CRACIUN ~uri n. 1) Sarbatoare crestina, simbolizand nasterea lui Isus Hristos. 2): Mos Craciun personaj mitic despre care copiii cred ca le aduce daruri in noaptea acestei sarbatori. /<lat. creatio, ~onis

TANTALIC, -A adj. (Liv.; despre chinuri) Care se refera la dorinte, nevoi care nu pot fi implinite. [Cf. fr. tantalique < Tantal – personaj mitic condamnat de zei la foame si sete perpetua].

AMFITRION, -OANA s.m. si f. Stapan al unei case la care ia masa cineva; gazda. [Pron. -tri-on. / < fr. amphitryon, cf. gr. Amphitryon – personaj mitic].

ARLECHIN s.m. Personaj comic din vechile comedii populare italiene, care purta masca si un costum pestrit. V. bufon. [< it. arlecchino < v.fr. Hellequin – personaj mitic demonic].

Dragobete s. m. – 1. (Olt.) Nume dat fiului Babei Dochia, personaj mitic nascocit de fantezia populara. – 2. Sarbatoare populara de la 3 martie, considerata sarbatoarea pasarilor. Origine incerta. Pare a proveni din sb. drugobrat „cumnat”.

papa, s. f. – 1. Mincare in limbajul infantil. – 2. Terci, pasat. – Mr. papa. Creatie expresiva, care eventual, ar putea proveni direct din lat. pappa (Puscariu 1258; Candrea-Dens., 1321; REW 6214; Puscariu, Lr., 281), unde este, de asemenea, formatie expresiva, sau s-ar fi format in interiorul rom. – Der. papa, vb. (a minca; a irosi, a toca averea), pe care Puscariu 1257 si Candrea-Dens., 1322 il raporteaza la lat. pappare, cf. gal., port. papar; papalapte, s. m. (nataflet, gagauta); papalau, s. m. (curcubetica, Physalis Alkekengi), care se mai cheama si papele, s. f. pl., in Mold. (dupa Tiktin, care-l urmeaza pe Cihac, II, 520, legat de mag. paponya, din pap „cura”, dificil din punct de vedere fonetic); papalunga, s. f. (Trans., papadie, Taraxacum officinale); papanas, s. m. (Mold., preparat culinar din aluat si brinza); paparada, s. f. (Trans., oua la capac); papaluda, s. f. (pasare, Caprimulgus europaeus); paparuga (var. paparuie, paparuza, papaluza), s. f. (Trans., buburuza, Coccinella septempunctata), cf. buburuza; papatot, s. m. (mincau); papacioc, s. n. (Mold., paharel de tuica), comp. cu cioc „plisc” (dupa Scriban, in legatura cu rus. popoika „exces de mincare”, der. care nu pare posibila); papaciocar, s. m. (lenes, haimana); papaciufa, s. f. (Munt., matracuca), comp. cu ciuf (dupa Scriban, in legatura cu alb. patacufte „chiftea”, solutie improbabila); papainog, s. n. (minciuna, bagatela; cataliga; stilp, pilon), pe care Tiktin il leaga de slov., rut. panoga „linga picioare”, dificil din punct de vedere semantic; papalete, s. m. (Munt., marioneta, fantosa); Pepelea, s. m. (personaj mitic care reprezinta un fel de pacalitor comic cu aspect nevinovat), cf. fr. patelin si Pacala (dupa parerea de nesustinut a lui Cihac, acest nume ar proveni din sl. pepelu „cenusa”). – Cf. paparuda, papuse, parpalec.

Daedalus, personaj mitic, unul dintre urmasii lui Erechtheus, regele cetatii Athenae. Mester iscusit in arta sculpturii, a picturii si a constructiilor, Daedalus era in antichitate intruchiparea ingeniozitatii si a spiritului inventiv in materie de arta. Dupa ce l-a initiat in tainele mestesugurilor pe nepotul sau, Talos (dupa altii Perdix), se spunea ca l-ar fi ucis din gelozie, acesta din urma vadindu-se mai iscusit decit el. In urma acestei crime Daedalus a fost silit sa paraseasca Athenae si sa se refugieze in insula Creta. Acolo regele Minos l-a primit cu bunavointa la curtea sa. Daedalus si-a atras insa in curind minia regelui, construind o vaca, simulacru de lemn, in care s-a ascuns Pasiphae, sotia regelui, ca sa se impreune cu un taur (v. si Pasiphae). Din aceasta impreunare monstruoasa s-a nascut Minotaurul. La porunca regelui, Daedalus a inaltat faimosul labirint in care avea sa fie inchis Minotaurul. Drept razbunare pentru faptul ca a fost complicele reginei, Minos a poruncit insa ca intrarea in labirint sa fie zidita si Daedalus sa fie inchis inauntru, impreuna cu fiul sau Icarus. Ingeniozitatea lui Daedalus s-a vadit o data mai mult minunata. El a construit niste aripi lipite cu ceara, cu ajutorul carora cei doi si-au luat zborul catre inaltimi, peste mare. Minat de ambitia nebuneasca de a atinge soarele, Icarus si-a gasit moartea in acest zbor neobisnuit (v. si Icarus). Daedalus a izbutit insa sa ajunga pe tarmurile Siciliei, unde regele C*****s i-a oferit ospitalitate. Pornit in cautarea lui, Minos a reusit sa-i dea de urma si a sosit la curtea lui C*****s, dar a fost ucis de fetele acestuia (v. si C*****s). Drept multumire, se spune ca Daedalus ar fi ridicat in Sicilia numeroase monumente si constructii.

EROU ~i m. 1) Persoana care se distinge prin barbatie, vitejie si curaj pe campul de lupta. 2) Persoana care se remarca intr-un domeniu de activitate prin munca si calitati morale inalte. 3) Personaj principal al unei opere literare. ~ul unui roman. 4) personaj mitic nascut dintr-o fiinta pamanteasca si o zeitate; semizeu. /<fr. heros, lat. heros

MESIA m. 1) personaj mitic caruia i se atribuie rolul de mantuitor al lumii. 2) (in religia crestina) Epitet dat lui Isus Hristos. /<sl. mesija, ngr. Messias, lat. messias

miticISM s. n. (fam.) atitudine, comportare, vorba etc. care denota superficialitate si neseriozitate. (< mitica, personaj caragialesc + -ism)

cosinzeana (cosinzene), s. f. – Prototip al frumusetii, in basmele populare. – Ileana Cosinzeana, personaj feminin mitic, care personifica idealul lui Fat Frumos. Origine incerta. Este evidenta inrudirea cuvintului cu sinzeana; insa prima parte a cuvintului este mai putin clara. Este poate o amintire a Sfintei Elena, mama lui Constantin, daca se admite o forma Helena Co(n)s(t)antiana: z s-ar explica prin pronuntarea ngr. *Cos(t)andiana, sau mai bine printr-o contaminare posterioara cu sinziana. Pentru pierderea primului t, cf. forma sl. Kustenitu ‹ Kονσταντίνος (Vaillant, BL, XIV, 7). Philippide, Principii, 138, se gindea la lat. semidivina, ca epitet al Elenei din Troia, solutie evident imposibila; pentru DAR si Scriban, este vorba de o var. de la sinzeana.

FEERIE, feerii, s. f. 1. Priveliste nespus de frumoasa, incantatoare, ca in basme. 2. Reprezentatie teatrala, de circ etc., cu personaje si tematica mitica, cu montare si costumatie pline de culoare si de stralucire si cu numeroase trucaje si efecte scenice. [Pr.: fe-e-] – Din fr. feerie.

FANTASTIC adj. 1. fantasmagoric, ireal, plasmuit. (O imagine ~.) 2. fabulos, legendar, miraculos, mitic, supranatural, (inv.) surnatural. (personaje ~.) 3. v. nerealizabil. 4. v. extraordinar.