CONFIRMARE s.f. 1. Actiunea de a confirma; intarire, adeverire. ♦ Declaratie prin care o persoana indreptatita sa ceara anularea unui act il recunoaste ca valabil. ♦ Intarire a unui mandat de arestare de catre organul competent. 2. Intarire, definitivare a situatiei unei persoane. [< confirma].

PARTAJ, partaje, s. n. Operatie de impartire a unei averi intre mai multe persoane indreptatite sa o stapaneasca: (concr.) act in care se consemneaza o astfel de operatie. – Din fr. partage.

CONFIRMARE, confirmari, s. f. Actiunea de a confirma si rezultatul ei; intarire, adeverire. ♦ Declaratie prin care o persoana, indreptatita sa ceara anularea unui act, il recunoaste valabil. ♦ Aprobare a unui act sau a unei masuri procedurale de catre organul competent. – V. confirma.

REVERSIBIL, -A, reversibili, -e, adj. 1. Care poate reveni, care poate fi adus sau intors inapoi. ♦ (Jur.; despre bunuri) Care urmeaza sa revina, in anumite cazuri, in posesia fostului proprietar. ♦ (Despre rente, pensii) Care, la moartea titularului, trece asupra altei persoane (indreptatite). 2. (Fiz.; despre unele transformari) Care se poate produce atat intr-un sens, cat si in sens invers, fenomenul trecand succesiv prin aceleasi stari, pentru a se intoarce la starea initiala. ♦ (Chim.; despre reactii) In care corpurile ce iau nastere din combinarea unor substante pot sa se recombine, pentru a forma din nou o anumita cantitate din substantele initiale. 3. (Mec.) Care poate actiona, care se poate misca in doua sensuri opuse. ◊ Plug reversibil = plug alcatuit din doua trupite simetrice, care poate rasturna brazda, la dus si la intors, in aceeasi parte si care serveste, in special, la araturi pe coaste, pe deal. – Din fr. reversible.

PARTAJ s.n. 1. Impartire a unei mosteniri intre persoanele indreptatite s-o stapaneasca, facuta de o instanta judecatoreasca sau de succesori intre ei. 2. Folosirea aceluiasi canal de frecvente de emisiuni de catre mai multe statii de radioemisiune. [Pl. -je. / < fr. partage].

PARTAJ s. n. 1. impartire a unei mosteniri intre persoanele indreptatite s-o stapaneasca, facuta de o instanta judecatoreasca sau de succesori intre ei. ◊ imparteala. 2. folosirea aceluiasi canal de frecvente de emisiuni de catre mai multe statii de radioemisiune. (< fr. partage)

ABANDON (‹ fr.) s. n. 1. Faptul de a renunta la ceva, de a parasi ceva sau pe cineva. ♦ A. de familie = infractiune care consta in savirsirea de catre persoana care are obligatia legala de intretinere, fata de cei indreptatiti la aceasta, a uneia din urmatoarele fapte: a) parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor, expunindu-l la suferinte fizice si morale; b) neindeplinirea cu rea-credinta a obligatiei de intretinere prevazuta prin lege; c) neplata cu rea-credinta a pensiei de intretinere stabilita pe cale judecatoreasca. ♦ A. economic = parasirea unor bunuri materiale proprietate particulara, obsteasca sau de stat (ex.: parasirea navelor naufragiate care dupa o anumita perioada intra in proprietatea statului in ale carui ape terit. au fost abandonate). 2. (SPORT) Renuntare a unui concurent de a continua participarea la o proba in care este angajat.

LEGITIMIST, -A, legitimisti, -ste, s. m. si f., adj. (persoana) care sustine o dinastie sau un suveran, considerati drept singurii indreptatiti sa ocupe tronul. – Din fr. legitimiste.

RECUNOASTE vb. III. tr. 1. A identifica un lucru, o persoana etc. cunoscute mai inainte. ♦ A considera si a arata ca (un guvern, un stat) este indreptatit sa-si exercite puterea, sa existe. 2. A admite ca bun, ca adevarat; a marturisi. 3. A cerceta terenul pe unde urmeaza sa mearga o unitate. 4. A se arata recunoscator. [P.i. recunosc. / < re- + cunoaste, dupa fr. reconnaitre].

RECUNOASTE vb. I. tr. 1. a identifica un lucru, o persoana etc. cunoscute mai inainte. 2. a admite ca bun, ca adevarat; a marturisi. 3. (jur.) a considera si a arata ca (un guvern, un stat) este indreptatit sa-si exercite puterea, sa existe. 4. (mil.) a cerceta terenul pe unde urmeaza sa mearga o unitate. 5. a se arata recunoscator. II. refl. a-si descoperi in altul trasaturile caracteristice. (dupa fr. reconnaitre)

LEGITIM ~a (~i, ~e) 1) Care este stabilit prin lege; fondat pe lege. Drept ~. Revendicare ~a. ◊ ~a aparare act de violenta folosit in scop de aparare si justificat de lege, comis impotriva unei persoane care savarseste un atac ilegal. 2) (despre casatorie) Care este consfintit prin lege; incheiat, respectandu-se prescriptiile legale. 3) (despre soti) Care este casatorit legal. 4) (despre copii) Care este nascut din parinti casatoriti legal sau este recunoscut de tata. 5) Care este considerat ca fiind just; indreptatit; justificat; motivat. /<fr. legitime, lat. legitimus