ACUZATOR, -OARE, acuzatori, -oare, adj., s. m. si f. (persoana) care acuza, care invinuieste. ◊ Acuzator public = persoana insarcinata, in imprejurari exceptionale, cu urmarirea, trimiterea in judecata si sustinerea invinuirii in fata instantei in anumite cauze penale. – Din fr. accusateur.

PENSIONAR, -A, pensionari, -e s. m. si f. 1. persoana care primeste pensie. ♦ persoana care primeste o subventie, un subsidiu. 2. persoana internata intr-un azil sau intr-un ospiciu. ♦ persoana inchisa intr-o inchisoare; detinut. ♦ Animal inchis intr-o amenajare speciala (pentru a fi expus publicului). 3. persoana care sta in pensiune la cineva; [Pr.: -si-o-] – Din fr. pensionnaire, germ. Pensionar.

ORATOR, oratori, s. m. persoana care rosteste un discurs, care vorbeste in public; persoana care are talentul de a vorbi frumos in fata unui public; retor. – Din lat. orator, fr. orateur.

MANUITOR, -OARE, manuitori, -oare, s. m. si f. 1. persoana care manuieste ceva, care are profesiunea de a manui ceva. ◊ Manuitor de bani (publici) = persoana care primeste, pastreaza si elibereaza bani in cadrul unei gestiuni (publice). 2. Masinist (2). [Pr.: -nu-i-] – Manui + suf. -tor.

ACUZATOR ~oare (~ori, ~oare) si substantival Care acuza; care invinuieste. ◊ ~ public persoana care sustine invinuirea in procesele penale. /<fr. accusateur

CLIENT ~ta (~ti, ~te) m. si f. 1) Cumparator sau consumator (permanent) intr-un magazin, intr-un local public. 2) persoana care apeleaza la serviciul cuiva (medic, avocat etc.), luata in raport cu acesta. 3) (in Roma antica) Plebeu aflat sub protectia morala si materiala a unui aristocrat, caruia i se supunea complet. [Sil. cli-ent] /<fr. client, lat. cliens, ~ntis

A VEDEA vad 1. tranz. 1) (obiecte, lucruri etc.) A percepe prin vaz. ~ bine. ◊ ~ lumina zilei a se naste. ~ lumina tiparului a aparea de sub tipar. ~ lumina rampei a juca o piesa in fata publicului. 2) (persoane) A vizita sau a intalni. Nu l-am vazut de mult. ◊ Sa ne vedem sanatosi formula de salut la despar-tire. 3) (persoane, lucruri, obiecte etc.) A cerceta cu privirea; a privi. ~ ce se petrece in jur. 4) A fi martor la un eveniment. ~ multe in viata. 5) A-si da seama; a pricepe. ~ ca e bolnav. 2. intranz. A avea grija (de cineva sau de ceva). ~ de casa. /<lat. videre

PUBLICIST, -A, publicisti, -ste, s. m. si f. persoana care publica opere cu caracter politic, social, cultural; (sens curent) persoana care publica articole in presa. – Din fr. publiciste.

JURAMANT ~intre n. 1) Promisiune solemna facuta de cineva, de regula in public, printr-o formula fixa (cu invocarea divinitatii sau a unei valori morale recunoscute). 2) Angajament solemn fata de stat sau de popor, pronuntat de o persoana in public, intr-o formula fixa. 3) Promisiune ferma. /<lat. juramentum

PUBLICIST ~sta (~sti, ~ste) m. si f. 1) Scriitor care se ocupa de publicistica. 2) persoana care publica in presa articole (cu tematica social-politica, culturala). /<fr. publiciste

VESTITOR² ~i m. 1) persoana autorizata cu misiunea de a aduce vesti publicului larg. 2) persoana care vesteste nunta, insotind nuntasii. /a vesti + suf. ~tor

VORBITOR² ~oare (~ori, ~oare) m. si f. 1) persoana care are darul de a vorbi frumos si liber in public; orator. 2) persoana care povesteste sau intretine o conversatie. /a vorbi + suf. ~tor

BLAMA vb. I. tr. A condamna; a defaima; a dezaproba, a reproba (public) o persoana, un fapt etc. [P.i. -mez. / < fr. blamer].

CONDUCATOR, -OARE adj. Care conduce, de conducere. ◊ (Corp) bun (sau rau) conducator de electricitate (sau de caldura) = (Corp) prin care strabate usor (sau greu) electricitatea (sau caldura). // s.m. si f. persoana, organ care este la conducere; sef politic si ideologic al unui partid, al unei miscari publice etc.; persoana care conduce o institutie, o intreprindere, un (auto)vehicul etc. [< conduce + -(a)tor].

ANTEVORBITOR, -OARE, antevorbitori, -oare, s. m. si f. persoana care a vorbit, intr-o adunare publica, inaintea altor persoane. – Ante- + vorbitor (dupa germ. Vorredner).

PRESTIDIGITATOR, prestidigitatori, s. m. 1. Specialist in prestidigitatie (care da reprezentatii publice); scamator. 2. Fig. persoana care poseda o mare agilitate a mainilor. – Din fr. prestidigitateur.

FILOZOFARD ~zi m. persoana care prezinta public, in mod ostensiv, parerile sale filozofice. /<fr. philosophard

REPUTATIE ~i f. 1) Opinie publica (favorabila sau defavorabila) pe care o manifesta publicul pentru o persoana sau pentru un lucru; faima. ◊ Se bucura de ~ buna. 2) Apreciere publica inalta (a unei persoane sau a unui lucru) pentru calitati deosebite; faima; slava; popularitate; renume. [G.-D. reputatiei; Sil. -ti-e] /<fr. reputation, lat. reputatio, ~onis

pristavnic, pristavnici, s.m. (inv.) 1. conducator, sef (ecleziastic). 2. persoana care anunta public stirile oficiale, dispozitiile, ordonantele; crainic, pristav.

BIROU s. n. 1. masa de scris, cu sertare. 2. incapere in care se afla una sau mai multe mese de scris, la care lucreaza persoanele respective. ◊ serviciu public unde lucreaza functionari, specialisti etc. 3. organ executiv si conducator al activitatii curente a unei organizatii politice, de masa, obstesti, stiintifice, internationale, al unui organ administrativ. 4. grup de membri ai unei adunari, insarcinat sa conduca adunarea respectiva. ◊ reunire a presedintelui, a vicepresedintilor si a secretarilor unei adunari legiuitoare. (< fr. bureau, /3, 4/ rus. biuro)

CENZOR, cenzori, s. m. 1. (In Roma antica) Magistrat care avea misiunea de a face recensamantul persoanelor si al averilor si de a supraveghea moravurile publice. 2. (In unele state) persoana aleasa de adunarea generala a unei societati comerciale pentru a face verificarea conturilor prezentate de administrator. 3. persoana care verifica gestiunea unei intreprinderi, a unei banci etc. 4. persoana insarcinata sa asigure secretele de stat; persoana insarcinata cu cenzura (1). – Din fr. censeur, lat. censor.

GUNOIER, -A, gunoieri, -e, s. m. si f. persoana din serviciul salubritatii publice care ridica periodic gunoiul¹ depozitat in curti si pe strazi. [Pr.: -no-ier] – Gunoi¹ + suf. -ar.

PREZENTATOR, -OARE, prezentatori, -oare, s. m. si f. persoana care face cunoscut publicului pe cineva sau ceva; persoana care prezinta un spectacol, un concurs etc. – Din fr. presentateur.

STRADA, strazi, s. f. 1. Drum (pavat sau asfaltat) in interiorul unei localitati, de-a lungul caruia se insira, de o parte si de alta, trotuarele si casele. ◊ Expr. Omul de pe strada = un anonim, o persoana oarecare (reprezentand opinia publica). A arunca (pe cineva) in strada = a da (pe cineva) afara din casa; p. ext. a lua (cuiva) tot ce are, a saraci. 2. Locuitorii unei strazi (1). [Pl. si: (inv.) strade] – Din ngr. strata, it. strada.

CONSUMATIE ~i f. 1) Proces de consumare a bunurilor naturale sau industriale. 2) Totalitate a alimentelor consumate de o persoana intr-un local public. [Art. consu-matia; G.-D. consumatiei; Sil. -ti-e] /<fr. consommation, lat. consummatio, ~onis

FAIMA ~e f. 1) Apreciere publica inalta a unei persoane sau a unui lucru pentru calitatile deosebite; renume; slava; reputatie; popularitate. 2) Opinie publica (favorabila sau defavorabila); reputatie. 3) rar Veste surprinzatoare; stire falsa; zvon. [G.-D. faimei] /<lat. fama

GLORIE ~i f. 1) Apreciere publica inalta (a unei persoane sau a unui lucru) pentru calitati deosebite; recunoastere unanima; faima; renume; popularitate. 2) Faima de care se bucura cineva datorita meritelor sale; slava; stralucire; splendoare. 3) persoana de mare valoare. [G.-D. gloriei; Sil. -ri-e] /<lat., it. gloria

OPROBRIU n. Dispret prin care societatea condamna faptele nedemne sau persoanele care le comit. ~ public. A arunca ~l asupra cuiva. [Sil. -pro-briu] /<fr. opprobre, lat. opprobrium

PREZENTATOR ~oare (~ori, ~oare) m. si f. persoana care prezinta ceva publicului. /<fr. presentateur

RENUME n. Apreciere publica inalta (a unei persoane sau a unui lucru) pentru calitati deosebite; slava; faima; reputatie; populari-tate. /<fr. renom

SLAVA² slavi f. 1) Faima de care se bucura cineva, datorita meritelor sale; stralucire; glorie. A se acoperi de ~. 2) Apreciere publica inalta (a unei persoane sau a unui lucru) pentru calitati deosebite; renume; popularitate; faima; reputatie. ◊ ~a cerului bolta cereasca. A ridica pe cineva in ~ (sau in slavile cerului) a lauda pe cineva peste masura. [G.-D. slavii] /<sl. slava

OBRAZ² ~e n. 1) Partea de dinainte a capului la om; fata. ◊ A(-si) scoate ~ul in lume a iesi in public. 2) fig. Prestigiu al unei persoane; autoritate. ◊ ~ul subtire cu chel-tuiala se tine pretentiile de lux cer cheltuiala. 3) Pozitie sociala; functie. ◊ A fi (sau a nu fi) de ~ul cuiva a fi (sau a nu fi) pe potriva cuiva. A cauta cuiva la ~ a tine seama de conditia cuiva. [Sil. o-braz] /<sl. obrazu

A OSTRACIZA ~ez tranz. 1) (persoane) A exclude din viata publica, persecutand. 2) fig. (cuvinte sau expresii) A scoate din uz cu ostentatie, considerand nedorit. /

public¹ n. 1) Numar mare de persoane; lume; multime. 2) Totalitate a persoanelor care asista la un spectacol sau la o conferinta. ◊ Marele ~ masele largi ale populatiei. In ~ in vazul lumii; in fata unui numar mare de oameni. /<lat. publicus, fr. public

A VESTEJI ~esc tranz. 1) A face sa se vestejeasca. 2) fig. (persoane) A condamna in mod public; a osandi; a stigmatiza; a blama; a infiera. /Din vested

BARMAN, barmani, s. m. persoana care serveste la un bar³ (public). ♦ Proprietar al unui bar³. – Din fr., engl. barman.

INCASATOR, -OARE, incasatori, -oare, s. m. si f. persoana care (deplasandu-se pe teren) se ocupa cu primirea banilor datorati de public unei intreprinderi. ♦ (Iesit din uz) persoana care taxa calatorii unui autobuz, unui tramvai etc. – Incasa + suf. -tor.

CLIENT, -A, clienti, -e, s. m. si f. 1. persoana care cumpara (regulat) de la un magazin, consuma ceva intr-un local public etc., considerata in raport cu persoana sau intreprinderea de la care cumpara, consuma etc.; musteriu. 2. persoana care se adreseaza unui avocat pentru a-si apara interesele, unui medic pentru a-si ingrijii sanatatea etc., considerata in raport cu acestia. 3. (In antichitatea romana) Plebeu fara drepturi depline, dependent de un patrician si protejat de acesta. [Pr.: cli-ent] – Din fr. client, lat. cliens, -ntis.

REPREZENTA, reprezint, vb. I. Tranz. 1. A avea forma sau infatisarea unui anumit obiect; a realiza (in miniatura) un obiect. ♦ A infatisa, a evoca ceva prin procedee plastice, grafice sau prin limbaj. 2. A interpreta pe scena o lucrare dramatica in fata publicului. 3. A actiona in numele unei persoane, al unei colectivitati, al unui stat in temeiul imputernicirii primite de la acestea sau de la lege; a avea un imputernicit sau un mandatar. ♦ A fi exponentul unui curent, al unei scoli etc., infatisand, intruchipand aspectele lor caracteristice, esentiale. 4. A constitui, a fi, a insemna. 5. A-si readuce in constiinta imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; p. ext. a-si imagina, a-si inchipui. 6. A exprima o legatura intre mai multe marimi printr-o relatie matematica. – Din fr. representer, lat. repraesentare.

baias (persoana care serveste intr-o baie publica) s. m., pl. baiesi

FIGURA ~i f. 1) Ansamblu de trasaturi specifice ale fetei; chip; fizionomie. 2) Imagine a unui obiect sau a unei fiinte, reprezentata printr-un desen, pictura sau sculptura. 3) fam. Om cu merite in viata publica. 4) Carte de joc care reprezinta persoane (valet, dama etc.). 5) Piesa cu semnificatie deosebita in sah (rege, nebun, cal etc.). 6) Pozitie (sau ansamblu de pozitii) pe care o ia cineva in timpul unor miscari special orientate (la dans, in sport, in pilotaj etc.). ◊ ~ de stil procedeu prin care sensul propriu al cuvantului se modifica pentru a reda plastic continutul de idei; trop. [G.-D. figurii] /<fr. figure, lat. figura

ORATOR ~i m. 1) persoana care tine un discurs in public (facand uz de un stil elevat). 2) persoana care are darul de a vorbi frumos si liber in public; vorbitor. /<lat. orator, fr. orateur

TULBURATOR² ~i m. persoana care provoaca tulburari. ~ al ordinii publice. /a tulbura + suf. ~tor

TRIBUNA s.f. 1. Estrada, loc inaltat de unde vorbesc oratorii ♦ (fig.) focar de raspandire a unor idei, teorii etc. 2. Constructie platforma de unde publicul sau un numar restrans de persoane pot asista la festivitate, la o demonstratie etc. ♦ constructii anexe ale terenurilor de sport, destinate spectatorilor. 3. Galerie deasupra navelor laterale ale unei biserici; empora. (cf. fr. tribune, it., lat. tribuna)

ANTEVORBITOR, -OARE s.m. si f. persoana care vorbeste intr-o adunare publica, considerata in raport cu cei care iau cuvantul ulterior. [< ante- + vorbitor, dupa germ. Vorredner].

COLEGIU s.n. 1. (Ant.) Grup (de cel putin trei persoane) insarcinat cu o anumita functie publica. ♦ Grup care formeaza organul de conducere si de indrumare al unui periodic, al unei lucrari, carti etc., al unei institutii etc. 2. Corp sau asociatie a unor persoane care au aceeasi profesiune sau aceeasi demnitate. 3. Categorie electorala care ingloba, in trecut, cetatenii cu aceeasi avere sau de acelasi rang social. 4. Institutie de invatamant public asemanatoare liceului, cu o organizare speciala. [Pron. -giu. / < fr. college, cf. it. collegio < lat. collegium – confrerie, tovarasie].

TRIBUNA s.f. 1. Estrada, loc inaltat de unde vorbesc oratorii. 2. Constructie in forma de platforma de unde publicul sau un numar restrans de persoane pot asista la o sarbatorire, la o demonstratie etc. ♦ Constructii anexe ale terenurilor de sport, destinate spectatorilor. 3. Galerie situata deasupra navelor laterale ale unei biserici. [Pl. -ne, -ni. / < fr. tribune, cf. it., lat.med. tribuna].

COLEGIU s. n. 1. (in Roma antica) grup (de cel putin trei persoane) insarcinat cu o anumita functie publica. 2. organ de conducere colectiva si de indrumare a unui periodic, a unei lucrari, carti etc., a unei intreprinderi sau institutii. 3. corp sau asociatie a unor persoane care au aceeasi profesie sau aceeasi demnitate. ◊ (jur.; in unele tari) colectiv de judecatori in cadrul organizarii interne a instantei supreme sau cu atributii speciale pe langa unele organe de jurisdictie. ♦ ~ de avocati = colectiv al avocatilor dintr-o unitate administrativ-teritoriala. 4. ~ de partid = organ care controleaza modul in care se respecta prevederile statutului cu privire la disciplina si morala de partid etc. 5. (in trecut) categorie electorala care ingloba cetatenii cu aceeasi avere sau cu acelasi rang social. 6. institutie de invatamant public asemanatoare liceului, cu o organizare speciala. 7. ~ de redactie = organ consultativ pe langa redactorul-sef al unei publicatii; comitet de redactie. (< lat. collegium, fr. college)

otcup (otcupuri), s. n. – Arendarea veniturilor publice. Rus. otkup „chirie” (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 234)din sl. kupiti „a cumpara”. Sec. XIX, inv. – Der. otcupcic, s. m. (persoana care lua in arenda bunurile publice), din rus. otkupstik.

ANTEVORBITOR, -OARE, antevorbitori, -oare, s. m. si f. persoana care vorbeste intr-o adunare publica, considerata in raport cu cei care iau cuvantul ulterior. – Din ante- + vorbitor (dupa germ. Vorredner).

comisionar m. (fr. commissionnaire. V. comisiune). Cel ce vinde si cumpara pe socoteala altuia si primeste o remiza. persoana care primeste insarcinari de la public, cum ar fi cautarea unei case, ducerea unei scrisori, unui pachet mic s. a. V. hamal.

ADJUDECATOR, -OARE, adjudecatori, -oare, s. m. si f. persoana care face adjudecarea la o licitatie publica. – Din fr. adjudicateur.

GARDEROBIER, -A, garderobieri, -e, s. m. si f. persoana care are in grija o garderoba publica sau garderoba unui teatru. [Pr.: -bi-er] – Garderob(a) + suf. -ier.

CORESPONDENT, -A, corespondenti, -te, s. m. si f., adj. I. S. m. si f. 1. persoana care colaboreaza la un ziar sau la o publicatie periodica, trimitand spre publicare informatii din locul unde se afla. 2. persoana care, in lipsa parintilor unui elev, are raspunderea acestuia fata de autoritatile scolare. 3. (Rar) persoana cu care cineva este in corespondenta. II. Adj. (In sintagmele) Membru corespondent = membru al unei academii sau al altei institutii stiintifice avand aceleasi obligatii si drepturi ca si un membru activ, cu exceptia dreptului de a vota pe viitorii membrii, care este numai consultativ. Unghiuri corespondente = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri, egale intre ele, formate de aceeasi parte a unei secante care taie doua drepte paralele. – Din fr. correspondant.

MODERATOR, -OARE, moderatori, -oare, s. m. si f., s. n., adj. 1. S. m. si f., adj. (Element) care modereaza, pondereaza, franeaza, potoleste. 2. persoana care conduce o dezbatere, de obicei, publica, o masa rotunda, o emisiune cu mai multi participanti. 3. S. n. Dispozitiv de reglare a vitezei de miscare a unui mecanism. 4. S. n. Substanta folosita pentru incetinirea miscarii neutronilor. – Din fr. moderateur, lat. moderator, it. moderatore.

ADJUDECATOR ~oare (~ori, ~oare) m. si f. persoana care face adjudecare la o licitatie publica. /<fr. adjudicateur

A INFIERA ~ez tranz. 1) (animale) A insemna cu un fier rosu; a marca printr-o danga; a dangalui. ~ un manz. 2) fig. (persoane, fapte etc.) A condamna in mod public; a osandi; a stigmatiza; a blama. /in + fier

LICITATIE ~i f. Vanzare in public a unor bunuri materiale, ce revin persoanei, care ofera cel mai inalt pret; mezat. [G.-D. licitatiei; Sil. -ti-e] /<fr. licitation, lat. licitatio, ~onis

MANUITOR ~oare (~ori, ~oare) m. si f. persoana care manuieste ceva. ◊ ~ de bani persoana care primeste, pastreaza si elibereaza bani publici. [Sil. -nu-i-] /a manui + suf. ~tor

MEZAT ~uri n. Vanzare publica a unor bunuri materiale, ce revin persoanei care ofera cel mai inalt pret; licitatie. ◊ A scoate la ~ a pune la licitatie. /<turc. mezat

A OSANDI ~esc tranz. pop. 1) (persoane vinovate) A pedepsi printr-o hotarare judecatoreasca; a supune unei osande; a condamna. 2) (fapte, spuse reprobabile) A condamna in mod public; a stigmatiza; a blama; a infiera. 3) (persoane) A face sa se osandeasca. /<sl. osonditi

PORTAR ~i m. 1) Om de serviciu la poarta unei intreprinderi, unei institutii sau a unei cladiri particulare. 2) persoana care supravegheaza intrarea intr-un local public; usier. 3) Jucator care apara poarta la unele jocuri sportive (fotbal, hochei, handbal etc.). /poarta + suf. ~ar

RETOR ~i m. 1) (in antichitatea greco-romana) Profesor de retorica. 2) inv. persoana care putea tine un discurs in public, facand uz de un stil elevat; orator. /< ngr. ritor, lat. rhetor, ~oris

STAPAN ~a (~i, ~e) m. si f. 1) persoana careia ii apartine un bun material. ~ul masinii. ◊ A se face ~ pe ceva a pune stapanire pe ceva. 2) (in antichitate) Proprietar de sclavi. 3) persoana in serviciul careia se afla angajat cineva. ◊ A intra (sau a se baga) la ~ a se angaja sluga. (A fi) fara ~ a) (a fi) independent in actiunile sale; b) (a fi) fara supraveghere. 4) fig. persoana cu puteri depline. ◊ A fi ~ pe situatie a se orienta bine intr-o situatie, ocupand o pozitie dominanta. A fi ~ pe materie a poseda un obiect. A fi ~ pe sine a fi in stare sa-si stapaneasca sentimentele, pornirile; a-si tine firea. A fi ~ pe soarta (sau pe viata) sa a dispune de propria persoana. 5) pop. persoana care administreaza o gospodarie (privata sau publica); gospodar. ◊ ~ul casei a) capul familiei; b) gazda (luata in raport cu oaspetii). /<sl. stopanu

USIER ~i m. Om de serviciu la usa unei institutii; persoana care supravegheaza intrarea intr-un local public. [Sil. -si-er] /usa + suf. ~ier

MAGISTRAT s.m. 1. (Ist.) persoana investita cu anumite sarcini de autoritate publica in vechea Roma. ♦ Administrator al unui anumit teritoriu in unele sisteme administrative. 2. Membru al corpului de judecatori; judecator, procuror, consilier de curte. [Cf. fr. magistrat, lat. magistratus].

PATRIMONIU s.n. Bunuri mostenite prin lege de la parinti; bunuri de familie. ♦ Bunurile, veniturile care apartin unei persoane, unei colectivitati, unui stat etc.; bun public. [Pron. -niu. / < lat. patrimonium, cf. fr. patrimoine, it. patrimonio].

MAGISTRAT s. m. 1. (in Roma antica) persoana investita cu anumite sarcini de autoritate publica. ◊ administrator al unui anumit teritoriu in unele sisteme administrative. 2. persoana care exercita functia de judecator sau de procuror. (< fr. magistrat, germ. Magistrat, lat. magistratus)

ASINUS ASINUM FRICAT (lat.) magar pe magar scarpina – Se spune despre doua persoane care isi aduc, reciproc, laude in public.

PUBLICITATE s. f. Faptul de a face cunoscut un lucru publicului; difuzare de informatii in public; caracterul a ceea ce este public. ♦ Agentie (sau birou) de publicitate = birou unde se pot da, pentru a fi publicate in ziare sau difuzate prin radio si televiziune, anunturi (cu caracter particular). Mica publicitate = rubrica a unui cotidian in care se publica anunturi cu caracter particular. Agent de publicitate = persoana angajata de o firma comerciala pentru a face reclama marfurilor ei. ◊ Loc. vb. A da publicitatii = a publica. – Din fr. publicite.

SUBSTITUIRE, substituiri, s. f. Actiunea de a (se) substitui si rezultatul ei; inlocuire, substitutie. ♦ (Jur.) Substituire de persoana = infractiune care consta in fapta unei persoane de a se prezenta sub o identitate falsa sau de a atribui o astfel de identitate unei alte persoane, spre a induce in eroare o autoritate publica sau un particular. – V. substitui.

CONSERVATOR² ~i m. persoana insarcinata cu pastrarea si administrarea unui bun public. ~ de muzeu. ~ de biblioteca. /<fr. conservateur, lat. conservator

INTERVIU ~ri n. 1) Convorbire in decursul careia un jurnalist pune intrebari unei persoane asupra unui subiect cu intentia de a publica in presa sau de a difuza la radio, televiziune aceasta convorbire. 2) Textul unei astfel de convorbiri (publicat in presa sau difuzat la radio, televiziune). /<engl., fr. interview

LIMITA ~e f. 1) Punct ce marcheaza sfarsitul unei intinderi sau suprafete. ◊ ~ teritoriala linie de demarcatie care desparte diferite tari; hotar; granita; frontiera. 2) Ton al unei voci sau al unui instrument, caracterizat prin inaltime sau profunzime extrema. 3) Punct extrem al unei actiuni; linie de sus a unei evolutii. ◊ ~ de varsta varsta dupa care o persoana nu mai poate exercita o anumita functie publica. 3) mat. Valoarea fixa spre care tind valorile unei marimi variabile. 4) fig. Punct final pe care il pot atinge posibilitatile, mijloacele sau capacitatile unei persoane. /<fr. limite, lat. limes, ~itis

NOTABILITATE ~ati f. 1) Caracter notabil. 2) mai ales la pl. livr. persoana care are un rol important in viata publica (detinand un rang inalt in ierarhia sociala). ~ati locale. /<fr. notabilite

A publica public tranz. 1) (carti, articole, stiri, hotarari etc.) A face sa apara pe calea tiparului; a tipari; a edita. 2) (stiri, noutati etc.) A face cunoscut unui cerc larg de persoane (pe calea tiparului); a anunta in mod public; a raspandi; a divulga. /<lat. publicare

A STIGMATIZA ~ez tranz. 1) inv. (sclavi sau infractori) A marca printr-un stigmat; a insemna cu un fier rosu. 2) fig. (persoane, fapte, spuse reprobabile) A condamna in mod public; a osandi; a infiera; a blama. ~ o tradare. /<fr. stigmatiser

TRAC¹ n. Stare de emotie de care sunt cuprinse unele persoane (de obicei actorii) cand apar in fata publicului. /<fr. trac

GARDEROBIER, -A s.m. si f. persoana care are in pastrare garderoba unui local public, a unui teatru etc. [Pron. -bi-er. / < garderoba + -ier].

PROCLAMATOR, -OARE, proclamatori, -oare, s. m. si f. persoana care face o proclamatie, care proclama ceva in public. – Din fr. proclamateur.

PROSCRIPTIE, proscriptii, s. f. 1. (In Roma antica) Punere in afara de lege sau osandire la moarte a cuiva, fara forme de judecata, pentru infractiuni politice. ◊ Lista de proscriptie = lista afisata care cuprindea numele persoanelor declarate in afara legii. 2. Pedeapsa la care autoritatea publica supunea pe cineva pentru o vina politica; izgonire din patrie, exil, surghiun. – Din lat. proscriptio, fr. proscription.

CONSUMATOR, -OARE, consumatori, -oare, s. m. si f. persoana care consuma¹ bunuri rezultate din productie. ♦ Spec. persoana care consuma mancare (si bautura) intr-un local public. [Var.: (inv.) consumator, -oare s. m. si f.] – Din fr. consommateur.

CUVANTATOR¹ ~i m. rar persoana care vorbeste frumos si liber in fata unui public; orator; vorbitor. /a cuvanta + suf. ~tor

MODERATOR¹ ~oare (~ori, ~oare) m. si f. persoana care conduce si trage concluziile intr-o dezbatere publica, o masa rotunda sau o emisiune. /<fr. moderateur, lat. moderator, it. moderatore

PROCUROR ~i m. 1) persoana oficiala care supravegheaza respectarea stricta a legilor. 2) Acuzator public intr-un proces; reprezentant al procuraturii la judecata. /<fr. procureur

INTERVIU s.n. 1. Convorbire intre o personalitate politica, culturala etc. si un ziarist, in cursul careia acesta ii pune intrebari spre a afla parerea personalitatii in diverse probleme, in vederea difuzarii prin intermediul presei sau radio-televiziunii; (p. ext.) textul convorbirii publicat in ziar. 2. Convorbire a unui sociolog-anchetator cu persoana sau persoanele supuse cercetarii sociologice. [< engl., fr. interview].

LECTOR², -A I. s. m. f. 1. cititor. ◊ cel care citeste cu voce tare unei persoane suferinde. 2. persoana care citeste intr-o editura manuscrisele predate spre publicare si refera asupra lor. 3. ajutor al preotului care citea in timpul slujbei textele edificatoare. II. s. n. 1. aparat pentru redarea unor sunete inregistrate. 2. dispozitiv periferic care permite citirea si introducerea informatiei de pe o cartela perforata intr-un calculator sau ordinator. (< fr. lecteur, lat. lector)

CENZOR, cenzori, s. m. 1. persoana insarcinata sa faca, intr-un stat capitalist, cenzurarea tipariturilor si a publicatiilor. 2. persoana care verifica gestiunea unei intreprinderi, a unei cooperative, a unei banci etc. 3. (In statul roman) Magistrat care avea misiunea de a face recensamantul persoanelor si al averilor si de a supraveghea moravurile publice. – Fr. censeur (lat. lit. censor).

ADJUDECATAR, -A, adjudecatari, -e, s. m. si f. persoana careia i se adjudeca un bun la o licitatie publica. – Cf. fr. adjudicataire.

IMBLANZITOR, -OARE, imblanzitori, -oare, s. m. si f. persoana care se ocupa cu imblanzirea animalelor salbatice dand reprezentatii publice, mai ales la circ. Imblanzi + suf. -tor.

CINEFIL, -A, cinefili, -e, s. m. si f. persoana amatoare de filme, care frecventeaza mult spectacolele cinematografice. ◊ (Adjectival) public cinefil. – Din fr. cinephile.

SOLEMNITATE, solemnitati, s. f. 1. Insusire a ceea ce este solemn; ceremonial care insoteste indeplinirea unui act solemn. ♦ Maretie, seriozitate, gravitate, sobrietate. 2. Act solemn savarsit cu fast. ♦ Ceremonie publica pentru sarbatorirea sau comemorarea unui eveniment ori a unei persoane. 3. Indeplinire a unor forme care fac valabile actele juridice. – Din lat. sollemnitas, -atis.

TRAC² s. n. Stare emotiva de care sunt cuprinse unele persoane (mai ales artistii) in momentul aparitiei lor in fata publicului. – Din fr. trac.

GOSPODAR² ~i m. 1) persoana (de la tara) care administreaza o gospodarie (privata sau publica). ◊ ~ul casei a) capul familiei; b) gazda considerata in raport cu oaspetii. 2) ist. Conducator absolut al tarii; domn; domnitor. /<bulg., sb. gospodar

LEGISLATOR ~i m. 1) Organ public care are misiunea de a elabora legi; putere legislativa. 2) persoana in drept sa legifereze; legiuitor. 3) fig. persoana care stabileste regulile unei arte sau ale unui curent artistic. /<fr. legislateur, lat. legislator

PREZIDIU ~i n. Grup de persoane alese de o asistenta pentru a prezida o intrunire publica. /<lat. praesidium, rus. prezidium

BIROU s.n. I. 1. Masa mare de scris, cu sertare (in care se tin hartii, documente etc.). 2. Camera, sala, incapere in care se afla una sau mai multe mese de scris, la care lucreaza persoanele respective; mobilier pentru o astfel de camera. ♦ Institutie, serviciu public unde lucreaza functionari, specialisti etc.; (p. ext.) functionarii unei astfel de institutii. II. 1. Organul executiv si conducator al muncii unei organizatii politice, de masa, obstesti, stiintifice, internationale, al unui organ administrativ. 2. Grup de membri ai unei adunari insarcinat sa conduca adunarea respectiva. ♦ Reunirea presedintelui, a vicepresedintilor si a secretarilor unei adunari legiuitoare. [Var. biurou s.n. / < fr. bureau, cf. rus. biuro].

TRAC s.n. Emotie de care sunt cuprinse unele persoane (mai ales actorii) inainte de a aparea in fata publicului. [< fr. trac].

TRAC¹ s. n. stare emotiva de care sunt cuprinse unele persoane (mai ales actorii) inainte de a aparea in fata publicului, a unor examinatori. (< fr. trac)

AUTORIZAT, -A, autorizati, -te, adj. Imputernicit cu autoritate (publica); imputernicit sa faca, sa spuna etc. ceva. ♦ Facut de o persoana care are autorizatie. [Pr.: a-u-] – V. autoriza.

CONCESIUNE, concesiuni, s. f. Conventie prin care o persoana (fizica sau juridica) dobandeste dreptul de a exploata anumite servicii publice sau anumite bunuri ale statului, in schimbul unor beneficii care revin acestuia din urma. ♦ Bunurile care formeaza obiectul acestei conventii. [Pr.: -si-u-] – Din fr. concession, lat. concessio, -onis.

LICITATIE, licitatii, s. f. Vanzare a unui bun facuta in public, dupa reguli speciale, avand drept rezultat atribuirea obiectului de vanzare persoanei care a oferit pretul cel mai mare; mezat. [Var.: licitatiune s. f.] – Din fr. licitation, lat. licitatio, -onis.

EXPROPRIA, expropriez, vb. I.Tranz. A trece o proprietate (teren, constructie) a unei persoane fizice sau juridice in proprietatea statului pentru nevoi de interes public (prin acordarea unei despagubiri). [Pr.: -pri-a-] – Din fr. exproprier.

CONCESIUNE s. f. conventie prin care o persoana fizica sau juridica obtine dreptul de a exploata anumite servicii publice sau bunuri ale statului; drept de exploatare a unui bun obstesc, a unei intreprinderi etc. acordat de un guvern unor persoane particulare. ◊ obiectul material al unei asemenea exploatari. (<fr. concession, lat. concessio)

LECTOR², -A s.m. si f. Cititor. ♦ Cel care citeste cu voce tare unei persoane suferinde. ♦ Cel care citeste intr-o editura manuscrisele predate spre publicare si refera asupra lor. [Cf. fr. lecteur, lat. lector].

SANITAR, -A I. adj. 1. referitor la sanatate, la igiena publica. ♦ punct ~ = mica unitate de asistenta medicala; agent ~ (si s. m.) = persoana din cadrul personalului medical inferior care se ocupa cu ingrijirea bolnavilor (in mediul rural). 2. (despre instalatii) care serveste la distribuirea, la evacuarea apei, la igiena unei locuinte. II. s. m. ostas din serviciul de ingrijire a ranitilor in armata. (< fr. sanitaire)

ABONAMENT, abonamente, s. n. Conventie prin care, in schimbul unei sume, o persoana obtine, pe o anumita perioada, dreptul de a folosi anumite servicii publice, de a asista la spectacole, de a calatori cu mijloace publice de transport, de a primi o revista, un ziar etc.; (concr.) inscris care atesta aceasta conventie; suma platita pentru obtinerea acestui drept. Abonament la radio. – Din fr. abonnement.

EDIL, edili, s. m. 1. (In antichitatea romana) Magistrat care supraveghea edificiile si instalatiile publice, care se ocupa de aprovizionare, de organizarea jocurilor etc. 2. (Adesea fig.) persoana care face parte din conducerea administrativa a unui oras; consilier municipal. – Din fr. edile, lat. aedilis.

BULETIN ~e n. 1) Document oficial, prin care se consemneaza sau se confirma ceva. ◊ ~ (de identitate) act oficial care atesta identitatea unei persoane. 2) Informatie oficiala despre evenimente sau chestiuni de actualitate si de interes public. ~ meteorologic. ~ de stiri. 3) publicatie periodica oficiala, cuprinzand legi, decrete, dispozitii. 4) publicatie periodica care cuprinde dari de seama, studii scurte si informatii dintr-un anumit domeniu de activitate. 5): ~ de vot imprimat pe care se scrie lista candidatilor la o alegere si prin care alegatorii isi exercita dreptul de vot. /<fr. bulletin

CONT ~uri n. 1) Ansamblu de operatii constand din debit si credit, care exprima valoric existenta si miscarea unui mijloc sau proces economic intr-o anumita perioada de timp. ~ bugetar. ~ curent. ~ personal. 2) Registru care contine astfel de operatii. ◊ A glumi (sau a face spirite) pe ~ul cuiva a lua in ras pe cineva; a-si bate joc. A tine ~ de ceva a tine seama de ceva; a lua in consideratie. A da cuiva ~ de ceva a da cuiva socoteala de ceva; a se indreptati. Pe ~ pro-priu din proprie initiativa si pe raspunderea sa; din mijloace materiale personale. 3) Lista in care este trecut pretul unei consumatii intr-un local public. 4) Suma de bani depusa la o casa de economii de o persoana. /<fr. compte

PUBLIC, -A adj. 1. (Op. privat) Care priveste tot poporul, care apartine intregii natiuni. ♦ Care poate fi folosit de toata lumea. 2. Care se petrece, care are loc in fata unei adunari de oameni. 3. Care vine de la colectivitate, la care participa intreaga colectivitate. ♦ Opinie publica = v. opinie. // s.n. 1. Colectivitate mare de oameni; multime, lume. 2. Totalitatea persoanelor care asista la un spectacol, la o conferinta etc. [Cf. fr. public, it. pubblico, lat. publicus].

public, -A I. adj. 1. care priveste tot poporul, apartine intregii natiuni. ◊ care poate fi folosit de toata lumea. ◊ (despre persoane) care ocupa o functie de stat. 2. care are loc in fata unei adunari de oameni. 3. care vine de la colectivitate, la care participa intreaga colectivitate. II. s. n. 1. colectivitate mare de oameni; multime. 2. totalitatea persoanelor care asista la un spectacol, la o conferinta. (< lat. publicus, fr. public)

DARE, dari, s. f. Actiunea de a da². ◊ Loc. adj. (Despre oameni) Cu dare de mana = instarit, bogat. ♦ Dare de seama = raport, referat asupra unei activitati, unei gestiuni etc. intr-o anumita perioada; prezentare critica a unei scrieri literare sau stiintifice, recenzie; relatare (in ziare) a unor fapte, intamplari etc. Dare la semn = tragere la tinta. Dare in judecata = chemare a unei persoane in fata unei instante judecatoresti in calitate de parat. Dare la lumina = publicare, tiparire. Dare pe fata (sau in vileag) = divulgare, demascare. ♦ (In evul mediu, la romani) Nume generic pentru obligatiile in bani si in natura; impozit. – V. da².

MAZIL, mazili, s. m. 1. Domn sau inalt demnitar scos din functie. 2. Mic boier sau descendent de mic boier (fara functie publica). 3. Membru al unui corp de cavalerie format din boierii scosi din functie. 4. persoana insarcinata cu strangerea birurilor; vatasel in slujba boierilor, platit din banii birului. – Din tc. mazul.

CONCESIUNE ~i f. Contract prin care unei persoane (fizice sau juridice) i se acorda dreptul de a exploata diferite servicii publice sau bunuri ale statului. [G.-D. concesiunii; Sil. -si-u-] /<fr. concession, lat. concessio, ~onis

STALP ~i m. 1) Element de constructie, lung si gros, din lemn, din metal sau din beton armat, care, pus vertical, serveste pentru a sustine ceva. ~ de gard. ~ de telegraf. ◊ A sta ~ a sta drept si nemiscat. ~ de cafenea se spune despre o persoana care isi petrece timpul mai mult prin cafenele. A pune (sau a tintui) la ~ul infamiei (sau rusinii) a condamna in public faptele urate ale cuiva. ~ de hotar stalp care indica o granita. 2) fig. persoana care constituie un sprijin pentru cineva sau ceva. ~ii societatii. ◊ ~ul casei sustinatorul (capul) familiei. /<sl. stlupu

PLUTOCRAT, -A, plutocrati, -te, s. m. si f. persoana care, datorita averii de care dispune, participa la conducerea statului si a treburilor publice. – Din fr. ploutocrate.

A COMUNICA comunic 1. tranz. (stiri, vesti, informatii) A aduce la cunostinta publicului larg; a transmite; a relata; a anunta; a emite; a difuza. 2. intranz. (despre persoane, comunitati sociale) A intretine relatii permanente; a fi in legaturi de prietenie. /<fr. communiquer

VERSATIL ~a (~i, ~e) rar (mai ales despre persoane) Care isi schimba cu usurinta parerile; lipsit de fermitate; schimbator; instabil; nestatornic. Opinie publica ~a. /<fr. versatile

MAFIE s.f. 1. Organizatie terorista secreta criminala din Sicilia si S.U.A. care tinde sa se substituie puterii publice printr-o forma primitiva de judecata si de pedeapsa, exercitata in favoarea unor persoane private. 2. Grup, asociatie de persoane unite pentru a-si satisface prin orice mijloace interesele private, chiar impotriva celor publice. [Gen. -iei, acc. si mafie, scris si maffie. / < it. mafia].

CAMPANIE, campanii, s. f. 1. Totalitatea operatiilor executate de fortele armate ale unei tari sau de o parte a lor, pe un camp de lupta, intr-o anumita perioada de timp, cu scopuri strategice partiale. ◊ Loc. adj. De campanie = destinat sa fie folosit pe front. Pat de campanie = pat care se poate strange pentru a nu ocupa loc in timpul zilei sau pentru a fi mai usor transportat. 2. Actiune organizata dupa un anumit plan, in vederea realizarii unor sarcini politice, sociale etc., intr-o anumita perioada de timp; p. ext. timpul cat dureaza aceasta actiune. Campanie electorala. Campanie agricola. ◊ Campanie de presa = mobilizare a opiniei publice prin articole publicate in presa, in favoarea sau impotriva unei situatii, unei cauze, unei persoane etc. – Din fr. campagne, rus. kampaniia.

CALCULATOR, -OARE, calculatori, -oare, subst. 1. S. n. Tabel care cuprinde rezultatele unor calcule, folosit pentru simplificarea operatiilor; carte, brosura care cuprinde asemenea tabele. 2. S. n. (Si in sintagma calculator electronic) Ordinator, computer. ◊ Calculator de buzunar = calculator de dimensiuni foarte mici, destinat publicului larg pentru efectuarea unei game de probleme matematice limitate; (impr.) minicalculator. 3. S. m. si f. persoana specializata in calcule, mai ales economice. – Din fr. calculateur, lat. calculator.

DEBARASOR ~oare (~ori, ~oare) m. si f. persoana care elibereaza mesele (de tacamurile folosite, de resturi alimentare etc.) intr-un local de alimentatie publica. /<fr. debarasseur

MUSTERIU ~i m. pop. persoana care cumpara marfuri cu regularitate de la acelasi magazin sau frecventeaza in permanenta acelasi local public; client. /<turc. musteri

CELEBRA, celebrez, vb. I. Tranz. 1. A savarsi cu solemnitate un act de insemnatate publica sau privata, in special o casatorie; a oficia. 2. A sarbatori (aducand elogii) un eveniment insemnat, o persoana etc. – Din fr. celebrer, lat. celebrare.

PRAJINA ~i f. 1) Bat lung si subtire, folosit pentru a sprijini ceva sau pentru a ajunge la un obiect inalt. ◊ A scoate pe cineva in ~ (sau in protap) a destainui in public tainele cuiva. A nu-i ajunge nici cu ~a la nas a fi foarte infumurat. 2) fig. persoana (foarte) inalta si subtire. 3) sport Bara lunga de bambus sau de alt material (elastic), intrebuintat drept suport la proba de sarituri in inaltime. 4) Proba sportiva executata cu astfel de bara. 5) Veche unitate de masura pentru lungimi (egala cu aproximativ 7 m). ◊ ~ falceasca veche unitate de masura pentru suprafete (egala cu aproximativ 180 m²). [G.-D. prajinii] /<bulg. prajina

SCANDAL ~uri n. 1) Fapta imorala savarsita de persoane considerate ca fiind cinstite. 2) Galagie mare, insotita de astfel de fapte. 3) Caz care provoaca indignarea opiniei publice. 4) Situatie dezonoranta, injositoare; dezonoare; rusine. /<sl. skandalu, ngr. skandalon, fr. scandale, lat. scandalum

URSAR ~i m. persoana care dreseaza ursi si ii poarta prin balciuri si localitati, punandu-i sa joace in fata publicului. /urs + suf. ~ar

ASISTENTA s.f. 1. Prezenta (intr-un anumit loc). ♦ public, oameni care iau parte la ceva. 2. Sprijin, ajutor. ◊ Asistenta juridica = ajutor competent, de specialitate dat unei persoane pentru a-si sustine drepturile in fata justitiei; asistenta sociala = sprijinire materiala a unei persoane inapte de munca, facuta de stat sau de o alta organizatie sociala. [Cf. fr. assistance, germ. Assistenz].

GARDEROBA s. f. 1. loc special amenajat intr-un local public, intr-un teatru etc. unde se lasa paltoanele, palariile etc. 2. totalitatea lucrurilor de imbracaminte ale unei persoane. ◊ totalitatea costumelor din depozitul unui teatru, ale unui ansamblu de spectacole. (< fr. garde-robe)

agent m. (lat. agens, de la agere, a lucra). Tot ceia ce lucreaza: lumina si caldura-s agenti ai naturii. Acela care face afacerile altuia, ale statului: prefectii, ministrii is agentii guvernului. Mic functionar executiv: agent de politie. Agent de schimb, mijlocitor autorizat p. negocierea efectelor publice. Agent de afaceri, acela care se insarcineaza sa conduca p. altu afaceri de interes. Agent diplomatic, persoana trimeasa ca diplomat. – Vechi aghent (rus. agent).

CONSUMATOR ~oare (~ori, ~oare) m. si f. 1) persoana care consuma bunuri materiale pentru satisfacerea necesitatilor sale. 2) Client care consuma mancare sau bautura intr-un local public. /<fr. consommateur

POLITIE ~i f. 1) Organ de stat care are sarcina de a mentine ordinea. 2) (cu sens colectiv) Totalitate a persoanelor care alcatuiesc acest organ. 3) Cladire in care se afla acest organ. 4) Organizare a controlului si a supravegherii ordinii publice. ~ rutiera. /<lat. politia, fr. police

A JUCA joc 1. tranz. 1) (carti de joc, numere, figuri de sah) A pune in joc respectand anumite reguli. 2) fig. (situatia, reputatia, cariera) A expune riscului. 3) (roluri) A interpreta intr-o piesa de teatru sau intr-un film. ◊ ~ un anumit rol a avea o anumita importanta pentru cineva sau ceva. 4) (piese de teatru) A prezenta pe scena in fata publicului; a reprezenta. 5) (jocuri de noroc, jocuri sportive) A practica intr-un mod mai mult sau mai putin sistematic. 6) fig. (persoane) A induce in eroare (ridiculizand si recurgand la mijloace necinstite). 7) pop. (un dans) A executa prin anumite miscari; a dansa. 2. intranz. 1) A participa in mod activ la un joc de noroc sau sportiv. 2) (despre lumina, imagini) A produce efecte schimbatoare. 3) (despre lucruri) A produce efectul unor miscari repezi si vibrante. ◊ A-i ~ (cuiva) ochii in cap a vadi vioiciune si viclenie. A-i ~(cuiva) ochii in lacrimi a fi pe cale de a plange. 4) (despre piesele unui mecanism sau ale unei instalatii) A functiona in voie, fara a se atinge reciproc. /<lat. jocare

PLAN⁴ ~uri n. 1) Distanta la care sunt situate persoanele sau lucrurile in raport cu cel care priveste. ~ secund. ◊ Primul ~ parte a scenei care este cea mai apropiata de public. A fi (sau a sta) pe primul ~ a avea importanta primordiala. A trece pe ~ul al doilea a-si pierde rolul principal. 2) Departare a obiectului fata de aparatul de filmat. ◊ Prim-~ reprezentare pe pelicula a capului si a bustului unui personaj. 3) Unghi de vedere; aspect. In ~ stiintific. Pe ~ social. /<fr. plan, lat. planus

AUDIENTA s. f. 1. intrevedere oficiala acordata de catre un demnitar unei persoane care l-a solicitat. 2. interes pe care cineva il poarta celui care i se adreseaza; atentie; succes. ♦ a avea ~ la public = a trezi interesul unui public numeros. 3. acceptare (entuziasta) a ceva. 4. (jur.) sedinta de judecata in care are loc audierea partilor. (< fr. audience, lat. audientia)

PATRIMONIU s. n. 1. totalitatea drepturilor si a obligatiilor evaluabile in bani si a bunurilor materiale la care se refera acestea, care apartin unei persoane fizice sau juridice. 2. bunuri mostenite prin lege de la parinti. ◊ totalitatea bunurilor care apartin unei colectivitati, unui stat etc.; bun public. ◊ bunuri spirituale care apartin unui popor sau omenirii intregi. (< lat. patrimonium, fr. patrimoine, it. patrimonio)

TARIF, tarife, s. n. 1. Taxa oficiala fixata pentru anumite prestatii de serviciu, pentru vanzarea anumitor articole, transporturi de marfuri si de persoane etc. ♦ Suma de bani data cuiva pentru o munca depusa. 2. Tabel, lista cuprinzand preturile unitare sau specifice pentru furnituri, servicii etc. (publice) si conditiile stabilite pentru aplicarea lor. 3. (In sintagma) Tarif vamal = tabel in care sunt inscrise taxele vamale la care sunt supuse marfurile trecute peste granita unui stat. [Pl. si: tarifuri] – Din fr. tarif.

OVATIE, ovatii, s. f. Manifestare publica entuziasta de admiratie si de aprobare, exprimata prin aclamatii si aplauze in cadrul unei adunari, a unei serbari etc., fata de o persoana, o actiune, o initiativa etc. – Din fr. ovation, lat. ovatio.

ASISTENTA s. f. 1. asistare. ◊ public care ia parte la o conferinta, la un spectacol etc. 2. sprijin, ajutor (medical, material etc.). ♦ ~ juridica = ajutor competent, de specialitate, dat unei persoane pentru a-si sustine drepturile in fata justitiei. ~ sociala = sprijinire materiala a unei persoane inapte de munca. ◊ cooperare materiala sau morala in viata internationala. (< fr. assistance)

CATEHUMEN (‹ fr., lat.) s. m. 1. persoana care dorind sa devina crestina, se pregateste in vederea primirii botezului. 2. (La protestanti) Tinar sau tinara care, la sfirsitul instructiei religioase, isi confirma public dorinta botezului si este admis in comunitate. 3. Aspirant la o initiere oarecare.

AUDIENTA, audiente, s. f. 1. Intrevedere acordata unui solicitator de catre o persoana care detine o functie de raspundere. 2. Acceptare (entuziasta) a ceva. ◊ Expr. A avea audienta la... = a trezi interesul sau a avea influenta asupra unui public numeros. [Pr.: a-u-di-en-] – Din fr. audience, lat. audientia.

A ANUNTA anunt tranz. 1) (persoane) A aduce la cunostinta printr-un anunt; a instiinta; a vesti; a informa. 2) (numele unei persoane sosite) A vesti sosirea rostind cu voce tare. 3) A semnaliza ca urmand sa se produca in viitor. 5) (stiri, vesti, informatii) A aduce; la cunostinta publicului larg; a transmite; a comunica; a relata; a emite; a difuza. /<fr. annoncer, lat. annuntiare

MANECHIN, manechine, s. n. 1. Figura de lemn, de ceara, de material plastic etc., care infatiseaza corpul omenesc sau o parte a lui si este folosita ca model in pictura si sculptura, ca suport pentru a proba ori a expune o haina etc. ♦ Fig. Epitet dat unui om care executa servil si mecanic ceea ce i se cere; om lipsit de personalitate, usor de condus si influentabil. 2. persoana angajata de un (mare) atelier de croitorie, de o casa de mode etc. pentru a imbraca diverse obiecte vestimentare, cu scopul de a le prezenta public; model. – Din fr. mannequin.

SANITAR, -A, sanitari, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care se refera la sanatate, privitor la sanatate; (despre legi, masuri, servicii etc.) destinat ocrotirii si ingrijirii sanatatii publice. Serviciu sanitar. ♦ Punct sanitar = cea mai mica unitate de asistenta medicala, functionand in intreprinderi sau in locuri de munca izolate. Agent sanitar (si substantivat, m.) = persoana din cadrul personalului medical mediu al unui spital sau al unui serviciu medical, care se ocupa (in mediul rural) cu ingrijirea bolnavilor, cu executarea masurilor de dezinfectie in cazuri de epidemii etc. Spirt sanitar = spirt folosit ca dezinfectant extern, impropriu pentru baut. 2. S. m. Soldat instruit pentru a da primul ajutor ranitilor si a se ingriji de ridicarea si transportarea lor de pe campul de lupta. – Din fr. sanitaire.

BULETIN, buletine, s. n. 1. Act oficial care atesta identitatea unei persoane. ♦ Adeverinta eliberata de o autoritate pentru a atesta ceva. 2. (Cu determinari) Scurt comunicat, raport, anunt sau nota oficiala, cuprinzand informatii de actualitate si de interes public. 3. Nume dat unei publicatii periodice cuprinzand scurte dari de seama, studii si informatii de specialitate etc. ◊ Buletin (oficial) = publicatie periodica cu caracter oficial, de stat, cuprinzand legi, decrete, decizii etc. 4. Lista cu numele candidatilor la o alegere, cu ajutorul careia voteaza alegatorul. – Fr. bulletin (<it.).

audienta f., pl. e (lat. audientia; fr. audience). Primirea persoanelor care vor sa-ti vorbeasca: ministru acorda audienta azi; a obtinea [!] o audienta. Sedinta in care judecatorii intreaba partile, asculta apararea si judeca. (Audientele-s publice, dar daca dezbaterile pot fi vatamatoare ordinii publice ori bunelor obiceiuri, judecatorii le pot face secrete. In ori-ce caz, sententa [!] se da publicamente).

PROSCRIE, proscriu, vb. III. Tranz. 1. (In Roma antica) A condamna la moarte (pentru infractiuni politice) fara forme judiciare, publicand pe o lista numele celui osandit. 2. A lua masuri represive (privative de libertate) impotriva cuiva, in special pentru motive politice; a indeparta in mod fortat o persoana din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (dupa scrie).

RECLAMA ~e f. 1) Publicitate realizata pe diverse cai (anunturi, in publicatii, la radio, televiziune etc.) in scopul de a suscita interesul publicului fata de ceva. 2) Mijloc (articol dintr-o publicatie, afis, prospect, placarda, panou etc.) cu ajutorul caruia se face aceasta publicitate. 3) Prezentare elogioasa si exagerata a meritelor unei persoane cu scopul de a-i crea popularitate. [G.-D. reclamei] /<fr. reclame, germ. Reklame

GARDEROBA ~e f. 1) Loc special amenajat, la intrarea intr-un local public sau intr-o sala de spectacole, unde vizitatorii pot lasa, in special, paltoanele si caciulile; vestiar. 2) Totalitate a costumelor unui teatru. 3) Totalitate a obiectelor de imbracaminte ale unei persoane. [G.-D. garderobei] /<fr. garderobe, germ. Garderobe

COR¹, coruri, s. n. 1. Grup de cantareti care executa impreuna o compozitie muzicala. ◊ Loc. adv. In cor = (toti) deodata, in acelasi timp, impreuna. ◊ Expr. A face cor cu altii = a face cauza comuna cu altii, a se solidariza cu altii (in scopuri rele). ♦ Compozitie muzicala destinata sa fie cantata de mai multe persoane; executarea unei astfel de compozitii. 2. (In teatrul antic) Grup de actori care luau parte la desfasurarea actiunii dramatice ca personaj colectiv, exprimand, prin cantec, recitare, mimica sau dans, opinia publica; p. ext. versurile cantate de acest grup. – Din lat. chorus. Cf. germ. Chor.

GARDEROBA s.f. 1. Loc special amenajat intr-un local public, intr-un teatru etc. unde se lasa paltoanele, palariile etc. ♦ Dulap sau mobilier construit pentru pastrarea hainelor sau a altor obiecte de imbracaminte. 2. Totalitatea lucrurilor de imbracaminte ale unei persoane. ♦ Totalitatea costumelor din depozitul unui teatru, ale unui ansamblu de spectacole. [Var. garderob s.n. / < fr. garde-robe].

AUDIENTA s.f. 1. Intrevedere acordata de catre un demnitar unei persoane care l-a solicitat sa-i vorbeasca (intr-o chestiune oficiala) ; timpul cat dureaza aceasta intrevedere. 2. Interes pe care cineva il poarta celui care i se adreseaza ; atentie, intelegere. 3. Sedinta (publica) a tribunalului, in care sunt ascultate partile si pledoariile si in care se pronunta sentinta. [< lat. audientia, cf. fr. audience].

SANITAR, -A adj. Care se refera la sanatatea publica, care are scopul de a intretine si a ocroti sanatatea. ♦ Punct sanitar = mica unitate de asistenta medicala in intreprinderi sau in locuri de munca izolate; agent sanitar (si s.m.) = persoana din cadrul personalului medical inferior care se ocupa cu ingrijirea bolnavilor (in special in mediul rural). ♦ (Despre vehicule) Care serveste la transportarea bolnavilor si a ranitilor. // s.m. Ostas care face parte din serviciul de ingrijire a ranitilor in armata. [< fr. sanitaire, cf. lat. sanitas – sanatate].

A INAINTA ~ez 1. intranz. 1) A se misca inainte (in spatiu si in timp); a avansa. Vehiculul ~eaza. ◊ ~ in varsta a imbatrani. 2) fig. A trece printr-o serie de schimbari spre o treapta superioara; a avansa; a propasi; a se dezvolta; a progresa; a evolua. ~ la invatatura. 3) (despre peninsule, proeminente etc.) A iesi in afara, formand un relief; a fi in relief. 4) fam. (despre boli) A deveni din ce in ce mai grav; a se agrava; a progresa. 5) (despre persoane) A se ridica pe o treapta superioara (intr-un post, intr-un grad stiintific); a promova; a avansa. 2. tranz. 1) (persoane) A ridica intr-un post sau in grad mai inalt; a promova; a avansa. 2) (proiecte, rapoarte, candidaturi etc.) A prezenta spre examinare si aprobare; a propune. ~ o cerere. 3) (idei, teze, doctrine etc.) A aduce la cunostinta publica; a pune in circulatie; a emite; a preconiza. 4) inv. (sume de bani) A plati cu anticipatie. /Din inainte

public² ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de o colectivitate de oameni; propriu unei colectivitati omenesti. Atitudine ~ca. Manifestare ~ca. ◊ Opinie ~ca parere a colectivitatii. Viata ~ca a) viata politica si administrativa dintr-un stat; b) activitatea unei persoane in raport cu functiile sociale pe care le exercita. 2) Care apartine intregii societati. Bunuri ~ce. Invatamant ~. 3) Care este accesibil pentru toti membrii societatii; pus la dispozitia tuturor; comun. Biblioteca ~ca. ◊ Gradina ~ca parc. 4) Care apartine statului; de stat. 5) Care are loc in prezenta unui mare numar de oameni. Scrutin ~. Judecata ~ca. /<lat. publicus, fr. public

AGENT, -A I. s. m. f. reprezentant al unui stat, al unei institutii, intreprinderi etc. care indeplineste anumite insarcinari. ♦ ~ diplomatic = reprezentant al unui stat in alt stat in relatiile politice cu acesta; ~ economic = persoana fizica sau juridica care participa la viata economica a unei societati comerciale; ~ secret = cel care indeplineste o misiune secreta de informare; spion; ~ de circulatie = (sub)ofiter de politie cu indrumarea, supravegherea si controlul circulatiei pe drumurile publice. II. s. m. factor activ ce determina un anumit proces fizic, chimic etc. ♦ ~ patogen = microorganism care determina aparitia unui proces patologic; nume de ~ = substantiv, adjectiv care indica autorul actiunii unui verb; complement de ~ = subiectul logic al actiunii unui verb pasiv; propozitie completiva de ~ = propozitie care arata actiunea exprimata printr-un verb pasiv. (< fr. agent, lat. agens)

REDACTOR, -OARE s.m. si f. persoana care scrie, care compune (un act, un articol). ♦ Scriitor, publicist, specialist care redacteaza un ziar, o revista etc. ♦ Redactor responsabil (sau -sef) = conducatorul, responsabilul unei redactii, care are raspunderea oficiala a celor publicate. ♦ Cel care pregateste pentru publicare lucrarea unui autor. [< fr. redacteur].

CONTENCIOS, -OASA, contenciosi, -oase, s. n., adj. 1. S. n. (In unele state) Serviciu pe langa o institutie publica sau o intreprindere particulara, insarcinat cu apararea drepturilor si intereselor institutiei respective la incheierea de acte juridice sau in fata organelor de jurisdictie. ◊ Contencios administrativ = a) organ de jurisdictie care se ocupa cu rezolvarea litigiilor dintre stat si persoanele fizice; b) ansamblu de norme dupa care se rezolva litigiile de catre acest organ. 2. Adj. (In sintagma) Procedura contencioasa = procedura de rezolvare in contradictoriu de catre un organ de jurisdictie a unui conflict de interese. – Din lat. contentiosus (dupa fr. contentieux).

A SE FACE ma fac refl. I. 1) A avea loc accidental; a se intampla. Ce se face pe lume! ◊ Ce s-a facut (cu cineva)? Ce s-a intamplat (cu cineva)? S-a facut! ne-am inteles! 2) A se crea aparenta; a se parea; a parea. Se facea ca zburam. 3) A incepe sa fie; a deveni; a ajunge. ~ actor. ~ mare. ◊ ~ nevazut a disparea. ~ de ocara (sau de rusine) a se compromite, atragandu-si oprobriul public. 4) v. A SE PREFACE. ◊ ~ mort in papusoi a se preface. II. (in imbinari) 1) (despre perioade ale zilei, fenomene sau stari ale naturii) ~ ziua. ~ frig. 2) (despre cai de comunicatie) ~ drum. ~ partie. 3) (despre senzatii sau sentimente) A i ~ dor. 4) (despre persoane sugerand ideea de procurare sau de obtinere) ~ cu casa. ~ cu diploma. 2. tranz. A trece dintr-o stare in alta; a deveni. ~ medic. /<lat. facere

BULETIN, buletine, s. n. 1. (Urmat de determinari) Scurt comunicat, raport, anunt sau nota oficiala care contine informatii de actualitate si de interes public. ♦ Adeverinta eliberata de o autoritate pentru a atesta ceva. Buletin de analize medicale. ♦ Nume dat unei publicatii periodice cu scurte dari de seama, studii si informatii de specialitate etc. 2. (Adesea cu determinarea „de identitate”) Act oficial care atesta identitatea unei persoane. 3. (In sintagma) Buletin de vot = imprimat cuprinzand numele si prenumele candidatilor la o alegere, cu ajutorul caruia alegatorii isi exercita dreptul de vot. – Din fr. bulletin.

TRANZIT s.n. Trecere (fara stationare) de marfuri sau de persoane printr-o tara straina; scutire de taxe vamale acordata de un stat unor marfuri care trec prin teritoriul sau in alta tara; tranzitare. ◊ Bilet de tranzit = autorizatie scrisa privind scutirea de vama a unor marfuri care sunt in trecere prin tara; drum de tranzit = drum public care ocoleste localitatile; in tranzit (despre calatori, vagoane etc.) = in trecere. ♦ Trecere a unui material organic printr-un organ. ♦ (In telefonie si radiofonie) Operatia de receptionare a unei convorbiri sau a unui mesaj si de retransmitere a lui la un alt post. [Pl. -turi, -te. / < fr. transit, it. transito, cf. lat. transitus – trecere].

GOSPODARIE, gospodarii, s. f. 1. Totalitatea bunurilor care constituie averea (imobila a) unui locuitor, indeosebi a unui taran (si a familiei sale); casa¹. ♦ Unitate formata dintr-o locuinta si din persoanele (inrudite) care o locuiesc, traind in comun; persoanele (inrudite) care locuiesc impreuna, avand buget comun si valorificand in comun bunurile dobandite prin munca lor. 2. Activitate casnica (a gospodinei); menaj. 3. (Iesit din uz) Unitate de productie agricola, de prestari de servicii etc. (de stat, cooperatista sau particulara). 4. Conducere, administrare a unui bun, a unei institutii (publice) etc.; institutie sau ansamblu de institutii care asigura aceasta conducere, administrare. Gospodarie comunala. – Gospodar + suf. -ie.

CONCERT, concerte, s. n. 1. Executare in public a unor opere muzicale. ♦ Piesa muzicala ampla scrisa pentru unul sau mai multe instrumente solistice, cu acompaniament de orchestra, care se distinge prin complexitatea facturii si prin caracterul ei virtuos-tehnic. ◊ Concert pentru orchestra = lucrare orchestrala de virtuozitate. 2. (Rar) Intelegere, unire, acord intre mai multe state sau persoane in vederea unui scop comun. – Din fr. concert, it. concerto.

PATRIMONIU, patrimonii, s. n. 1. (Jur.) Totalitatea drepturilor si a obligatiilor cu valoare economica, precum si a bunurilor materiale la care se refera aceste drepturi, care apartin unei persoane (fizice sau juridice); (sens curent) bun mostenit prin lege de la parinti (sau de la rude); avere parinteasca. ◊ Separatie de patrimoniu = separare legala a bunurilor personale ale cuiva de bunurile mostenite sau a averii sotului de zestrea sotiei. 2. Totalitatea bunurilor care apartin colectivitatii si sunt administrate de catre organele statului; bun public. ♦ Bunuri spirituale care apartin intregului popor (fiind transmise de la stramosi); mostenire culturala; p. ext. bunuri spirituale, culturale etc. care apartin omenirii intregi. – Din lat. patrimonium, fr. patrimoine.

REDEVENTA (‹ fr.) s. f. (EC.) Orice suma ce trebuie platita in bani sau in natura pentru folosirea sau dreptul de folosinta a unor active corporale sau necorporale. R. se plateste pentru folosirea sau dreptul de folosinta a oricareia din urmatoarele: dreptul de autor, orice brevet de inventie, marca de comert sau de fabrica, franciza, proiect, desen, plan, formula secreta, procedeu de fabricatie, software, know-how, numele sau imaginea oricarei persoane fizice, orice transmisiuni directe sau indirecte prin cablu, satelit, fibre optice, orice drept de a inregistra sau transmite spectacole, emisiuni, evenimente sportive, ca si orice echipament industria, comercial sau stiintific si mijloc de transport. R. se plateste prin cedarea dreptului de folosinta, printr-un contract de concesiune, a bunurilor din proprietatea publica sau privata a statului, judetului, orasului sau comunei, ca si a activitatilor si serviciilor publice de interes national sau local.

CUNOSTINTA, cunostinte, s. f. 1. Cunoastere (2). ♦ Expr. A avea (sau a lua) cunostinta de ceva = a sti, a fi informat. A aduce (ceva) la cunostinta cuiva = a informa pe cineva (despre ceva). A aduce la cunostinta publica = a da de stire tuturor. In cunostinta de cauza = cunoscand bine ceva. A-si pierde cunostinta = a nu mai sti de sine, a lesina. ♦ (Rar) A-si veni in cunostinta = a se trezi din lesin. ♦ (Rar) Minte, ratiune. 2. (La pl.) Totalitatea notiunilor, ideilor, informatiilor pe care le are cineva intr-un domeniu oarecare. 3. persoana pe care vorbitorul o cunoaste. ♦ Expr. A face cunostinta cu cineva = a lega relatii sociale cu o persoana. (Fam.) A face cuiva cunostinta cu cineva = a prezenta pe cineva cuiva. 4. (Inv.) Multumire, recunostinta. – Cunoaste + suf. -inta (cu sensul 3 dupa fr. connaissance).

afis (afise), s. n. – Instiintarea expusa in public, anunt. – Var. afipt, s. n. Fr. affiche. Var. e forma artificiala, latinista, pastrata de administratie, si care porneste de la paralelismul afficher ‹ affigere fata de infigere › infige, cu part. infipt. – Der. afisa, vb. (a expune un afis; a anunta; a face parada de... ); afisaj, s. n. (publicitate prin afise; ostentatie); afisar, s. m. (persoana care pune anunturi), cf. Iordan, BF, VI, 150.

PORUNCA, porunci, s. f. 1. Dispozitie (orala sau scrisa) data de catre o autoritate sau de catre o persoana cu autoritate si care trebuie executata intocmai; ordin, decizie, hotarare. ◊ Loc. adv. (Rar) De porunca = prin constrangere, in sila. ◊ Expr. (Inv.) A avea (pe cineva) sub (sau la) porunca sa = a avea (pe cineva) la dispozitia sa, sub comanda sa. ♦ (Cu valoare de imperativ) Porunceste! porunciti! ♦ (Reg.) Ordin de chemare in armata. 2. (Inv.) Comunicare de interes public, facuta de o autoritate comunala. 3. (In religia crestina; in sintagma) Cele zece porunci = decalogul. 4. (Inv. si pop.) Lege morala; invatatura, precept. [Var.: (reg.) poronca s. f.] – Din porunci (derivat regresiv).

A REPREZENTA reprezint tranz. 1) A reda intr-o forma concreta; a infatisa. 2) (lucruri absente sau abstracte) A face sa apara in forma concreta (prin intermediul unui alt obiect care ii corespunde). 3) (persoane sau colectivitati) A actiona ca exponent, ca imputernicit, ca delegat; a infatisa. ~ tara. 4) (realitatea in arta) A reda prin mijloace artistice; a infatisa; a oglindi; a reflecta. 5) A evoca prin mijloace plastice. Tabloul reprezinta niste ruine. 6) A insemna prin sine; a constitui; a marca. 7) (imagini percepute anterior) A reproduce in memorie. 8) (piese de teatru) A prezenta publicului prin mijloace scenice; a juca. /<fr. representer, lat. repraesentare

BOICOT (‹ boicota) s. n. 1. Sistare organizata, totala sau partiala, a relatiilor cu o persoana, cu o organizatie sau cu un stat in semn de protest fata de anumite actiuni ale sale. Termenul provine de la numele proprietarului irlandez Ch. Boycott, impotriva caruia taranii au aplicat aceasta metoda la sfirsitul sec. 19. 2. (EC.) Practica utilizata frecvent in relatiile economice internationale, care consta in incercarea de impiedicare a derularii unei afaceri prin cererea adresata publicului (consumatorilor) de a nu cumpara marfuri sau servicii de la firma in cauza.

CATERING s.n. Cuvant recent, de origine engleza, care, atat in Marea Britanie, cat si in SUA, denumeste activitatea de alimentatie publica in toata complexitatea ei, fiind sinonim cu fr. restauration – restauratie; preluat in limba romana cu sens restrans, de livrare si servire de preparate culinare si bauturi sau de organizare de evenimente sociale (nunti, aniversari etc.) si de afaceri (bufete, cocteiluri etc.) in alte locuri (sedii de firme, institutii) decat restaurantele, de catre unitati specializate, la comanda unui client (persoana fizica sau juridica). – Din engl. catering.

SERVICIU s.n. 1. Actiunea, faptul de a servi, de a sluji. ♦ Slujba, post, functie. ♦ A fi (sau a se pune) in serviciul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, unei cauze etc. 2. Sectie administrativa a unei institutii, a unei intreprinderi etc. ♦ Personalul care incadreaza o astfel de sectie. 3. Serviciu militar = stagiu militar. 4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦ A face un rau serviciu cuiva = a face cuiva (fara voie) o neplacere. ♦ Scara de serviciu = scara secundara intr-un imobil. 5. Succesiunea in timp a regimurilor de functionare ale unui sistem tehnic impreuna cu duratele lor. ♦ Ansamblu de instalatii tehnice care concureaza la desfasurarea in bune conditii a unei activitati tehnice, industriale sau publice principale. 6. Totalitatea tacamurilor, portelanurilor, sticlariei din aceeasi garnitura in care se serveste mancarea la masa. 7. (In diverse sporturi) Punerea in joc a mingii. [Pron. -ciu, pl. -ii. / < fr. service, it. servizio, lat. servitium].

SERVICIU s. n. 1. Actiunea, faptul de a servi; munca prestata in folosul sau in interesul cuiva. ♦ slujba, post, functie. ◊ a fi (sau a se pune) in serviciul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, cauze etc.; state de serviciu = lista a posturilor, a functiilor ocupate de un functionar, de un militar. 2. Sectie administrativa a unei institutii, intreprinderi etc. ♦ (pl.) sector al economiei in care se desfasoara o activitate utila, menita sa satisfaca anumite nevoi sociale. 3. serviciu militar = stagiu militar; serviciu comandat = misiune speciala incredintata cuiva spre executare. 4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦ a face un rau serviciu cuiva = a face cuiva (fara voie) o neplacere. ♦ scara de serviciu = scara secundara intr-un imobil. 5. Succesiunea in timp a regimurilor de functionare ale unui sistem tehnic impreuna cu duratele lor. ♦ ansamblu de instalatii tehnice care concureaza la desfasurarea in bune conditii a unei activitati tehnice, industriale sau publice principale. 6. Garnitura de vase, de sticlarie, de lenjerie de masa. 7. serviciu divin = slujba religioasa. 8. (sport) Punerea in joc a mingii. (< fr. service, lat. servitium)