INTERVENI, intervin, vb. IV. Intranz. 1. A veni intre..., a veni la mijloc, a intra in actiune; spec. a lua cuvantul, a intra in vorba. ♦ A se amesteca spre a mijloci o impacare, o intelegere etc., a face un demers in favoarea cuiva sau pentru ceva; a starui pe langa o persoana influenta spre a obtine ceva in favoarea cuiva sau a sa. 2. A se ivi, a surveni, a se intampla. A interveni o schimbare. – Din fr. intervenir, lat. intervenire.

PROTECTIE, protectii, s. f. 1. Faptul de a proteja, de a ocroti, de a apara; ansamblu de masuri care protejeaza; persoana, institutie etc. care protejeaza; dispozitiv, sistem tehnic etc. care serveste la protejare. ◊ Protectia muncii = ansamblu de masuri luate pentru ocrotirea vietii si a sanatatii celor ce muncesc, pentru asigurarea desfasurarii muncii in conditiile cele mai bune. ◊ Loc. adj. De protectie = protector. ♦ Sprijin, ajutor dat cuiva de o persoana influenta pentru obtinerea unui avantaj; p. ext. persoana care acorda acest sprijin. 2. (Inv.) Protectorat. – Din lat. protectio, -onis, fr. protection.

EMINENTA, eminente, s. f. (Urmat de un pronume posesiv) Titlu dat c**********r si (in trecut) episcopilor catolici. ◊ Eminenta cenusie = persoana influenta care, din umbra, manevreaza un personaj oficial, un partid etc. – Din fr. eminence, lat. eminentia.

PATRONAJ ~e n. 1) Ajutor acordat cuiva de o persoana influenta; protectie. 2) (in unele tari) Societate de binefacere. /<fr. patronage

PROTECTIE ~i f. 1) v. A PROTEJA. 2) Sprijin acordat cuiva de o persoana influenta. 3) Persoana care protejeaza. [G.-D. protectiei; Sil. -ti-e] /<lat. protectio, ~onis, fr. protection

INTERVENTIE s.f. 1. Participare, intrare intr-o actiune. ♦ Invazie armata sau amestec al unui stat in treburile interne ale altui stat. ♦ (Med.) Operatie. 2. Efort indreptat spre un anumit scop. ♦ Mijlocire, mediatie. ♦ (Peior.) Staruinta, cerere pe langa o persoana influenta pentru a obtine favoruri etc. [Gen. -iei, var. interventiune s.f. / cf. fr. intervention, rus. interventiia].

PROTECTIE s.f. 1. Ocrotire, paza, aparare. ◊ Protectia muncii = ansamblul masurilor luate pentru a se asigura desfasurarea muncii in conditiile cele mai sigure si mai bune pentru cei care o executa. 2. Sprijin, ajutor dat cuiva de o persoana influenta; favoare; (p. ext.; fam.) persoana care acorda acest sprijin. [Gen. -iei, var. protectiune s.f. / cf. fr. protection, lat. protectio].

INTERVENI vb. IV. intr. 1. A lua parte la ceva, a intra in actiune; (spec.) a intra in vorba, a lua cuvantul. ♦ A face o mediatie, un demers in favoarea cuiva sau pentru ceva; (peior.) a starui pe langa o persoana influenta spre a obtine ceva in favoarea cuiva. 2. A se intampla, a surveni, a se ivi. [P.i. intervin si interviu, conj. -vina. / < it., lat. intervenire, fr. intervenir].

TRAFIC s.n. 1. Transport de marfuri sau de persoane raportat la o anumita cale de comunicatie si la un interval de timp dat. 2. Activitate economica avand drept scop schimbul de marfuri si de alte valori. ♦ Comert ilicit. ♦ Trafic de influenta = negociere a trecerii de care se bucura cineva pe langa o persoana influenta, facuta in scopul unui castig personal ilicit. [< fr. trafic, cf. it. traffico].

EMINENTA s. f. 1. titlu care se da c**********r. ♦ ~ cenusie = consilier intim, persoana influenta care manevreaza din umbra un personaj oficial, un partid. 2. proeminenta, iesitura. (< fr. eminence, lat. eminentia)

INTERVENI vb. intr. 1. a lua parte la ceva, a intra in actiune; a intra in vorba. ◊ a face o mediatie, un demers in favoarea cuiva; (peior.) a starui pe langa o persoana influenta spre a obtine ceva in favoarea cuiva. 2. a se intampla, a surveni, a se ivi. (< fr. intervenir, lat. intervenire)

INTERVENTIE s. f. 1. participare, intrare intr-o actiune; luare de cuvant. ◊ invazie armata sau amestec al unui stat in treburile interne ale altui stat. 2. (med.) operatie. 3. efort indreptat spre un anumit scop. ◊ mijlocire, mediatie. ◊ (peior.) staruinta pe langa o persoana influenta pentru a obtine favoruri. 4. (jur.) introducere in litigiu a unui tert, la cererea sa. (< fr. intervention, lat. interventio)

PILA s. f. 1. dispozitiv din doi electrozi introdusi intr-un electrolit, care transforma energia dezvoltata de un agent chimic in energie electrica. ♦ ~ atomica = reactor nuclear; ~ electrochimica = pila de curent continuu. 2. (fam.) protectie, sprijin dat cuiva de o persoana influenta; (p. ext.) persoana insasi. ♦ a avea e = a se bucura de protectia cuiva. 3. picior intermediar intre culeele unui pod, din zidarie, beton sau metal. (< fr. pile)

PROTECTIE s. f. 1. ocrotire, paza, aparare. ♦ ~ a muncii = totalitatea masurilor tehnico-organizatorice, sanitare etc. menite sa previna imbolnavirile profesionale si accidentele de munca. 2. sprijin, ajutor dat cuiva de o persoana influenta. ◊ persoana care acorda acest sprijin. (< fr. protection, lat. protectio)

TRAFIC s. n. 1. transport de marfuri sau de persoane pe o anumita cale de comunicatie si la un interval de timp dat. ◊ comert ilicit. ♦ ~ de influenta = negociere a trecerii de care se bucura cineva pe langa o persoana influenta. 2. totalitatea legaturilor de telecomunicatie stabilite intr-un anumit interval de timp, cu anumite mijloace tehnice si in conditii date. (< fr. trafic)

BAROSAN, -A, barosani, -e, adj. (Fam.) Mare (si greu). ♦ Fig. (Substantivat, arg.) persoana influenta, bogata. – Baros + suf. -an.

DIZGRATIE, dizgratii, s. f. Pierdere a favorii, a bunavointei, a gratiei unul monarh, a unei persoane influente, a unui superior. – Din it. disgrazia. Cf. fr. disgrace.

RUDA¹, rude, s. f. 1. persoana care face parte din aceeasi familie cu alte persoane, unite intre ele prin legaturi de sange sau prin alianta; rudenie (2), rubedenie. ◊ Expr. A avea rude la Ierusalim = a avea persoane influente care iti acorda protectie; a avea proptele. Pe ruda (si) pe samanta = a) pe toti, fara exceptie, pana la unul; b) peste tot. ♦ Familie, neam, vita. 2. (Pop.) Soi, samanta de animale sau de plante. ◊ Loc. adj. De ruda = de prasila, de reproductie. Berbec de ruda. – Din bg. roda.

BONZ ~i m. 1) Slujitor al cultului budist. 2) iron. persoana influenta intr-un partid politic; lider. /<fr. bonze

DIZGRATIE ~i f. Pierdere a favoarei, a bunavointei unui superior, a unei persoane influente. [Art. dizgratia; G.-D. dizgratiei; Sil. -ti-e] /<fr. disgrace

DIZGRATIE s. f. pierdere a favorii, a bunavointei unei persoane influente, a unui superior. (< it. disgrazia, dupa fr. disgrace)

RELATIE s. f. 1. legatura, conexiune, raport. ◊ complement circumstantial de relatie = complement care arata obiectul la care se refera o actiune, o calitate; propozitie de relatie = propozitie circumstantiala care corespunde complementului circumstantial de relatie; functii de relatie = totalitatea functiilor organice care asigura legatura cu mediul exterior. 2. (log.) conexiune intre doi, trei sau mai multi termeni. ◊ judecata de relatie = judecata care reflecta raporturi intre obiecte diferite. 3. (mat.) conditie care leaga valorile a doua sau mai multe marimi. 4. (pl.) legatura intre oameni, popoare, state etc. ◊ relatii de productie = raporturi care se stabilesc intre oameni in procesul productiei bunurilor materiale, a repartitiei, schimbului si consumului; relatii diplomatice = raporturi politice cu caracter de continuitate intre state, stabilite prin misiuni diplomatice; (fam.) a avea relatii = a cunoaste, a frecventa persoane influente; a da relatii = a informa. 5. legatura feroviara, rutiera sau aeriana regulata intre doua puncte; traseu. 6. informatie; expunere, relatare. ◊ a da relatii = a informa. (< fr. relation, lat. relatio, germ. Relation)

BAROSAN, -A, barosani, -e, adj. Mare si greu; enorm. ♦ Fig. (Substantivat, ir.) Personaj influent; persoana bogata. – Din baros + suf. -an.

LOBBY s. n. Grup de persoane care influenteaza, din afara, hotararile unui parlament; grup de presiune. [Pr.: lobi] – Cuv. engl.

LOBBY [LOBI] s. n. 1. sala de asteptare; (spec.) sala principala a cladirii unei banci, unde se fac operatiile bancare; tranzactiile facute in aceasta sala. ◊ hol, vestibul, culoar. 2. (fig.) grup de persoane care influenteaza, din afara, prin diferite discutii, hotararile unui parlament. (< engl. lobby)

IMPORTANT ~ta (~ti, ~te) 1) Care prezinta valoare, interes; insemnat. 2) Care se impune prin marime; considerabil. O suma ~ta. 3) (despre persoane) Care poate influenta pe altii prin situatia sa; in stare sa exercite influenta asupra altora datorita situatiei sale; cu pondere; influent. 4) fig. (despre persoane) Care se crede om superior; plin de trufie; infatuat; ingamfat; semet. /<fr. important

MAHAR ~i m. fam. 1) persoana puternica si influenta in lumea interlopa. 2) persoana aflata intr-un post sau intr-o functie in raport cu cele din subordinea sa; sef. /<germ. Macher

RELATIE ~i f. 1) Legatura existenta intre diferite fenomene sau obiecte; raport. 2) Legatura de dependenta sau de influenta reciproca intre persoane, popoare sau state. 3) Prezentare scrisa sau orala a unui fapt. [G.-D. relatiei; Sil. -ti-e] /<fr. relation, lat. relatio, ~onis, germ. Relation

ATRUPAMENT s. n. (jur.; in trecut) evadare savarsita de mai multe persoane actionand sub influenta unei sugestii colective. (< fr. attroupement)

REFRACTAR ~a (~i, ~e) 1) (despre unele materiale) Care rezista la temperaturi inalte fara a-si schimba structura; cu proprietatea de a rezista la temperaturi inalte. Caramida ~a. 2) fig. (despre persoane) Care opune rezistenta influentelor straine; lipsit de recepti-vitate. /<fr. refractaire

SUGESTIE ~i f. 1) influenta exercitata asupra unei persoane pentru a provoca o anumita reactie. 2) Metoda curativa de influenta verbala, dirijata asupra psihicului unui bolnav, pentru a trata unele tulburari psihice. 3) Reprezentare sau fapt inspirat ori sugerat. Condica de ~i. [G.-D. sugestiei; Sil. -ti-e] /<fr. suggestion

ORBITA s. f. 1. traiectorie inchisa parcursa de un mobil, de un electron etc. ◊ drum real parcurs de un corp ceresc. 2. fiecare dintre cavitatile osoase ale craniului in care se afla ochiul. 3. (fig.) sfera de activitate; zona de influenta exercitata de o persoana etc. (< fr. orbite, lat. orbita)

BAROSAN ~a (~i, ~e) 1) fam. Care este foarte mare si greu. 3) si substantival fig. (despre persoane) Care se bucura de influenta (datorita bogatiei de care dispune); cu pondere; influent. /baros + suf. ~an

TRAFIC ~uri n. 1) Frecventa a operatiilor de transport efectuate pe o anumita cale de comunicatie (feroviara, maritima, terestra, aeriana) intr-un anumit interval de timp. 2) Totalitate a legaturilor de telecomunicatie stabilite intr-un anumit interval de timp si in conditii date. 3) Comert ilegal. ~ de narcotice. ◊ ~ de influenta infractiune penala comisa de o persoana care trage foloase din influenta pe care o are asupra altor persoane. /<fr. trafic

PANICARD, -A, panicarzi, -de, s. m. si f., adj. (Peior.) 1. S. m. si f. persoana cuprinsa (nejustificat) de panica (care influenteaza si pe altii). 2. Adj. Care denota, care manifesta (nejustificat) panica. – Din fr. paniquard.

AUTORITATE s.f. 1. Putere sau drept de comanda, de a porunci, de a fi ascultat. 2. Putere politica sau administrativa intr-un stat; carmuire; organ al puterii de stat. ♦ Reprezentant al puterii de stat. 3. influenta, ascendent, ascendenta, prestigiu (prin merite sau calitati personale); persoana care se bucura de aceasta influenta, de acest prestigiu. [Pron. a-u-. / cf. fr. autorite, it. autorita, lat. auctoritas].

SUCUB s. m. 1. demon feminin, care se uneste noaptea cu un strigoi sau cu un posedat. 2. (jur.) persoana impresionabila, receptiva la actiunea de influentare, prin sugestie, din partea altei persoane (incub). (< fr. succube, lat. succuba)

TRIUMVIRAT s. n. 1. forma de conducere in Roma antica, intre anii 6⁰ si 4³ a. Chr., reprezentand alianta a trei conducatori politici si militari. 2. (p. ext.) asociatie de trei persoane care exercita o putere, o influenta. (< lat. triumviratus, fr. triumvirat)

EXTAZ, extaze, s. n. 1. Stare psihica de mare intensitate, caracterizata prin suspendarea aparenta a contactului cu lumea inconjuratoare, imobilitate, scaderea controlului asupra propriei persoane, euforie, halucinatii etc., care apare sub influenta unor ritualuri si practici religioase. ♦ (Med.) Stare nervoasa in care bolnavul, urmarit de idei fixe si de exaltare mintala, este lipsit de senzatii si incapabil de miscari voluntare. 2. Admiratie profunda, netarmurita; adoratie, veneratie. – Din fr. extase.

ASIMILA, asimilez, vb. I. Tranz. 1. A transforma in propria sa substanta materiile nutritive introduse in organism. 2. (Subiectul si complementul indica un grup social sau national) A face asemanator cu sine prin stergerea trasaturilor caracteristice (limba, obiceiuri etc.); a absorbi. 3. A-si insusi cunostinte, idei etc. 4. A considera egal, asemanator cu alta persoana. 5. (Fon.) A transforma un sunet sub influenta altui sunet aflat in apropiere. – Fr. assimiler (lat. lit. assimilare).

SIDERATIE, sideratii, s. f. 1. (Rar) Pretinsa influenta atribuita astrilor asupra vietii sau sanatatii unei persoane. 2. Scadere brusca a fortelor vitale. ♦ Soc nervos rezultat dintr-o variatie brusca a potentialului electric. – Din fr. sideration.

MLADIOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care poate fi usor deformat sub actiunea unei forte exterioare; flexibil; elastic; suplu. 2) (despre fiinte si despre parti ale corpului lor) Care vadeste gratie si eleganta; cu miscari gratioase si elegante; suplu; elegant; mladiu. 3) (despre persoane sau despre caracterul lor) Care se lasa influentat usor de vointa altora. 4) (despre sunete, voce etc.) Care este placut auzului; melodios. [Sil. -di-os] /a mladia + suf. ~os

ZODIE ~i f. 1) Constelatie a zodiacului. 2) Constelatie ce corespunde lunii de nastere a unei persoane si care, conform superstitiilor, are o anumita influenta asupra destinului acestuia. 3) fig. Forta supranaturala despre care se crede ca determina dinainte derularea evenimentelor; destin; soarta; ursita. [G.-D. zodiei; Sil. -di-e] /<ngr. zodion

SIDERATIE s.f. 1. (Rar) Pretinsa influenta a astrilor asupra vietii sau sanatatii unei persoane. 2. Scadere brusca a fortelor vitale. ♦ Soc nervos rezultat dintr-o variatie brusca a potentialului electric. [Gen. -iei. / < fr. sideration, lat. sideratio].

SIDERATIE s. f. 1. pretinsa influenta a astrilor asupra vietii sau sanatatii unei persoane. 2. scadere brusca a fortelor vitale. ◊ soc nervos dintr-o variatie brusca a potentialului electric. (< fr. sideration, lat. sideratio)

gostina (gostine), s. f. – Contributie din trecut, introdusa pentru prima oara in Muntenia de Petru Cercel (1583-85), si care era platita la inceput pentru oile ce pasteau pe imasurile si terenurile necultivate ale statului. Mai tirziu (sec. XVII) s-a platit si pentru porci. – Var. gorstina, gost(i)nita. Sl. gostenije „ospitalitate” (Cihac, II, 126), cf. sb. gost „oaspete”, rus. gosti „oaspete”, pol. goscina „sedere”. DAR pleaca de la sensul de „contributie pe porci”, care pare tirzie, derivindu-l de la grostei. Dupa Scriban, de la un sl. *gorstina „contributie pe pasunile de la munte”, din cf. sl. gorscina „contributii pe vii”; acest ultim cuvint pare a fi influentat var. – Der. go(r)stinar, s. m. (persoana care stringea aceasta contributie); gostinarit, s. n. (venit strins din aceasta contributie).

ROBOT¹, roboti, s. m. Sistem automatizat care actioneaza pe baza unui program de lucru stabilit sau care reactioneaza la anumite influente exterioare, dand impresia executarii unor actiuni omenesti. ♦ Fig. persoana care munceste din greu si fara sa inteleaga rostul muncii sale; muncitor de corvoada. – Din fr. robot.

A OTRAVI ~esc tranz. 1) (fiinte) A ucide cu otrava. 2) A face sa se otraveasca. 3) (substante, produse alimentare sau agricole etc.) A trata cu otrava. ◊ ~ sufletul a invenina. 4) fig. (persoane, mai ales, din randurile tineretului) A supune unei influente daunatoare (facand sa incalce normele de conduita morala). [Sil. -tra-] /<sl. otraviti

A SUGESTIONA ~ez tranz. (persoane) A determina sa actioneze sub impulsul sugestiei; a influenta. /<fr. suggestionner

CARACTEROPATIE (‹ fr.) s. f. Ansamblu de trasaturi caracteriale anormale, intilnit in special in psihopatii (cu care adesea se confunda), ce influenteaza negativ comportamentul. Anormalitatea (p*********i, obsesii) poate privi orientarea persoanei (atitudinea fata de societate, de munca, fata de o alta persoana sau fata de sine) ori vointa ei, exprimindu-se prin dificultatea adaptarii sociale.

CARTOFOR, -A, cartofori, -e, s. m. si f. persoana care are patima jocului de carti. – Din ngr. chartophoros (influentat de carte).

contract (contracte), s. n. – Acord incheiat intre doua sau mai multe persoane. Lat. contractus (sec. XVIII), sau din fr. contrat, cu influenta lui act. – Der. contractual, adj., din fr.; contracta, vb. din fr. contracter; contractant, s. m., din fr.; contracciu, s. m. (concesionar), probabil prin intermediul tc. kontrato, cu suf. -ci; contractil, adj. (contractabil); contractiune, s. f. (contractare); contractura, s. f. (contractare).

IMPACT, impacturi, s. n. 1. (Livr.) Ciocnire a doua sau mai multor corpuri. 2. influenta, inraurire a unei idei, a unei lucrari etc. asupra unei persoane, asupra evenimentelor etc. 3. Soc; surpriza. – Din fr. impact, lat. impactus.

FA interj. (Pop.) Termen cu care cineva se adreseaza la tara unei persoane de s*x feminin. [Var.: fa interj.] – Scurtat din fa[ta] si influentat de ma.

FAVORIT, -A, favoriti, -te, adj., subst. I. Adj. Care este preferat de cineva, pe care cineva il place mai mult. Mancare favorita. II. S. m. si f. 1. persoana iubita sau pretuita cu predilectie de cineva. ♦ Spec. persoana care se bucura de protectia unui suveran sau a unui om influent (si care trage profituri de pe urma acestei situatii). ♦ Spec. (La f.) Amanta a unui monarh. 2. Participant la o competitie, la un concurs, considerat cu cele mai mari sanse de reusita. III. S. m. (Mai ales la pl.) Barba care incadreaza de o parte si de alta obrazul, lasand barbia libera. [Pl. si: (III, n.) favorite] – Din fr. favori, -ite, it. favorito, (III) si rus. favorit.

PUTERNIC ~ca (~ci, ~ce) (in opozitie cu slab) 1) (despre fiinte sau despre parti ale corpului lor) Care are o mare putere fizica; voinic; tare. 2) Care rezista la actiunea fortelor din afara; tare; dur; solid. Stalp ~. Gard de fier ~. 3) (despre masini, motoare, mecanisme etc.) Care are putere mecanica mare. 4) (despre sunete, lumini etc.) Care are intensitate sporita; intens. 5) (despre medicamente) Care actioneaza cu putere. 6) (despre actiuni, procese, fenomene) Care se produce cu putere. Ploaie ~ca. 7) (despre sentimente, senzatii) Care se caracterizeaza prin profunzime. 8) (despre persoane oficiale, colectivitati, organizatii, state etc.) Care se bucura de autoritate si influenta. 9) fig. Care este important prin continut sau valoare. Eveniment ~. /putere + suf. ~nic

A SE DESCOMPUNE ma descompun intranz. 1) (despre corpuri) A se separa in elementele constitutive; a se desface; a se disocia; a se dezagrega; a se dezasambla. 2) fig. (despre comunitati) A-si pierde coeziunea interna; a se dezmembra; a se dezagrega; a se destrama; a se dezarticula. 3) (despre substante organice) A pierde proprietatile pozitive (sub influenta factorilor externi); a se strica; a se inacri; a se altera. 4) (despre persoane) A-si modifica aspectul moral sau fizic. 5) (despre fata) A se convulsiona momentan si involuntar sub actiunea unei suprasolicitari nervoase; a se crispa; a se contracta. /des- + compus

BINECUVANTA, binecuvantez, vb. I. Tranz. 1. (In ritualul bisericesc sau ca obicei familiar, sub influenta religiei) A rosti o anumita formula rituala, pentru a atrage asupra unei persoane ajutorul divinitatii sau pentru ca un lucru sa aduca folos. 2. (Despre divinitate) A revarsa asupra cuiva belsug, fericire. 3. A lauda, a preamari pe cineva sau ceva. [Prez. ind. si: binecuvant] – Din bine¹ + cuvanta (dupa v. sl. blagosloviti).

A SE ACRI ma ~esc intranz. 1) A deveni acru. 2) (despre unele alimente) A pierde proprietatile pozitive sub influenta agentilor exteriori; a se strica; a se descompune; a se altera. 3) fig. (despre persoane) A deveni posac. [Sil. a-cri] /Din acru

FETISISM n. livr. 1) Cult al fetisurilor; credinta in fetisuri. 2) fig. Admiratie exagerata si fara rezerve fata de o persoana sau fata de un lucru. ◊ ~ ul marfii ideea ca marfurile au insusiri supranaturale, influentand asupra soartei producatorilor lor. /<fr. fetichisme

FORTA ~e f. 1) Capacitate a fiintelor vii de a depune un efort fizic sau intelectual. 2) Ansamblu de capacitati fizice sau morale. 3) persoana inzestrata cu multa energie si putere; autoritate. 4) Grup politic sau social care are o influenta deosebita asupra maselor. ◊ ~e armate (sau militare) armata. 5) Capacitate de rezistenta. 6) Intensitate de actiune. ~a vantului. 7) Putere de constrangere. A recurge la ~. 8) Caracter irezistibil. ~a obisnuintei. 9) fiz. tehn. Cauza care poate modifica starea de repaus sau de miscare a unui corp. [G.-D. fortei] /<fr. force, lat. fortia

ETRUSC, -A, etrusci, -ce, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. (La pl.) Populatie de origine necunoscuta, care traia in mileniul I a. Cr. In regiunea de azi a Toscanei si care, dupa ce a exercitat o puternica influenta asupra Romei pana in sec. I a. Cr., a fost complet romanizata; (si la sg.) persoana din aceasta populatie. 2. Adj. Care se refera la etrusci (1), care apartine etruscilor. – Din fr. etrusque.

A SE INACRI ma ~esc intranz. 1) A deveni acru; a se acri. Laptele s-a ~it. 2) (despre unele alimente) A pierde proprietatile pozitive (sub influenta agentilor exteriori); a se strica; a se descompune; a se altera. Supa s-a ~it. 3) fig. (despre persoane) A deveni posac. ◊ A i ~ (cuiva) sufletul (sau inima) a se satura peste masura de cineva sau de ceva. /in + acru

PLUTOCRAT, -A s.m. si f. (In oranduirile bazate pe exploatare) persoana care apartine clasei dominante si care, datorita averii de care dispune, participa la conducerea statului si exercita o influenta politica importanta. [< fr. ploutocrate].

PERSONALITATE s. f. 1. ceea ce caracterizeaza o persoana, deosebind-o de oricare alta; caracterele proprii ale unei persoane; originalitate, individualitate. 2. individul uman sub raportul dezvoltarii depline si al valorificarii sociale a insusirilor persoanei. 3. (jur.) calitatea de subiect cu drepturi si obligatii. ♦ ~ juridica = calitatea de a fi persoana juridica. 4. om de seama, important, persoana cu calitati si merite deosebite intr-un domeniu de activitate. ♦ ~ istorica (sau politica) = conducator a carui activitate exercita o influenta puternica asupra desfasurarii evenimentelor istorice; cultul ~atii = tendinta de a acorda unei personalitati calitati de infailibilitate, un rol exagerat si exclusiv in faurirea istoriei. (< fr. personnalite, germ. Personalitat)

AUDIENTA, audiente, s. f. 1. Intrevedere acordata unui solicitator de catre o persoana care detine o functie de raspundere. 2. Acceptare (entuziasta) a ceva. ◊ Expr. A avea audienta la... = a trezi interesul sau a avea influenta asupra unui public numeros. [Pr.: a-u-di-en-] – Din fr. audience, lat. audientia.

KALAM s.n. 1. (Cult. islam.) Pana ascutita de scris cu cerneala; calamus³. 2. (Teolog. islam.) Denumire a unei teologii fundate in secolele VIII-IX e.n., influentata, in principal, de catre scolile teologice (rivale) ale mutazilitilor si asaritilor si care propovaduieste ideea unitatii absolute a lui Dumnezeu, excluzand orice reprezentare antropomorfa a calitatilor sale, liberul-arbitru (de unde rezulta eliminarea responsabilitatii faptelor savarsite de orice persoana), orice atomism legat de invataturile creatiei precum si, in mod metodic, intaietatea argumentatiei rationale in fata celei a faptelor. Kalamul a influentat hotarator si dezvoltarea filozofiei evreiesti, fiind energic combatut de catre filozoful evreu M. Maimonides, care totodata, in disputa pe care o sustine impotriva kalamului, ofera o prezentare sistematica a sa. (cuv. ar. = conversatie, disputa, explicatie) [def. Brockhaus]

influenta¹, influente, s. f. 1. Actiune exercitata asupra unui lucru sau asupra unei fiinte, putand duce la schimbarea lor; inraurire. ♦ Spec. Actiune pe care o persoana o exercita asupra alteia (deliberat, pentru a-i schimba caracterul, evolutia, sau involuntar, prin prestigiul, autoritatea, puterea de care se bucura). 2. (Fiz.; in sintagma) Electrizare prin influenta = separare a sarcinilor electrice si redistribuirea lor pe suprafata unui conductor, datorita actiunii unui camp electric; inductie electrostatica. [Var.: influentie, influinta s. f.] – Din fr. influence.

VAZA¹ f. la sing. Autoritate pe care o are o persoana (sau un lucru) datorita anumitelor calitati sau merite; prestigiu. ◊ De ~ care se distinge prin merite deosebite; cu valoare recunoscuta; vestit; marcant. Cu ~ cu trecere; cu prestigiu; influent. /v. a vedea

A SE OPARI ma ~esc intranz. 1) (despre persoane, mai ales despre copiii mici) A capata iritatii ale pielii (din cauza caldurii sau a lipsei de curatenie). 2) (despre faina, fan etc.) A-si pierde proprietatile initiale (sub influenta umezelii si a caldurii), capatand un gust sau un miros neplacut; a se aprinde; a se incinge. 3) (despre plante) A-si pierde fragezimea si vlaga, vestezindu-se (din cauza arsitei); a se ofili; a se sfriji. /<bulg. oparja, sb. opariti

MESAGER s.m. 1. Purtator al unui mesaj; persoana care anunta ceva din partea cuiva; trimis, sol. ◊ Porumbel mesager = porumbel dresat sa se intoarca la locul de plecare pentru a transmite un mesaj. 2. (Genet.) Fractiune celulara de acid ribonucleic, care exercita o influenta genetica determinanta asupra celulelor unui organism; informator. [< fr. messager, it. messaggero].

MEDIU¹ ~i n. 1) Ansamblu de factori, de obiecte materiale si de conditii fizice, care inconjoara si influenteaza organismele. 2) Spatiu material in care se afla un corp sau in care se desfasoara un fenomen fizic. 3) Ansamblu de conditii externe in care traieste si se dezvolta un individ uman. 4) Ansamblu de circumstante materiale sau morale; ambianta care inconjoara o persoana; anturaj; climat; cadru. /<lat. medium

ASIMILA vb. I. tr. 1. a transforma in substanta proprie materiile nutritive absorbite de organism. 2. a face asemanator. 3. a considera egal, similar cu alta persoana. 4. a-si insusi cunostinte, idei etc. 5. a introduce in procesele de fabricatie produse sau materiale noi, o tehnologie noua etc. II. tr., refl. 1. a integra, a face sa se integreze in alt grup social sau national. 2. (fon.) a (se) transforma sub influenta unui alt sunet din apropiere. (< fr. assimiler, lat. assimilare)

RELATIE, relatii, s. f. 1. Legatura, conexiune, raport intre lucruri, fapte, idei, procese sau intre insusirile acestora. ♦ (In logica matematica) Conexiune intre doi sau mai multi termeni (in multimea perechilor ordonate de elemente ale unei multimi date). 2. (La pl.) Legatura intre doua sau mai multe persoane, popoare, state etc. ◊ Relatii de productie = raporturi economice care se stabilesc intre oameni in procesul de productie a bunurilor materiale. Relatii diplomatice = relatii politice cu caracter de continuitate intre state, stabilite prin agentiile diplomatice ale acestora. ♦ Legaturi de prietenie (cu oameni de seama, influenti). 3. Expunere, informatie; povestire, relatare. ◊ Loc. vb. A da relatii = a informa, a referi, a relata. [Var.: (inv.) relatiune s. f.] – Din fr. relation, lat. relatio, -onis, germ. Relation.

TRAFIC, traficuri, s. n. 1. Totalitatea transporturilor de marfuri sau de persoane care se fac pe o anumita cale de comunicatie, cu anumite mijloace de transport, intr-un interval de timp si in conditii precizate. ♦ Totalitatea legaturilor de telecomunicatie stabilite intr-un anumit interval de timp si in anumite conditii tehnice. 2. Activitate economica avand drept scop schimbul de marfuri si de alte valori. ♦ Comert ilicit. ♦ Expr. A face trafic de influenta = a trage foloase ilicite din influenta pe care cineva o are asupra cuiva, din trecerea de care se bucura pe langa cineva. – Din fr. trafic.

CONCURS ~uri n. 1) Lupta intre doua sau mai multe persoane (state, organizatii) care urmaresc acelasi avantaj sau acelasi rezultat; intrecere; concurenta; competitie. 2) Examen prin care mai multi candidati concureaza pentru un numar limitat de locuri sau pentru admiterea intr-o institutie de invatamant. 3) Reuniune constand in lupta pentru intaietate in una sau mai multe probe sportive; intrecere sportiva; competitie. 4) rar Sustinere materiala sau morala; ajutor; sprijin; reazem. ◊ ~ de imprejurari ansamblu de imprejurari care influenteaza la un moment dat o serie de lucruri; coincidenta de fapte. /<fr. concurs, lat. concursus

CONDITIE, conditii s. f. 1. Fapt, imprejurare de care depinde aparitia unui fenomen sau care influenteaza desfasurarea unei actiuni, putand-o frana sau stimula. 2. (La pl.) Imprejurarile in care se petrece un fenomen. ◊ Conditii de mediu = totalitatea factorilor de mediu biotici si abiotici in care traieste o fiinta. 3. Clauza a unei intelegeri, a unei conventii, a unor negocieri etc. Conditiile tratatului de pace. ◊ Loc. adj. adv. Fara conditii = fara pretentii. ◊ Loc. conj. Cu conditia (ca sa)... = numai in cazul ca..., cu obligatia (ca sa)... 4. (Jur.) Eveniment viitor si nesigur de a carui indeplinire atarna existenta unei obligatii. ♦ Situatie juridica a unei persoane. 5. Situatie sociala a cuiva. 6. (Sport; in sintagma) Conditie fizica = situatie a unui sportiv din punct de vedere fizic si al pregatirii sale teoretice si practice. – Din fr. condition.

AFRICAN, A (‹ Africa) s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. persoana care face parte din populatia bastinasa de rasa negrid-australoida a Africii. 2. Adj. Care apartine Africii sau populatiei ei, privitor la Africa sau la populatia ei. ♦ Arta a. (sau arta neagra) = arta care s-a dezvoltat in strinsa legatura cu cultul si obiceiurile tribale, prezentind o mare diversitate de la un grup de populatie la altul. Ea se manifesta mai ales in sculptura antropomorfa si animaliera (figuri de sefi si stramosi, totemuri, masti etc.), in tesaturi, in orfevrarie si in obiecte de uz zilnic. Se caracterizeaza prin acuitatea observatiei, stilizarea expresiva si prin sensul simbolic al imaginilor. A influentat curentele artistice din sec. 20 (fovism, cubism, expresionism).