Rezultate din textul definițiilor
STAB s. m. (fam.) persoana de vaza pe plan social; sef, conducator. (< germ. Stab)
IMPORTANT, -A, importanti, -te, adj. Care are insemnatate, valoare; insemnat. ♦ (Despre persoane) De vaza; remarcabil, ilustru. ♦ (Ir.) Care se crede om de seama; plin de aroganta, ingamfat. – Din fr. important.
STAB (1) staburi, s. n., (2, 3) stabi, s. m. 1. S. n. (Inv.) Stat-major. 2. S. m. (Inv.) Ofiter care facea parte dintr-un stab (1); p. ext. ofiter superior. ◊ Stab-ofiter = ofiter de stat-major. 3. S. m. (Fam.) persoana de vaza pe plan social; sef, conducator. – Din germ. Stab, rus. stab.
NECROLOGIE f. rar Lista in care sunt trecute numele persoanelor de vaza, decedate intr-o anumita perioada de timp. /<fr. necrologie
PORTRET ~e n. 1) (in artele plastice) Reprezentare (prin desen, pictura, gravura) a unei persoane; chip. 2) Descriere orala sau scrisa a unei persoane. 3) (in literatura) infatisare si tipizare artistica a personajului unei opere. ◊ ~ literar schita sau nuvela documentara despre viata si activitatea unei persoane de vaza. /<fr. portrait
PRAPASTIOS ~oasa (~osi,~oase) 1) (despre relief) Care are (multe) prapastii. 2) Care inspaimanta tare; groaznic. 3) fig. Care surprinde prin caracterul sau neasteptat si neobisnuit; bizar; nastrusnic; ciudat. 4) (despre persoane) Care vede lucrurile numai in rau. [Sil. -ti-os] /prapastie + suf. ~os
HOWDAH s.n. Scaun prevazut cu baldachin, purtat de un elefant sau de o camila si folosit pentru transportul persoanelor de vaza in Orient. [Pron. haudah. / < engl. howdah].
AUTORITATE, (2, 4) autoritati, s. f. 1. Drept, putere de a comanda, de a da dispozitii sau de a impune cuiva ascultare. 2. Putere politica sau administrativa intr-un stat; carmuire; institutie, organ al puterii de stat. ♦ (Concr.) Reprezentant al puterii de stat. 3. Prestigiu; trecere, vaza, consideratie. 4. persoana care se impune prin prestigiul sau cunostintele sale. [Pr.: a-u-] – Fr. autorite (lat. lit. au[c]toritas, -atis).
OCULAR, -A, oculari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care tine de ochi1, privitor la ochi1, al ochiului1. ◊ Martor ocular = persoana care a vazut cum s-a petrecut un fapt. 2. S. n. Sistem optic convergent sau divergent alcatuit dintr-o lentila sau dintr-un grup de lentile ale unui instrument optic, care serveste la observarea imaginii date de obiectivul microscopului, al lunetei etc. – Din fr. oculaire, lat. ocularius.
VIZUAL, -A, vizuali, -e, adj. Care se refera la simtul vazului, care apartine vederii; de vedere. ◊ Tip vizual = persoana cu o deosebita acuitate a perceptiilor obtinute prin vaz. Memorie vizuala = memorie care retine cu precadere imaginile vazute. Raza (sau linie) vizuala = linie dreapta imaginara care uneste ochiul observatorului cu obiectul observat. Camp vizual = portiune de spatiu pe care o poate cuprinde cineva o data cu privirea. [Pr.: -zu-al] – Din fr. visuel, lat. visualis.
OCHELARI s. m. pl. Dispozitiv optic medical sau de protectie format din doua lentile (fixate intr-o rama), care se pune la ochi (sprijinit pe radacina nasului) cu scopul de a corecta un defect de vedere, de a apara ochii de praf, de o lumina prea puternica etc. ♦ P. ext. Dispozitiv format din doua bucati de piele prinse de curelele laterale ale capetelei si asezate in dreptul ochilor cailor pentru a-i impiedica sa vada lateral. ◊ Expr. A avea ochelari de cal, se spune despre persoane marginite, care vad lucrurile printr-o prisma prea ingusta. – Din ochi1 (dupa lat. ocularis).
CORPORAL, -A, corporali, -e, adj. Care tine de corp (I 1), privitor la corp; aplicat corpului; trupesc. ◊ Perchezitie corporala = perchezitie facuta unei persoane pentru a vedea daca nu ascunde sub haine, in buzunarele hainelor etc. arme sau alte obiecte cu care ar putea ataca pe cineva sau distruge ceva. Pedeapsa corporala = sanctiune care consta in lovituri sau in torturi aplicate unui delincvent. – Din fr. corporel, lat. corporalis.
ORBILA s. m. (Glumet) Porecla data unei persoane care nu vede sau nu observa nimic in jurul sau, care se impiedica de tot ce-i sta in cale, care este lipsita de spirit de observatie. – Orb2 + suf. -ila.
FASON, f*****e, s. n. 1. Modul cum este facut un lucru; forma (a unei haine, a unei palarii); croiala, model. ♦ Modul cum arata o persoana (din punctul de vedere al imbracamintei). 2. Fig. (Fam.; la pl.) Nazuri, mofturi, fandoseli. – Din fr. facon.
A CHIORI ~asc 1. intranz. 1) A-si pierde un ochi; a deveni chior. 2) A vedea slab (temporar). 3) (despre surse de lumina) A raspandi o lumina slaba. 2. tranz. 1) A face sa-si piarda un ochi; a face sa devina chior. 2) A face sa vada slab (temporar). 3) fig. (persoane) A incerca sa insele. /Din chior
A LUMINA ~ez 1. intranz. 1) (despre surse de lumina) A raspandi lumina; a arde; a luci. 2) (despre ganduri, idei) A aparea pe neasteptate in minte. 2. tranz. 1) A supune actiunii unei surse de lumina (pentru a vedea mai bine). 2) fig. (persoane) A face sa se lumineze. ◊ ~ (cuiva) calea (sau drumul) a calauzi (pe cineva). 3) fig. A face sa capete cunostinte si/sau deprinderi intr-un domeniu oarecare; a invata; a instrui. /Din lumina
A SCAPA scap 1. tranz. 1) (obiecte, lucruri) A lasa involuntar sa cada din mana. ◊ ~ din mana (pe cineva sau ceva) a) a pierde de sub control; b) a rata o ocazie sigura. ~ haturile din mana, a pierde initiativa intr-o actiune. 2) A lasa din neatentie sa iasa de sub control. ~ mieii din tarc. 3) A lasa sa se duca fara a fi folosit; a nu reusi sa prinda. ~ terenul. ~ momentul. ◊ ~ ceva din vedere a uita, a neglija ceva. A nu ~ pe cineva (sau ceva) din ochi a tine sub continua observatie. A-i ~ cuiva ceva din vedere a nu observa. 4) (persoane, obiecte, lucruri) A scoate dintr-o situatie complicata; a salva; a izbavi. ~ de la moarte. 2. tranz. 1) A reusi sa se elibereze (de ceva jenant); a se debarasa; a se descotorosi; a se dezbara. ◊ ~ cu fuga a se salva fugind. ~ cu viata (sau cu zile) a-si salva viata dintr-o mare primejdie; a supravietui. ~ ca prin minune a scapa intr-un mod de necrezut. 2) A iesi din campul vizual sau din memorie. Titlul cartii imi scapa. /<lat. excappare
CONDITIE s.f. 1. Imprejurare, fapt etc. care prilejuieste, ofera cadrul pentru aparitia unui fenomen, imprejurare in care se produce un fenomen. 2. Clauza (a unei intelegeri, a unei conventii). 3. Intamplare viitoare si nesigura de care depinde existenta unei obligatii. ♦ Situatia unei persoane din punct de vedere juridic. 4. Situatie, stare fizica sau sociala a cuiva. ◊ Conditie fizica = situatie a unei persoane (mai ales sportiv) din punctul de vedere al starii sale fizice si al antrenamentului. [Gen. -iei, var. conditiune s.f. / cf. lat. conditio, fr. condition, it. condizione].
spirea s. m. – (Arg.) Carte de joc de trei puncte. Origine necunoscuta. Spirea ester nume propriu de persoana, dar nu se vede legatura.
FASON, f*****e, s. n. 1. Modul in care este facut un lucru; forma (a unei haine, a unei palarii); croiala, model. Modul in care arata o persoana (din punct de vedere al imbracamintei) 2. Fig. (Fam.; la pl.) nazuri, mofturi. – Din fr. facon
RUINA, ruine, s. f. 1. (Adesea fig.) Ceea ce a ramas dintr-o constructie veche, daramata; daramatura. ◊ Loc. adj. In ruina (sau ruine) = ruinat, darapanat. ♦ Fig. Ramasita a trecutului. 2. (Rar) Faptul de a (se) ruina. 3. Fig. Pierderea averii sau a sanatatii; distrugere; dezastru. ♦ persoana distrusa din punct de vedere fizic si moral ca urmare a unei sanatati precare sau unor necazuri. – Din fr. ruine, lat. ruina.
POTCA, potce, s. f. (Pop.) 1. Incurcatura, necaz, belea; vrajba, cearta. ◊ Expr. A da de potca = a o pati. 2. Epitet depreciativ pentru o persoana nedezvoltata din punct de vedere fizic, urata sau schiloada; pocitanie; p. ext. epitet depreciativ pentru o persoana fara caracter. – Din sl. potuka.
EVIDENTA, (2) evidente, s. f. 1. Faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident; certitudine. ◊ Expr. A scoate (sau a pune) in evidenta = a scoate la iveala, a sublinia. 2. Activitate care asigura informarea permanenta si precisa despre situatia dintr-un anumit domeniu prin inregistrarea si controlul proceselor, fenomenelor, lucrurilor, bunurilor, persoanelor etc. din punct de vedere cantitativ si calitativ. – Din fr. evidence, lat. evidentia, it. evidenza.
POAMA1 ~e f. 1) Rod comestibil al unor pomi; fruct. 2) la sing. reg. Fruct in forma de ciorchine al vitei de vie; struguri. 3) la pl. Fructe preparate pentru iarna (taiate si uscate). 4) fig. persoana viciata din punct de vedere moral. /<lat. poma
vazaTOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care vede; cu facultatea de a vedea. Ochi ~. 2) si substantival (despre persoane) Care a fost martor ocular al unor fapte sau evenimente. /a (se) vedea + suf. ~ator
MINTAL, -A adj. Referitor la minte; facut in minte. ◊ Alienatie mintala = nebunie; debil mintal = persoana deficitara din punctul de vedere al intelectului; slab de minte. [Var. mental, -a adj. / cf. fr. mental < lat. mentalis, dupa minte].
MINTAL, -A adj. 1. referitor la minte. ♦ alienatie ~a = nebunie; debil ~ = persoana deficitara din punctul de vedere al intelectului. 2. care se face in minte. (< fr. mental, lat. mentalis)
ginere (gineri), s. m. – 1. Sotul unei femei, in raport cu parintii acesteia. – 2. Mire. – Mr. dzinere, megl. ziniri, istr. ziner. Lat. gener (Puscariu 720; Candrea-Dens., 745; REW 3730; DAR), cf. it. genero, prov. genere, fr. gendre, sp. yerno, port. genro. Cuvint comun in toate regiunile (ALR, II, 259). Nu are sensul de „barbat casatorit” pe care Sandfeld 37 il presupune, deducindu-l din ngr. γαμβρός; indica numai persoana casatorita, din punctul de vedere al inrudirii sale spirituale cu socrii, sau in cursul ceremoniei de nunta. – Der. gineri, vb. (a face pe cineva sa-i fie ginere, a-si da fata dupa cineva); ginerie, s. f. (gradul de rudenie al ginerelui cu socrii).
RECTOR, rectori, s. m. persoana care conduce (din punct de vedere stiintific si administrativ) o institutie de invatamant superior; grad detinut de aceasta persoana. ♦ (In unele tari din Apus) persoana care conduce o scoala medie; grad detinut de aceasta persoana. – Din lat. rector, germ. Rektor, fr. recteur.
A ASISTA asist 1. intranz. A lua parte; a se afla prezent (pentru a vedea, a asculta). ~ la sedinta. 2. tranz. (persoane) A sustine aflandu-se alaturi. /<fr. assister, lat. assistare
POFTICIOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) (despre persoane) Care pofteste puternic (tot ce vede). 2) (despre ochi, privire) Care exprima pofta, dorinta mare. /a pofti + suf. ~icios
SECRET2 ~ta (~ti, ~te) 1) Care este tinut ascuns; cunoscut unui numar redus de persoane. 2) Care este plasat in asa fel incat nu se vede; ascuns vederii; mascat; camuflat. 3) (despre persoane) Care isi ascunde natura sau conduita sa adevarata; care nu face confidente. 4) (despre sentimente, ganduri, stari sufletesti) Care este pastrat in taina; tainic; ascuns. /<lat. secretus
UTILITARIST, -A, utilitaristi, -ste, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care apartine utilitarismului, privitor la utilitarism; p. ext. care se preocupa (exclusiv) de folosul imediat (si personal) al lucrurilor; care se bazeaza pe considerente practice. 2. S. m. si f. Adept al utilitarismului; p. ext. persoana care apreciaza totul din punctul de vedere al avantajului sau profitului personal. – Din fr. utilitariste.
VERIFICATOR, -OARE, verificatori, -oare, s. m. si f. persoana care verifica ceva (din punct de vedere contabil, tehnic etc.). – Din fr. verificateur.
CONSIDERENT ~e n. 1) Argument logic. 2) Pozitie intelectuala; punct de vedere asupra unui lucru sau asupra unei persoane; parere; judecata; opinie. 3) jur. Factor care motiveaza o decizie a unui organ de jurisdictie. /<fr. considerant
A CUNOASTE cunosc tranz. 1) (aspecte ale vietii materiale sau spirituale) A poseda in memorie pe baza experientei sau a studiului; a sti. ~ orasul. ~ o limba. ~ opera unui scriitor. ◊ ~ viata (sau lumea) a avea mare experienta de viata. 2) (persoane) A sti din diferite puncte de vedere. Il cunosc de mic copil. ◊ A nu ~ moarte a) a fi durabil; b) a lasa o amintire vie. 3) (fiinte, lucruri) A deosebi de altele de acelasi fel (dupa anumite semne); a recunoaste. 4) A patrunde cu mintea; a intelege; a sti; a pricepe. Cunosc intentiile lui. /<lat. connoscere
EPAVA ~e f. 1) Rest al unei nave naufragiate. 2) fig. persoana care a decazut din punct de vedere fizic si moral. [G.-D. epavei] /<fr. epave
A INTERESA ~ez tranz. 1) (persoane) A face sa aiba interes; a preocupa in mod special, trezind interes. 2) (persoane, colectivitati, organizatii etc.) A avea in vedere in mod obisnuit; a situa in mijlocul intereselor; a privi. 3) (persoane) A asocia la o afacere; a face partas la un castig sau la o actiune. /<fr. (s')interesser, it. interesare, germ. interessieren
JUDECATA ~ati f. 1) Facultate a omului de a gandi logic si de a intelege sensul si legatura fenomenelor; intelect, minte; ratiune. ◊ Cu ~ a) cu bun-simt; cu chibzuiala; b) temeinic. 2) Forma fundamentala a gandirii, exprimata printr-o propozitie in care se afirma sau se neaga ceva. 3) Gand exteriorizat in care se afirma sau se neaga ceva; rationament. 4) Punct de vedere (asupra unui lucru sau asupra unei persoane); opinie, parere, considerent; cuvant. 5) jur. Intrunire a unei instante judecatoresti pentru solutionarea unor chestiuni de natura penala sau civila; actiune judiciara; proces. ◊ A da (sau a chema, a trimite) in ~ (pe cineva) a intenta un proces cuiva; a deferi judecatii (pe cineva), ~ata de apoi judecata divina care se crede ca va avea loc la sfarsitul lumii. /<lat. judicata
PURTAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A PURTA. 2) (despre obiecte, mai ales de imbracaminte sau de incaltaminte) Care s-a uzat in urma folosirii indelungate. 3) (despre persoane) Care a calatorit mult si a vazut multe; umblat. /v. a (se) purta
A REACTIONA ~ez intranz. 1) A manifesta o schimbare (ca raspuns la o actiune sau la o e******e exterioara). 2) (despre persoane) A-si expune categoric punctul de vedere; a lua atitudine (fata de o situatie sau de o imprejurare); a replica; a riposta. ~ violent. /Din reactie
UMBLAT ~ta (~ti, ~te) 1)v. A UMBLA I. 2) (despre drumuri) Pe care se umbla, se circula mult. 3) fig. (despre persoane) Care a calatorit mult si a vazut multe. /v. a umbla
A vedea vad 1. tranz. 1) (obiecte, lucruri etc.) A percepe prin vaz. ~ bine. ◊ ~ lumina zilei a se naste. ~ lumina tiparului a aparea de sub tipar. ~ lumina rampei a juca o piesa in fata publicului. 2) (persoane) A vizita sau a intalni. Nu l-am vazut de mult. ◊ Sa ne vedem sanatosi formula de salut la despar-tire. 3) (persoane, lucruri, obiecte etc.) A cerceta cu privirea; a privi. ~ ce se petrece in jur. 4) A fi martor la un eveniment. ~ multe in viata. 5) A-si da seama; a pricepe. ~ ca e bolnav. 2. intranz. A avea grija (de cineva sau de ceva). ~ de casa. /<lat. videre
MORALITATE s. f. Insusirea a ceea ce este moral (I 1); natura, caracterul, valoarea unui fapt, a conduitei unei persoane sau a unei colectivitati din punct de vedere moral. ♦ Comportare, conduita, moravuri in conformitate cu principiile morale; cinste, buna purtare. – Din lat. moralitas, -atis, fr. moralite.
A DORI ~esc tranz. 1) A fi stapanit de dorinta de a avea; a ravni; a nazui. ◊ A lasa de dorit a avea lipsuri; a nu satisface. 2) A avea intentia; a vrea. Doresc o prajitura. ◊ Cum doriti (sau cum doresti) formula prin care se lasa la aprecierea interlocutorului luarea unei hotarari. 3) (persoane, obiecte etc. dragi) A tine mult sa vada. 4) A ura cu o deosebita afectiune. Iti doresc succes. /Din dor
MOASTE f. pl. 1) (in religia crestina) Ramasita (oseminte, resturi de imbracaminte sau alte obiecte) apartinand unei persoane considerate ca sfanta; relicva. 2) fig. poet. Obiect (ramas de la o persoana iubita sau de la un om de vaza) pastrat ca o amintire scumpa; relicva; vestigiu. /<sl. mosti
OPINIE ~i f. Punct de vedere particular (asupra unui lucru sau asupra unei persoane); parere; judecata; considerent; cuvant. ◊ A face ~ separata a nu adera la parerea altora (a majoritatii). [G.-D. opiniei; Sil. -ni-e] /<lat. opinio, ~onis, fr. opinion
PARERE ~i f. 1) Consideratie a unei persoane (despre ceva sau despre cineva); punct de vedere particular; judecata; opinie; pozitie; cuvant ◊ A fi de ~ a considera; a crede. A fi de alta ~ (sau a nu fi de aceeasi ~ cu cineva) a crede altfel decat cineva. ~ de bine satisfactie; bucurie. Cu ~ de rau cu regret. 2) pop. Produs al perceperii denaturate a realitatii inconjuratoare; inchipuire; iluzie. ◊ O ~ (de) ceva abia sesizabil. Intr-o ~ intr-un mod neserios. [G.-D. parerii] /v. a (se) parea
POZITIE ~i f. 1) Loc ocupat de un obiect sau de o persoana in raport cu alt obiect sau cu alta persoana. 2) Mod de asezare sau de situare in spatiu. ~ orizontala. 3) Situatie dictata de circumstante. ~ critica. 4) Situatie sociala; rang. ~ de director. 5) Consideratie a unei persoane (despre ceva sau despre cineva); punct de vedere particular; parere; judecata; opinie; cuvant. ◊ A se afla (sau a se gasi) pe ~i opuse a avea pareri contrare referitor la o problema. 6) mil. Loc pe care sunt situate trupele pe front sau vasele de razboi pe mare. ~ de lupta. ~ defensiva. [G.-D. pozitiei; Sil. -ti-e] /<fr. position, lat. positio, ~onis
UNILATERAL ~a (~i, ~e) 1) Care este situat pe o singura latura, pe o singura parte. Flori ~e. 2) Care este orientat intr-o singura directie, intr-un singur sens. Decizie ~a. 3) (despre persoane) Care judeca dintr-un singur punct de vedere, neglijand complexitatea faptelor (date); care se limiteaza la o singura latura a chestiunii. 4) (despre con-tracte) Care angajeaza, obliga la actiuni doar una din partile contractante. /<fr. unilateral
VESTIGIU ~i n. 1) Ramasita din trecut, care aminteste despre ceva disparut demult. ~i ale unei civilizatii. 2) Obiect (ramas de la o persoana iubita sau de la un om de vaza) pastrat ca o amintire scumpa; relicva. ~i de familie. /<lat. vestigium, fr. vestige
MATANIE, matanii, s. f. (In unele practici religioase) 1. Ingenunchere si inclinare a corpului pana la pamant, in semn de veneratie si de pocainta. ♦ P. gener. Plecaciune adanca in semn de respect; temenea, ploconeala. 2. (La pl.) Sirag de margele de os, de lemn etc. pe care calugarii sau credinciosii mireni socotesc rugaciunile rostite. 3. (Inv.) Manastire in care a fost calugarita o persoana si de care aceasta depinde din punct de vedere religios. [Var.: metanie s. f.] – Din sl. metanija.
REFORMAT, -A, reformati, -te, adj. 1. (Despre materiale, masini, unelte etc.) Scos din uz, dat la reforma (3). 2. (Despre militari) Scos din evidenta sau din serviciul armatei (ca inapt din punct de vedere fizic). 3. Care tine de cultul religios protestant. ♦ (Substantivat) persoana de confesiune crestina protestanta; p. restr. calvin. – V. reforma. Cf. fr. reforme, lat. reformatus.
CINEVA pron. nehot. 1) O persoana necunoscuta, neidentificata; careva. A venit ~. 2) fig. Om de vaza. Vrea sa fie ~. /cine + va
A SE INAPOIA ma ~iez intranz. 1) A veni inapoi (de unde a plecat); a se intoarce; a se inturna. 2) inv. (despre persoane, popoare, tari) A da inapoi (din punct de vedere al dezvoltarii intelectuale, politice, economice, culturale). [Sil. in-a-po-ia] /Din inapoi
INTREVEDERE ~i f. Intalnire intre doua sau mai multe persoane pentru a discuta probleme de interes comun. /intre- + vedere
SLABICIUNE ~i f. 1) Lipsa de forta fizica. 2) Scadere accentuata a fortei fizice. 3) Ceea ce ii lipseste unui lucru sau unei persoane pentru a fi acceptabil din toate punctele de vedere; meteahna; cusur; defect. 4) Inclinatie deosebita pentru ceva sau pentru cineva. ~ pentru muzica. [G.-D. slabiciunii] /a slabi + suf. ~iciune
VERIFICATOR ~oare (~ori, ~oare) m. si f. persoana autorizata cu verificarea unor sisteme din punct de vedere tehnic, contabil sau administrativ. /<fr. verificateur
A SE ZGARCI ma ~esc intranz. 1) (despre persoane) A se face ghem (pentru a nu fi vazut, de frig etc.); a se ghemui; a se strange. 2) (despre plante) A se opri din dezvoltare; a ramane sau a deveni mic; a se chirci; a se pipernici; a se prizari. 3) A manifesta zgarcenie; a se calici; a se scumpi. /<sl. sugrutiti
LIBER ~a (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care se bucura de libertate; independent din punct de vedere social si politic; slobod. 2) (despre state, colectivitati) Care nu se afla sub stapanire straina; in stare de independenta sociala si nationala; autonom; independent; slobod; suveran; neatarnat. 3) Care este consfintit prin lege; garantat de constitutie. Votare ~a. 4) (despre actiuni) Care se efectueaza fara restrictii; care se face cu usurinta; nestanjenit; nestingherit. Respiratie ~a. 5) (despre persoane) Care nu este ocupat; disponibil. 6) (despre persoane) Care poate actiona dupa buna cuviinta; care nu este lipsit de dreptul de a se deplasa dupa bunul plac; aflat in stare de independenta fizica si psihica. /<fr. libre, lat. liber
vaza1 f. la sing. Autoritate pe care o are o persoana (sau un lucru) datorita anumitelor calitati sau merite; prestigiu. ◊ De ~ care se distinge prin merite deosebite; cu valoare recunoscuta; vestit; marcant. Cu ~ cu trecere; cu prestigiu; influent. /v. a vedea
CONTRACAMBIE s. f. cambie la vedere, trasa asupra unuia dintre girantii anteriori de catre orice persoana, care se despagubeste astfel de suma ce i se cuvine. (< contra1- + cambie)
ACTIV1 s. n. 1. (In oranduirea socialista) Colectiv intr-o organizatie politica sau intr-o institutie de stat, format din elementele cele mai devotate si mai ridicate din punct de vedere politic, carora li se incredinteaza munci de raspundere. ♦ Totalitatea persoanelor care, desi nu fac parte din partidul clasei muncitoare, se identifica ideologic cu acesta si ii sprijina munca, formand elementul de legatura intre el si mase. 2. Totalitatea bunurilor mobile si imobile care apartin unei intreprindere sau unei institutii; parte a bilantului unde se inscriu aceste bunuri. ◊ Expr. A avea ceva la activul sau = a fi autorul unei actiuni grave. A pune ceva la activul cuiva = a pune o actiune grava pe seama cuiva. – (1) Rus. aktiv, (2) fr. actif (lat. lit. activus).
INTREVEDERE, intrevederi, s. f. Intalnire intre doua sau mai multe persoane in scopul de a discuta chestiuni de interes comun. – Intre1- + vedere (dupa fr. entrevue).
A SE INTUNECA ma intunec intranz. 1) A se lasa intunericul; a se face intuneric. Se intuneca. 2) A deveni mai inchis la culoare. Fata i s-a intunecat. 3) fig. (despre persoane) A deveni trist; a se intrista; a se posomori. 4) (despre vedere, minte) A pierde din proprietatea de a percepe clar realitatea inconjuratoare; a se tulbura. /<lat. intunicare
PAMANTEAN2 ~eni m. 1) Fiinta umana nascuta pe Pamant; pe planeta Terra; locuitor al Pamantului. 2) persoana care este de loc din regiunea sau localitatea avuta in vedere; bastinas; indigen; autohton. /pamant + suf. ~ean
A SE PREZENTA ma prezint intranz. 1) (despre persoane) A aparea in propria persoana (in fata unei autoritati); a-si face aparitia personal (undeva); a se infatisa; a comparea. 2) A aparea sub un anumit aspect, intr-o forma concreta (ca alt obiect sau persoana); a se infatisa. ◊ ~ bine (sau rau) a produce (la prima vedere) o impresie buna (sau rea). /<fr. presenter, lat. praesentare
SFANT1 ~a (sfinti, sfinte) 1) Care inspira sentimente luminoase si inaltatoare; demn de veneratie absoluta; sacru. ~a libertate. 2) Care este exceptional de important. Datorie ~a 3) (despre unele elemente, fenomene din natura) Care se crede ca ar avea proprietati datatoare de viata. ~ul soare. ~ul pamant. 4) (despre persoane) Care duce o viata extrem de curata din punct de vedere moral. 5) (in conceptiile religioase) Care poseda har divin. Apa ~a. /<sl. sventu
OCULAR, -A adj. Referitor la ochi, al ochiului. ◊ Martor ocular = persoana care poate depune marturie pentru fapte pe care le-a vazut petrecandu-se sub ochii sai; distanta oculara = distanta dintre centrele optice ale ochilor. // s.n. Lentila a unei lunete, a unui microscop etc. care este asezata in partea unde se gaseste ochiul observatorului. [Cf. fr. oculaire < lat. oculus – ochi].
PERSONAJ s.n. 1. persoana, erou intr-o opera literara, muzicala, cinematografica sau plastica. ♦ persoana care indeplineste un rol intr-o anumita intamplare. 2. Om cu vaza; personalitate marcanta; figura. [Var. personagiu s.n. / < fr. personnage, it. personaggio].
PERSONAJ s. n. 1. persoana, erou intr-o opera literara, muzicala, cinematografica. ◊ persoana care indeplineste un rol intr-o anumita intamplare. 2. om cu vaza; personalitate. (< fr. personnage, it. personaggio)
SITUATIE s. f. 1. stare, pozitie, asezare, ansamblu de imprejurari in care se afla la un moment dat o persoana, o localitate, o tara, un popor etc. din punct de vedere economic, politic si social. ♦ a fi la inaltimea ĩ = a corespunde pe deplin unei sarcini incredintate. ◊ loc, stare pe care o are cineva in viata sociala. ◊ stare a unei persoane in raport cu conditia sa (economica, sociala etc.) sau cu interesele sale: avere. ♦ ~ limita = situatie exceptionala, extrema, care impune hotarari radicale. 2. dare de seama, raport (asupra unei stari de fapt, a unui inventar etc.). (< fr. situation, lat. situatio)
pacienta (paciente), s. f. – Rabdare. Lat. patientia (sec. XIX). Este dubletul lui pasenta (var. pasienta, pasiant, inv. pasians), s. f. (combinare a cartilor de joc pentru a vedea daca se implineste o dorinta a jucatorului sau a altei persoane). – Der. (din fr.) pacient, s. m.; impacient, adj.; impacienta, s. f.; impacienta, vb. refl. (a se nelinisti).
INAPOIAT, -A, inapoiati, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care are mintea insuficient dezvoltata; arierat. 2. (Despre persoane, popoare, tari etc.) Care a ramas in urma din punct de vedere politic, social, cultural, economic etc. – V. inapoia2.
REFORMA, reformez, vb. I. 1. Tranz. A schimba (in bine); a innoi, a primeni o stare de lucruri, o conceptie etc.; a face o reforma (1). 2. Tranz. A scoate din uz o unealta, o masina etc.; a da la reforma (3) datorita degradarii totale sau partiale. 3. Tranz. A scoate o persoana din evidenta sau din serviciul armatei (ca inapt din punct de vedere fizic). 4. Refl. (Inv.) A se forma din nou, a se reface. – Din fr. reformer, lat. reformare.
CONSIDERATIE ~i f. Sentiment de stima inalta fata de o persoana; deferenta; condescendenta. ◊ A avea (sau a lua) in ~ a avea in vedere; a tine cont. [Art. consideratia; G.-D. consideratiei; Sil. -ti-e] /<fr. consideration, lat. consideratio, ~onis
FUNCTIONARISM s.n. Tendinta birocratica a unei persoane de a considera toate problemele numai din punctul sau individual de vedere si nu din acela al interesului general; atitudine indiferenta, lipsita de interes si devotament fata de munca indeplinita; birocratism. [Pron. -ti-o-. / cf. fr. fonctionnarisme].
VAMPIR, vampiri, s. m. 1. Specie de lilieci mari care traiesc in America de Sud si in America Centrala si care se hranesc cu sangele pasarilor si mamiferelor (surprinse in somn) (Phyllostoma spectrum). 2. Personaj din mitologia populara despre care se crede ca suge sangele celor vii. ♦ Fig. persoana care asupreste crunt pe cineva. 3. Criminal care ucide pentru placerea de a vedea curgand sange. – Din fr. vampire, germ. Vampir.
FALIT, -A, faliti, -te, adj., s. m. si f. (persoana) care se afla in stare de faliment; (om) insolvabil. ♦ Fig. (persoana) care a suferit un esec total, care s-a compromis din punct de vedere politic sau moral. – Din it. fallito.
A FILA ~ez 1. tranz. 1) (materiale textile) A transforma in fire prin rasucire. 2) (franghii, cabluri etc.) A desfasura incetul cu incetul. 3) (cartile de joc) A rasfira treptat (astfel ca sa se vada numai initialele). 4) (parul) A face sa devina mai rar (prin inlaturarea unor suvite). 5) (persoane) A urmari pe ascuns. 6) (note muzicale) A interpreta, modificand treptat intensitatea (de la piano pana la forte si invers). 2. intranz. inv. (despre lampi cu fitil) A arde palpaind si scotand fum. /<fr. filer, lat. filare
VEDEROS ~oasa (~osi, ~oase) inv. 1) Care se impune vederii. 2) fig. (despre persoane) Care se impune prin calitati deosebite; remarcabil prin rangul si meritele sale; distins. /vedere + suf. ~os
VIZITA s.f. 1. Faptul de a merge in casa cuiva din politete, din obligatie etc. pentru a-l vedea. ◊ Carte de vizita = a) bucata de carton pe care este scris numele unei persoane si informatii privind adresa, telefonul etc ale acesteia; b) joc a carui dezlegare se obtine prin anagramarea literelor din numele dat spre a se obtine un alt nume, un proverb, un titlu de carte etc.; a fi in vizita cu cineva = a-si face vizite reciproc; a avea relatii particulare cu cineva. 2. Fiecare deplasare a medicului in casa unui bolnav pentru a-l consulta sau in saloanele unui spital pentru a examina bolnavii si a cerceta starea sanatatii lor. 3. Deplasare a unui colectiv la un muzeu, la o intreprindere etc. [< fr. visite, it. visita].
A INSELA1 insel tranz. 1) (persoane) A face sa se insele (recurgand la diverse mijloace necinstite); a pacali; a amagi; a minti. 2) (despre auz, vaz, memorie etc.) A inceta de a mai sluji normal. Auzul il insala (pe cineva). 3) (persoane, mai ales femei) A determina la relatii s*****e prin promisiuni false; a ademeni; a seduce. 4) (sotul sau sotia) A jigni prin incalcarea fidelitatii conjugale. /<lat. insellare
IDEE s.f. 1. Forma de reflectare, de reprezentare generalizata a realitatii in constiinta; notiune, concept. 2. Gandire, conceptie, fel de a vedea. 3. Conceptie de baza care se desprinde dintr-o lucrare literara, artistica etc.; conceptie fundamentala. ♦ Gand, opinie, parere, convingere, judecata. ◊ Idee fixa = imagine, gand care revine mereu in mintea unei persoane. ♦ Intentie, plan. [Pron. -de-e. / cf. fr. idee, it. idea, gr., lat. idea < idein – a vedea].
CONDITIE, conditii s. f. 1. Fapt, imprejurare de care depinde aparitia unui fenomen sau care influenteaza desfasurarea unei actiuni, putand-o frana sau stimula. 2. (La pl.) Imprejurarile in care se petrece un fenomen. ◊ Conditii de mediu = totalitatea factorilor de mediu biotici si abiotici in care traieste o fiinta. 3. Clauza a unei intelegeri, a unei conventii, a unor negocieri etc. Conditiile tratatului de pace. ◊ Loc. adj. adv. Fara conditii = fara pretentii. ◊ Loc. conj. Cu conditia (ca sa)... = numai in cazul ca..., cu obligatia (ca sa)... 4. (Jur.) Eveniment viitor si nesigur de a carui indeplinire atarna existenta unei obligatii. ♦ Situatie juridica a unei persoane. 5. Situatie sociala a cuiva. 6. (Sport; in sintagma) Conditie fizica = situatie a unui sportiv din punct de vedere fizic si al pregatirii sale teoretice si practice. – Din fr. condition.
CHIP s., adv. 1. s. v. fata. 2. s. v. fizionomie. 3. s. v. portret. 4. s. v. efigie. 5. s. v. vedere. 6. s. imagine, (rar) inchipuire. (~ul lui imi revine mereu in minte.) 7. s. v. spectru. 8. s. v. persoana. 9. s. v. aspect. 10. s. fason, fel, model, (inv. si reg.) moda. (Facut dupa ~ul...) 11. s. v. sens. 12. s. v. specie. 13. s. v. mod,. 14. adv. (la pl. art.) cica, (prin Transilv.) maramchipu. (~urile, s-ar fi dus pana la el.)
PETITIE, petitii, s. f. Expunere scrisa adresata de o persoana sau de un grup de persoane unei institutii, unei organizatii, unei autoritati, in care se formuleaza o cerere, o revendicare, un punct de vedere etc. [Var.: (inv.) petitiune s. f.] – Din fr. petition.
DOR ~uri n. 1) Sentiment de melancolie produs de dorinta de a vedea pe cineva sau ceva drag; alean; nostalgie. Dor de parinti. 2) Suferinta din dragoste; dorinta de a revedea persoana iubita. A duce dorul. 3) Gust de mancare (sau bautura); pofta. Dor de cirese. 4): In dorul lelii la intamplare; intr-o doara. /<lat. dolus
STAFIE, stafii, s. f. Fiinta ireala pe care cred (sau pretind) ca o vad unii oameni, si care ar reprezenta de obicei duhul unui mort legat de pamant; fantoma, naluca, strigoi. ♦ Fig. (Fam.) persoana urata (si slaba). [Acc. si: stafie] – Cf. ngr. stihion.
A CONSIDERA consider tranz. 1) (de obicei, urmat de o propozitie complementara) A gasi de cuviinta; a gandi; a crede; a socoti. ◊ Considerand ca... avand in vedere ca... 2) A aprecia printr-o judecata; a socoti; a crede. Consideram acest fapt drept o incalcare flagranta a legii. 3) (persoane) A desemna printr-un calificativ, de obicei depreciativ; a califica; a numi; a face; a taxa; a eticheta. 4) (persoane) A trata cu consideratie; a pretui; a aprecia. 5) A supune unei analize; a analiza; a cerceta; a studia; a investiga. /<fr. considerer, lat. considerare
INAPOIAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A INAPOIA. 2) (despre persoane) Care nu s-a dezvoltat suficient mintal; arierat. 3) (despre popoare, tari) Care a ramas in urma din punct de vedere al dezvoltarii politice, economice si culturale. /v. a inapoia
A POMENI ~esc 1. tranz. 1) A aminti printre altele. 2) A pastra bine in memorie; a tine minte (pentru mult timp). ◊ Are sa ma ~easca amenintare prin care cineva este avertizat ca va avea de suferit pentru cele savarsite. Nici ca se ~este nici nu poate fi vorba. 3) A aminti peste un anumit timp (intr-un anumit fel). Ma va ~ de bine. 4) rel. (persoane) A numi in timpul slujbei (pentru a atrage harul divinitatii). 5) (in constructii interogative sau negative) A se intampla sa vezi sau sa auzi. Unde s-a mai ~it asa ceva? 2. intranz. A aduce vorba in treacat (despre ceva sau despre cineva); a aminti. /<sl. pomineti
A SE INNEGURA ma ~ez intranz. 1) A fi invaluit de negura. 2) A aparea negura. 3) (despre persoane) A deveni trist; a se intrista; a se mahni; a se innora; a se posomori; a se mohori. 4) fig. (despre vedere, minte) A pierde din proprietatea de a percepe clar obiectele din realitatea inconjuratoare; a se incetosa; a se tulbura; a se intuneca. /in + negura
INGERINTA, ingerinte, s. f. Amestec ilegal, interventie in treburile unei persoane sau in viata unui stat, tinzand la stirbirea libertatii si a independentei de actiune si la impunerea unui anumit punct de vedere. – Din fr. ingerence.
A SE TULBURA ma tulbur intranz. 1) (despre lichide) A deveni tulbure; a pierde limpezimea. 2) (despre timp) A se schimba din bine in rau; a se strica. 3) (despre persoane) A cadea prada unor emotii puternice. 4) (despre ape) A se misca in valuri mari; a se agita; a se zbuciuma. 5) (despre vedere, minte etc.) A pierde din proprietatea de a percepe clar realitatea inconjuratoare; a se intuneca. /<lat. turbulare
INTREG2 ~eaga (~egi) 1) A carui integritate nu este atinsa; integral. Paine ~eaga. Lan ~. Text ~. ◊ Numar ~ numar care nu contine o fractie. 2) (mai ales inaintea cuvantului determinat) Care cuprinde ceva in totalitatea sa; caruia nu-i lipseste nimic; tot; deplin; complet. ~ satul. ~eaga scoala. ~ echipajul. ~eaga livada. ◊ Pe de-a-ntregul in intregime; cu totul. 3) (despre unitati de timp) Care dureaza de la inceput pana la sfarsit; tot. Anul ~. Noaptea ~eaga. 4) (despre persoane) Care nu are infirmitati (fizice sau psihice); fara nici o leziune; teafar. Om ~. ◊ Cu mintea ~eaga (sau ~ la minte) sanatos din punct de vedere psihic. /<lat. integer, ~gra
BLESTEMAT, -A (‹ blestema) adj., s. m. si s. f. 1. (persoana) care formeaza obiectul unui blestem. ♦ Pictori blestemati = nume dat artistilor postimpresionisti de la sfirsitul sec. 19 si inceputul sec. 20, considerati atit din punct de vedere al operei cit si al nonconformismului social un pericol pentru societatea vremii. 2. (Om) ticalos, rau, nemernic (in comportari). ♦ Adj. Nefavorabil, neprielnic.
persoana s. 1. chip, fata, figura, individ, ins, om, (pop.) crestin, suflet, (Ban. si Transilv.) nat, (inv.) ipochimen, obraz, (fam.) mutra, tip, (peior.) creatura, specimen. (Am vazut acolo multe ~ cunoscute.) 2. v. om. (~ iubita.) 3. cap, individ, ins, om, (fig.) caciula. (Cate 5000 de lei de ~.) 4. (PSIH.) personalitate.
A IZBUCNI ~esc intranz. 1) (despre actiuni, stari, fenomene ale naturii etc.) A incepe brusc si cu violenta; a se dezlantui; a se declansa; a irupe; a se declara; a se starni. 2) (despre lichide, aburi, gaze) A iesi cu putere printr-o deschizatura ingusta; a tasni; a irupe; a rabufni. 3) fig. A-si face brusc aparitia; a se lasa vazut pe neasteptate; a aparea; a se arata; a se ivi; a se isca. 4) (despre zgomote, sunete, vorbe etc.) A incepe brusc si cu intensitate. 5) (despre persoane) A interveni pe neasteptate si violent intr-o discutie; a exploda. /<bulg. izbukna
insura (insor, insurat), vb. – A se casatori, a se lega prin casatorie un barbat cu o femeie. – Mr. nsor, megl. (a)nsor, (a)nsurari, istr. ansor. Lat. uxorāri (Cipariu, Elemente, 72; Otto, Rom. Forsch., VI, 427; Philippide, Principii, 108; Puscariu 874; Candrea-Dens., 870; REW 9107; DAR), cf. calabr. nzurare. Cuvint comun (ALR, I, 251), indica numai din punctul de vedere al barbatului casatoria, cf. marita. – Der. insurator, adj. (de insurat); insurat, s. n. (casatorie); insuratoare, s. f. (casatorie); insuraciune, s. f. (inv., casatorie); insuratel, s. m. (persoana casatorita de curind); dessura, vb. (rar, a divorta, a se desparti).
A CUMPANI ~esc 1. tranz. 1) inv. (obiecte) A pune pe cumpana, pentru a stabili greutatea; a cantari cu cumpana. 2) (obiecte) A aprecia cantitativ si calitativ. ◊ ~ din ochi a evalua (ceva) la prima vedere. 3) fig. A judeca, luand in consideratie eventualele posibilitati; a chibzui; a cantari. ◊ A-si ~ vorbele a chibzui inainte de a spune ceva. 4) A face sa se cumpaneasca. 2. intranz. (despre persoane) A sta in cumpana; a nu se putea hotari; a ezita; a oscila; a pendula; a sovai; a balansa. /Din cumpana
SITUATIE s.f. 1. Stare, pozitie, asezare, ansamblu de imprejurari in care se afla la un moment dat o tara, un popor etc. din punct de vedere economic, politic si social. ♦ A fi la inaltimea situatiei = a corespunde pe deplin unei sarcini incredintate. ♦ Loc, stare pe care o are cineva in viata sociala. ♦ Stare a unei persoane in raport cu conditia sa (economica, sociala etc.) sau cu interesele sale. 2 Dare de seama, raport (asupra unei stari de fapt, a unui inventar etc.). 3. Asezare, pozitie a unei localitati, a unui teren etc.; situare. [Gen. -iei, var. situatiune s.f. / cf. fr. situation, it. situazione].
chear (ea dift.) adj. (lat. clarus, limpede, ca adv. claro; it. chiaro, pv. clar, fr. clair, sp. pg. claro. V. clar). Vechi. Pur, limpede: vin chear, cheara si adevarata istorie. Adv. Limpede, lamurit: mai chear ne spune, va vedea bine si chear, mult mai chear. Azi. Curat, in adevar [!]: era chear el (sau el insusi sau el singur), acesta e chear d***u (curat d***u, d***u curat, d***u´n persoana, d***u gol). Tocmai: chear ma gindeam (sau ma gindeam chear) sa vin la tine, vin chear de la Roma (de la Roma chear, de la Roma insasi). Insusi: chear d***u sa fie, tot nu ma tem. Chear asa, curat asa, bine zici (cind e exclamativ, acc. e pe chear, cind nu, nu formeaza locutiune, si acc. e pe asa: e chear asa cum iti spun). Ba ca chear (iron.), da, da! bine zici! curat! curat asa! Chear atunci, in ori-ce caz, chear daca, ori-ce ar fi, chear asa sa fie: Zicea ca ma va ucide! Chear atunci, tot nu trebuia sa-i spui! Chear din senin sau din chear senin (dintr´un senin clar), fara cel mai mic motiv: s´a suparat chear din senin. V. savai.
A CRESTE cresc 1. intranz. 1) (despre fiinte, plante sau parti ale organismului lor) A se mari treptat si continuu; a se dezvolta. ◊ Sa cresti mare! formula de raspuns la salut sau de multumire, adresata, mai ales, copiilor. ~ vazand cu ochii a creste foarte repede. 2) (despre un organism sau despre parti ale lui) A reveni la conditia initiala; a se regenera; a se reface; a se restabili. 3) fig. (despre persoane) A trece printr-o serie de schimbari spre o treapta superioara; a progresa; a propasi; a evolua; a se dezvolta; a avansa; a inainta. 4) A petrece anii de copilarie; a copilari. 5) (despre aluat) A se transforma intr-o masa afanata sub actiunea drojdiilor (sau a altor fermenti); a dospi. 6) (despre ape) A-si mari volumul, depasind limitele normale; a se umfla. 7) A lua proportii (ca numar, volum, intensitate etc.); a se dezvolta. ◊ A-i ~ cuiva inima in piept (sau sufletul) (de bucurie) a simti un sentiment de satisfactie deplina. 2. tranz. 1) (copii) A avea in grija asigurand cu cele necesare si educand (pana la varsta maturitatii). 2) (animale, pasari) A ingriji facand sa se inmulteasca. 3) rar (plante) A semana, a ingriji si a recolta (in vederea obtinerii unui venit); a cultiva. /<lat. crescere
SARACIE, saracii, s. f. 1. Lipsa mijloacelor materiale necesare existentei; starea, viata celui sarac (1). ◊ Expr. Saracie lucie (sau cu luciu, neagra) = saracie mare, totala. A-si vedea de saracie = a-si vedea de treaba, a nu se amesteca in afacerile altuia. 2. Starea unui loc sarac, neproductiv. 3. Aspect saracacios. 4. Cantitate mica, nesatisfacatoare (din ceva); lipsa. 5. (Fam.) Epitet depreciativ sau injurios dat unui lucru sau unei persoane fara valoare. – Sarac + suf. -ie.
A INCALTA incalt tranz. 1) (pantofi, ghete, cizme etc.) A trage pe picioare; a pune in picioare. ~ bocancii. 2) (persoane) A introduce cu picioarele in incaltaminte. ~ copilul. 3) A asigura cu incaltaminte. ~ familia. 4) (roti de caruta, talpi de sanie etc.) A inzestra cu sine de fier; a sinui. 5) fig. fam. A face sa vada lucrurile altfel decat sunt in realitate, pacalind cu abilitate; a imbrobodi. /<lat. incalceare
UNILATERAL, -A adj. 1. asezat pe o singura parte. 2. care are in vedere numai o singura latura a lucrarilor, care se rezuma la un singur domeniu de cunostinte; marginit; arbitrar. ◊ (despre contracte) care creeaza obligatii numai pentru una dintre parti. ◊ (despre un act juridic) emanat de la o singura persoana. (< fr. unilateral)
UNILATERAL, -A adj. 1. Asezat pe o singura parte. 2. Care vede numai o singura latura a lucrurilor, care se rezuma la un singur domeniu de cunostinte; marginit; arbitrar. ♦ (Jur.; despre un contract) Care creeaza obligatii numai pentru una dintre parti. ♦ (Despre un act juridic) Emanat de la o singura persoana. [< fr. unilateral, cf. lat. unus – unul, latus – latura].
PERSONALISM s.n. 1. Curent filozofic care pune la baza existentei o pluralitate de entitati spirituale inzestrate cu atributele personalitatii si subordonate lui Dumnezeu ca persoana suprema. ◊ Personalism energetic = varianta a filozofiei personaliste, elaborata in Romania in perioada dintre cele doua razboaie mondiale de C. Radulescu-Motru, cu elemente preluate din teoriile energetiste. 2. Atitudine a celui care ia in consideratie numai interesele si punctele de vedere personale; subiectivism. [< fr. personnalisme].
A SE ARATA ma arat intranz. 1) A-si face brusc aparitia; a se lasa vazut pe neasteptate; a se ivi; a aparea; a se isca. Un nor negru s-a aratat. 2) A avea aparenta; a fi in aparenta; a parea. Vara se arata a fi calduroasa. ◊ Pe (sau dupa) cat se arata dupa cum pare. 3) (despre persoane) A aparea (intr-un anumit fel) in fata unei colectivitati; a se manifesta. 4) pop. A i se parea ca real (ceea ce, de fapt, nu exista); a (i) se nazari; a (i) se naluci. /<lat. arrectare
podvoada (podvoade), s. f. – 1. Serviciu feudal, obligatie de a transporta gratuit bunurile domnesti. – 2. Donatie constind intr-un cal, datorat de orice boier noului domn. – 3. Transport. – 4. Rechizitie. – Var. podvada (-vezi), po(d)voz. Sl. poduvoda „transport” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 271), cf. pol. podwoga (apare la Du Cange), rus., ceh. podvoda, sb. podvoz. Pentru fonetism, cf. Graur, BL, III, 47; pentru organizarea serviciului, cf. V. Pintea, Cercetari istorice, XIII, 149. – Der. podvodar, s. m. (persoana obligata sa faca transport); podvodari, vb. (a cara).
A ALEGE aleg tranz. 1) (fiinte, lucruri, situatii) A considera ca fiind mai acceptabil (in raport cu altcineva sau cu altceva); a prefera. 2) (persoane) A desemna prin vot; a vota. 3) pop. A deosebi dintre altii; a distinge. 4) A separa de restul masei. ~ samanta. ~ untul din zara. 5) A curata prin selectie. 6) rar A admite cu fermitate; a hotari; a decide. ◊ Urma alege (sau va alege) la sfarsit se va vedea rezultatul. 7) A face sa se aleaga. /<lat. allegere
SENSIBIL ~a (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care reactioneaza usor la actiunea factorilor externi. 2) (despre fiinte) Care reactioneaza cu usurinta la durere. 3) (despre lucruri) Care poate fi perceput cu usurinta de organele de simt sau de spirit. 4) (despre organe sau organisme) Care poate reactiona la cele mai slabe e*******i. 5) Care se vede dintr-o data; in stare a fi constatat usor; evident; vadit. Scadere ~a a temperaturii. 6) (despre instrumente, aparate sau materiale) Care reactioneaza la cele mai mici variatii ale unor factori externi. Balanta ~a. 7) (despre materiale fotografice) Care se modifica usor sub actiunea luminii. /<lat. sensibilis, fr. sensible, it. sensibile
antic, -a adj., pl. f. e (lat. antiquus). Foarte vechi: la Pompeji se vad ruine antice. Fig. Care are calitatile lucrurilor de acelasi fel la cei vechi: simplicitate antica. S. m. pl. Cei vechi (mai ales Grecii si Romanii). S. f., pl. i si e. Obiect vechi (mai ales moneta [!]) de sute sau mii de ani. Fig. Iron. persoana batrina sau cu obiceiuri invechite. – Fals antic.
VENUS, statiune balneoclimaterica estivala, situata pe tarmul de V al Marii Negre, la 3-20 m alt., la 3 km N de municipiul Mangalia de care apartine din punct de vedere ad-tiv. Climat temperat maritim, cu veri calduroase si mai mult senine (in medie 25-28 de zile insorite pe lunile de vara, cu durata de stralucire a soarelui de 10-12 ore pe zi) si ierni blande (in ian. temp. medie de 0ºC). Statiunea este recomandata atat pentru persoanele sanatoase care pot beneficia de cura heliomarina in timpul vacantelor de vara, cat si pentru tratamentul unor afectiuni reumatismale, posttraumatice, a unor stari de anemie secundara, de debilitate, decalcifieri, rahitism, a unor boli dermatologice, endocrine, ginecologice s.a. Plaja naturala, extinsa pe 1,5 km lungime (intre statiunile Venus si Saturn) si 200 m latime, are un nisip fin si pe alocuri apar izvoare cu ape minerale sulfuroase, hipotermale, captate si folosite la dusuri. Statiunea V. a intrat in nomenclatorul statiunilor balneare in anul 1972. Pavilion amenajat pentru ungeri cu namol sapropelic si pentru bai sulfuroase.
DOMN, domni, s. m. 1. Termen de politete pentru un barbat. ♦ (Fam.; la voc.) Termen impersonal de adresare care insoteste de regula o fraza exclamativa, interogativa etc. ♦ Sot. ♦ (Pop.) Orasean. 2. persoana care are autoritatea, posibilitatea de a face ceva; stapan. 3. Titlu purtat de suveranii Tarii Romanesti si ai Moldovei; voievod, domnitor; persoana care purta acest titlu. 4. Dumnezeu; Isus Cristos. ◊ Expr. A da (sau a lasa pe cineva) in plata (sau mila) domnului = a lasa (pe cineva) in pace, a(-l) lasa sa faca ce vrea; a ignora. ♦ (La voc.) Exclamatie, invocatie impersonala exprimand mirare, amaraciune, surpriza. Doamne, ce vorba ti-a iesit din gura! ◊ Expr. Vezi, doamne = chipurile, vorba vine. [Voc. (1-3) domnule, dom'le, (4) doamne; nom., voc. si (1) domnu, don', dom'] – Lat. dom(i)nus.
SPIRIT s. n. I. 1. totalitatea facultatilor intelectuale; ratiune, intelect; constiinta. ◊ persoana considerata sub raportul capacitatii sale intelectuale, al insusirilor morale de caracter etc. 2. inteligenta; imaginatie. 3. (in conceptiile religioase) fiinta imateriala, supranaturala. 4. mod, fel de manifestare, de gandire. ♦ in ul = potrivit cu... 5. gluma, anecdota; vorba de duh. ♦ a face e = a glumi. 6. caracter specific a ceva. II. semn grafic in scrierea greaca, care arata cum se pronunta, din punctul de vedere al aspiratiei, sunetul caruia i se adauga. (< lat. spiritus, it. spirito)
GRUP s.n. 1. Ansamblu de persoane, de obiecte, de fenomene sau de notiuni; gramada. ◊ Grup social = colectivitate de indivizi intre care exista relatii sociale determinate, se supun acelorasi norme de comportament si urmaresc un tel comun. 2. (Mat.) Multime in care se defineste o lege de compunere care asociaza la orice pereche de elemente ale sale un alt element. 3. Ansamblu de piese mecanice etc. reunite din punctul de vedere al caracteristicilor principale sau functional. [< fr. groupe, cf. it. gruppo].
PLAN4 ~uri n. 1) Distanta la care sunt situate persoanele sau lucrurile in raport cu cel care priveste. ~ secund. ◊ Primul ~ parte a scenei care este cea mai apropiata de public. A fi (sau a sta) pe primul ~ a avea importanta primordiala. A trece pe ~ul al doilea a-si pierde rolul principal. 2) Departare a obiectului fata de aparatul de filmat. ◊ Prim-~ reprezentare pe pelicula a capului si a bustului unui personaj. 3) Unghi de vedere; aspect. In ~ stiintific. Pe ~ social. /<fr. plan, lat. planus
VERDE1 (~zi) adj. 1) Care este de culoarea frunzelor (ierbii, arbustilor, copacilor). ◊ A visa (a vedea sau a spune) cai ~zi pe pereti a-si imagina (sau a spune) lucruri neverosimile. 2) (in opozitie cu uscat) (despre plante) Care este proaspat; plin de seva. 3)(despre legume, fructe) Care inca nu s-a copt; neajuns la maturitate; necopt; crud; agurid. 4) (despre lemne) Care este taiat de curand; plin de seva inca; umed. 5) (despre piei) Care n-a fost inca prelucrat; netabacit; nedubit. 6) fig. (despre persoane) Care este bine facut; plin de puteri; voinic; viguros; puternic; robust; rezistent. /<lat. vir[i]dis
GRUP s. n. 1. ansamblu de persoane, de obiecte, de fenomene sau de notiuni cu insusiri asemanatoare; ceata. o~ social = colectivitate de indivizi intre care exista relatii sociale determinate, se supun acelorasi norme de comportament si urmaresc un tel comun; ~ de armate = mare unitate operativ-strategica din mai multe armate. 2. (mat.) multime in care se defineste o lege de compunere care asociaza la orice pereche de elemente ale sale un alt element. 3. ansamblu de piese mecanice etc. reunite din punctul de vedere al caracteristicilor principale sau functionale. ♦ ~ sanitar = incapere prevazuta cu closet, chiuveta etc. (< fr. groupe)
ORB2 oarba (orbi, oarbe) 1) si substantival (despre fiinte) Care nu vede cu amandoi ochii. Cal ~. Alfabet pentru orbi. ◊ A se tine (de ceva) ca ~ul de gard a urma intru totul modelul imitat. ~ului degeaba ii spui ca s-a facut lumina pe cel prost in zadar il povatuiesti. 2) fig. Care este lipsit de lumina; cufundat in intuneric; obscur. ◊ Fereastra oarba adancitura in perete, sub forma de fereastra, facuta in scop decorativ. Camera oarba camera fara ferestre. Cartus ~ cartus cu exploziv, dar fara glont; cartus fals. 3) fig. (despre persoane si despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de ratiune, de judecata. Supunere oarba. Incredere oarba. /<lat. orbus
DEPARTE adv. 1. (Cu sens local) La mare distanta. ◊ Loc. prep. Departe de... = la mare distanta de... ◊ Expr. Departe de mine gandul = nici nu ma gandesc... Pana departe = pe o distanta mare. Pe departe = pe ocolite, nu de-a dreptul; indirect. Nici pe departe = nici macar putin; deloc. ♦ Intr-un loc indepartat; in departare. A plecat departe. ◊ Expr. Mai departe = dincolo de...; in continuare, inainte. De departe = de la mare distanta, din departare. Ruda de departe = persoana apartinand unei ramuri indepartate a familiei cuiva. 2. (Cu sens temporal) Intr-un moment departat de timpul prezent (in trecut sau in viitor). ◊ Expr. Mai departe, exprima continuarea unei actiuni sau dainuirea in timp a unei situatii. Nu mai departe = a) (in legatura cu un adverb de timp) nu a trecut sau nu va trece mai mult timp decat..., nu mai tarziu decat... Nu mai departe de ieri; b) (rar, intarind un pronume personal) nu altul, chiar cu (tu, el etc.). Eu, nu mai departe, te-am vazut. – De4 + parte.
TARA tari f. 1) Teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ si politic. ~ industrial-agrara. ◊ A trece peste mari si tari a face un drum foarte departe. ~a lui Cremene loc unde domneste anarhia. A pune ~a la cale a discuta chestiuni majore fara a avea competenta necesara. ~a nimanui a) comunitate dezorganizata; b) zona neutra (intre doua armate inamice). 2) Totalitate a locuitorilor unui astfel de teritoriu. ◊ A se pune cu ~a a intra in conflict cu toata lumea. A afla targul si ~a a afla toata lumea. 3) Loc unde s-a nascut si traieste o persoana; patrie; bastina. 4) fig. Teritoriu de mare intindere avand anumite caracteristici specifice (de clima, de relief, resurse economice); meleag; tinut; regiune. ◊ La ~ la sat. De ~ rural. [G.-D. tarii] /<lat. terra
