FOND s.n. I. 1. Ceea ce este esential intr-un lucru, continut. ◊ Articol de fond = articol care trateaza o problema importanta actuala; editorial; fond lexical principal = partea esentiala si cea mai stabila a vocabularului unei limbi, cuprinzand cuvintele care exprima notiunile fundamentale din viata si activitatea oamenilor si constituind baza pentru formarea de cuvinte noi. ♦ In fond = in realitate, de fapt. 2. Trasaturile de baza ale caracterului, ale individualitatii unei persoane. 3. culoare care formeaza campul, baza unui tablou, din care se detaseaza, figurile, detaliile. ♦ (Poligr.) Strat de culoare sau ornament peste care se tipareste un text. 4. (Sport) Alergare de fond = alergare pe distanta lunga. II. 1. Totalitatea mijloacelor materiale si banesti de care dispune o intreprindere, o institutie etc. ◊ Fond de acumulare = parte a venitului national pe seama careia se realizeaza cresterea si perfectionarea productiei, se creeaza rezerve si se asigura sporirea fondurilor si rezervelor materiale din sfera neproductiva. 2. Totalitatea bunurilor, a valorilor dintr-un anumit domeniu (mai ales cultural). ◊ Fond de carti = totalitatea cartilor pe care le poseda o biblioteca. [< fr. fond].

AS asi m. 1) Carte de joc cu valoarea cea mai mare intre cartile de aceeasi culoare. 2) fig. persoana care se evidentiaza in mod deosebit intr-un domeniu oarecare. /<fr. as, lat. as, assis

CEACAR ~a (~i, ~e) si substantival 1) (despre fiinte) Care are ochii de diferite culori. 2) (despre persoane) Care se uita crucis; sasiu; incrucisat; zbanghiu. 3) (despre ochi sau privire) Care este orientat crucis; incrucisat; sasiu; zbanghiu; poncis. /<turc. cakir

AS, asi, s. m. 1. Moneda romana de arama sau de bronz, folosita ca unitate monetara. 2. Carte de joc marcata cu un singur punct sau semn si care de obicei este considerata ca avand cea mai mare valoare fata de cartile de aceeasi culoare; birlic. 3. Fig. persoana care se distinge in mod cu totul deosebit intr-un domeniu oarecare prin pricepere sau indemanare. – Din fr. as, it. asso.

smead (-da), adj. – culoarea tenului unei persoane cu piele maronie. – Var. smad. Sl. smedu (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 351; Conev 97), cf. ceh. smedy „brunet”, sb. smegj „brunet”.

AS, asi, s. m. 1. Carte de joc pe care e insemnat un singur punct si care de obicei este considerata ca cea mai mare dintre cartile de aceeasi culoare; birlic. 2. Fig. persoana care se distinge intr-un domeniu oarecare. – Fr. as (lat. lit. as, assis).

PALIDITATE s. f. Faptul sau insusirea de a fi palid; culoare, aspect al unei persoane care are fata palida (1); paloare. – Palid + suf. -itate. Cf. it. pallidita.

PALOARE, palori, s. f. 1. culoare, aspect al unei persoane care are fata palida (1); faptul de a fi palid (1); paliditate, galbeneala. 2. (Rar) culoare stearsa, estompata. – Din fr. paleur, it. pallore.

OFILI, ofilesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre plante) A se vesteji, a pali; a se ingalbeni. ◊ Tranz. Seceta ofileste plantele. 2. Fig. (Despre persoane) A-si pierde culoarea, prospetimea fetei; a se fana, a se trece; a-si pierde puterea, vigoarea, a se vlagui. [Var.: (inv. si reg.) ovili vb. IV] – Din rus. ohilet' „a se pipernici”.

A SE ALBASTRI ma ~esc intranz. 1) (despre obiecte) A deveni albastru; a capata culoarea albastra. 2) rar (despre persoane) A deveni vanat de manie; a se invineti. /Din albastru

BRUN² ~a (~i, ~e) 1) Care este de culoare cafenie-inchisa. 2) (despre persoane) Care are tenul si parul intunecat; negricios; smead; smolit. /<fr. brun

A SE INALBASTRI ma ~esc intranz. 1) (despre obiecte) A deveni albastru; a capata culoarea albastra. 2) rar (despre persoane) A deveni vanat (de manie); a se invineti. /in + a albastri

RUMEN² ~a (~i, ~e) 1) (despre fata, buze etc.) Care are o culoare rosiatica, sanatoasa. 2) (despre persoane) Care este imbujorat la fata. 3) (despre fructe sau despre unele produse alimentare) Care a devenit rosiatic (sub actiunea soarelui sau a focului). Mar ~. Colac ~. /<sl. rumenu

LOBBY [LOBI] s. n. 1. sala de asteptare; (spec.) sala principala a cladirii unei banci, unde se fac operatiile bancare; tranzactiile facute in aceasta sala. ◊ hol, vestibul, culoar. 2. (fig.) grup de persoane care influenteaza, din afara, prin diferite discutii, hotararile unui parlament. (< engl. lobby)

BLOND, -A, blonzi, -de, adj. (Despre par) De culoare deschisa, care bate inspre galben; balai; p. ext. (despre oameni) cu astfel de par. ◊ Bere blonda = bere de culoare deschisa, galbuie. ♦ (Substantivat) persoana cu parul de culoare deschisa, care bate inspre galben. – Fr. blond.

BLOND, -A, blonzi, -de, adj. (Despre par) De culoare deschisa, galbui, galben, balai, codalb. ♦ (Despre oameni) Care are par de culoare deschisa; balai, blondin. ♦ (Substantivat) persoana cu par si cu ten de culoare deschisa; balan. ◊ Bere blonda = bere de culoare deschisa, galbuie. – Din fr. blond.

ACROMAT ~ta (~ti, ~te) m. si f. persoana care nu poate distinge culorile. /<fr. achromat, germ. Akromat

A SE INCHIDE ma inchid intranz. 1) (despre cai de comunicatie) A se termina pe neasteptate; a nu mai avea continuare; a se infunda. 2) (despre rani) A inceta de a mai supura (prinzand coaja). 3) A deveni mai intunecat (sub actiunea unor factori externi). culoarea s-a inchis. 4) (despre persoane) A se izola de tumultul vietii, traind in singuratate; a se retrage; a se pustnici; a se izola. S-a inchis in sine. 5) (despre unele flori) A-si strange petalele impreunandu-le. 6) (despre perspective, posibilitati etc.) A inceta de a mai fi real. /<lat. includere

MONGOLOID ~da (~zi, ~de) si substantival 1): Rasa ~da rasa de oameni care se caracterizeaza prin culoarea galbena-bruna a pielii. 2) persoana care apartine acestei rase. /<fr. mongoloide

VANAT vanata (vineti, vinete) Care este de culoare albastra-inchisa, batand in violet. 2) (despre persoane) Care a capatat o culoare albastra-inchisa, batand in violet; invinetit. 3) (despre pene sau par de animale) Care are o culoare cenusie cu nuanta de albastru. /<lat. venetus

BALAI ~aie adj. 1) (despre par) Care este de culoare deschisa; blond; galbui, galbior. 2) (despre persoane) Care are parul si tenul de culoare deschisa; blond. 3) si substantival (despre animale) Care are parul sau lana de culoare alba-galbuie sau alba-cenusie. ◊ A intarcat ~aia s-a sfarsit cu posibilitatea de a trage foloase nemeritate. /bal + suf. ~ai

CAMELEON ~i m. 1) Reptila arboricola si insectivora din regiunea tropicala, avand proprietatea de a-si schimba culoarea pielii potrivit mediului inconjurator. 2) fig. persoana care isi schimba usor parerile si convingerile in functie de imprejurari. [Sil. -le-on] /<fr. cameleon, lat. camaeleon

A SE INGALBENI ma ~esc intranz. 1) A capata culoarea galbena; a deveni galben. 2) (despre persoane) A deveni palid; a pali. /in + galben

ZVARLUGA ~gi f. 1) Peste dulcicol de talie mica, foarte iute in miscare, avand corp alungit, de culoare galbena, si sase mustati. 2) fig. persoana sprintena si neastamparata. [G.-D. zvarlugii] /Orig. nec.

BLOND ~da (~zi, ~de) 1) (despre par, ten) Care este de culoare deschisa; galbui; balai. 3) si substantival (despre persoane) Care are parul si tenul de culoare deschisa. ◊ Bere ~da bere de culoare deschisa, galbuie. /<fr. blond

LOBODA ~e f. 1) Planta erbacee care creste pe marginea drumurilor si in semanaturi. ◊ A se plimba (sau a umbla) ca voda prin ~ a umbla ingamfat si fara griji, crezandu-se persoana importanta. 2) Planta erbacee cu frunze de culoare galbena sau rosie, comestibile. /<sl. loboda

NEGRICIOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) Ca-re are culoare apropiata de cea neagra; care bate in negru. 2) (despre persoane) Care are parul si pielea de culoare inchisa; oaches; smolit; brunet. /negru + suf. ~icios

NEGRU³ neagra (negri, negre) 1) Care este de culoarea carbunelui, a smoalei, a funinginii etc. Ochi negri. ◊ Paine neagra paine de culoare inchisa, facuta din faina integrala. Cafea neagra bautura de cafea, fara adaus de lapte. Pamant ~ cernoziom. 2) (de-spre persoane) Care are parul, pielea, ochii de culoare inchisa; brunet; oaches; smolit; negricios. ◊ ~ la fata smead. 3) Care apartine rasei de oameni, ce se caracterizeaza prin culoarea foarte inchisa a pielii. ◊ Rasa neagra una dintre rasele umane, originara din Africa, caracterizata prin culoarea foarte intunecata a pielii si prin parul cret. 4) pop. Care este murdarit; plin de murdarie; murdar. Maini negre. 5) Care este lipsit de lumina; intunecat; intunecos; obscur. Codru ~. 6) fig. Care are caracter negativ; rau. Zile negre. ◊ Mizerie (sau saracie) neagra saracie cumplita. Boala neagra epilepsie. Piata neagra loc clandestin, unde vanzarea si cumpararea este interzisa. A se face ~ la fata a se infuria. A avea suflet ~ (sau a fi ~ la suflet) a fi foarte rau. /<lat. nigrum

OACHES ~a (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care are parul si pielea de culoare inchisa; cu pielea si cu parul de culoare inchisa, negriu; negricios; smolit; brunet. 2) (despre lucruri) Care bate in negru; de culoare inchisa. 3) (despre oi) Care are pete negre in jurul ochilor; cu pete inchise in jurul ochilor. /ochi + suf. ~es

PIERDUT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre culori) Care a devenit palid, sters. 2) (despre persoane) Care este coplesit de framantari launtrice. 3) (despre persoane) Care se afla intr-o situatie foarte grea. ◊ Om ~ om decazut moral. /v. a (se) pierde

CAMELEON, cameleoni, s. m. Specie de soparla din regiunile tropicale, care are proprietatea de a-si schimba culoarea pielii potrivit mediului inconjurator (Chamaeleo). ♦ Fig. persoana care-si schimba purtarea si convingerile dupa imprejurari. [Pr.: -le-on] – Fr. cameleon (lat. lit. camaeleon).

CAMELEON, cameleoni, s. m. 1. Reptila arboricola si insectivora din regiunile tropicale, cu gheare ca un cleste, care o ajuta sa se prinda de copaci, si cu proprietatea de a-si schimba culoarea pielii potrivit mediului inconjurator (Chamaeleo vulgaris). 2. Fig. persoana care-si schimba purtarea si convingerile dupa imprejurari. [Pr.: -le-on] – Din fr. cameleon.

A SE INTUNECA ma intunec intranz. 1) A se lasa intunericul; a se face intuneric. Se intuneca. 2) A deveni mai inchis la culoare. Fata i s-a intunecat. 3) fig. (despre persoane) A deveni trist; a se intrista; a se posomori. 4) (despre vedere, minte) A pierde din proprietatea de a percepe clar realitatea inconjuratoare; a se tulbura. /<lat. intunicare

PALID ~da (~zi, ~de) 1) (despre fata) Care este de culoare galben-albie (din cauza unei boli, a unei emotii). 2) (despre persoane) Care are fata cu o astfel de culoare. 3) (despre lumina) Care este lipsit de intensitate; fara stralucire; pal; stins. 4) (despre culori) Care se caracterizeaza prin intensitate scazuta; putin intens. 5) fig. Care este lipsit de expresie, de colorit; inexpresiv; decolorat; fad; sters. Expunere ~da. /<lat. pallidus, it. pallido

ROSCOVAN ~a (~i, ~e) 1) si substantival (despre persoane) Care are fata rosie. 2) In care predomina culoarea rosiatica; roscat. /rosu + suf. ~ovan

SAINT-BERNARD [pr.: sen-bernar] m. 1) Rasa de caini mari, cu par lung de culoare alba cu pete roscate, dresata pentru gasirea persoanelor ratacite in munti.2) Caine din aceasta rasa; bernardin. /<fr. saint-bernard

TAR² ~i m. 1) Peste marin, de talie mica, cu corp lunguiet, de culoare albastra, care se consuma sarat si uscat. 2) fig. persoana slaba, costeliva. /<ngr. tsiros

BRELAN s. n. 1. (la unele jocuri de carti) grup de trei carti de valoare egala, dar de culori diferite, la acelasi jucator. 2. (fig.) grup de trei persoane, lucruri etc. care formeaza o unitate. (< fr. brelan)

ZVARLUGA, zvarlugi, s. f. 1. Peste mic de culoare galbuie, cu miscari foarte iuti (Cobitis taenia). 2. Fig. persoana vioaie, iute in miscari, sprintena. [Var.: varluga s. f.]

NEGRU² ~i m. persoana care face parte din rasa ce se caracterizeaza prin culoarea foarte inchisa a pielii. /<lat. nigrum

VESTED ~da (~zi, ~de) 1) (despre plante) Care este fara vlaga si fragezime; ofilit. 2) fig. (despre persoane) Care si-a pierdut prospetimea fizica; ofilit. 3) fig. (despre culori) Care nu mai are aspect; deteriorat prin uzura; sters; spalacit. /<lat. vescidus

culoare s.f. 1. Senzatie, impresie produsa asupra ochiului omenesc de radiatiile luminoase de diferite frecvente; (curent) aspectul colorat al corpurilor; fata. ◊ (Despre oameni) De culoare = care are pigmentatia neagra, galbena etc. ♦ (Fig.) Opinia unei persoane, a unui ziar, a unui partid politic etc. 2. Nuanta, ton. ♦ Fel de a evoca, de a descrie plastic pe cineva sau ceva. ◊ culoare locala = reproducere exacta a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor, ale unei tari, ale unei epoci etc. 3. Materie, substanta coloranta; vopsea. 4. Fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cartilor de joc (pica, trefla, carou si cupa). [Pron. cu-loa-, var. coloare s.f. / < lat. color, cf. fr. couleur].

CEACAR, -A, ceacari, -e, adj. (Despre ochii unei persoane) 1. Care prezinta anomalia de a nu fi de aceeasi culoare, care au culori diferite; (despre fiinte) cu ochi de culori diferite; cu lumina ochiului inconjurata de un cearcan albicios. 2. Sasiu, zbanghiu. – Tc. cakır „albastru, cu ape cenusii”.

BERNARDIN¹, bernardini, s. m. Caine mare, cu parul lung, de culoare alba cu pete roscate, originar din Elvetia, dresat pentru gasirea persoanelor ratacite in munti; saint-bernard. – Din germ. Bernhardiner.

ROSCAT, -A, roscati, -te, adj. Cu reflexe rosietice. ♦ (Substantivat) persoana cu par blond sau castaniu cu nuante rosietice. ♦ (Substantivat, n.) culoare care bate in rosu. – Cf. rosu, rosca.

BIVOL ~i m. 1) Animal domestic rumegator, asemanator cu boul, avand parul aspru, de culoare neagra (sau alba), si coarnele inelate, intoarse spre spate. 2) fig. fam. persoana opulenta si greoaie. /<sl. byvolu

A SE INNEGRI ma ~esc intranz. 1) A deveni negru; a capata culoare neagra. 2) A pierde culoarea initiala, intunecandu-se sub actiunea unor factori externi (ploi, vanturi). 3) (despre persoane sau parti ale corpului lor) A deveni negru (sub actiunea razelor solare); a se parli; a se bronza. /in + negru

SUMBRU ~a (~i, ~e) 1) Care este slab luminat; cu putina lumina. 2) (despre culori) Care tinde spre negru; apropiat de negru. Nuanta ~a. 3) fig. (despre persoane) Care este cuprins de tristete; posomorat. 4) fig. (despre manifestari ale oamenilor) Care denota severitate interna; chinuit de ganduri. Fata ~a. 5) fig. Care este caracterizat prin neintelegere a esentei. Istorie ~a. Timp ~. [Sil. sum-bru] /<fr. sombre

culoare s. f. 1. senzatie, impresie produsa asupra ochiului omenesc de radiatiile luminoase de diferite frecvente; aspectul colorat al corpurilor. ♦ ~ calda = culoare aflata in prima jumatate a domeniului radiatiilor luminoase (spre infrarosu). ~ rece – culoare din cea de-a doua jumatate a domeniului radiatiilor luminoase (spre ultraviolet); ~ fundamentala = fiecare dintre culorile (rosu, galben, albastru) care nu pot fi obtinute prin amestecul altor culori; de ~ = (despre oameni) cu pigmentatie neagra, galbena etc. ◊ (fig.) opinia unei persoane, a unui ziar, a unui partid politic etc. 2. nuanta, ton. ◊ fel de a evoca, de a descrie plastic pe cineva sau ceva. ♦ ~ locala = reproducere exacta, intr-o opera literara, a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor, ale unei tari, epoci etc. 3. materie, substanta coloranta; vopsea. 4. fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cartilor de joc (pica, trefla, caro si cupa). (< fr. couleur, lat. color)

nisip (nisipuri), s. n. – Granule fine de roca. Sl. nasupu (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Miklosich, Lexicon, 415; Cihac, II, 213) din vb. sypati „a imprastia”, cf. risipi, bg., sb. nasip „dig”. Der. din bg. pesuk (Conev 41) nu e posibila. Der. nisiparita, s. f. (peste, Cobitis taenia); nisiparnita (var. nisipernita), s. f. (clepsidra, nisipar); nisipi, vb. refl. (a se pulveriza; a se acoperi cu nisip); nisipar, s. m. (persoana care vinde nisip); nisipis, s. m. (teren nisipos); nisipiu, adj. (de culoarea nisipului); nisipos, adj. (cu nisip); innisipa, vb. (a umple cu nisip).

FATA fete f. 1) persoana de s*x feminin de la nastere pana la casatorie; duduie; domnisoara. ◊ ~ mare a) fecioara; b) fata buna de maritat. ~ batrana (sau trecuta, statuta) fata ramasa nemaritata. ~ in casa fata tanara angajata in trecut pentru treburi gospodaresti. Parul-fetei planta de padure, ce creste prin crapaturile stancilor. Rusinea-fetei planta cu tulpina paroasa, cu flori albe sau trandafirii, dispune in umbela, in centrul careia se afla cate o floricica de culoare rosie-inchisa. Fata-cu-cobilita denumire populara a constelatiei Orion. 2) pop. Tanara casta. 3) persoana de s*x feminin privita in raport cu parintii sai; fiica. ◊ Fata mamei se spune despre o fata alintata. [G.-D. fetei] /<lat. feta

VIOLENT ~ta (~ti, ~te) 1) Care vadeste violenta; caracterizat prin cruzime; crancen. 2) Care actioneaza sau se exprima fara a se retine; impulsiv; impetuos. persoana ~ta. ◊ Moarte ~ta moarte prin asasinare sau survenita in urma unui accident. 3) (despre culori) Care are o nuanta foarte vie; batator la ochi; tipator; strident; aprins. /<fr. violent, lat. violentus, violento

CAMELEON (‹ fr., lat.) s. m. 1. Reptila arboricola si insectivora din Africa (Madagascar), Europa de Sud, Asia de Sud-Est, de 4-60 cm, care isi schimba culoarea corpului dupa aceea a mediului (Chamaeleon chamaeleon). Se cunosc c. 90 de specii. 2. Fig. persoana care isi schimba convingerile si felul de a fi dupa imprejurari si interese.

GRANGUR, granguri, s. m. 1. Pasare cantatoare migratoare, cu penele galbene-aurii pe corp si negre pe aripi si pe coada (la barbatus) ori de culoare verzuie pe corp, cu pantecele alb si aripile sure (la femela) (Oriolus oriolus). 2. (Peior.) persoana care ocupa o pozitie sociala sau politica inalta (in randurile clasei dominante); stab. [Var.: (pop.) gangur, grangor, grangure s. m.] – Lat. galgulus (=galbulus).

FIERE s. f. 1. Lichid amar, de culoare galbena-verzuie, secretat de ficat; bila¹. ◊ Expr. A varsa fiere, se zice despre o persoana plina de necaz, de ciuda, de manie (care se manifesta cu violenta). ♦ Fig. Amaraciune, suparare, necaz. 2. (Si in sintagma basica fierii) Vezicula biliara. ◊ Expr. A-i crapa (sau plesni) cuiva fierea (de necaz) = a fi necajit, manios, invidios etc. la culme. 3. Compus: fierea-pamantului = a) planta erbacee medicinala cu flori rosietice, rar albe, cu gust amar (Erythraea centaurium); b) planta erbacee inferioara, cu talul tarator, avand pe partea inferioara rudimente de frunza (Marchantia polymorpha); fiere-de-urs = numele a doi arbusti tropicali si mediteraneeni din care se extrage saburul; a) arbust inalt de 3-4 m, cu frunze mari si flori violacee dispuse intr-un spic (Aloe ferox); b) arbust inalt de 1 m, ramificat, cu frunze dispuse in rozeta (Aloe succotrina). – Lat. *fele (= fel).

RUGINIT, -A, ruginiti, -te, adj. 1. Acoperit, ros de rugina (I 1). ♦ Fig. Vechi, uzat. ♦ Fig. (Despre voce) Imbatranit; dogit. 2. Fig. (Adesea substantivat; despre persoane, idei, conceptii etc.) Invechit, inapoiat, demodat. 3. (Despre plante) Atacat de rugina (II 1). ♦ Care are culoarea galben-rosiatica a ruginii. – V. rugini.

CAMELEONISM n. 1) Proprietate a unor animale de a-si schimba culoarea pielii conform mediului inconjurator, folosita ca mijloc de aparare. 2) fig. Schimbare a convingerilor unei persoane in functie de circumstante. [Sil. -le-o-] /cameleon + suf. ~ism

CARACUDA ~e f. 1) Peste dulcicol din familia crapilor, de culoare galbuie-aurie, avand corp plat si cap mic; caras. 2) Nume dat oricarui peste marunt. 3) fig. persoana fara valoare. /<bulg. karakuda

ARAP, arapi, s. m. (Pop.) 1. persoana care face parte dintr-o populatie africana negroida; p. gener. om cu pielea si parul de culoare neagra. 2. Arab. [Var.: harap s. m.] – Din bg. arap.

ZVARLUGA, zvarlugi, s. f. 1. Peste mic din apele statatoare sau lin curgatoare, comestibil, cu miscari foarte iuti, de culoare galbuie, cu gura prevazuta cu sase mustati si cu o teapa sub ochi (Cobitis taenia). 2. Fig. persoana vioaie, iute in miscari, sprintena. [Var.: varluga s. f.] – Et. nec.

MATASAR, -A, matasari, -e, s. m., adj. 1. S. m. (Inv.) persoana care lucra sau vindea matase (1). 2. S. m. Pasare din nordul Europei (care petrece iarna la noi), de culoare sura-rosietica, cu aripile si gatul negre cu pete rosii si cu un mot de pene in crestetul capului (Bombycilla garrulus). 3. Adj. (Reg.) Care produce matase (1). – Matase + suf. -ar.

ROSU² ~ie (~ii) 1) Care este de culoarea sangelui; sangeriu. 2) Care are reflexe rosietice. ◊ Pieile ~ii nume dat populatiei indigene din America de Nord. 3) (despre persoane) Care are fata rumena; aprins la fata; imbujorat. ◊ A se face ~ a se aprinde la fata (din anumite cauze); a se imbujora. 4) (despre metale) Care a fost incalzit foarte tare in foc. ◊ Fier ~ fier infierbantat puternic, cu care se insemneaza animalele. 5): (Rasa) ~ie de stepa rasa de vite mari cornute, pentru lapte. 6) (despre ochi) In care este un aflux anormal de sange; injectat. /<lat. roseus

PLAT, -A, plati, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Lataret, turtit; plan. ◊ Picior plat = malformatie congenitala a piciorului care are talpa prea putin scobita; platfus. ♦ (Despre terenuri) Intins, neted, ses. 2. Fig. Lipsit de expresie sau de culoare; searbad, fad; sters, banal. ♦ (Despre mediul inconjurator, modul de viata etc.) Mediocru, meschin; lipsit de variatie, monoton. ♦ (Despre persoane) Fara personalitate, fara valoare, neinteresant, fara imaginatie; prost. 3. (Sport; despre alergari de viteza) Care se desfasoara pe un teren neted, special amenajat. – Din fr. plat.

GUGUSTIUC, gugustiuci, s. m. Specie de turturea de culoare cenusie-bruna pe spate si pe pantece, cu o dunga neagra pe gat (Streptopelia decaocto). ◊ (Fam.) Epitet dat unei persoane naive, usor de inselat. – Din bg. gugustuk.

TOVAL, tovaluri, s. n. 1. Piele de vaca, de vitel, de porc sau de cal, de culoare naturala, tabacita cu substante vegetale ori sintetice, din care se confectioneaza incaltaminte rezistenta. 2. Fig. (Fam.) Obraz (gros) al unei persoane (fara caracter). – Din ucr. tovar.

VARZA verze f. Planta legumicola ale carei frunze mari, groase, ondulate sunt infasurate strans unele peste altele, formand o capatana compacta folosita in alimentatie. ◊ Varza rosie specie de varza avand frunzele de culoare rosie-violeta. Varza creata specie de varza avand frunzele incretite. A impaca si capra si varza a impaca doua persoane cu interese si dorinte contrare. [G.-D. verzei] /<lat. virdia

LIPITOR, -OARE, lipitori, -oare s. 1. S. f. Specie de vierme anelid din apele dulci, cu corpul alungit, prevazut la cele doua capete cu cate o ventuza, care se hraneste cu sangele animalelor de al caror corp se lipeste (Hirudo medicinalis). ♦ Fig. Exploatator; parazit. 2. S. f. Pasare calatoare arboricola, nocturna, de culoare bruna-cenusie, cu pete brune sau rosietice, care se hraneste cu insecte; mulge-capre (Caprimulgus europaeus). 3. S. m. si f. persoana care are meseria de a lipi. – Lipi + suf. -tor.

SOARECE, soareci, s. m. Animal mic din ordinul rozatoarelor, de culoare cenusiu-inchis, cu botul ascutit si cu coada lunga si subtire (Mus musculus). ◊ Soarece de biblioteca = se spune despre o persoana care isi petrece cea mai mare parte a timpului prin biblioteci, citind si studiind. Soarece de birou = birocrat. ◊ Expr. A trai (sau a se iubi, a se avea) ca mata (sau ca pisica) cu soarecele, se spune despre doua persoane care nu se pot suferi, care se cearta intruna. I-au mas soarecii in pantece (sau burta), se spune despre un om foarte flamand. A se juca (cu cineva) ca mata (sau ca pisica) cu soarecele = a-si bate joc de cineva, tinandu-l intr-o situatie incerta. In gaura (sau in borta) de soarece = in cea mai ferita, mai d*****a ascunzatoare, in gaura de sarpe. ◊ Compus: Soarece de camp = mic rozator de camp care face mari stricaciuni in culturi (Apodemus agrarius); soarece de padure = animal rozator care traieste in padure (Apodemus sylvaticus). [Var.: soarec s. m.] – Lat. sorex, -icis.

IMACULAT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre obiecte de culoare alba) Care este de o albeata perfecta; care nu are nici o urma de atingere; fara nici o pata. 2) fig. (despre persoane) Care este foarte curat sufleteste; plin de candoare; fara nici un pacat; cast; pur. /<fr. immacule, lat. immaculatus

NAPARCA, naparci, s. f. 1. 1. Specie de soparla lipsita de membre, cu corpul lung de 25-30 cm, cilindric, de culoare cenusie, acoperit cu solzi stralucitori (Anguis fragilis). ♦ P. gener. (Reg.) Soparla. 2. (Pop.) Vipera. ◊ Expr. Pui de naparca = om rau, perfid. 3. Epitet dat unei persoane foarte rele, perfide, primejdioase. II. P. a**l. (Reg.) 1. Bici; fiecare dintre curelele unui garbaci. 2. Luntre mica si ingusta. [Pl. si: (reg.) naparce] – Cf. alb. neperke, nepertke.

MURDAR ~a (~i, ~e) 1) Care este plin de murdarie; zoios. 2) (despre persoane) Care nu respecta sau neglijeaza curatenia. 3) fig. Care este vrednic de dispret; lipsit de scrupule. 4) (despre lumina, apa etc.) Care nu este limpede. 5) (despre culori) Care este lipsit de claritate. 6) (despre cuvinte sau despre expresii) Care vadeste lipsa de pudoare. /<turc. murdar

TRIST ~sta (~sti, ~ste) si adverbial 1) (despre persoane) Care este intr-o stare sufleteasca apasatoare; mahnit; amarat. 2) (despre fata, ochi, zambete etc.) Care vadeste o asemenea stare de spirit. 3) (despre fenomene, sunete, culori etc.) Care evoca sau sugereaza o asemenea stare de spirit. Veste ~sta. /<lat. tristis

A SE MOHORI ma ~asc intranz. 1) A deveni rosu-inchis (ca spicele mohorului). 2) A se inchide la culoare; a se intuneca. 3) (despre timp, cer) A se schimba in rau (devenind mai intunecos din cauza ingramadirii norilor); a se posomori; a se innora. 4) fig. (despre persoane) A deveni trist; a se mahni; a se posomori; a se intrista; a se amari; a se scarbi. /Din mohor

PERLA, perle, s. f. 1. Piatra semipretioasa, aproximativ sferica, de culoare argintie, cu luciu sidefiu, produsa de anumite scoici, de unde este extrasa si folosita ca podoaba; margaritar; imitatie a acestei pietre, folosita ca obiect de podoaba. ♦ Fig. persoana cu merite deosebite; lucru de mare valoare ♦ Fig. (Ir.) Eroare grosolana (si ridicola). 2. Element decorativ de forma sferica, folosit la decorarea unor muluri arhitecturale. – Din fr. perle, it. perla, germ. Perle.

LUT ~uri n. 1) Roca sedimentara de culoare galbena-roscata sau cafenie, folosita in constructii si in olarie; argila. ◊ Greu ca ~ul foarte greu. 2) poet. Trupul omenesc (dupa moarte). ◊ Chip de ~ se spune despre o persoana indiferenta. /<lat. lutum

JUBILEU s. n. 1. sarbatoare pe care vechii evrei o praznuiau la fiecare 50 de ani de la un eveniment. 2. anul in care, o data la 25 de ani, papa acorda credinciosilor catolici o indulgenta plenara. 3. sarbatoare in onoarea unei persoane care detine de 50 de ani o functie; aniversare a 50 de ani; (p. ext.) a unui numar rotund de ani de la un eveniment. 4. cantec al populatiei de culoare din SUA prin referiri la un viitor fericit, liber. (< fr. jubile, lat. iubilaeus)

VRABIE, vrabii, s. f. Pasare mica cu penele de culoare bruna impestritate cu negru, cu pantecele cenusiu, cu ciocul scurt, conic si cu coada trunchiata; vrabete (Passer domesticus). ◊ Expr. A avea minte de vrabie, se spune despre o persoana lipsita de judecata. Vrabia-i tot pui (si ea moare de batrana), se spune despre o persoana care pare mai tanara decat este. – Din sl. vrabiĩ.

ROSU¹ n. 1) A saptea culoare a spectrului solar. ◊ A infierbanta (un metal) pana la ~ a infierbanta pana la starea de incandescenta. 2) Colorant de aceasta culoare. ~ de Congo. ◊ ~ de buze ruj. 3) (la jocul de carti) Semn distinctiv avand forma unei inimi. 4) Carte de joc marcata cu acest semn. Valet de ~. ◊ De ~ se spune despre persoanele satene. 5): ~ de Purcari varietate de vin produs in localitatea Purcari din Republica Moldova. /<lat. roseus

MAR², mere, s. n. 1. Fruct al marului¹, de forma rotunda-turtita si de diferite culori. ◊ Expr. (Adverbial) A bate (sau a face, a lasa) mar (pe cineva) = a bate foarte tare (pe cineva). ◊ Compus: (reg.) mar-gutuie = gutuie. ♦ Marul discordiei = cauza neintelegerii sau a dusmaniei dintre mai multe persoane. 2. (In sintagma) Marul lui Adam = proeminenta a zgarciului tiroidian, vizibil la barbati in partea anterioara a gatului; nodul gatului. – Lat. melum.

PERLA ~e f. 1) Formatie, de regula sferica, de culoare argintie, cu luciu de sidef, care se formeaza in scoicile unor moluste si este utilizata la confectionarea bijuteriilor; margaritar. 2) Bijuterie din aceasta formatie. 3) Element decorativ de forma sferica intrebuintat la decorarea unor muluri arhitecturale. 4) fig. persoana cu merite deosebite. 5) fig. Lucru de mare valoare. 6) iron. Eroare grosolana si ridicola. /<fr. perle, it. perla, germ. Perle

JUBILEU s.n. 1. Sarbatoare pe care vechii evrei o praznuiau la fiecare cincizeci de ani. 2. Anul in care, o data la douazeci si cinci de ani, papa acorda credinciosilor catolici o indulgenta plenara. 3. Sarbatoare in onoarea unei persoane care detine de cincizeci de ani o functie; aniversare a cincizeci de ani, (p. ext.) a unui numar rotund de ani de la un eveniment, de la infiintarea unei institutii etc. 4. Cantec al populatiei de culoare din S.U.A. caracterizat prin referiri la un viitor fericit, liber. [Pron. -leu, pl. -ee (pron. -le-e), -euri. / < fr. jubile, cf. lat. iubilaeus, ebr. yobel].

VACA, vaci, s. f. 1. Animal domestic din specia bovinelor, femela taurului; p. restr. carnea acestui animal, folosita ca aliment; p. gener. carne de bovine. ◊ Expr. S-a dus bou si a venit (sau s-a intors) vaca, se spune, ironic, despre un om care a plecat sa se instruiasca sau sa se lamureasca intr-o problema si care s-a intors mai putin instruit sau lamurit decat plecase. Vaca (buna) de muls = persoana sau situatie de care cineva abuzeaza, pentru a trage foloase materiale. ♦ Epitet injurios dat unei femei (grase si lenese sau proaste). 2. Compuse: vaca-de-mare = morsa; vaca-domnului = insecta lata si lunguiata, cu aripile superioare de culoare rosie cu doua puncte negre (Pyrrhocoris apterus). – Lat. vacca.

A SE LUA ma iau intranz. 1) (despre culori) A pierde intensitatea initiala (sub actiunea unor factori); a se sterge; a se spalaci; a se decolora. 2) (despre vopsele) A se desprinde de pe obiectul vopsit. 3) (despre barbati sau femei) A se uni prin casatorie cu o persoana de s*x opus; a se casatori. ◊ ~ cu gandul a cadea pe ganduri, fiind absent la cele din jur. ~ cu vorba (sau cu ziua targului) a vorbi mult, uitand de treburi. ~ (cu cineva) a) a-si petrece timpul cu cineva, uitand de griji; a se mangaia; b) a stabili prietenie (cu cineva). ~ dupa cineva a) a fugari (pe cineva); a alunga; b) a porni pe urmele cuiva; c) a urma sfatul (cuiva); d) a imita (pe cineva). /<lat. levare

VATA f. Material de culoare alba, moale, obtinut din fibre de bumbac, avand diferite intrebuintari (in medicina, in tehnica). ◊ ~ minerala material obtinut din fibre de sticla, de zgura, de cuart, folosit ca izolant termic si acustic. ~ de zahar (sau dulce) produs de cofetarie (de diferite culori), asemanator cu vata, obtinut prin centrifugare din solutie de zahar. ~ de sticla masa de fibre scurte de sticla impaslite, intrebuintata ca izolant termic si acustic sau ca filtru pentru lichidele corosive. Are ~ in urechi se spune despre o persoana care aude rau. /<germ. Watte

BRUN, -A (‹ fr.) adj., subst. 1. Adj., s. n. Cafeniu-inchis. 2. Adj., s. m. si f. (persoana) cu parul negru, cu ten negricios; (om) brunet, oaches, smead, negricios. 3. S. f. Bruna de Maramures = rasa autohtona de taurine, formata (incepind din 1881) prin incrucisarea de absorbtie a animalelor din rasa de munte (mocanita) cu tauri schwyz; este de culoare bruna cu nuante de la brun-argintiu pina la brun-inchis, crescuta pentru productia mixta (lapte-carne).

SILUETA, siluete, s. f. 1. Imagine, infatisare reala (si oarecum neclara in amanuntele ei) a unei fiinte, a unui lucru etc., de obicei proiectate (ca o umbra) pe un fond mai luminos; p. ext. fiinta sau lucru astfel proiectate. ♦ Personaj abia schitat intr-o opera literara. 2. Talie zvelta si bine proportionata a unei persoane; corp zvelt, suplu, bine proportionat al unei persoane; p. gener. talie; corp. ♦ Expr. A face silueta = a deveni zvelt; a slabi. 3. Desen unicolor, de obicei negru, lucrat in creion, in tus sau decupat din hartie, panza etc. reprezentand contururile unei fiinte sau ale unui lucru pe un fond de alta culoare. 4. Desen special de carton sau de placaj (reprezentand o silueta (1) de om) pe care sunt fixate tintele la tir. [Pr.: -lu-e-] – Din fr. silhouette.

VULPE, vulpi, s. f. I. 1. Mamifer carnivor salbatic, de marimea unui caine, cu blana roscata, cu coada lunga si stufoasa, cu urechile ascutite si cu botul ingust; vulpoaica (Vulpes vulpes). ◊ Vulpe argintie = specie de vulpe cu blana neagra cu luciu argintiu. ◊ Expr. A avea ochi de vulpe = a avea cautatura vicleana. A tocmi vulpea din padure = a negocia un lucru pe care nu-l ai (la indemana). ♦ Blana acestui animal. 2. Fig. persoana vicleana, sireata. II. 1. (Reg.) Dar in bani sau in vin pe care, dupa datina de la nunti, mirele, daca este din alt sat, este obligat sa-l dea flacailor din satul miresei. 2. Soi de strugure cu ciorchinele lung, cu boabele rare, dulci, de culoare rosiatica. 3. Ferestruica in acoperisul caselor taranesti, prin care iese fumul din pod. 4. Compuse: (Iht.) vulpe-de-mare = vatos; (Zool.) vulpea-desertului = fenec. [Var.: hulpe s. f.] – Din lat. vulpes.

CAREU ~ri n. 1) Suprafata cu patru unghiuri drepte si cu patru laturi rectilinii egale. 2) Trupa dispusa in forma de patrat pentru a putea respinge atacul inamicului din patru parti. 3) Grup de persoane sau de obiecte dispuse in forma de patrat. 4) (la unele jocuri sportive) Suprafata delimitata cu linii albe, in care se aplica unele reguli speciale. 5) (pe navele maritime) Camera comuna unde ofiterii iau masa. 6) (la jocul de pocher) Grup de patru carti de aceeasi culoare tinute intr-o singura mana. /<fr. carre

VIPERA, vipere, s. f. 1. Sarpe mic, foarte veninos, avand pe cap o pata de culoare inchisa in forma de V si pe spate o dunga lata, neagra, in zigzag; naparca (Vipera berus). ◊ Expr. Pui de vipera = om rau, femeie rea. ◊ Compus: Vipera-cu-corn = specie de vipera mai mare si mai veninoasa decat vipera comuna, care are deasupra gurii un fel de corn format din solzi (Vipera ammodytes). 2. Fig. persoana rea, perfida. – Lat. vipera.

VERDE¹ (~zi) adj. 1) Care este de culoarea frunzelor (ierbii, arbustilor, copacilor). ◊ A visa (a vedea sau a spune) cai ~zi pe pereti a-si imagina (sau a spune) lucruri neverosimile. 2) (in opozitie cu uscat) (despre plante) Care este proaspat; plin de seva. 3)(despre legume, fructe) Care inca nu s-a copt; neajuns la maturitate; necopt; crud; agurid. 4) (despre lemne) Care este taiat de curand; plin de seva inca; umed. 5) (despre piei) Care n-a fost inca prelucrat; netabacit; nedubit. 6) fig. (despre persoane) Care este bine facut; plin de puteri; voinic; viguros; puternic; robust; rezistent. /<lat. vir[i]dis