LOBODA ~e f. 1) Planta erbacee care creste pe marginea drumurilor si in semanaturi. ◊ A se plimba (sau a umbla) ca voda prin ~ a umbla ingamfat si fara griji, crezandu-se persoana importanta. 2) Planta erbacee cu frunze de culoare galbena sau rosie, comestibile. /<sl. loboda

COMEMORA vb. I. tr. A celebra printr-o ceremonie un eveniment insemnat sau o persoana importanta (mai ales un eveniment trist sau o persoana disparuta). [< fr. commemorer, cf. lat. commemorare – a aminti].

ESCORTA vb. I. tr. A insoti (mai ales o persoana importanta) pentru paza, pentru aparare etc. ♦ A insoti un detinut pentru a-l pazi. ♦ (Despre nave, avioane militare) A insoti nave comerciale (pentru a le proteja). [< fr. escorter].

SUITA s.f. 1. Grup care intovaraseste o persoana importanta; alai. 2. (Muz.) Ciclu de piese muzicale instrumentale cu caracter variat. 3. Serie, sir de idei, de reprezentari etc. [Pron. su-i-. / < fr. suite, cf. lat.t. secuta < sequi – a urma].

CAVALER, cavaleri, s. m. 1. (In Roma antica) Membru al ordinului ecvestru, inferior ordinului senatorial. ♦ (In evul mediu, in apusul si in centrul Europei) Titlu nobiliar conferit, initial pentru fapte de arme, de rege sau de un reprezentant al lui. 2. Titlu dat unei persoane dintr-un ordin cavaleresc, laic sau religios. 3. Titlu onorific conferit, in unele tari, posesorului anumitor decoratii importante. 4. persoana avand titlul de cavaler (1-3). 5. Calaret. 6. (Adesea adjectival) Om plin de abnegatie, generos si nobil; om amabil, binevoitor, indatoritor. 7. (Pop.) Tanar necasatorit, holtei, burlac. ◊ Cavaler de onoare = tanar necasatorit care insoteste pe miri la cununie. – Din rus. kavaler (< fr.).

BARBAT² ~ti m. 1) persoana adulta de s*x masculin. 2) persoana plina de energie si de fermitate; om in toata firea. ◊ ~ de stat persoana marcanta, aflata intr-un post de conducere important. 3) persoana de s*x masculin casatorita, considerata in raport cu femeia ce i-a devenit sotie; sot. /<lat. barbatus

SUPLEANT ~ta (~ti, ~te) m. si f. 1) inv. Judecator de rang inferior (cu atributii de mica importanta). 2) persoana care suplineste temporar pe cineva intr-o functie. ◊ Membru ~ membru ales (sau numit) intr-un organ de stat, intr-un comitet, care poate inlocui pe titular, avand drept de vot consultativ. [Sil. -ple-ant] /<fr. suppleant

TATA tati m. 1) (si cuvant de adresare) Barbat considerat in raport cu copiii sai. ◊ ~ bun tata adevarat. ~-socru tatal sotului sau al sotiei, privit in raport cu nora sau cu ginerele. ~ mare, ~-mosu bunic. Din ~ in fiu din generatie in generatie. 2) Barbat de varsta aproximativ egala cu a unui parinte. 3) (si ca termen de adresare a unui tanar catre un om mai in varsta) Barbat respectat si apropiat cuiva. 4) pop. persoana care a initiat un domeniu de activitate sau o realizare importanta. 5) persoana care protejeaza pe cineva sau ii acorda un sprijin. 6) (in religia crestina) Creator a tot ce exista; Dumnezeu. ◊ ~l nostru numele unei rugaciuni la crestini. (A sti) ca (pe) „~l nostru” a sti (ceva) foarte bine; a sti pe de rost. [Art. tata; G.-D. tatei, lui tata] /<lat. tata

VIP s.n. (Fam.; mai ales in limbajul ziaristic) persoana foarte importanta; persoana de marca, personalitate. (din engl. (acronim) very important person, cf. fr. vip sau v.i.p.) [def. si TLF]

PERSONALITATE s.f. 1. Ceea ce caracterizeaza o persoana si o deosebeste de oricare alta; caracterele proprii ale unei persoane; originalitate, individualitate. ♦ (Jur.) Personalitate juridica = calitatea de a fi persoana juridica. 2. Om de seama, important, persoana cu calitati si merite deosebite intr-un domeniu de activitate (stiinta, arta, viata social-politica etc.). 3. (Rar; la pl.) Cuvinte jignitoare, aluzii tendentioase la adresa cuiva. [Pl. -tati. / cf. fr. personnalite, it. personalita].

COMEMORA vb. tr. a celebra printr-o ceremonie un eveniment (trist) sau disparitia unei persoane importante. (< fr. commemorer, lat. commemorare)

PERSONALITATE s. f. 1. ceea ce caracterizeaza o persoana, deosebind-o de oricare alta; caracterele proprii ale unei persoane; originalitate, individualitate. 2. individul uman sub raportul dezvoltarii depline si al valorificarii sociale a insusirilor persoanei. 3. (jur.) calitatea de subiect cu drepturi si obligatii. ♦ ~ juridica = calitatea de a fi persoana juridica. 4. om de seama, important, persoana cu calitati si merite deosebite intr-un domeniu de activitate. ♦ ~ istorica (sau politica) = conducator a carui activitate exercita o influenta puternica asupra desfasurarii evenimentelor istorice; cultul ~atii = tendinta de a acorda unei personalitati calitati de infailibilitate, un rol exagerat si exclusiv in faurirea istoriei. (< fr. personnalite, germ. Personalitat)

mahar (mahari), s. m. – 1. Persoana sireata, pisicher. – 2. persoana importanta, grangur. Germ. Macher „autor, faptas” (Candrea; Scriban). Cuv. de argou, cf. rus. machir „escroc”.

CHITIBUSAR, -A, chitibusari, -e, s. m. si f. persoana careia ii place sa uzeze de chitibusuri, de maruntisuri, care face mici smecherii. 2. persoana care da importanta fleacurilor; persoana care cauta nod in papura. – Chitibus + suf. -ar.

MARGINALIZA, marginalizez, vb.I Tranz. si refl. 1. A (se) situa la marginea unui obiect, a unui fenomen etc. 2. Tranz. A diminua, a reduce (pe nedrept) valoarea, importanta unei persoane, a unui lucru, a unei idei prin neglijare in mod voit, prin neluare in seama. – Marginal + suf. -iza.

ESCORTA, escorte, s. f. 1. Paza alcatuita din oameni inarmati care insotesc pe detinuti pentru a-i impiedica sa fuga; oamenii care alcatuiesc aceasta paza. 2. Grup de oameni care insotesc pe inaltii demnitari pentru a-i pazi sau pentru a le fi de folos. 3. Grup de nave sau de avioane militare care insotesc (in timp de pace) o nava sau un avion in care calatoresc persoane oficiale importante sau (in timp de razboi) vapoarele, avioanele etc. de transport sau de comert (pentru a le apara contra atacurilor inamice). – Din fr. escorte.

MINIMALIZA, minimalizez, vb. I. Tranz. A diminua, a reduce (la minimum), a micsora pe nedrept valoarea, importanta unei persoane, a unui lucru, a unei idei; a subaprecia, a bagateliza. – Minimal + suf. -iza.

MOGUL, -A, moguli, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. persoana care facea parte din dinastia mongola care a cucerit India. 2. Adj. Referitor la mogul (l), de mogul (1). 3. S. m. Fig. persoana foarte importanta cu puteri discretionare. – Din engl. Mogul.

SUBAPRECIA, subapreciez, vb. I. Tranz. A pretui pe cineva sau ceva mai putin decat merita, a aprecia sub valoarea reala, a micsora importanta unei persoane, a unui lucru, a unei situatii; a subestima, a subevalua. ◊ Refl. X se subapreciaza. [Pr.: -ci-a-] – Sub¹- + aprecia.

CAVALER cavaleri m. 1) (in evul mediu) Titlu de nobil conferit (initial pentru fapte de arme) de rege sau de un reprezentant al lui. 2) (in Roma antica) Membru al ordinului ecvestru. 3) Membru al unui ordin cavaleresc laic sau religios. 4) (in unele tari) Posesor al unei decoratii importante. 5) rar persoana calare; calaret. 6) Barbat care respecta cu strictete eticheta; om cu purtare curtenitoare; gentilom. 7) Tanar neinsurat; fecior; flacau. ◊ Cavaler de onoare tanar necasatorit care-i insoteste pe miri la cununie si la nunta; vornicel. 8) Barbat care insoteste o doamna. /<rus. kavaler

INSEMNAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A INSEMNA. 2) Care prezinta valoare; important. 3) (despre persoane) Care se deosebeste de altii printr-un defect fizic. /v. a insemna

soparleata, soparlete, s.f. (reg.) 1. soparla. 2. persoana sprintena, vioaie. 3. persoana fara importanta sau usuratica.

MOGUL, -A I. adj. referitor la moguli (II). II. s. m. f. membru al dinastiei mongole de origine timurida, care a domnit in India. III. s. m. (fig.) persoana foarte importanta, cu puteri discretionare. (< engl. mogul)

CANTITATE, cantitati, s. f. 1. Catime, numar, marime. ◊ Expr. (Fam.) Cantitate neglijabila = lucru (sau persoana) de mica importanta, de care nu trebuie sa se tina seama. 2. Proprietate care poate fi reprezentata printr-un numar obtinut dintr-o masurare sau dintr-o numarare. 3. Ansamblul determinarilor care exprima gradul de dezvoltare al insusirilor unui obiect susceptibile de a fi masurate si traduse numeric. ♦ Insusire a obiectelor a carei schimbare nu produce la inceput modificari radicale in calitatea lor, ci numai pregateste aceste modificari. 4. Durata rostirii unui sunet sau a unei silabe. – Din fr. quantite, lat. quantitas, -atis.

ANTICAMERA, anticamere, s. f. Camera de asteptare situata la intrarea intr-un birou, intr-un cabinet al unei persoane cu functie importanta etc. ◊ Expr. A face anticamera = a astepta (mult) pana a fi primit in audienta sau la o consultatie (medicala, juridica etc.). – Din it. anticamera. Cf. fr. antichambre.

EGOTISM s. n. Atitudine individualista care provine din acordarea unei importante exagerate propriei persoane. – Din fr. egotisme.

STAT¹, state, s. n. 1. Organizatie politica a clasei economiceste dominante, care are ca scop apararea ordinii economice existente si reprimarea impotriva altor clase; teritoriul si populatia asupra carora isi exercita autoritatea aceasta organizatie; tara. ◊ Stat socialist = stat de tip nou, infaptuit si condus de clasa muncitoare, a carui esenta o formeaza dictatura proletariatului si care are ca scop desfiintarea exploatarii si construirea societatii fara clase. ◊ Loc. adj. De stat = a) care emana de la stat; b) care e condus si controlat de stat, care apartine statului; oficial; c) care angajeaza statul, care se refera la stat. ♦ Om (sau barbat) de stat = persoana cu rol important in conducerea treburilor tarii. 2. (La pl., in oranduirea feudala). Denumire a organelor reprezentative din anumite tari. Statele generale din Franta – Fr. etat (lat. lit. status).

CHITIBUSAR ~a (~i, ~e) m. si f. persoana care da importanta chitibusurilor. /chitibus + suf. ~ar

PILA² pile f. 1) Dispozitiv care transforma diverse forme de energie (termica, chimica etc.) in energie electrica. 2) Picior de pod (din piatra, din metal etc.) care intareste un baraj. 3) fig. Ocrotire, sprijin acordat de o persoana cu functie importanta. Are pile la minister. [G.-D. pilei] /<fr. pile

PLEVUSCA ~ti si ~te f. 1) Peste dulcicol de talie mica, cu corpul alungit, acoperit cu solzi marunti, avand o dunga albastra-inchisa pe partile laterale. ◊ ~-de-balta peste dulcicol de talie mica, cu corpul plat, avand pe spinare si pe abdomen spini protectori. 2) Orice peste marunt. 3) fig. Grup de persoane de mica importanta. [G.-D. plevustii; Pl. si plevuste] /pleava + suf. ~usca

TIPICAR ~a (~i, ~e) si substantival (despre persoane) 1) Care acorda importanta exagerata lucrurilor neesentiale; meticulos; minutios. 2) Care acorda prea multa atentie aspectului formal al lucrurilor. 3) inv. Care se tine cu strictete de tipicul bisericesc. /tipic + suf. ~ar

MINIMALIZA vb. I. tr. A reduce la minimum, a micsora (ne)justificat importanta, valoarea unei persoane, a unui lucru etc.; a bagateliza. [< germ. minimalisieren].

sparc², sparcuri, s.n. si sparci, s.m. 1. (s.n.) bucata de slanina; sorici fript. 2. (inv.) bucata mica de carne de proasta calitate, slaba, de piele sau de pielita. 3. (in sintagma) sparcul nasului = cartilagiul nasului. 4. (s.m.; deprec.) copilandru; persoana lipsita de importanta.

STAT¹ s. n. 1. institutie suprastructurala, instrument principal de organizare teritoriala si administrativa a unei tari. 2. de ~ = care emana de la stat (1); condus si controlat de stat; referitor la stat. ♦ om (sau barbat) de ~ = persoana cu rol important in conducerea statului; lovitura de ~ = actiunea rapida care urmareste rasturnarea regimului politic existent si preluarea, prin forta, a puterii politice de stat de catre un grup de persoane; puci. 3. (pl.; in feudalism) denumire a organelor reprezentative din anumite tari. (< it. stato lat. status, dupa fr. etat,)

CANTITATE, cantitati, s. f. 1. Insusire a obiectelor a carei schimbare nu produce la inceput modificari radicale in calitatea lor, ci numai pregateste aceste modificari. 2. Proprietate care poate fi reprezentata printr-un numar obtinut dintr-o masurare sau o numarare. 3. Catime, numar, marime. ◊ (Mat.) Cantitate pozitiva (sau negativa) = cantitate precedata de semnul plus (sau minus). ◊ Expr. A produce in cantitati industriale = a produce in cantitati mari. (Fam.) Cantitate neglijabila = lucru (sau persoana) de mica importanta, de care nu trebuie sa se tina seama. 4. Durata rostirii unui sunet sau a unei silabe. – Fr. quantite (lat. lit. quantitas, -atis).

A SE BARZOIA ma ~iez intranz. pop. 1) (despre persoane) A-si da importanta; a se umfla in pene; a se semeti; a se impauna; a se infumura. 2) A-si manifesta nemultumirea printr-o atitudine rezervata sau ostila. [Sil. -zo-ia] /Din barzoi

JUBILEU ~e n. 1) inv. Sarbatoare celebrata de vechii evrei la fiecare cincizeci de ani. 2) Aniversare a unui numar rotund de ani de la producerea unui eveniment important in viata unei persoane, colectivitati, institutii. /<fr. jubile, lat. jubilaeus

SOLEMN adj. 1. Care are loc dupa un anumit ceremonial; sarbatoresc. ♦ De ceremonie. ♦ Sfant, sacru. 2. important, maret; grav. ♦ (Despre persoane) Plin de seriozitate, de gravitate; grav. [< lat. solemnis].

MATADOR¹ s. m. 1. toreador caruia, in desfasurarea unei coride, ii revine sarcina sa ucida taurul. 2. (ir.) personaj important, conducator etc. ◊ (fig.) persoana inzestrata cu calitati deosebite, personalitate de prim rang. (< fr., gr. matador, germ. Matador)

SOLEMN adj. (si adv.) 1. care are loc dupa un anumit ceremonial; sarbatoresc. ♦ de ceremonie. 2. important, maret; grav. ♦ (despre persoane) plin de seriozitate, de gravitate. 3. (despre acte juridice) incheiat cu anumite forme, cerute de lege. (< lat. solemnis)

BIROCRAT, -A, birocrati, -te, s. m. si f. persoana care acorda o importanta exagerata formalitatilor in dauna fondului cauzei si a intereselor cetatenilor. – Fr. bureaucrate.

PERSONAJ, personaje, s. n. 1. persoana (1) care detine o functie importanta in viata politica, sociala, culturala; personalitate (3). 2. Fiecare dintre persoanele (1) care figureaza intr-o opera literara; erou intr-o literatura, muzicala, cinematografica sau plastica. ♦ P. a**l. persoana care are un rol in anumite intamplari. [Var.: (astazi rar) personagiu s. n.] – Din fr. personnage, it. personaggio.

PERSONALITATE, personalitati, s. f. 1. Ceea ce este propriu, caracteristic fiecarei persoane (1) si o distinge ca individualitate; ansamblu de trasaturi morale sau intelectuale prin care se remarca o persoana; felul propriu de a fi al cuiva. ◊ Personalitate juridica = calitatea de a fi persoana juridica. 2. persoana cu aptitudini deosebite si cu alese insusiri intelectuale si morale, care se realizeaza si se manifesta in mod practic prin reusite intr-un anumit domeniu de activitate. 3. persoana care detine o functie importanta in viata politica, sociala, culturala; personaj (1). 4. (Astazi rar; mai ales la pl.) aluzie tendentioasa si jignitoare la adresa unei persoane (1). – Din fr. personnalite, germ. Personalitat.

STAT¹, state, s. n. 1. Teritoriul si populatia asupra carora isi exercita autoritatea aceasta organizatie; tara. ◊ Loc. adj. De stat = a) care emana de la stat¹; b) care e condus si controlat de stat¹, care apartine statului¹; c) care angajeaza statul¹, care se refera la stat¹. ♦ Om (sau barbat) de stat = persoana care are un rol important in conducerea treburilor tarii. 2. (La pl., in evul mediu). Denumire a organelor reprezentative din anumite tari. 3. (Mil.; in sintagma) Stat major = organ de conducere a trupelor format din ofiteri, care functioneaza pe langa comandamentele marilor unitati militare sau la nivelul intregii armate; sediul, localul acestui organ de conducere. – Din it. Stato, lat. status (cu unele sensuri dupa fr. etat).

TIPICAR, -A, tipicari, -e, adj., s. m. si f. (persoana) care da prea multa importanta lucrurilor marunte, oprindu-se la forme si aspecte exterioare, fara a patrunde in miezul lucrurilor; (persoana) care manifesta o scrupulozitate exagerata, inutila; (om) formalist, pedant. ♦ Spec. (persoana) care se tine strict de tipicul¹ bisericesc. – Tipic¹ + suf. -ar.

COMEMORARE, comemorari, s. f. Actiunea de a comemora; ceremonie menita sa evoce amintirea unei persoane sau a unui eveniment important; comemoratie. – V. comemora.

GREC² greaca (greci, grece) m. si f. 1) la pl. Popor stravechi, ramura a triburilor indo-europene, care a jucat un rol important in crearea civilizatiei antice. 2) persoana facand parte din acest popor. 3) persoana care face parte din populatia de baza a Greciei sau este originara din Grecia. /<lat. Graecus

NOTABILITATE ~ati f. 1) Caracter notabil. 2) mai ales la pl. livr. persoana care are un rol important in viata publica (detinand un rang inalt in ierarhia sociala). ~ati locale. /<fr. notabilite

PERSONAJ ~e n. 1) persoana care joaca un rol important in viata sau in societate. 2) persoana care figureaza intr-o opera literara. 3) Erou al unei opere literare, muzicale, teatrale sau cinematografice. 4) Figura umana reprezentata intr-o opera plastica. /<fr. personnagge, it. personaggio

EGOTISM s.n. Purtare, atitudine caracterizata prin acordarea unei importante exagerate propriei individualitati, propriei persoane. ♦ Cult al propriului eu; egolatrie, egocentrism. ♦ (La Stendhal) Studiu detaliat efectuat de un scriitor asupra propriei individualitati. [< fr. egotisme, it. egotismo, cf. lat. ego – eu].

DEMNITAR s.m. Inalt functionar de stat, persoana care detine o demnitate importanta. [< fr. dignitaire, dupa demn].

BONZ, bonzi, s. m. Preot budist. ♦ Fig. (Ir.) persoana care ocupa o situatie importanta intr-un partid politic burghez; sef, lider. – Fr. bonze.

PRETUITOR, pretuitori, s. m. Expert care evalueaza un bun, indicand valoarea, pretul lui aproximativ; persoana care poate aprecia valoarea sau importanta unui lucru; pretaluitor. [Pr.: -tu-i-] – Pretui + suf. -tor.

PRETUITOR ~oare (~ori, ~oare) m. si f. 1) Expert care pretuieste un bun. 2) persoana care poate aprecia valoarea sau importanta unui lucru. [Sil. -tu-i-] /a pretui + suf. ~tor

ORICINE pron. nehot. Indiferent care persoana; cineva, orisicine. ♦ (Depr.) Cineva neinsemnat, fara importanta, un oarecare. [Gen.-dat.: oricui] – Ori + cine.

DEPUTAT, -A, deputati, -te, s. m. si f. 1. persoana aleasa pentru a face parte, pe o anumita perioada, dintr-un organ reprezentativ al statului. 2. (Inv.) persoana aleasa si trimisa intr-o misiune importanta; delegat, sol. – Din fr. depute, it. deputato.

MINOR adj. 1. nevarstnic, (inv.) minorean. (persoana ~.) 2. v. secundar. 3. mic, redus, secundar. (De importanta ~.)

secatura, secaturi, s.f. 1. (pop.) loc secat al unei ape (unde se poate prinde peste). 2. (inv. si reg.) loc intr-o padure defrisat si folosit ca pasune sau ca ogor; curatura, seci. 3. (inv.) spatiu liber, loc gol. 4. (inv.) portiune, element, fragment (dintr-un tot, dintr-un ansamblu). 5. (inv.) planta sau parte a unei plante care si-a pierdut seva, germenele de viata; uscatura. 6. (reg.) boala a oilor care se manifesta prin uscarea pielii. 7. (pop.; la pl.) lucru, fapt, vorba, afirmatie etc. fara valoare, fara importanta, fara sens; fleac, nimic. 8. (pop.; deprec.) persoana lipsita de orice valoare, de caracter etc.; lichea, otreapa, osistie, zdreanta, sichimea, martafoi, pramatie, puslama.

NATIONAL, -A I. adj. referitor la o natiune. ♦ limba ~a = limba comuna si unica a tuturor membrilor unei natiuni; sosea ~a = sosea care leaga centrele importante ale unei tari. II. s. m. 1. persoana care apartine unui stat prin nationalitate. 2. sportiv al nationalei. III. s. f. echipa sportiva reprezentativa a unei tari. (< fr. national, lat. nationalis)

ACORD s. n. 1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare. ♦ a cadea de ~ = a se invoi; de comun ~ = a) in perfecta intelegere; b) in unanimitate. 2. intelegere privitoare la relatiile de colaborare si de cooperare intre state, partide politice, organizatii. 3. forma de retributie a muncii prestate. ♦ ~ global = forma de organizare si de retribuire a muncii prin care se leaga marimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea si importanta muncii prestate. 4. concordanta in numar, gen, caz, persoana intre care exista raporturi sintactice. 5. (fiz.) egalitate a frecventelor de oscilatie a doua sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie (1). 6. (muz.) reunire a cel putin trei sunete, formand o armonie; disciplina care studiaza legile de baza ale suprapunerii sunetelor muzicale. (< fr. accord, it. accordo)

important, -A, importanti, -te, adj. Care are insemnatate, valoare; insemnat. ♦ (Despre persoane) De vaza; remarcabil, ilustru. ♦ (Ir.) Care se crede om de seama; plin de aroganta, ingamfat. – Din fr. important.

MARCANT ~ta (~ti, ~te) (despre persoane) Care merita sa fie luat in seama; de importanta deosebita; remarcabil; notabil. Personalitate ~ta. /<fr. marquant, germ. markant

MINOR, -A adj. 1. (Despre persoane; adesea s.) Neajuns inca la majorat. 2. Secundar, putin important; mai mic; (p. ext.) sters, slab. 3. (Muz.) Gama minora sau mod minor = gama sau mod in care semitonurile sunt dispuse intre treptele a doua si a treia, a sasea si a saptea. 4. (Log.) Termen minor = subiectul concluziei unui silogism; premisa minora = premisa care contine termenul minor. [< lat. minor, cf. fr. mineur].

MAJOR ~a (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care a atins varsta majoratului. 2) Care se caracterizeaza prin importanta deosebita; foarte important. /<fr. majeur, major. lat. major

CAPETENIE ~i f. pop. persoana care se afla in fruntea unui grup. ◊ De ~ de prima importanta, de frunte; principal. [Art. capetenia; G.-D. capeteniei; Sil. -ni-e] /cap + suf. ~enie

MARUNT ~ta (~ti, ~te) 1) Care este de proportii foarte reduse; mic de tot. Pietre ~te. Pasi ~ti. ◊ Bani ~ti bani in monede divizionare de valoare mica. 2) (despre scris) Care este cu litere foarte mici. 3) (despre persoane) Care este mic de statura; scund. 4) fig. Care este de mica importanta. ◊ Multe si ~te lucruri de tot felul, dar lipsite de importanta. 5) fig. (despre oameni) Care dovedeste lipsa de noblete sufleteasca; lipsit de generozitate; meschin. /<lat. minutus

important ~ta (~ti, ~te) 1) Care prezinta valoare, interes; insemnat. 2) Care se impune prin marime; considerabil. O suma ~ta. 3) (despre persoane) Care poate influenta pe altii prin situatia sa; in stare sa exercite influenta asupra altora datorita situatiei sale; cu pondere; influent. 4) fig. (despre persoane) Care se crede om superior; plin de trufie; infatuat; ingamfat; semet. /<fr. important

CHESTIUNE, chestiuni, s. f. 1. Problema de importanta teoretica sau practica, care face obiectul unor preocupari. ◊ Expr. Lucrul, problema sau persoana in chestiune = lucrul, problema sau persoana despre care este vorba. ♦ Intrebare (pusa de examinatori). 2. (Fam.) Intamplare, lucru de orice fel. [Pr.: -ti-u – Var.: chestie, (inv.) cestiune s. f.] – Fr. question (lat. lit. quaestio, -onis).

RENGA, poeme japoneze inlantuite, formate din 31 de silabe in grupe de cate 5, 7, 5 si 7, 7, la care isi aduc de obicei contributia doi poeti. Genul literar a cunoscut o deosebita inflorire intre sec. 13 si 16, atingand punctul culminant in sec. 15. In zilele noastre se considera ideal un grup de 7-8 persoane care sa compuna aproximativ 100 de strofe. Regulile de compozitie sunt stricte, deoarece importanta nu este legatura, ci efectul general creat de poem. Se aleg teme traditionale cum ar fi: particularitati ale anotimpurilor, florile de cires, luna plina, dragostea etc.

MIC mica (mici) 1) Care are dimensiuni mai reduse decat cele considerate normale; care este de marime sub norma obisnuita. Masa ~a. ◊ Degetul ~ deget aflat la extremitatea mainii sau a piciorului. In ~ pe scurt; in sumar; in proportii reduse. 2) A carui intensitate este sub nivelul mediu; slab. Lumina ~a. 3) Care este redus numeric, cantitativ. 4) Care dureaza mai putin ca de obicei; de scurta durata. 5) Care este de importanta redusa; neinsemnat. Un ~ functionar. ◊ Socru mic tatal miresei. Soacra mica mama miresei. 6) (despre persoane) Care este de varsta copilariei. 7) si substantival Care s-a nascut ultimul in familie; mezin. ◊ Cu ~ cu mare (sau ~ si mare) cu totii impreuna. /<lat. miccus

ACCES¹ s. n. Posibilitate, drept de a ajunge pana intr-un loc sau pana la o persoana. ♢ Cale (sau drum, sosea) de acces = drum care face legatura cu o sosea importanta, cu o localitate etc. Rampa de acces = portiune de drum in panta care permite urcarea vehiculelor pe o sosea mai inalta, pe un pod etc.– Fr. acces (lat. lit. accessus).

MINOR ~a (~i, ~e) 1) si substantival (despre persoane) Care nu a ajuns la majorat; neajuns la varsta majoratului. Copil ~. 2) Care este de importanta sau de interes neinsemnat. /<fr. mineur, lat. minor

SERIOS, -OASA adj. 1. grav, lipsit de superficialitate, de frivolitate; asezat, ponderat. ◊ caruia nu-i place sa glumeasca; sever, rigid. 2. (si adv.) privit cu seriozitate; pozitiv, real. ◊ ingrijorator, grav. 3. important, de seama. ♦ a lua (pe cineva sau ceva) in ~ = a acorda toata atentia (unei persoane sau unui lucru). (< fr. serieux, lat. seriosus)

PUTERNIC ~ca (~ci, ~ce) (in opozitie cu slab) 1) (despre fiinte sau despre parti ale corpului lor) Care are o mare putere fizica; voinic; tare. 2) Care rezista la actiunea fortelor din afara; tare; dur; solid. Stalp ~. Gard de fier ~. 3) (despre masini, motoare, mecanisme etc.) Care are putere mecanica mare. 4) (despre sunete, lumini etc.) Care are intensitate sporita; intens. 5) (despre medicamente) Care actioneaza cu putere. 6) (despre actiuni, procese, fenomene) Care se produce cu putere. Ploaie ~ca. 7) (despre sentimente, senzatii) Care se caracterizeaza prin profunzime. 8) (despre persoane oficiale, colectivitati, organizatii, state etc.) Care se bucura de autoritate si influenta. 9) fig. Care este important prin continut sau valoare. Eveniment ~. /putere + suf. ~nic

SERIOS, -OASA adj. 1. Grav, lipsit de superficialitate, de frivolitate; asezat, ponderat. ♦ Caruia nu-i place sa glumeasca; sever, rigid. 2. (si adv.) Care trebuie privit cu seriozitate; pozitiv, real. ♦ Ingrijorator, grav. 3. important, de seama. ♦ A lua (pe cineva sau ceva) in serios = a acorda toata atentia unei persoane sau unui lucru. [Pron. -ri-os. / < fr. serieux, cf. lat. med. seriosus].

REGE s. m. 1. suveran al unui regat; monarh. 2. (fig.) persoana care are pozitia cea mai insemnata intr-un domeniu oarecare, intr-o colectivitate, prin puterea, importanta, reputatia sa. 3. piesa principala la jocul de sah. ◊ crai, popa, riga la jocul de carti. (< lat. rex)

ACCES, accese, s. n. 1. Posibilitatea de a patrunde, drept de ajunge pana intr-un loc sau pana la o persoana; p. ext. intrare. ◊ Cale (sau drum, sosea) de acces = drum care face legatura cu o sosea importanta, cu o localitate etc. Rampa de acces = portiune de drum in panta care permite urcarea vehiculelor pe o sosea mai inalta, pe un pod etc. ◊ Expr. A (nu) avea acces = a (nu) avea permisiunea sa mearga undeva, a (nu) avea voie sa patrunda undeva. 2. Ansamblu de tulburari clinice ale organismului care se manifesta brusc, in stare de sanatate aparenta, si care se repeta de obicei la intervale variate. ♦ Izbucnire violenta (si trecatoare) a unei stari sufletesti. – Din fr. acces, lat. accessus.

FRIVOL ~a (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care se ocupa de lucruri neserioase; lipsit de seriozitate; usuratic. 2) (despre lucruri, actiuni etc.) Care are putina importanta; lipsit de importanta; de nimic. /<fr. frivole, lat. frivolus

PREZIDENT ~ti m. 1) Conducator al unei tari cu forma republicana de guvernamant; sef al statului; presedinte. 2) persoana care se afla in fruntea unei institutii obstesti sau stiintifice, a unei asociatii sau organizatii de mare importanta sociala; conducator ales. /<fr. president, lat. praesidens, ~ntis

BURIC ~ce n. 1) Cicatrice ramasa la mijlocul abdomenului (la om si la mamifere) dupa taierea cordonului ombilical; ombilic. 2) fig. Loc sau parte a unui lucru, a unui spatiu sau a unei suprafete situata la o distanta egala de marginile sau capetele periferice; centru; mijloc. ◊ ~cul pamantului centrul pamantului. 3) fig. Organ, persoana, institutie etc. cu rol decisiv in ceva; centru. ◊ A se crede ~cul pamantului a se considera cel mai important dintre toti. 4) Cordon ombilical prin care fetusul este integrat in organismul mamei si primeste de la ea hrana. ◊ Copilul cu multe moase ramane cu ~cul netaiat cand se apuca prea multi de o treaba, nu se realizeaza nimic. 5): ~cul degetului partea bombata de la varful degetului. /<lat. umbulicus

A PRETUI ~iesc 1. tranz. 1) (bunuri destinate vanzarii) A examina calitativ si cantitativ, stabilind pretul sau valoarea; a aprecia; a evalua; a estima. 2) (persoane) A trata cu consideratie (pentru anumite calitati, merite); a aprecia. 3) (sentimente, trairi, actiuni etc.) A considera drept foarte important, pretios. El stie sa ~iasca prietenia. 2. intranz. A se impune prin calitati; a reprezenta o anumita valoare; a valora; a costa; a face. /pret + suf. ~ui

PLUTOCRAT, -A s.m. si f. (In oranduirile bazate pe exploatare) persoana care apartine clasei dominante si care, datorita averii de care dispune, participa la conducerea statului si exercita o influenta politica importanta. [< fr. ploutocrate].

PRIM ~a (~i, ~e) si substantival (in opozitie cu ultim) (plasat, mai ales, inaintea substantivului) 1) Care este inainte, in fata (prin importanta sau valoare); care se afla in frunte; fruntas. ~a impresie. ~ul student. ◊ Numar ~ numar care se imparte numai la el insusi sau la unitate. ~-ajutor ajutor imediat acordat unui bolnav sau unui ranit (pana la transportarea lui in spital). Materie ~a v. MATERIE. A fi (sau a se afla) in ~ele randuri a fi (sau a se afla) in avangarda. De ~ rang (sau ordin) de importanta primordiala. De ~a necesitate foarte necesar. Pe ~(ul) plan pe planul din fata. In ~ul rand mai intai de toate. 2) (despre persoane) (la forma nearticulata, atasat de cuvantul determinat prin liniuta) Care este cel mai de sus intr-o ierarhie. ~-secretar. ~-ministru. /<lat. primus

REGE, regi, s. m. 1. Suveranul unui regat, persoana care detine puterea suprema intr-un regat; monarh. 2. Fig. Cel care are pozitia cea mai insemnata intr-un domeniu oarecare, prin puterea, prin importanta, prin competenta sa. 3. Numele piesei principale de la jocul de sah, a carei pierdere aduce infrangerea jucatorului. ♦ Numele uneia dintre cartile de joc, care are desenat pe ea un cap de rege (1); popa, riga. – Din lat. rex, -gis.

SFANT¹ ~a (sfinti, sfinte) 1) Care inspira sentimente luminoase si inaltatoare; demn de veneratie absoluta; sacru. ~a libertate. 2) Care este exceptional de important. Datorie ~a 3) (despre unele elemente, fenomene din natura) Care se crede ca ar avea proprietati datatoare de viata. ~ul soare. ~ul pamant. 4) (despre persoane) Care duce o viata extrem de curata din punct de vedere moral. 5) (in conceptiile religioase) Care poseda har divin. Apa ~a. /<sl. sventu

ATENTIE, (3) atentii, s. f. 1. Proces psihic complex, constient si voluntar sau involuntar, prin care, din mai multe impresii simultane, percepem in mod deosebit de clar numai cateva. ♦ (Cu valoare de interjectie) Asculta! baga de seama! ia seama! 2. Interes, grija, preocupare. ◊ Expr. In atentia cuiva = reclamand luarea-aminte speciala a cuiva. A da (sau a acorda) atentie (unei probleme) = a considera ca important. A-si indrepta atentia = a-si concentra luarea-aminte. 3. Atitudine de bunavointa, de amabilitate; gest, fapta amabila; (concr.) cadou, dar. ◊ Expr. A da atentie (unei persoane) = a fi amabil, curtenitor (cu cineva). [Var.: atentiune s. f.] – Fr. attention (lat. lit. attentio, -onis).

OTRAVA, otravuri, s. f. 1. Substanta chimica toxica, care, introdusa sau formata in organism, provoaca tulburari importante, leziuni grave etc. si uneori moartea; venin. 2. Fig. Ceea ce provoaca un rau (moral), un necaz, o suparare; p. ext. amaraciune, rautate, venin. ♦ Epitet dat unei persoane foarte rele. [Pl. si: otravi] – Din sl. otrava.

ATENTIE, (3) atentii, s. f. 1. Insusire care consta in orientarea si in concentrarea activitatii psihice intr-o anumita directie. 2. Interes, grija, preocupare speciala a cuiva pentru ceva. ◊ Expr. In atentia cuiva = reclamand luarea-aminte speciala a cuiva. A da (sau a acorda) atentie (unei probleme) = a considera ca important. ♦ (Cu valoare de interjectie) Asculta! baga de seama! ia seama! 3. Atitudine de bunavointa, de amabilitate; gest, fapta amabila. ◊ Loc. vb. A da (sau a acorda) atentie (unei persoane) = a fi amabil, curtenitor (cu cineva). ♦ (Concr.) Dar, cadou. [Var.: atentiune s. f.] – Din fr. attention, lat. attentio, -onis.

PLAN⁴ ~uri n. 1) Distanta la care sunt situate persoanele sau lucrurile in raport cu cel care priveste. ~ secund. ◊ Primul ~ parte a scenei care este cea mai apropiata de public. A fi (sau a sta) pe primul ~ a avea importanta primordiala. A trece pe ~ul al doilea a-si pierde rolul principal. 2) Departare a obiectului fata de aparatul de filmat. ◊ Prim-~ reprezentare pe pelicula a capului si a bustului unui personaj. 3) Unghi de vedere; aspect. In ~ stiintific. Pe ~ social. /<fr. plan, lat. planus

A JUCA joc 1. tranz. 1) (carti de joc, numere, figuri de sah) A pune in joc respectand anumite reguli. 2) fig. (situatia, reputatia, cariera) A expune riscului. 3) (roluri) A interpreta intr-o piesa de teatru sau intr-un film. ◊ ~ un anumit rol a avea o anumita importanta pentru cineva sau ceva. 4) (piese de teatru) A prezenta pe scena in fata publicului; a reprezenta. 5) (jocuri de noroc, jocuri sportive) A practica intr-un mod mai mult sau mai putin sistematic. 6) fig. (persoane) A induce in eroare (ridiculizand si recurgand la mijloace necinstite). 7) pop. (un dans) A executa prin anumite miscari; a dansa. 2. intranz. 1) A participa in mod activ la un joc de noroc sau sportiv. 2) (despre lumina, imagini) A produce efecte schimbatoare. 3) (despre lucruri) A produce efectul unor miscari repezi si vibrante. ◊ A-i ~ (cuiva) ochii in cap a vadi vioiciune si viclenie. A-i ~(cuiva) ochii in lacrimi a fi pe cale de a plange. 4) (despre piesele unui mecanism sau ale unei instalatii) A functiona in voie, fara a se atinge reciproc. /<lat. jocare

TARIE ~i f. 1) Capacitate (a fiintelor vii) de a savarsi actiuni fizice; forta fizica; putere. ~a bratului. 2) (despre persoane) Capacitate de a lua decizii fara a sovai. ~ de caracter. 3) (despre corpuri solide) Proprietatea de a fi tare; rezistenta la deformare si zgariere. 4) (despre alcool si alte substante) Grad de concentratie. 5) (despre sunete) Intensitate auditiva. 6) fig. Calitate care pre-zinta valoare sau importanta. ◊ ~a (sau ~ile) cerului bolta cereasca; firmament. [G.-D. tariei] /tare + suf. ~ie

BOGAT ~ta (~ti, ~te) 1) si substantival (mai ales despre persoane) Care poseda mijloace materiale multe si mari; cu avere mare; avut. Tara ~ta. 2) Care are aparenta de lucru scump; de mare valoare; somptuos; fastuos; luxos. Un covor ~. 3) (despre bunuri) Care este in cantitate mare; abundent; imbelsugat. Un aliment ~ in vitamine. 4) Care contine elemente importante din abundenta. O limba ~ta. Pamant ~. 5) (despre flori) Care are petale multe si dese; batut. /<sl. bogatu

RANG, ranguri s. n. 1. Loc ocupat de cineva sau de ceva intr-o ierarhie administrativa, bisericeasca, militara sau diplomatica dupa criteriul importantei, functiei etc.; treapta intr-o ierarhie. ◊ Expr. De prim rang sau de rangul intai (sau al doilea etc.) = de calitatea, de categoria, de gradul intai (sau al doilea etc.) 2. Numar care indica locul pe care il ocupa un termen intr-un sir. 3. (Frantuzism inv.) Sir de persoane. – Din fr. rang.

FOND s.n. I. 1. Ceea ce este esential intr-un lucru, continut. ◊ Articol de fond = articol care trateaza o problema importanta actuala; editorial; fond lexical principal = partea esentiala si cea mai stabila a vocabularului unei limbi, cuprinzand cuvintele care exprima notiunile fundamentale din viata si activitatea oamenilor si constituind baza pentru formarea de cuvinte noi. ♦ In fond = in realitate, de fapt. 2. Trasaturile de baza ale caracterului, ale individualitatii unei persoane. 3. Culoare care formeaza campul, baza unui tablou, din care se detaseaza, figurile, detaliile. ♦ (Poligr.) Strat de culoare sau ornament peste care se tipareste un text. 4. (Sport) Alergare de fond = alergare pe distanta lunga. II. 1. Totalitatea mijloacelor materiale si banesti de care dispune o intreprindere, o institutie etc. ◊ Fond de acumulare = parte a venitului national pe seama careia se realizeaza cresterea si perfectionarea productiei, se creeaza rezerve si se asigura sporirea fondurilor si rezervelor materiale din sfera neproductiva. 2. Totalitatea bunurilor, a valorilor dintr-un anumit domeniu (mai ales cultural). ◊ Fond de carti = totalitatea cartilor pe care le poseda o biblioteca. [< fr. fond].

REGINA ~e f. 1) (in unele state; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Condu-catoare absoluta a tarii; suverana. ~a An-gliei. 2) Sotie de rege. 3) fig. persoana care domina o anumita sfera prin calitatile sale exceptionale; prima in genul sau. ~a frumu-setii. ◊ ~a-noptii a) planta erbacee cu flori albe sau violete, care se deschid noaptea, raspandind un miros puternic; b) denumire data Lunii. 4) Albina femela care depune oua; matca. 5) (la jocul de sah) Piesa centrala ca importanta (a doua dupa rege), care poate fi miscata in orice directie; dama. [G.-D. regi-nei] /<lat. regina

REFERINTA, referinte, s. f. l. Informatie pe care o da cineva cu privire la situatia unei persoane. ♦ P. gener. Informatie, lamurire, explicatie. 2. Faptul de a raporta un lucru la altul sau o chestiune la alta. ♦ Sistem de referinta = a) (Geom.) sistem de coordonate la care se raporteaza pozitiile figurilor geometrice; b) (Fiz.) grup format de sistemele de coordonate imobile unul fata de altul, la care se raporteaza pozitiile corpurilor sau pozitiile in campurile de forta. ♦ (In loc. adj.) De referinta = la care te poti referi (2); important. – Din germ. Referenz, fr. reference.

SAS² (‹ saxon, din n. pr. Saxonia; cf. magh. szasz) s. m. persoana apartinand populatiei germane originare din Flandra (flandrensi), din partile Rinului si ale Mosellei, din Saxonia si colonizata in Transilvania, locuita de romani, de catre regii Ungariei Geza II (1141-1162), Bela III (1172-1196) si Andrei II (1205-1235). Prin colonizarea acestei populatii regalitatea ungara urmarea consolidarea si extinderea stapanirii in Transilvania, exploatarea ei sistematica, precum si asigurarea pazei sudice. In schimbul unor obligatii financiare si militare fata de regii Ungariei, acestia din urma au acordat s. importante privilegii (de ex. Andreanum, din 1224). Majoritatea urmasilor de azi ai acestor colonisti sunt etnicii germani, organizati in Forumul Democrat al Germanilor din Romania.

CNEAZ (‹ sl.) s. m. 1. Titlu purtat de conducatorul unei formatiuni statale feudale; persoana avind acest titlu. In ev. med. la romani, categorie sociala constituita inainte de formarea statelor feudale printr-un proces de dezvoltare social-economica si alcatuita din stapini de pamint si sateni. Cu timpul a cunoscut un proces de diferentiere sociala; o parte dintre ei au intrat in rindul starilor privilegiate, iar altii, majoritatea, au ramas oameni liberi, fara privilegii, intermediind intre stapinii feudali taranimea saraca sau dependenta. C. din Transilvania au avut un important rol militar in lupta impotriva turcilor. In Banat ei s-au mai numit si chineji. 2. (In ec. 16-17 in Tara Romaneasca) Om liber de servitute; primar; jude.