incredere s. f. Actiunea de a (se) increde si rezultatul ei; sentiment de siguranta fata de cinstea, buna-credinta sau sinceritate a cuiva; credinta. ◊ Expr. Om (sau persoana) de (mare) incredere = persoana careia i se poate incredinta orice secret, orice misiune. A pune chestiunea de incredere = a cere deputatilor sa-si precizeze in anumite imprejurari, prin vot, atitudinea fata de politica guvernului. A da vot de incredere = a aproba in parlament activitatea sau programul unui guvern. – V. increde.

CAPRA ~e f. 1) la pl. Gen de mamifere rumegatoare, paricopitate, cu coarne mari, par lung si neted, crescute pentru lapte, lana si carne. 2) Animal din acest gen. ~ de Angora. ◊ A scapa ~a in gradina a acorda incredere unei persoane necinstite. A impaca si ~a si varza a imbina doua interese opuse. 3) art. Obicei popular practicat de Anul Nou, constand in executarea unor dansuri si figuri comice de o persoana mascata in chip de capra. 4) Personaj mascat astfel. 5) Suport cu patru picioare incrucisate pe care se pun lemnele pentru a fi taiate cu ferastraul. 6) Scaun pe care sade vizitiul intr-o trasura. 7) Aparat de gimnastica constand dintr-un suport capitonat si patru picioare cu inaltime reglabila. 8) Joc de copii, unde unul sta aplecat, iar altii sar peste el. [G.-D. caprei] /<lat. capra

A CONFIA ~ez tranz. 1) rar (lucruri, misiuni, persoane etc.) A lasa in grija; a da in primire (unei persoane de incredere); a incredinta. 2) (ganduri intime, framantari sufletesti etc.) A comunica in mod confidential; a incredinta; a destainui. [Sil. -fi-a] /<fr. confier

INCREZATOR² ~oare (~ori, ~oare) 1) (despre persoane) Care se increde in orisicine; capabil de a crede cu usurinta orice; credul; naiv. 2) Care vadeste incredere. Privire ~oare. /in + crezator

SCEPTIC, -A, sceptici, -ce, adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. si f. (persoana) care nu are incredere in nimic, care se indoieste de toate. 2. Adj. Care apartine scepticismului, privitor la scepticism. 3. S. m. si f. Adept al scepticismului (1). – Din fr. sceptique.

TU DUCA, TU SIGNORE E TU MAESTRO (it.) tu, calauza, stapan si maestru al meu – Dante, „Infernul”, II, 140. Epitetele adresate de Dante lui Vergiliu. Expresia unui sentiment de veneratie si de incredere totala intr-o persoana considerata drept indrumator spiritual.

ALTER EGO m. 1) Un alt eu, interior. 2) persoana care se aseamana pana la identificare cu o alta. 3) persoana in care poti avea incredere ca in tine insuti. /Cuv. lat.

SPERANTA, sperante, s. f. Sentiment de incredere in rezolvarea favorabila a unei actiuni, in realizarea unei dorinte; nadejde, sperare. ◊ Expr. In speranta ca... = nadajduind ca..., avand incredere ca... ♦ incredere in viitorul, in reusita cuiva. ♦ persoana tanara si talentata ori capabila, de la care se asteapta realizari mari. – Din it. speranza.

IMPOSTOR ~oare (~ori, ~oare) m. si f. 1) persoana care insala pe altii, profitand de naivitatea sau de increderea lor; sarlatan; potlogar; cotcar; escroc. 2) persoana care incearca sa se substituie cuiva pentru a lucra in numele lui (in scopul obtinerii anumitor avantaje). /<fr. imposteur, lat. impostor, ~onis

INCREZUT ~ta (~ti, ~te) si substantival (despre persoane) Care are o parere exagerata despre calitatile sale; plin de sine; mandru; fudul; falnic; semet; maret; ingamfat; infumurat. /v. a (se) increde

NADEJDE ~i f. 1) Credinta in posibilitatea realizarii unei dorinte sau a unei actiuni; sentiment al unei persoane care spera; speranta. ◊ De ~ a) pe care te poti bizui; de incredere; b) sigur; c) trainic; temeinic. Cu ~ a) cu incredere; b) foarte bine; solid. In ~ea sperand ca. Slaba ~ putin probabil; este problematic. A trage ~ a nadajdui; a spera. A avea ~ (sau a-si pune ~ea) in cineva a conta pe cineva. A se lasa in ~ea cuiva (sau a ceva) a se bizui (fara temei) pe cineva (sau pe ceva). A trai cu ~ea a trai sperand. A pierde ~ea a inceta de a mai spera; a se descuraja. A pierde ~ea in cineva a) a nu mai avea incredere in cineva; b) a fi dezamagit. 2) persoana sau lucru de la care se asteapta multe; speranta. [G.-D. nadejdii] /<sl. nadezda

SUSPICIUNE ~i f. 1) Atitudine care denota neincredere in autenticitatea unui lucru sau in onestitatea unei persoane; banuiala. A avea ~i. 2) Lipsa de incredere. [G.-D. suspiciunii; Sil. -ci-u-] /<lat. suspicio, ~onis, fr. suspicion

nascocor, nascocoare, adj., s.m. si f. (reg.) (persoana) care crede ca stie orice; fanfaron, increzut.

A AMAGI ~esc 1. tranz. 1) (persoane) A face sa se amageasca (recurgand la diverse mijloace necinstite); a insela; a pacali. 2) (persoane) A atrage prin promisiuni false (profitand de incredere). 2. intranz. fam. A spune minciuni; a minti. /<lat. ammagire

BRAT ~e n. 1) Parte a mainii, cuprinsa intre umar si cot. 2) Membru superior al corpului omenesc; mana. A tine in ~e. A prinde in ~e. ◊ A strange in ~e a imbratisa. A duce de ~ (pe cineva) a sprijini (pe cineva). A sta cu ~ele incrucisate a nu face nimic; a sta degeaba. A primi (pe cineva) cu ~ele deschise a primi (pe cineva) cu mare bucurie si placere. A fi ~ul drept al cuiva a fi omul de incredere al cuiva. ~e de munca totalitate a persoanelor care dispun de capacitate de munca. 3) Cantitate (de ceva) care poate fi dusa de un om cu bratele. Un ~ de fan. 4) Parte a unui obiect, a unei unelte, masini etc., care se aseamana prin forma si functie cu bratul. ~ul unei macarale. ~ele unui fotoliu. 5) Ramificatie a unui curs de apa. /<lat. brachium

PUNGAS ~i m. 1) Hot de bani. 2) fam. persoana necinstita care insala pe altii, profitand de increderea lor; impostor; potlogar; sarlatan; escroc. /punga + suf. ~as

CREDINCIOS, -OASA, credinciosi, -oase, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este demn de incredere, pe care te poti bizui; devotat, fidel unei persoane; nestramutat, statornic fata de un angajament, de o idee, de o cauza. 2. Care crede in existenta lui Dumnezeu si se conformeaza practicilor religioase. – Credinta + suf. -ios.

ESCROC ~ci m. persoana care insala pe altii profitand de naivitatea sau increderea lor; sarlatan; potlogar; impostor; cotcar. [Sil. es-croc] /<fr. escroc

TANTOS ~a (ĩ, e) si adverbial peior. (despre persoane) Care manifesta orgoliu (nemasurat); plin de sine; fudul; mandru; increzut; infumurat; ingamfat; maret; falnic; semet. A umbla ~. /Orig. nec.

CREDINTA ~e f. 1) incredere deplina in adevarul unui lucru; convingere adanca. ~ in succes. ◊ Om de (buna) ~ persoana pe care te poti bizui; om in care poti avea incredere. A-si pune ~a in cineva (sau a se lasa in ~a cuiva) a se increde in cineva; a se bizui pe cineva. A-si manca ~a a pierde increderea tuturor. 2) Devotament fata de cineva sau ceva; fidelitate. A jura ~. ~ conjugala. 3) Forma a constiintei sociale in care realitatea este reflectata si interpretata ca fiind dependenta de fiinte si forte supranaturale; confesiune; cult; religie. [G.-D. credintei] /<lat. credentia

PERFID ~da (~zi, ~de) 1) (despre persoane) Care, sub masca aparent binevoitoare, ascunde ganduri dusmanoase; care insala increderea cuiva tradandu-l; viclean; insidios. 2) (despre fenomene, actiuni, lucruri etc.) Care este periculos, fara sa para astfel. /<fr. perfide

POTLOGAR ~i m. 1) fam. persoana necinstita care insala pe altii (profitand de naivitatea sau de increderea lor); sarlatan; impostor; escroc; cotcar. 2) reg. Cizmar care pune potloage la incaltaminte. /potlog + suf. ~ar

VECHIL, vechili, s. m. 1. (In trecut) persoana care supraveghea si administra munca de pe o mosie, om de incredere al unui mosier; administrator de mosie. 2. (Inv.) Avocat. – Din tc. vekil.

PRIETEN, -A, prieteni, -e, s. m. si f. persoana de care cineva este legat printr-o afectiune deosebita, bazata pe incredere si stima reciproca, pe idei sau principii comune; amic. ♦ Amant, iubit. [Pr.: pri-e-. – Var.: (reg.) prietin, -a s. m. si f.] – Din sl. prijatelĩ.

A ASTEPTA astept 1. tranz. 1) A intampina stand pe loc un anumit timp. ◊ La sfantu-asteapta niciodata. 2) (persoane) A lasa sa beneficieze de ragazul necesar. 3) A dori nadajduind cu incredere. Astept sa vii. 4) si fig. A pandi cu rabdare. ~ ocazia. ~ un moment potrivit. 2. intranz. A sta in expectativa. /<lat. ad-spectare

MARET ~eata (~eti, ~ete) 1) Care impresioneaza prin aspect, proportii sau prin perfectiunea insusirilor sale; impunator; grandios; monumental. 2) depr. (despre persoane) Care are o parere exagerata despre calitatile sale; plin de sine; ingamfat; increzut; fudul; semet; mandru; falnic; infumurat. /a mari + suf. ~et

ORB² oarba (orbi, oarbe) 1) si substantival (despre fiinte) Care nu vede cu amandoi ochii. Cal ~. Alfabet pentru orbi. ◊ A se tine (de ceva) ca ~ul de gard a urma intru totul modelul imitat. ~ului degeaba ii spui ca s-a facut lumina pe cel prost in zadar il povatuiesti. 2) fig. Care este lipsit de lumina; cufundat in intuneric; obscur. ◊ Fereastra oarba adancitura in perete, sub forma de fereastra, facuta in scop decorativ. Camera oarba camera fara ferestre. Cartus ~ cartus cu exploziv, dar fara glont; cartus fals. 3) fig. (despre persoane si despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de ratiune, de judecata. Supunere oarba. incredere oarba. /<lat. orbus

ALTER EGO s. m. Al doilea eu; persoana care se aseamana intru totul cu alta, incat i se poate substitui. ♦ Om de incredere, prieten nedespartit. – Loc. lat.

CIRAC, ciraci, s. m. 1. (Livr.) Elev, discipol, ucenic. 2. (Depr.) persoana care impartaseste in mod servil si mecanic vederile, parerile etc. cuiva. 3. (Inv.) Om de incredere al cuiva. – Din tc. cirak.

A CREDE cred 1. tranz. 1) A accepta ca fiind adevarat sau posibil. ~ cele spuse. ◊ Cred si eu se intelege de la sine. 2) (de regula, urmat de o completiva) A gasi de cuviinta; a socoti; a considera; a gandi. 3) A pretui printr-o judecata favorabila; a considera; a socoti; a aprecia. Acest semn il credem de bun augur. 4) (persoane) A trata cu ingaduinta, cunoscand situatia; a intelege. 2. intranz. 1) A avea (toata) nadejdea; a se increde. 2) A avea o anumita credinta religioasa; a fi credincios. /<lat. credere

FALNIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care manifesta fala; plin de sine; increzut; mandru; fudul; maret; ingamfat; infumurat; semet. 2) Care are o tinuta impresionanta; cu aspect senzational. 3) (despre persoane) Care denota demnitate si mandrie; plin de demnitate si mandrie; trufas; semet. /fala + suf. ~nic

ALTER EGO s.m. Al doilea eu; persoana care se aseamana intru totul cu alta, incat i se poate substitui; (p. ext.) om de incredere, prieten nedespartit. [< lat. alter – alt, ego – eu].

MANDRU, -A, mandri, -e, adj., s. m. si f. I. Adj. 1. (Adesea urmat de determinari introduse prin prep. „de”). Multumit, satisfacut, incantat; care are un sentiment de demnitate, de incredere in calitatile proprii; demn. 2. Care are incredere exagerata in calitatile proprii; orgolios, ingamfat, trufas. 3. (Pop.) Frumos, falnic, maret. II. S. m. si f. (Pop.) persoana pentru care cineva de s*x opus simte o afectiune deosebita; drag, iubit. – Din sl. mondru „intelept”.

incredere f. 1) v. A SE INCREDE. 2) Sentiment de convingere; lipsa de indoiala. Priveste cu ~ viitorul. ◊ A se bucura de ~ a fi considerat om cinstit si de nadejde. Om (sau persoana) de ~ om serios, pe care te poti bizui. Vot de ~ sustinere a unui program de activitate. [G.-D. increderii; Sil. in-cre-] /v. a increde

PRAJINA, prajini, s. f. 1. Bucata de lemn lunga si subtire, de obicei folosita pentru a fixa sau a sustine ceva. ◊ Expr. A nu-i (mai) ajunge (nici) cu prajina la nas, se spune despre un om increzut, infumurat. A paste (pe cineva) cu prajina = a urmari (pe cineva) pentru a-i face rau. A lua (pe cineva) cu prajina = a alunga pe cineva. ♦ Epitet depreciativ pentru o persoana foarte inalta (si slaba). 2. Tija lunga (de metal) cu diverse intrebuintari (tehnice). 3. Bara de lemn, de bambus, de fibre sintetice, de metal, folosita in atletism la saritura in inaltime; proba atletica practicata cu acest instrument. 4. Veche unitate de masura pentru lungimi, echivalenta cu circa 5- 7 metri; veche unitate de masura pentru suprafete, egala cu circa 180-210 metri patrati. ♦ (Concr.) Instrument cu care se facea altadata masuratoarea acestor lungimi si suprafete. – Et. nec.

GARANTIE s. f. obligatie in virtutea careia o persoana sau o institutie trebuie sa apere pe cineva de o paguba eventuala sau sa-l despagubeasca de o paguba suferita. ♦ a lua (pe cineva) pe ~ = a garanta pentru cineva; a prezenta ~ = a oferi incredere, certitudine, siguranta. (< fr. garantie, it. garanzia)

PLIN² ~a (~i, ~e) 1) si fig. (in opozitie cu gol) (despre vase, recipiente, incaperi etc.) Care contine atat cat poate cuprinde. Pahar ~. Sac ~. Magazie ~a. ◊ ~ (cu) ochi umplut pana la limita. A fi ~ de sine a fi increzut. 2) si fig. Care poseda sau contine o cantitate ori un numar mare (de ceva). ~ de bani. ~ de greseli. ~ de emotii. 3) Care cuprinde toate elementele necesare; caruia nu-i lipseste nimic; intreg; complet. ◊ Luna ~a luna rotunda. Voce ~a voce puternica si sonora. 4) (despre persoane sau despre parti ale corpului) Care are forme rotunde. ~ la trup. Fata ~a. 5) Care este fara goluri; care nu e desert. Nuca ~a. Stiulete ~. /<lat. plenus

CREDIT s. n. 1. relatie ce se stabileste intre o persoana (creditor) care acorda, sub forma de imprumut, o suma de bani sau alte valori si o alta persoana (debitor), care primeste imprumutul, urmand ca restituirea sa se efectueze la o data ulterioara, determinata; imprumut acordat; creanta creditorului; obligatia (baneasca) a celui creditat. 2. sfera a circulatiei banesti cuprinzand relatiile de credit. 3. coloana (din dreapta) a unui cont, care reprezinta sumele avansate. 4. (fig.) incredere, consideratie, stima, autoritate de care se bucura cineva. (< fr. credit, lat. creditum)

GARANTIE, garantii, s. f. Obligatie in virtutea careia o persoana sau o institutie raspunde de ceva; mijloc legal prin care se asigura executarea unei obligatii (materiale); (concr.) ceea ce serveste drept asigurare ca o obligatie luata va fi tinuta. ◊ Loc. vb. A lua pe garantie = a garanta. ◊ Expr. Pe garantia cuiva = pe raspunderea cuiva. A da garantie = a da asigurari ca un lucru va fi indeplinit. A prezenta garantie de... = a se prezenta astfel incat sa trezeasca increderea, sa ofere siguranta. – Din fr. garantie, it. garanzia.