GERONTOFILIE s.f. 1. Dragoste fata de batrani. 2. (Med.) P*********e constand din atractie s*****a fata de persoane in varsta. [< fr. gerontophilie, cf. gr. geron – batran, philein – a iubi].

GERONTOFILIE s. f. 1. dragoste fata de batrani. 2. p*********e prin atractia s*****a fata de persoane in varsta. (< fr. gerontophilie)

BATRAN, -A, batrani, -e, adj., s. m. si f. I. Adj. 1 Care traieste de multi ani, care este inaintat in varsta. ◊ Fata batrana = fata ramasa nemaritata dupa vremea maritisului. ♦ (Despre fata sau infatisarea cuiva) Care si-a pierdut fragezimea, care tradeaza batranete. 2. Care exista de mult timp, de demult. II. S. m. si f. 1. persoana in varsta inaintata. ◊ Loc. adj. si adv. Din batrani = din vremea veche, din mosi-stramosi. 2. (Fam., la m. sg.) Tata; (la f. sg.) mama; (la m. pl.) parinti. – Lat. betranus (= veteranus).

RESURSA, resurse, s. f. 1. Rezerva sau sursa de mijloace susceptibile de a fi valorificate intr-o imprejurare data. ◊ Resurse naturale = totalitatea zacamintelor de minerale si de minereuri, a terenurilor cultivabile, a apelor si a padurilor de care dispune o tara. Resurse de (forte de) munca = totalitatea persoanelor care au varsta si sunt capabile de munca, precum si a persoanelor in varsta apte de munca, care pot fi sau sunt ocupate intr-o ramura a economiei. 2. Durata de timp in ore de zbor admisa pentru utilizarea normala a unui avion intre doua reparatii generale sau intre doua revizii. – Din fr. ressource.

VETERAN, -A, veterani, -e, subst. 1. S. m. Ostas roman liberat dupa terminarea serviciului militar si care obtinea la liberarare o serie de privilegii. 2. S. m. Barbat (in varsta) care a participat la unul sau mai multe razboaie. 3. S. m. si f. persoana (in varsta) care a activat si s-a remarcat vreme indelungata intr-o actiune (de mare raspundere), intr-o institutie etc. – Din fr. veteran, lat. veteranus.

FIU, fii, s. m. 1. persoana de s*x barbatesc, considerata in raport cu parintii sai; copil¹, fecior, baiat. ♦ (La voc.) Termen afectuos cu care se adreseaza cineva mai in varsta unei persoane mai tinere de s*x barbatesc. 2. Fig. Cetatean, membru al unei colectivitati (de care acesta se simte foarte atasat). – Lat. filius.

SILEN, sileni, s. m. Nume dat, in mitologia greaca, satirilor batrani; p. ext. persoana in varsta care, sub o infatisare grotesca, ascunde o intelepciune ironica. – Din lat. Silenus, fr. Silene.

BATRAN¹ ~a (~i, ~e) 1) si substantival (despre fiinte) Care traieste de mult timp; ajuns la o varsta inaintata. Om ~. 2) fig. Care are caracterele fizice sau morale ale unei persoane de varsta inaintata. ◊ Fata ~a fata care a trecut de vremea maritisului, ramanand nemaritata. Lup ~ om cu multa experienta de viata; om incercat in viata. 3) rar (despre lucruri) Care este facut de mult timp; care este in intrebuintare de mult timp; vechi. [Sil. ba-tran] /<lat. veteranus

FOSILA ~e f. 1) Rest de organism animal sau vegetal din epocile geologice anterioare, conservat in rocile sedimentare ale pamantului. 2) fig. persoana de varsta inaintata, cu conceptii de viata demodate sau cu idei retrograde. /<fr. fossile, lat. fossilis

VETERAN ~i m. 1) (in Roma antica) Ostas demobilizat, care, la eliberare, obtinea anumite privilegii. 2) Ostas batran, care a facut timp indelungat militaria, participand la lupte; vechi combatant. 3) persoana in varsta, care a desfasurat o lunga activitate de munca intr-o institutie sau intr-un domeniu. /<lat. veteranus, fr. veteran

AGERAZIE s.f. (Liv.) Aparenta tinereasca la o persoana in varsta. [< fr. agerasie].

poaca¹ s.f. (reg.; deprec.) persoana in varsta, batrana; hoasca.

AGERAZIE s. f. aparenta tinereasca la o persoana in varsta. (< fr. agerasie)

BATRAN, -A, batrani, -e, adj., s. m. si f. I. Adj. 1 Inaintat in varsta, care traieste de multi ani. ♦ (Despre fata sau infatisarea cuiva) Care si-a pierdut fragezimea, care tradeaza batranetea. 2. De demult, vechi. Batranul Bucuresti. II. S. m. si f. 1. persoana in varsta inaintata; (la m.) mos, mosneag; (la f.) baba. ◊ Loc. adj. si adv. Din batrani = din vremea veche, din mosi-stramosi. 2. (Fam., la sg. m.) Tata; (la sg. f.) mama; (la pl. m.) parinti. – Lat. betranus (= veteranus).

VARSTEAN, varsteni, s. m. (Rar) persoana considerata in raport cu alta persoana de aceeasi varsta¹ cu ea. – varsta¹ + suf. -ean.

MATUSALEMICA, matusalemice, adj. (Livr.; despre varsta, viata unei persoane) Foarte inaintata. – Matusalem (n. pr.) + suf. -ic.

MINORAT s. n. (Rar) varsta a unei persoane minore; timp cat cineva este minor; starea persoanei minore; minoritate (2). – Minor + suf. -at.

NEPOT, -OATA, nepoti, -oate, s. m. si f. 1. persoana considerata in raport cu bunicii sai ori cu unchii si matusile sale. 2. (Fam.; mai ales la voc.) Cuvant cu care o persoana mai in varsta se adreseaza unui tanar, unei tinere sau unui copil. 3. (De obicei la pl.) Descendent, urmas. – Lat. nepos, -tis.

SARUTA, sarut, vb. I. Tranz. si refl. recipr. A (se) atinge cu buzele in semn de respect, de prietenie, de umilinta sau ca o manifestare e*****a; a (se) pupa. ◊ Expr. (Tranz.) Sarut mana, formula de salut sau de multumire adresata unei femei sau unei persoane mai in varsta. (Inv.) Sarut dreapta, formula de salut adresata preotilor, domnitorilor, boierilor, mai rar unei femei. – Lat. salutare.

SENIOR², -OARA, seniori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. si f. (Sportiv) care a depasit varsta juniorilor, varsta care variaza de la sport la sport, de obicei peste 18 ani. 2. Adj., s. m. si f. (persoana) mai in varsta, mai batrana. 3. S. n. (Pe langa un nume propriu de persoana, in opozitie cu junior) Tatal (considerat in raport cu fiul). [Pr.: -ni-or] – Din fr. senior.

ADOLESCENT ~ti m. persoana ajunsa la varsta adolescentei. /<fr. adolescent, lat. adolescens, ~ntis

BAIAT baieti m. 1) Copil de s*x masculin. ◊ Bun ~, ~ de treaba se spune, cu o nuanta afectiva, despre o persoana, indiferent de varsta. 2) mai ales la pl. persoana de s*x masculin neajunsa inca la maturitate; tanar. 3) persoana de s*x masculin, luata in raport cu parintii sai; fecior; fiu. 4) inv. Tanar angajat ca servitor la o casa boiereasca; valet. /Orig. nec.

COPIL ~i m. 1) Baiat (sau fata) in perioada de la nastere pana la adolescenta. ~ mic. ~ de scoala. ◊ De mic ~ din copilarie. A ajunge (sau a cadea) in mintea ~ilor a avea manifestari copilaresti. ~ de casa fecior de boier care slujea ca paj la curtea domneasca sau la un boier mare. ~ de trupa copil (orfan) crescut si educat de o unitate militara. 2) persoana de orice varsta luata in raport cu parintii sai. 3) fig. persoana matura care da dovada de naivitate si lipsa de experienta. /Cuv. autoht.

ODRASLA ~e f. 1) pop. persoana (de orice varsta) in raport cu parintii sai; copil; rod. 2) Pui de animal domestic; prasila. 3) Ramura tanara care creste din radacina sau din tulpina unei plante mature; lastar; mladita. [Sil. -dras-] /<sl. otraslu, odraslu

ROD roade n. 1) Produs vegetal (mai ales fruct) al plantelor cultivate; recolta. ◊ Cu ~ roditor. ~ul-pamantului planta erbacee otravitoare, cu frunze mari, lucioase, dupa a carei dezvoltare florala, in popor, se apreciaza recolta asteptata. 2) fig. Rezultat al unei actiuni; consecinta; urmare; efect. ~ul convorbirilor. 3) inv. pop. persoana (de orice varsta) in raport cu parintii ei; odrasla. /<sl. rodu

A SARUTA sarut tranz. A atinge (usor) cu buzele (in semn de dragoste, de respect, de afectiune sau de umilinta). ◊ Cine nu are ochi negri saruta si albastri se spune despre cel care, neavand ceea ce doreste, se multumeste cu ceea ce are. Sarut mana! formula de salut adresata unei femei sau unei persoane mai in varsta. /<lat. salutare

ceace s.m. sg. (reg.) nume de respect pentru o persoana mai in varsta; bade, nene, tete.

preveli s.m. pl. (reg.) persoane de aceeasi varsta, intovarasite; leat.

NUBILITATE s.f. (Liv.) Stare, varsta a unei persoane nubile. [Cf. fr. nubilite].

ADOLESCENT, -A, adolescenti, -te, s. m. si f. persoana ajunsa la varsta dintre copilarie si tinerete. – Fr. adolescent (lat. lit. adolescens, -ntis).

BAIAT, baieti, s. m. 1. Copil de s*x barbatesc. 2. persoana de s*x barbatesc iesita nu de mult din varsta copilariei; p. ext. adolescent, flacau. ◊ (Cu nuanta afectiva, chiar despre persoane mai in varsta) Bun baiat! 3. Fiu, fecior (al cuiva). 4. Tanar angajat la un stapan sau la un patron. ◊ Baiat de casa = valet, fecior. ♦ (Iesit din uz) Chelner. [Var.: (reg.) baiet s. m.] – Din [im] baia.

ADOLESCENT, -A, adolescenti, -te, s. m. si f. persoana care este la varsta adolescentei. – Din fr. adolescent, lat. adolescens, -ntis.

MAJORAT¹ s. n. varsta la care o persoana devine majora (1); starea (juridica a) persoanei majore; majoritate civila. – Din fr. majorat.

VOLUNTAR, -A, voluntari, -e, adj., s. m. I. Adj. (Despre oameni si manifestarile lor) 1. Care actioneaza de bunavoie, din proprie initiativa, nesilit de nimeni, in mod constient; (despre actiuni) care se face de bunavoie, fara constrangere. ◊ Act voluntar = actiune savarsita de cineva in mod constient, voit. 2. Care exprima vointa. 3. Care isi impune vointa; autoritar. II. S. m. persoana care intra in armata din proprie dorinta spre a face serviciul militar (inainte de a fi implinit varsta ceruta); p. ext. persoana care ia parte la o campanie militara din proprie initiativa sau care se ofera sa faca un serviciu de bunavoie si dezinteresat. [Var.: (II) (inv.) volintir, volontir s. m.] – Din fr. volontaire, lat. voluntarius, rus. volentir.

STATUT, -A, statuti, -te, adj. 1. Care nu mai este proaspat (si a capatat un miros, un gust sau un aspect neplacut caracteristic); clocit; (despre aer) inchis, stricat, viciat. ♦ Fig. (Despre oameni, mai ales despre persoane necasatorite) Inaintat in varsta. 2. (Inv.) Istovit, vlaguit. – V. sta.

DECAN, -A, decani, -e, subst. 1. S. m. si f. Membru al corpului profesoral universitar insarcinat cu conducerea unei facultati; grad detinut de aceasta persoana. 2. S. m. persoana (aleasa dintre avocati) care conducea baroul avocatilor. 3. S. m. persoana cea mai in varsta sau cu vechimea cea mai mare in anumite corpuri constituite. 4. S. m. (In biserica anglicana) Conducator al unui colegiu de preoti, al unei institutii religioase sau al unui local de cult. Decanul de Canterbury. 5. Decurion. – Din lat. decanus, germ. Dekan.

DELINCVENTA, delincvente, s. f. 1. Fenomen social care consta in savarsirea de delicte. 2. Totalitatea delictelor savarsite, la un moment dat, intr-un anumit mediu sau de catre persoane de o anumita varsta. [Var.: delicventa s. f.] – Din fr. delinquance.

SEPTUAGENAR, -A, septuagenari, -e, s. m. si f., adj. (persoana) care a implinit varsta de saptezeci de ani sau are intre saptezeci si optzeci de ani. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. septuagenaire, lat. septuagenarius.

SEXAGENAR, -A, sexagenari, -e, s. m. si f. (Adesea adjectival) persoana care a implinit varsta de saizeci de ani sau are intre saizeci si saptezeci de ani. – Din fr. sexagenaire, lat. sexagenarius.

BATRAN² ~a (~i, ~e) m. si f. 1) persoana ajunsa la o varsta inaintata. ◊ Din ~i din vremuri de demult; din mosi-stramosi. 2) mai ales la pl. fam. Tata si mama; parinti. ~ii mei. [Sil. ba-tran] /<lat. veteranus

FRATICA m. fam. (cuvant de adresare ce exprima simpatie si atitudine prieteneasca fata de o persoana de cam aceeasi varsta). /frate + suf. ~ica

HARB ~uri n. 1) Bucata dintr-un vas spart; ciob. 2) Vas de bucatarie de calitate proasta sau stirbit. 3) fig. Lucru foarte uzat, care nu mai poate fi utilizat. 4) fig. persoana neputincioasa (din cauza varstei sau a unei boli). /cf. bulg. harbel

LIMITA ~e f. 1) Punct ce marcheaza sfarsitul unei intinderi sau suprafete. ◊ ~ teritoriala linie de demarcatie care desparte diferite tari; hotar; granita; frontiera. 2) Ton al unei voci sau al unui instrument, caracterizat prin inaltime sau profunzime extrema. 3) Punct extrem al unei actiuni; linie de sus a unei evolutii. ◊ ~ de varsta varsta dupa care o persoana nu mai poate exercita o anumita functie publica. 3) mat. Valoarea fixa spre care tind valorile unei marimi variabile. 4) fig. Punct final pe care il pot atinge posibilitatile, mijloacele sau capacitatile unei persoane. /<fr. limite, lat. limes, ~itis

MAJOR ~a (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care a atins varsta majoratului. 2) Care se caracterizeaza prin importanta deosebita; foarte important. /<fr. majeur, major. lat. major

MAJORAT n. 1) varsta la care o persoana beneficiaza de toate drepturile civile si politice, devenind totodata responsabila de actiunile sale in fata legii. 2) Situatie a unei persoane majore. /<fr. majorat

MIC mica (mici) 1) Care are dimensiuni mai reduse decat cele considerate normale; care este de marime sub norma obisnuita. Masa ~a. ◊ Degetul ~ deget aflat la extremitatea mainii sau a piciorului. In ~ pe scurt; in sumar; in proportii reduse. 2) A carui intensitate este sub nivelul mediu; slab. Lumina ~a. 3) Care este redus numeric, cantitativ. 4) Care dureaza mai putin ca de obicei; de scurta durata. 5) Care este de importanta redusa; neinsemnat. Un ~ functionar. ◊ Socru mic tatal miresei. Soacra mica mama miresei. 6) (despre persoane) Care este de varsta copilariei. 7) si substantival Care s-a nascut ultimul in familie; mezin. ◊ Cu ~ cu mare (sau ~ si mare) cu totii impreuna. /<lat. miccus

PENSIE ~i f. 1) Asigurare materiala acordata cetatenilor care nu pot lucra. ~ de invaliditate. 2) Suma de bani platita lunar unei persoane pentru limita de varsta. ◊ ~ alimentara plata impusa prin lege unei persoane pentru intretinerea altei persoane. (de obicei, minora) A iesi (sau a scoate pe cineva) la ~ a iesi (sau a scoate pe cineva) din campul muncii la atingerea limitei de varsta. [G.-D. pensiei; Sil. -si-e] /<fr. pension, lat. pensio, ~onis

SENIOR² ~i m. (in opozitie cu junior) 1) Sportiv care a depasit varsta juniorilor. 2) rar (pe langa un nume de persoana) Tata in raport cu fiul. 3) fig. persoana cea mai in varsta dintr-o colectivitate. /<lat. senior

DECAN, -A s.m. si f. 1. Profesor (sau alt membru al corpului profesoral universitar) care detine conducerea unei facultati. 2. persoana cea mai in varsta sau care are vechimea cea mai mare intr-un anumit corp constituit. // s.m. 1. (Ant.) Ofiter roman care comanda 10 soldati; decurion. 2. (In trecut) persoana aleasa dintre avocati, care conducea baroul avocatilor. 3. Conducator, sef ecleziastic in biserica anglicana. [ < lat. decanus, cf. it. decano, fr. doyen).

sotroaga, sotroage, s.f. (reg.; deprec.) 1. incaltaminte veche, uzata sau prea mare, nepotrivita pe picior. 2. obiect vechi, uzat, de proasta calitate. 3. persoana infirma sau in varsta.

DECAN³, -A I. s. m. 1. (ant.) decurion. 2. persoana cea mai in varsta sau cu vechimea cea mai mare dintr-un anumit corp constituit. 3. (in trecut) persoana aleasa dintre avocati, care conducea baroul. 4. conducator, sef ecleziastic in biserica anglicana. II. s. m. f. membru al corpului profesoral universitar care detine conducerea unei facultati. (< lat. decanus, germ. Dekan)

NUBIL ~a (~i, ~e) livr. 1) (despre persoane) Care se afla la varsta cand se poate casatori. 2) rar (despre parti ale corpului) Care este sub aspect anatomic pe deplin format. /<fr. nuble, lat. nubilis

PREADOLESCENT ~ta (~ti, ~te) 1) si substantival (despre persoane) Care urmeaza sa atinga varsta adolescentei; aflat in ajun de adolescenta. 2) (despre varsta) Care preceda adolescenta; anterior adolescentei. [Sil. pre-a-] /pre- + adolescent

PUBER ~a (~i, ~e) si substantival (despre persoane) Care a ajuns la varsta pubertatii. /<lat. puber, fr. pubere

TOMNATIC² ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de toamna; propriu toamnei; autumnal. Ploaie ~ca. 2) (despre fructe, legume) Care se coace toamna. Ridiche ~ca. 3) (despre pomi) Care are fructe ce se coc toamna. 4) fig. (despre persoane) Care este inaintat in varsta. ◊ Flacau ~ barbat matur, ramas neinsurat. /toamna + suf. ~atic

PETITOR, -OARE, petitori, -oare, subst. 1. S. m. si f. persoana care, in numele unui barbat, cere in casatorie o fata, de obicei adresandu-se parintilor sau rudelor acesteia; (inv. si pop.; la m.) barbat care cere (pentru sine) in casatorie o fata. ◊ Expr. Sa (ne) sada petitorii, formula glumeata cu care un musafir este invitat sa ia loc sau sa (mai) stea. 2. S. f. Femeie (de obicei mai in varsta) care mijloceste cunostinta a doua persoane de s*x opus pentru a le inlesni casatoria. – Peti + suf. -tor.

LELE s. f. 1. Termen de respect cu care se adreseaza la tara un copil sau o persoana mai tanara unei femei in varsta sau cu care vorbeste despre ea; leica¹. ♦ (In poezia populara) Femeie (tanara) iubita; mandra. 2. Femeie rea sau imorala. ◊ Expr. Fecior (sau pui, fiu) de lele = om smecher, siret, ticalos. A umbla frunza (sau in dorul) lelii = a umbla fara rost, degeaba. – Din bg. lelja.

STATUT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre apa, aer etc.) Care sta neimprospatat de mult timp, capatand aspect sau miros greu; neschimbat demult; inchis. 2) (despre alimente) Care nu mai este proaspat; vechi. 3) fig. (despre persoane necasatorite) Care este trecut de varsta casatoriei; care este inaintat in varsta, dar necasatorit inca. /v. a sta

OBEDIENTA (‹ fr., lat.) s. f. (Livr.) Supunere, ascultare. ♦ (PSIH.) Conduita impusa de rolurile sociale, individul supunandu-se impotriva vointei proprii, ordinelor sau sugestiilor persoanelor cu autoritate sociala, intelectuala, de varsta etc.; o. individului, ca nivel al conformitatii, se manifesta in adoptarea opiniei majoritatii pentru a fi acceptat si aprobat sau pentru a evita respingerea.

NENE s. m. 1. (Pop. si fam.) Termen de respect cu care se adreseaza un copil sau o persoana mai tanara unui barbat mai in varsta sau unui frate mai mare; neica. ♦ (Reg.) Termen de respect folosit de nepoti pentru a vorbi cu (sau despre) un unchi. 2. (Fam.) Termen de adresare prin care se exprima o dezaprobare, o surprindere placuta. 3. (Fam.) Termen intrebuintat in cursul unei povestiri sau conversatii si care, fara a fi adresat unei persoane anumite, exprima mirare, satisfactie etc. [Var.: nea s. m.] – Cf. bg. nenja, scr. nena.

NONAGENAR, -A, nonagenari, -e s. m. si f., adj. (persoana) care a atins (sau a depasit) varsta de nouazeci de ani. – Din fr. nonagenaire, lat. nonagenarius.

OCTOGENAR, -A, octogenari, -e, adj., s. m. si f. (persoana) care a atins (sau a depasit) varsta de optzeci de ani. – Din fr. octogenaire.

LELE s. f. 1. Termen de respect, cu care se adreseaza, la tara, un copil sau o persoana mai tanara unei femei mai in varsta. ♦ (In poezia populara) Femeie tanara; iubita. 2. Femeie cu purtari rele. ◊ Expr. Fecior (sau pui, fiu) de lele = smecher, siret, ticalos. A umbla frunza (sau in dorul) lelii = a umbla fara rost, degeaba. – Bg., sb. lelja.

TANAR, -A, tineri, -e, adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. si f. (persoana, p. gener. fiinta) care este, ca varsta, intre copilarie si maturitate, care nu este inca matura. ◊ Loc. adv. De tanar = din frageda varsta, de timpuriu. 2. Adj. Care apartine sau este caracteristic unui om (sau unui animal) neajuns inca la maturitate. 3. Adj. Care a fost plantat sau a rasarit de putina vreme, care n-a ajuns inca la maturitate; care este format din asemenea plante. Padure tanara. – Lat. *tenerus (= tener).

BADE m. 1) (termen politicos de adresare a unei persoane tinere catre un barbat mai in varsta) Nene. 2) pop. (termen de adresare a unei tinere femei de la tara barbatului iubit) Nene; iubit. [Art. badea; G.-D. badei] /Orig. nec.

NEICA m. pop. 1) (cuvant de adresare a unei persoane tinere catre un barbat mai in varsta) Nene; bade. 2) (cuvant de adresare a unei fete baiatului iubit) Bade. /ne[ne] + suf. ~ica

NENE m. pop. (cuvant de adresare a unei persoane tinere catre un barbat mai in varsta). [Var. nea] /cf. bulg. nenja, sb. nena

TATA tati m. 1) (si cuvant de adresare) Barbat considerat in raport cu copiii sai. ◊ ~ bun tata adevarat. ~-socru tatal sotului sau al sotiei, privit in raport cu nora sau cu ginerele. ~ mare, ~-mosu bunic. Din ~ in fiu din generatie in generatie. 2) Barbat de varsta aproximativ egala cu a unui parinte. 3) (si ca termen de adresare a unui tanar catre un om mai in varsta) Barbat respectat si apropiat cuiva. 4) pop. persoana care a initiat un domeniu de activitate sau o realizare importanta. 5) persoana care protejeaza pe cineva sau ii acorda un sprijin. 6) (in religia crestina) Creator a tot ce exista; Dumnezeu. ◊ ~l nostru numele unei rugaciuni la crestini. (A sti) ca (pe) „~l nostru” a sti (ceva) foarte bine; a sti pe de rost. [Art. tata; G.-D. tatei, lui tata] /<lat. tata

NEA³ s. m. (Pop. si fam.; urmat de un prenume masculin sau de un nume de familie) Termen de respect cu care se adreseaza un copil sau o persoana mai tanara unui barbat mai in varsta. – De la nene.

STARE stari f. 1) Situatie sau mod in care se prezinta cineva sau ceva la un moment dat. ~ solida. ~ lichida. ~ea sanatatii. ~ civila. ~ materiala. In ~ buna. ◊ ~ de fapt situatie reala. A fi in ~ a) a fi capabil; a putea; b) a fi in varsta, in etate. 2) Totalitate de bunuri ale unei persoane; avere; avutie. ◊ Cu ~ cu avere; bogat. A-si indrepta ~ea a deveni (mai) avut. 3) ist. Patura sau clasa sociala cu statutul reglementat de stat. [G.-D. starii] /v. a sta

BAIAT, baieti, s. m. 1. Copil de s*x barbatesc. ◊ (Reg.; la pl.) Copii (indiferent de s*x). 2. persoana de s*x barbatesc iesita nu de mult din varsta copilariei; p. ext. adolescent, flacau. ◊ (Cu nuanta afectiva, despre barbati mai in varsta) Bun baiat! 3. Fiu, fecior (al cuiva). 4. (Rar) Servitor, sluga. Baiat la vite. ◊ Baiat de pravalie = adolescent care invata negotul, lucrand intr-un magazin; p. ext. vanzator comercial. [Var.: (reg.) baiet s. m.] – Et. nec.

UNCHI, unchi, s. m. 1. Barbat considerat in raport cu copiii fratilor si surorilor sale, in raport cu copiii fratilor si surorilor sotiei sale sau in raport cu copiii verilor si verisoarelor sale; termen cu care se adreseaza acestui barbat nepotii; grad de rudenie astfel stabilit; unchias. 2. Termen de respect cu care o persoana mai tanara se adreseaza unui barbat mai in varsta. – Lat. avunculus.

MUCOS, -OASA, mucosi, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care are muci la nas, caruia ii curg mucii, plin de muci. ♦ Epitet dat unei persoane tinere obraznice, neserioase sau cu pretentii nepotrivite cu varsta; tangau. 2. (Despre membranele unor organe) Care produce mucus. 3. (Despre secretii organice) Care are aspect cleios, gelatinos. – Muc + suf. -os.

BABALAC ~ci m. depr. persoana lipsita de vigoare fizica si intelectuala (din cauza varstei inaintate); batran neputincios si urat; bosorog. /<turc. babalik

MINOR ~a (~i, ~e) 1) si substantival (despre persoane) Care nu a ajuns la majorat; neajuns la varsta majoratului. Copil ~. 2) Care este de importanta sau de interes neinsemnat. /<fr. mineur, lat. minor

PENSIE s.f. Suma de bani care se acorda (lunar) persoanelor care au iesit din productie pentru limita de varsta sau sunt ori au devenit inapte de a munci. ♦ Suma de bani acordata anual de stat, de o institutie etc. cuiva, ca recompensa pentru merite sau servicii speciale. [Gen. -iei, var. pensiune s.f. / < fr. pension].

PENSIE, pensii, s. f. Suma de bani lunara ce se acorda persoanelor care au iesit din activitatea profesionala pentru limita de varsta, pentru invaliditate etc. sau care si-au pierdut sustinatorul si sunt incapabile de munca. ◊ Pensie de intretinere sau pensie alimentara = suma de bani pe care cineva trebuie sa o plateasca unei persoane pe care justitia il obliga sa o intretina. ◊ Loc. adj. La pensie = care este pensionar. ◊ Loc. vb. A iesi (sau a scoate pe cineva) la pensie = a (se) pensiona. ♦ (Inv.) Subsidiu. – Din rus. pensija.

PATRIARH ~i m. 1) (folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Slujitor al cultului avand cel mai inalt grad in ierarhia bisericii ortodoxe autocefale. 2) Cap al bisericii ortodoxe intr-o tara. 3) Barbatul cel mai in varsta al unei familii din societatea gentilica. 4) Capetenie a unei ginti. 5) fig. persoana in etate cu multe merite si cu multi discipoli intr-un domeniu de activitate. [Sil. -tri-arh] /<sl. patrijarhu, ngr. patriarhis

MAICA, maici, s. f. I. 1. (Pop.) Mama. ♦ Termen de politete folosit pentru a vorbi cu (sau despre) o femeie (mai) in varsta; termen afectiv cu care o femeie se adreseaza copiilor ei sau unei persoane mai tinere. 2. Calugarita; termen cu care cineva se adreseaza unei calugarite. II. Fig. (Pop.) Izvor, cauza, origine. – Din bg., scr. majka.

A SE RABLAGI ma ~esc intranz. 1) fam. (despre lucruri) A se invechi prin intrebuintare excesiva; a se harbui; a se uza. 2) fam. (despre persoane) A-si pierde vigoarea fizica si/sau intelectuala (in special din cauza varstei inaintate); a se harbui; a se ramoli; a se rebegi. /Din rablagiu

A SE RAMOLI ma ~esc intranz. (despre persoane) A-si pierde vigoarea fizica si/sau intelectuala (in special din cauza varstei inaintate); a se rablagi; a se harbui; a se rebeji. /<fr. ramollir

JUNIOR, -OARA, juniori, -oare, subst., adj. 1. S. m. si f., adj. (Sportiv) care are varsta intre circa 13 si 19 ani, limitele de varsta variind de la o specialitate sportiva la alta. 2. S. m. (Pe langa un nume propriu de persoana, in opozitie cu senior) Fiul (considerat in raport cu tatal). [Acc. si (2) junior. – Pr.: -ni-or] – Din fr., lat. junior.

FATA, fete, s. f. 1. persoana de s*x feminin, nemaritata. ◊ Fata in casa = fata (tanara) angajata ca femeie de serviciu intr-o gospodarie. Fata batrana = fata trecuta de varsta de maritat si care a ramas necasatorita. ♦ Fecioara, v*****a. 2. (In raport cu parintii) Fiica. – Lat. feta.

PENSIE s. f. suma de bani care se acorda (lunar) celor care au iesit din productie pentru limita de varsta sau pentru invaliditate, precum si urmasilor acestora, in cazurile prevazute de lege. ♦ ~ alimentara (sau de intretinere) = suma de bani, lunara, pe care o persoana trebuie sa o plateasca altei persoane in cuantumul si pe durata de timp stabilita de o instanta judecatoreasca. (< rus. pensiia)

MATUSA, matusi, s. f. 1. Sora tatalui sau a mamei unei persoane; (mai rar) verisoara unuia dintre parinti sau sotia unchiului; tanti, tata, tusa². 2. (Pop.) Termen de respect cu care se adreseaza cineva unei femei in varsta sau folosit cand vorbeste despre ea; lele; p. gener. femeie in varsta; baba. – Lat. amita.

CATEGORIE ~i f. 1) Notiune fundamentala (cu sfera deosebit de larga) care reflecta trasaturile si relatiile generale si esentiale ale obiectelor si fenomenelor realitatii. ~ filozofica. 2) Ansamblu de persoane, de obiecte sau de fenomene care prezinta proprietati distinctive comune. 3) sport Grup special in care sunt clasati sportivii sau echipele dupa anumite proprietati (greutate, varsta, s*x etc.). 4) Grup de fiinte sau de obiecte caracterizate printr-o anumita insusire; specie; gen; soi; fel. [Art. categoria; G.-D. categoriei; Sil. -ri-e] /<fr. categorie, lat. categoria

varsta¹ ~e f. 1) Durata de timp socotita de la nasterea unei fiinte pana la un anumit moment din viata ei; etate. ◊ In ~ batran. Intre doua ~e nici tanar, nici batran. In floarea ~ei tanar. 2) Numar de ani care se cer pentru ca o persoana sa fie supusa unor obligatii sau sa se bucure de anumite drepturi. ~ scolara. ~ de recrutare. 3) Fiecare dintre perioadele determinate istoric; epoca; ev. [G.-D. varstei; Sil. var-sta] /<sl. vrusta

MOS ~i m. 1) (folosit si ca termen de adresare) Barbat ajuns la o varsta inaintata; mosneag. ◊ ~ Martin urs. 2) rar Barbat privit in raport cu nepotii sai; bunic. 3) pop. Frate (sau var) al unuia dintre parinti, privit in raport cu copiii acestora; unchi. 4) persoana care apartine generatiilor precedente. ◊ Din (sau de la) mosi-stramosi a) din vremuri foarte indepartate; b) (transmis) din generatie in generatie. 5) la pl. (in credintele religioase) Ziua din ajunul sarbatorii pogorarii duhului sfant. ◊ Sambata ~ilor sambata dinaintea Duminicii Mari. /Din moasa

PATRIARH, patriarhi, s. m. 1. Cel mai inalt rang in ierarhia unora dintre Bisericile ortodoxe autocefale; persoana care detine acest rang. 2. (In Vechiul Testament) Fiecare dintre capii de familie conducatori (spirituali si politici) ai poporului evreu, predecesori ai lui Moise; p. ext. nume dat unor personaje venerabile din Biblie. 3. Barbat in varsta, cu rol de sef al familiei in comunitatea gentilica. ♦ Fig. Batran venerabil, cu numerosi descendenti. [Pr.: -tri-arh] – Din sl. patrijarhu, ngr. patriarhis.

A IMPLINI ~esc tranz. 1) pop. A face sa fie plin; a completa; a intregi; a complini. ◊ ~ o varsta (sau un numar de ani) a atinge o anumita varsta (sau un anumit numar de ani). A-si ~ somnul a dormi suficient. A o ~ (cu cineva) a) a intra la nevoie cu cineva; a o pati; b) a inceta relatiile cu cineva. 2) inv. (datorii banesti) A face sa nu mai existe; a stinge; a plati; a achita. 3) inv. (persoane) A obliga sa plateasca datoria. 4) (sarcini, planuri etc.) A executa conform prevederilor; a aduce la rezultatul cerut; a indeplini. [Sil. im-pli-] /<lat. implinire

REGE ~i m. 1) (in unele state; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Conducator absolut al tarii; riga; monarh; suveran; imparat. ~ al Suediei. 2) fig. persoana care domina o anumita sfera de activitate prin puterea sa materiala sau spirituala; stapan absolut. ~ al poeziei. ~ al petrolului. ◊ ~ele animalelor denumire data leului. ~ele pasarilor denumire data vulturului. 3) (la jocul de sah) Piesa care ocupa o pozitie principala. 4) (la jocul de carti) Figura pe care este reprezentat chipul unui barbat in varsta cu coroana; popa. /<lat. rex, ~gis

A INAINTA ~ez 1. intranz. 1) A se misca inainte (in spatiu si in timp); a avansa. Vehiculul ~eaza. ◊ ~ in varsta a imbatrani. 2) fig. A trece printr-o serie de schimbari spre o treapta superioara; a avansa; a propasi; a se dezvolta; a progresa; a evolua. ~ la invatatura. 3) (despre peninsule, proeminente etc.) A iesi in afara, formand un relief; a fi in relief. 4) fam. (despre boli) A deveni din ce in ce mai grav; a se agrava; a progresa. 5) (despre persoane) A se ridica pe o treapta superioara (intr-un post, intr-un grad stiintific); a promova; a avansa. 2. tranz. 1) (persoane) A ridica intr-un post sau in grad mai inalt; a promova; a avansa. 2) (proiecte, rapoarte, candidaturi etc.) A prezenta spre examinare si aprobare; a propune. ~ o cerere. 3) (idei, teze, doctrine etc.) A aduce la cunostinta publica; a pune in circulatie; a emite; a preconiza. 4) inv. (sume de bani) A plati cu anticipatie. /Din inainte

INCARCA, incarc, vb. I. 1. Tranz. A umple un vehicul, un recipient, un agregat de prelucrare etc. cu ceva. ♦ A pune un obiect greu sau mare intr-un vehicul sau pe spinarea unei persoane ori a unui animal pentru a fi transportat. ♦ A introduce intr-o arma de foc un cartus sau un proiectil cu material exploziv. 2. Tranz. si refl. A (se) acoperi, a (se) umple (de...). 3. Tranz. Fig. A exagera cu scopul de a insela. ♦ Spec. A adauga prin inselatorie un plus la socoteala. 4. Tranz. (In expr.) A-si incarca stomacul cu... = a manca prea mult. A-si incarca sufletul cu... = a-si impovara constiinta. A fi incarcat de ani = a fi in varsta. 5. Tranz. A acumula energie intr-o baterie electrica; a acumula sarcina electrica pe armaturile condensatoarelor electrice. – Lat. *incarricare.

A CRESTE cresc 1. intranz. 1) (despre fiinte, plante sau parti ale organismului lor) A se mari treptat si continuu; a se dezvolta. ◊ Sa cresti mare! formula de raspuns la salut sau de multumire, adresata, mai ales, copiilor. ~ vazand cu ochii a creste foarte repede. 2) (despre un organism sau despre parti ale lui) A reveni la conditia initiala; a se regenera; a se reface; a se restabili. 3) fig. (despre persoane) A trece printr-o serie de schimbari spre o treapta superioara; a progresa; a propasi; a evolua; a se dezvolta; a avansa; a inainta. 4) A petrece anii de copilarie; a copilari. 5) (despre aluat) A se transforma intr-o masa afanata sub actiunea drojdiilor (sau a altor fermenti); a dospi. 6) (despre ape) A-si mari volumul, depasind limitele normale; a se umfla. 7) A lua proportii (ca numar, volum, intensitate etc.); a se dezvolta. ◊ A-i ~ cuiva inima in piept (sau sufletul) (de bucurie) a simti un sentiment de satisfactie deplina. 2. tranz. 1) (copii) A avea in grija asigurand cu cele necesare si educand (pana la varsta maturitatii). 2) (animale, pasari) A ingriji facand sa se inmulteasca. 3) rar (plante) A semana, a ingriji si a recolta (in vederea obtinerii unui venit); a cultiva. /<lat. crescere