CELIBATAR, -A s. m. f. persoana necasatorita. (< fr. celibataire)

CELIBAT s. n. Faptul de a fi celibatar, starea unei persoane necasatorite. – Din fr. celibat, lat. caelibatus.

STATUT, -A, statuti, -te, adj. 1. Care nu mai este proaspat (si a capatat un miros, un gust sau un aspect neplacut caracteristic); clocit; (despre aer) inchis, stricat, viciat. ♦ Fig. (Despre oameni, mai ales despre persoane necasatorite) Inaintat in varsta. 2. (Inv.) Istovit, vlaguit. – V. sta.

STATUT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre apa, aer etc.) Care sta neimprospatat de mult timp, capatand aspect sau miros greu; neschimbat demult; inchis. 2) (despre alimente) Care nu mai este proaspat; vechi. 3) fig. (despre persoane necasatorite) Care este trecut de varsta casatoriei; care este inaintat in varsta, dar necasatorit inca. /v. a sta

CELIBATAR, -A s.m. si f. persoana necasatorita, burlac, holtei. [< fr. celibataire].

CELIBAT s. n. Faptul de a fi celibatar, starea unei persoane necasatorite. – Fr. celibat (lat. lit. caelibatus).

CELIBATAR, -A, celibatari, -e, s. m. si f. persoana (in special barbat) necasatorita. – Din fr. celibataire.

CELIBATAR ~a (~i, ~e) m. si f. persoana (mai ales barbat) necasatorita; burlac; holtei; flacau. /<fr. celibataire

CELIBATAR, -A, celibatari, -e, s. m. si f. persoana (in special barbat) necasatorita; burlac, holtei. – Dupa fr. celibataire.

STINGHER ~a (~i, ~e) si adverbial 1) Care este despartit de mediul din jur; separat; razlet; izolat. Copac ~. 2) (despre persoane) Care se simte instrainat, insingurat. 3) rar Care nu are familie; necasatorit. /Orig. nec.

CAVALER, cavaleri, s. m. 1. (In Roma antica) Membru al ordinului ecvestru, inferior ordinului senatorial. ♦ (In evul mediu, in apusul si in centrul Europei) Titlu nobiliar conferit, initial pentru fapte de arme, de rege sau de un reprezentant al lui. 2. Titlu dat unei persoane dintr-un ordin cavaleresc, laic sau religios. 3. Titlu onorific conferit, in unele tari, posesorului anumitor decoratii importante. 4. persoana avand titlul de cavaler (1-3). 5. Calaret. 6. (Adesea adjectival) Om plin de abnegatie, generos si nobil; om amabil, binevoitor, indatoritor. 7. (Pop.) Tanar necasatorit, holtei, burlac. ◊ Cavaler de onoare = tanar necasatorit care insoteste pe miri la cununie. – Din rus. kavaler (< fr.).

CAVALER cavaleri m. 1) (in evul mediu) Titlu de nobil conferit (initial pentru fapte de arme) de rege sau de un reprezentant al lui. 2) (in Roma antica) Membru al ordinului ecvestru. 3) Membru al unui ordin cavaleresc laic sau religios. 4) (in unele tari) Posesor al unei decoratii importante. 5) rar persoana calare; calaret. 6) Barbat care respecta cu strictete eticheta; om cu purtare curtenitoare; gentilom. 7) Tanar neinsurat; fecior; flacau. ◊ Cavaler de onoare tanar necasatorit care-i insoteste pe miri la cununie si la nunta; vornicel. 8) Barbat care insoteste o doamna. /<rus. kavaler

FATA, fete, s. f. 1. persoana de s*x feminin, nemaritata. ◊ Fata in casa = fata (tanara) angajata ca femeie de serviciu intr-o gospodarie. Fata batrana = fata trecuta de varsta de maritat si care a ramas necasatorita. ♦ Fecioara, v*****a. 2. (In raport cu parintii) Fiica. – Lat. feta.