Gr. Bασίλειος, partial prin intermediul sl. Vasilije. Der. Vasilca, s. f. (obicei folcloric in noaptea de ajun al Anului Nou, care preceda sarbatoarea Sf. Vasile, care consta in a plimba un cap de porc ornat cu panglici si flori; Arg., capatina); vasilache, s. m. (paiata, teatru de papusi si personajul principal al lui); vasilicale, s. f. pl. (zicale) din mgr. βασιλιϰά; vasilisc, s. m. (animal din basme), din mgr. βασιλίσϰος (Murnu 60).

BILDUNGSROMAN (‹ germ. Bildung „educatie”) s. n. Roman care prezinta procesul de formare a personalitatii morale si intelectuale a personajului principal, prin intermediul experientei directe („Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister” de Goethe, „Muntele vrajit” de Thomas Mann).

HAMLET, personajul principal al dramei cu acelasi nume de Shakespeare, inspirat de legendarul print danez Amletus, mentionat in sec. 12-13 de Saxo Grammaticus. Drama si personajele au constituit motive de inspiratie pentru numeroase ecranizari, compozitii muzicale si picturi.

ROL ~uri n. 1) Parte dintr-o reprezentatie, interpretata de un artist. ~ principal. 2) Prezentare pe scena a unui personaj dintr-o opera artistica (teatrala, cinematografica etc.). Actorul a interpretat un ~ generos. 3) Atributie pe care o are cineva sau ceva in cadrul unui intreg (sistem); functie. ~ul omului in societate. ◊ A juca un ~ a avea o anumita influenta. A-si juca ~ul pana la capat a-si indeplini misiunea in toate privintele. /<fr. role, germ. Rolle

LAITMOTIV, -e n. 1) Motiv muzical care caracterizeaza un personaj sau o situatie si care se reia cand apare in scena personajul sau situatia data. 2) Fragment sau motiv repetat intr-o opera muzicala. 3) fig. Idee principala asupra careia se insista in repetate randuri (intr-o opera stiintifica sau artistica). [Sil. lait-] /<germ. Leitmotiv

BRANDO [brændəu], Marlon (1924-2004), actor american de teatru si de film. principal reprezentant al generatiei de actori ai anilor ’50, formati la „Actors Studio”. Interpret al unor personaje nonconformiste, pline de forta expresiva („Viva Zappata”, „Pe chei”, „Nasul”, „Ultimul tango la Paris”, „Apocalipsul, acum”).

EXPOZITIE s.f. 1. Expunere publica de opere de arta, de produse industriale, agricole etc. ♦ Spatiu amenajat special in acest scop. 2. Prima parte a unei opere literare, in care autorul face cunoscute subiectul, personajele, locul actiunii etc. 3. (Muz.) Prima sectiune a unei sonate sau a unei fugi, continand expunerea materialului tematic principal. 4. Premisa majora a unui silogism. [Gen. -iei, var. expozitiune s.f. / cf. fr. exposition, lat. expositio].

PLAN⁴ ~uri n. 1) Distanta la care sunt situate persoanele sau lucrurile in raport cu cel care priveste. ~ secund. ◊ Primul ~ parte a scenei care este cea mai apropiata de public. A fi (sau a sta) pe primul ~ a avea importanta primordiala. A trece pe ~ul al doilea a-si pierde rolul principal. 2) Departare a obiectului fata de aparatul de filmat. ◊ Prim-~ reprezentare pe pelicula a capului si a bustului unui personaj. 3) Unghi de vedere; aspect. In ~ stiintific. Pe ~ social. /<fr. plan, lat. planus

EPIC, -A, epici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care exprima, in forma de naratiune, idei, sentimente, actiuni etc. ale eroilor unei intamplari reale sau imaginare. ◊ Gen epic = unul dintre principalele genuri literare, care cuprinde diverse specii de naratiuni in versuri si in proza, dezvaluind cu o relativa obiectivitate portretul fizic si moral al personajelor, faptele lor, relatiile lor cu mediul inconjurator. ♦ Fig. Demn de o epopee; de proportii vaste; grandios. 2. S. f. Totalitatea operelor literare apartinand genului epic. – Din fr. epique, lat. epicus.

TIPIZA vb. tr. 1. a da unui personaj literar, unei situatii etc. valoare, caracter tipic. 2. a reduce diversele variante ale unui produs la un singur tip¹ (I, 1); a standardiza. 3. a stabili caracteristicile principale ale constructiilor, elementelor de constructie si detaliilor acestora. (< fr. typiser)

ROL, roluri, s. n. I. 1. Partitura scenica ce revine unui actor intr-o piesa de teatru, unui cantaret intr-o opera etc. pentru interpretarea unui personaj. ♦ personaj interpretat de un actor intr-o piesa, intr-o opera etc. 2. Atributie, sarcina care ii revine cuiva in cadrul unei actiuni; misiune. II. 1. Lista care cuprinde toate procesele ce urmeaza sa se judece intr-o anumita zi de catre un organ de jurisdictie. ◊ Repunere pe rol = fixare a unui termen de judecata privitor la un proces al carui curs a fost suspendat. Scoatere de pe rol = masura prin care un organ de jurisdictie dispune intreruperea indeplinirii actelor de procedura referitoare la un proces. 2. Registru in care organele financiare tin evidenta impozitelor pentru fiecare contribuabil in parte. Rol fiscal. 3. (Mar.) Lista nominala a echipajului unei nave, constituind unul dintre documentele principale fara de care nu se poate naviga legal. – Din fr. role.