FARISEU ~i m. 1) (la vechii evrei) Membru al unei grupari politico-religioase din perioada precrestina, care exprima, mai ales, interesele paturilor instarite orasenesti si care se caracteriza prin pedantism si ipocrizie in respectarea ritualului mozaic. 2) fig. persoana ipocrita si orgolioasa. /< sl. farisei

CAIAFA, caiafe, s. f. persoana fatarnica, ipocrita. ◊ Expr. A trimite (sau a purta, a duce) de la Ana la Caiafa (numele unor personaje biblice) = a trimite (un solicitator) dintr-un loc intr-altul (purtandu-l cu vorba). [Pr.: -ca-ia-] – Din n. pr. Caiafa.

CAIAFA, caiafe, s. m. si f. persoana fatarnica, ipocrita. ◊ (In expr.) A trimite (sau a purta, a duce) de la Ana la Caiafa (numele unor personaje biblice) = a trimite (un solicitator) dintr-un loc intr-altul, a purta cu vorba. – Ngr. Kaiafa.

MOTAN, motani, s. m. Masculul pisicii; cotoi, motoc, pisoi. ♦ Epitet dat unei persoane tacute, ascunse, ipocrite, care nu-si exteriorizeaza gandurile sau sentimentele. – Et. nec.

COMEDIANT, -A, comedianti, -te, s. m. si f. 1. (Inv.) Comedian. ♦ Actor sau actrita de circ, de balci; saltimbanc. ♦ Actor sau actrita fara talent. 2. Fig. persoana prefacuta, fatarnica, ipocrita; sarlatan. [Pr.: -di-ant] – Din germ. Komodiant, it. commediante.

HISTRION ~i m. 1) (in Roma Antica) Actor de comedie; bufon. 2) (in Europa Occidentala la inceputul evului mediu) Actor ambulant. 3) Actor lipsit de talent; comediant. 4) fig. persoana lipsita de sinceritate; ipocrit. [Sil. his-tri-on] /<lat. histrio, onis, fr. histrion

ipocrit ~ta (~ti, ~te) si substantival (despre persoane) Care este lipsit de sinceritate; prefacut; fatarnic; iezuitic; duplicitar. [Sil. -po-crit] /<fr. hypocrite

ipocrit, -A, ipocriti, -te, adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. si f. (persoana) care se arata altfel de cum este; (om) prefacut, fatarnic. 2. Adj. (Despre manifestarile oamenilor, fizionomie etc.) Care tradeaza, arata ipocrizie. – Din fr. hypocrite.

COMEDIANT ~ta (~ti, ~te) m. si f. 1) inv. Actor de comedie. 2) inv. Actor de circ sau de balci cu infatisare caraghioasa, care prezinta exercitii acrobatice usoare; mascarici; saltimbanc; paiata; pehlivan. 3) Artist lipsit de talent. 4) fig. persoana prefacuta, care simuleaza sentimente pe care nu le are; om fatarnic, ipocrit. [Sil. -di-ant] /<germ. Komodiant, it. commediante

FALS¹ ~sa (~si, ~se) 1) Care induce in eroare; contrar adevarului. Marturie ~sa. 2) Care constituie un adevar aparent; lipsit de autenticitate; contrafacut. Document ~. 3) (despre persoane si despre manifestarile lor) Care denota lipsa de sinceritate; fara sinceritate; prefacut; nesincer; artificial; ipocrit; fatarnic. 4) si adverbial (despre sunete) Care contravine legilor armoniei; cu armonie incorecta. /<lat. falsus, it. falso

ARTIFICIAL ~a (~i, ~e) 1) (in opozitie cu natural) Care nu este natural; facut de om dupa modele naturale. Flori ~e. Matase ~a. 2) (despre persoane si despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de naturalete; lipsit de sinceritate; prefacut; nesincer; fals; fatarnic; ipocrit. 3) Care este facut dupa criterii subiective, arbitrare. [Sil. -ci-al] /<fr. artificiel, lat. artificialis

FALS, -A I. adj. 1. care este contrar adevarului, mincinos, neintemeiat. ◊ care are numai aparenta adevarului; contrafacut, imitat; artificial. 2. (despre oameni) prefacut, ipocrit. 3. (muz.) care suna contrar legilor armoniei. II. s. n. 1. neadevar, contrafacere. 2. schimbare a adevarului intr-un act, prin imitarea semnaturii; substituire de persoane etc. (< lat. falsus, it. falso)

LEVANTIN, -A, levantini, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. persoana care facea parte din populatia de baza a Levantului sau era originara de acolo; p. restr. negustor originar din aceste locuri. 2. Adj. Care apartine Levantului sau populatiei lui, privitor la Levant sau la populatia lui, specific Levantului. ♦ (Depr.) Necinstit, ipocrit, intrigant. – Din fr. levantin.