SCOABA, scoabe, s. f. 1. Piesa metalica formata dintr-o bara cu capetele indoite in unghi drept si ascutite la varf, folosita mai ales in constructii provizorii, pentru a fixa intre ele piese de lemn. ♦ (Pop. si fam.) Epitet depreciativ pentru o persoana foarte slaba sau pentru o femeie slaba si rea. 2. Numele unor piese metalice sau de lemn, asemanatoare ca forma sau ca functie cu scoaba (1), folosite in lucrari de dulgherie, de dogarie etc. 3. (Rar) Scobitura in zid; firida. 4. Fiecare dintre discurile osoase de pe pielea unor pesti ca morunul, cega, nisetrul etc. – Din bg., scr. skoba.

scaloi², -oaie, adj., s.m. (reg.) 1. (adj.; despre copii) zburdalnic, vioi, neastamparat; (despre oameni) inoportun, plictisitor, insistent. 2. (s.m.) copil sau tanar foarte vioi, neastamparat. 3. (s.m.) persoana foarte slaba si inalta. 4. (s.m.) om inalt si molau. 5. (s.m.) femeie sterila. 6. (s.m.) unul dintre numele diavolului.

scorojitura, scorojituri, s.f. (reg.) 1. obiect deformat, uscat, scorojit. 2. vopsea sau tencuiala scorojita. 3. persoana foarte slaba, scofalcita, uscata.

slabcea s.m. art. (reg.) termen depreciativ pentru o persoana foarte slaba.

ARATARE, aratari, s. f. 1. Actiunea de a (se) arata si rezultatul ei. 2. Halucinatie, vedenie. ♦ (Concr.) Monstru; stafie, fantoma. ♦ persoana foarte slaba. – V. arata.

SCOFALCITURA, scofalcituri, s. f. 1. Adancitura, cuta formata pe obrajii persoanelor foarte slabe sau batrane. 2. Vagauna; fagas. – Scofalci + suf. -tura.

MUMIE ~i f. 1) Cadavru conservat prin imbalsamare speciala. 2) fig. persoana foarte slaba si lipsita de puteri. /<ngr. mumia, it. mummia, germ. Mumie

SCOVARDA scoverzi f. 1) mai ales la pl. Placinta prajita in grasime. 2) fig. persoana foarte slaba. [G.-D. scoverzii] /<sl. skovrada

PRAJINA, prajini, s. f. 1. Bucata de lemn lunga si subtire, de obicei folosita pentru a fixa sau a sustine ceva. ◊ Expr. A nu-i (mai) ajunge (nici) cu prajina la nas, se spune despre un om increzut, infumurat. A paste (pe cineva) cu prajina = a urmari (pe cineva) pentru a-i face rau. A lua (pe cineva) cu prajina = a alunga pe cineva. ♦ Epitet depreciativ pentru o persoana foarte inalta (si slaba). 2. Tija lunga (de metal) cu diverse intrebuintari (tehnice). 3. Bara de lemn, de bambus, de fibre sintetice, de metal, folosita in atletism la saritura in inaltime; proba atletica practicata cu acest instrument. 4. Veche unitate de masura pentru lungimi, echivalenta cu circa 5- 7 metri; veche unitate de masura pentru suprafete, egala cu circa 180-210 metri patrati. ♦ (Concr.) Instrument cu care se facea altadata masuratoarea acestor lungimi si suprafete. – Et. nec.

papaluga, papalugi, s.f. (reg.) 1. paparuda. 2. (fam.) pocitanie. 3. (deprec.) persoana inalta si foarte slaba.

TIGOARE ~ori f. pop. 1) Om foarte lenes. 2) Fiinta slaba lipsita de putere. 3) persoana rea, ticaloasa. /Orig. nec.

INGER ~i m. 1) (in conceptiile religioase) Fiinta supranaturala considerata ca fiind mediator intre oameni si divinitate. 2) fig. persoana perfecta; om cu constiinta nepatata. ◊ Tare de ~ care nu cedeaza cu usurinta; foarte rezistent. slab de ~ care se descurajeaza usor; timid; fricos. /<lat. angelus

MARSAV ~a (~i, ~e) 1) si substantival (despre persoane) Care este in stare sa comita fapte nedemne; josnic; netrebnic; abject; infam. 2) pop. Care este plin de murdarie; zoios; murdar. 3) inv. Care este foarte slab la trup; slabanog. /<sl. mrusavu

NADEJDE ~i f. 1) Credinta in posibilitatea realizarii unei dorinte sau a unei actiuni; sentiment al unei persoane care spera; speranta. ◊ De ~ a) pe care te poti bizui; de incredere; b) sigur; c) trainic; temeinic. Cu ~ a) cu incredere; b) foarte bine; solid. In ~ea sperand ca. slaba ~ putin probabil; este problematic. A trage ~ a nadajdui; a spera. A avea ~ (sau a-si pune ~ea) in cineva a conta pe cineva. A se lasa in ~ea cuiva (sau a ceva) a se bizui (fara temei) pe cineva (sau pe ceva). A trai cu ~ea a trai sperand. A pierde ~ea a inceta de a mai spera; a se descuraja. A pierde ~ea in cineva a) a nu mai avea incredere in cineva; b) a fi dezamagit. 2) persoana sau lucru de la care se asteapta multe; speranta. [G.-D. nadejdii] /<sl. nadezda

CALCAI, calcaie, s. n. 1. Partea dinapoi a talpii piciorului; p. ext. parte a ciorapului sau a incaltamintei care acopera aceasta parte a piciorului. ◊ Expr. A se afla (sau a fi, a trai, a pune etc.) sub calcai = a se afla (sau a fi, a trai, a pune) sub dominatia cuiva, a fi exploatat, impilat. Fuge (sau merge) de-i paraie (sau sfaraie) calcaiele = fuge (sau merge) foarte repede. A se invarti (sau a se intoarce, a sari) intr-un calcai = a se misca repede, a fi iute la treaba. A i se aprinde (sau a-i sfarai) calcaiele (dupa cineva) = a) a fi foarte indragostit; b) a fi zorit, nerabdator. A da calcaie calului = a lovi calul cu calcaiele, ca sa porneasca sau sa mearga mai repede. ♦ (Livr.) Calcaiul lui Ahile = partea vulnerabila, latura slaba a unei persoane sau a unui lucru. 2. Nume dat partii dinapoi (sau de jos) a unor obiecte: la sanie, la plug, la arcus etc. – Lat. calcaneum.

PROST² proasta (prosti, proaste) si substantival 1) (despre persoane sau despre manifestari ale lor) Care vadeste lipsa de inteligenta; netot; neghiob; natarau; natang; nerod; tont; stupid; tamp; nauc. ◊ Da in gropi de ~ ce e, ~ ca noaptea, un ~ si jumatate foarte prost. A o face pe ~ul a se preface ca-i prost. 2) inv. Care se trage din popor; de jos; de rand. ◊ Soldat ~ soldat fara grad. 3) inv. Care nu stie carte; nestiutor de carte; neinvatat. 4) Care este de calitate inferioara; lipsit de valoare; nesatisfacator; necorespunzator; ordinar. Poezii proaste. 5) (despre situatii, stiri etc.) Care provoaca neplacere, nemultumire; care supara; suparator. ◊ Gluma proasta gluma care nu starneste rasul, ci jigneste. Vorba proasta vorba care insulta. 6) (despre timp sau despre perioade de timp) Care nu este prielnic; nefavorabil; urat; rau. 7) Care are pregatire slaba intr-un domeniu de activitate; care este sub nivelul cerintelor unei specialitati; necalificat; nepregatit. /<sl. prostu