RECIPIENDAR, -A, recipiendari, s. m. si f. (Inv.) Persoana care urma sa fie primita (in mod solemn) intr-o societate constituita: p. ext. persoana desemnata pentru un titlu, o functie etc. [Pr.: -pi-en-] – Din fr. recipiendaire.

ACCEPT, accepte, s. n. Consimtamant scris de pe o polita, prin care o persoana, desemnata de emitentul politei, se obliga sa achite beneficiarului, la scadenta, suma de bani din polita. – Din germ. Akzept, lat. acceptus.

SUBSTITUTIE s.f. Substituire, inlocuire. ♦ Metoda substitutiei = metoda de rezolvare a unui sistem de ecuatii algebrice, care consta in inlocuirea unei necunoscute dintr-una din ecuatii cu valoarea ei, dedusa din cealalta ecuatie. ♦ (Chim.) Inlocuirea unui atom sau a unui radical dintr-o molecula printr-un alt atom sau prin alt radical. ♦ (Lingv.) Inlocuire a unui sunet prin altul. ♦ Dispozitie prin care un mostenitor este obligat sa transmita la moartea sa bunurile mostenite unei persoane desemnate ca succesorul sau obligatoriu. [Gen. -iei, var. substitutiune s.f. / cf. fr. substitution, lat. substitutio].

SUBSTITUTIE s. f. substituire. ♦ metoda ĩ = metoda de rezolvare a unui sistem de ecuatii algebrice care consta in inlocuirea unei necunoscute dintr-una din ecuatii cu valoarea ei, dedusa din cealalta ecuatie. ◊ (chim.) inlocuirea unui atom sau a unui radical dintr- o molecula printr-un alt atom sau prin alt radical. ◊ (lingv.) inlocuire a unui sunet prin altul. ◊ dispozitie prin care un mostenitor este obligat sa transmita la moartea sa bunurile mostenite unei persoane desemnate ca succesorul sau obligatoriu. (< fr. substitution, lat. substitutio)

COMISAR (‹ fr., rus.) s. m. 1. Persoana investita de catre o autoritate superioara cu imputernicire speciale; mandatar. ◊ Inalt c. = reprezentant diplomatic permanent care reprezinta un stat al Commonwealth-ului in oricare alt stat al acestuia (cu exceptia Marii Britanii) sau care reprezinta Marea Britanie intr-un stat membru al Commonwealth-ului. V. si guvernator general. ◊ C. poporului = (in U.R.S.S., intre 1917 si 1946) membru al guvernului Uniunii Sovietice. ♦ (EC.) persoana desemnata de actionarii unei societati pe actiuni pentru controlul conturilor societatii. 2. (In vechea organizare administrativa a Romaniei) Ofiter de politie, sef al unui comisariat.

OBSERVATOR, -OARE adj. 1. Care observa, scruteaza. ♦ Perspicace, patrunzator. 2. Prin care se atrage cuiva atentia asupra unor abuzuri, greseli etc. savarsite. // s.m. si f. Cel care are misiunea sa observe ceva, sa urmareasca ceva. ♦ persoana oficiala desemnata de un stat sau de o organizatie pentru a asista la lucrarile unei conferinte sau ale unor organisme internationale, fara drept de vot si fara calitatea de a-si asuma vreun angajament. ♦ Militar care executa o misiune de observare (2). [Cf. fr. observateur, lat. observator].

OBSERVATOR², -OARE I. adj. 1. care observa, scruteaza. ◊ cu spirit de observatie, perspicace, patrunzator. 2. prin care se atrage cuiva atentia asupra unor abuzuri, greseli savarsite. II. s. m. f. 1. cel care are misiunea de a observa, de a urmari, a studia stiintific un fenomen. 2. cel care asista la un eveniment fara a participa. III. s. m.. 1. persoana oficiala desemnata de stat, de o organizatie, pentru a asista la lucrarile unei conferinte, organisme internationale, fara drept de vot si fara calitatea de a-si asuma vreun angajament. 2. militar care executa o misiune de observare (2). (< fr. observateur, lat. observator)

ARBITRU s.m. 1. persoana aleasa sau desemnata pentru a judeca un diferend, un litigiu. 2. persoana care arbitreaza o competitie sportiva. / < fr. arbitre, cf. lat. arbiter].

ARBITRU, arbitri, s. m. persoana aleasa sau desemnata pentru cercetarea si rezolvarea unui litigiu. ♦ persoana insarcinata sa supravegheze si sa conduca desfasurarea unei competitii sportive. – Fr. arbitre.

ALES¹ ~si m. 1) persoana care a fost desemnata prin vot. ~sii poporului. 2) persoana preferata. ~sul inimii. /v. a alege

DALAI LAMA (< mongol ta-le „ocean de intelepciune“; tibetan bla-ma „superior religios“), titlu conferit conducatorului spiritual al ordinului monahal budist tibetan Gelugpa (Palaria Galbena) de catre Altan Han in 1578, cu ocazia convertirii sale si a supusilor sai la budism. In mai putin de 49 de zile de la moartea unui D.L. trebuie desemnat un succesor, in persoana unui baiat nascut in perioada acestui interval; in timpul minoratului lui D.L. autoritatea este exercitata de un regent. Titlul este purtat de toti conducatorii acestui ordin monahal. Din sec. 17, D.L. devine si seful politic al statului tibetan. Titlul este acordat persoanelor considerate a fi reincarnari ale lui Avalokitesvara Bodhisattva. Ultimul D.L., al 14-lea, Tenzin Gyatso (n. 1935), instalat la Lhasa in 1940, traieste in exil in India, din 1959, in urma unei revolte a tibetanilor condusa de el; a primit Premiul Nobel pentru pace (1989).

ARBITRU, arbitri, s. m. 1. persoana, organizatie instanta aleasa sau desemnata pentru cercetarea si rezolvarea unui litigiu. 2. persoana insarcinata sa conduca desfasurarea unei competitii sportive. – Din fr. arbitre.

DELEGATIE, delegatii, s. f. 1. Misiune sau insarcinare de-a se prezenta sau de a actiona in numele cuiva ♦ (Concr.) Act prin care cineva este desemnat ca delegat. 2. Grup de persoane imputernicit cu o misiune speciala. – Din fr. delegation, lat. delegatio.

DELEGATIE s.f. 1. Misiune sau insarcinare data cuiva de a actiona intr-un anumit fel in numele celui care i-a incredintat-o. 2. Act prin care cineva este desemnat ca delegat. 3. Grup de persoane care au de indeplinit (sau sunt insarcinate cu) o misiune speciala. [Gen. -iei, var. delegatiune s.f. / cf. fr. delegation, lat. delegatio].

DELEGATIE s. f. 1. imputernicire de a actiona intr-un anumit fel in numele cuiva. 2. act prin care cineva este desemnat ca delegat. 3. grup de persoane imputernicit cu o misiune speciala. (< fr. delegation, lat. delegatio)

TAREVICI, tarevici, s. m. Titlu purtat in trecut de fiul tarului desemnat de a fi mostenitor la tron; persoana care purta acest titlu. [Acc. si tarevici] – Din rus. tarevici, fr. tsarevitch.

sortas, sortasi, s.m. (inv. si pop.) 1. persoana care a iesit la sorti. 2. tanar care era desemnat prin sorti sa presteze serviciul militar; sortar.

ALES², -EASA, alesi, -se, adj., s. m. si f. I. Adj. 1. Deosebit dintre altii sau dintr-un tot. 2. (Adesea substantivat) desemnat prin vot. 3. Deosebit, distins, remarcabil; scump, rar. ◊ Loc. adv. Mai ales = in special, indeosebi. 4. (Despre tesaturi) Lucrat cu flori sau cu modele. II. S. m. si f. (art.) persoana iubita (cu care se casatoreste cineva). – V. alege.