cunostinte s.m. (inv.) persoana cunoscuta, cunostinta.

loghiotat (loghiotati), s. m. – Intelept, persoana cunoscuta prin cultura ei. Ngr. λογιώπατος (Tiktin). Sec. XVIII, inv. Este superlativul lui loghios, s. m. (erudit), cuvint inv., putin folosit, din ngr. λόγιος (Galdi 206).

CUNOSTINTA ~e f. 1) Posedare a unor informatii speciale. ◊ A lua ~ de ceva a se pune la curent cu ceva. A aduce la ~ a informa pe cineva despre ceva. In ~ de cauza cu competenta. 2) la pl. Totalitate a informatiilor pe care le detine cineva. ~e vaste. 3) persoana cunoscuta. ◊ A face ~ a cunoaste pe cineva. [G.-D. cunostintei] /a cunoaste + suf. ~inta

RECUNOASTE, recunosc, vb. III. Tranz. 1. A identifica un lucru, o persoana etc. cunoscute mai inainte. ♦ A deosebi ceva dupa anumite semne caracteristice. ♦ Refl. A-si descoperi in altul trasaturile caracteristice, a se regasi in altul. 2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a marturisi. ♦ A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros. ♦ A declara ca accepta sau a admite tacit o anumita situatie nou creata in relatiile internationale. ♦ A declara un copil natural ca legitim. 3. (Mil.) A cerceta terenul si pozitiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmeaza sa mearga o unitate. 4. A se arata recunoscator fata de cineva sau de ceva. – Re¹- + cunoaste (dupa fr. reconnaitre).

MISTER ~e n. 1) Lucru necunoscut sau nepatruns de ratiune; taina; enigma. 2) rel. Dogma crestina considerata ca fiind inaccesibila ratiunii omenesti. 3) (in antichitatea greco-romana) Ansamblu de teze si de practici religioase, cunoscute numai persoanelor initiate. 4) (in evul mediu) Opera dramatica cu caracter religios. /<fr. mystere, lat. mysterium

RECUNOASTE vb. III. tr. 1. A identifica un lucru, o persoana etc. cunoscute mai inainte. ♦ A considera si a arata ca (un guvern, un stat) este indreptatit sa-si exercite puterea, sa existe. 2. A admite ca bun, ca adevarat; a marturisi. 3. A cerceta terenul pe unde urmeaza sa mearga o unitate. 4. A se arata recunoscator. [P.i. recunosc. / < re- + cunoaste, dupa fr. reconnaitre].

RECUNOASTE vb. I. tr. 1. a identifica un lucru, o persoana etc. cunoscute mai inainte. 2. a admite ca bun, ca adevarat; a marturisi. 3. (jur.) a considera si a arata ca (un guvern, un stat) este indreptatit sa-si exercite puterea, sa existe. 4. (mil.) a cerceta terenul pe unde urmeaza sa mearga o unitate. 5. a se arata recunoscator. II. refl. a-si descoperi in altul trasaturile caracteristice. (dupa fr. reconnaitre)

INTERPRET, -A, interpreti, -te, s. m. si f. 1. persoana care traduce pe loc si oral ceea ce spune cineva in alta limba, mijlocind astfel intelegerea dintre doua sau mai multe persoane; translator, talmaci. 2. Fig. persoana care exprima nazuintele unei colectivitati; persoana care face cunoscute altuia vointa, dorinta, sentimentele cuiva; exponent, reprezentant. 3. persoana care interpreteaza un rol intr-un spectacol, o bucata muzicala, o poezie etc. V. artist, actor. – Din fr. interpret, lat. interpres, -etis.

PREZENTATOR, -OARE, prezentatori, -oare, s. m. si f. persoana care face cunoscut publicului pe cineva sau ceva; persoana care prezinta un spectacol, un concurs etc. – Din fr. presentateur.

A DECLARA declar tranz. 1) A aduce la cunostinta (pe cale orala sau scrisa). 2) (intentii, actiuni) A comunica in mod oficial. 3) (sentimente, atasamente, atitudini) A face sa fie cunoscut; a marturisi. 4) (persoane) A califica, avand la baza anumite circumstante sau motive. 5) (persoane) A invinui printr-o declaratie; a pari; a denunta; a turna. /<fr. declarer, lat. declarare

INTERPRET ~ta (~ti, ~te) m. si f. 1) persoana specializata in traducerea orala mijlocind comunicarea intre oameni care vorbesc limbi diferite; translator. 2) fig. persoana care face cunoscut altuia sentimentele, vointa, dorinta cuiva. 3) persoana care interpreteaza un rol sau o piesa muzicala (la voce sau la un instrument). [Sil. -ter-pret] /<fr. interprete, lat. interpres, ~etis

VECHI veche (vechi) 1) (in opozitie cu nou) Care este facut demult; care este in intrebuintare de mult timp. Oras ~. Haina veche. Cuvant ~. ◊ Vorba veche vorba din batrani; proverb. 2) (despre produse agricole) Care este din recolta anilor trecuti. Grau ~. Cartofi ~. ◊ Vin ~ vin avand calitati deose-bite, datorita pastrarii indelungate. 3) (despre alimente, medicamente etc.) Care si-a pierdut proprietatile pozitive; alterat; stricat. Carne veche. 4) (despre persoane) Care este cunoscut de multa vreme. Prieten ~. Colaborator ~. ◊ Lumea veche a) lume care a existat in antichitate; b) oranduire sociala perimata. 5) ( mai ales despre specialisti) Care are experienta bogata intr-un domeniu de activitate; care activeaza de multa vreme. Medic ~. 6) Care vine din vechime; ramas din batrani; batranesc. Idee veche. Metode ~. /<lat. veclus

ALONIM I. s. n. nume cunoscut (al altei persoane) cu care cineva semneaza o lucrare. II. adj. (despre lucrari) semnat cu numele altuia. (< engl. allonym)

CHEMATOR, -OARE, chematori, -oare, adj. Care cheama. ♦ (Pop.; substantivat, m.) persoana care invita pe cunoscuti la nunta; vornicel. – Chema + suf. -ator.

CHEMATOR, -OARE, chematori, -oare, adj. Care cheama; fig. imbietor, ademenitor. ♦ (Pop.; substantivat) persoana care invita pe cunoscuti la nunta; vornicel. – Din chema + suf. -(a)tor.

A CIRCULA circul intranz. 1) (despre pietoni, vehicule etc.) A se misca (continuu) intr-un anumit sens; a se deplasa incolo sau incoace (pe caile de comunicatie). 2) (despre gaze, aer, lichide etc.) A se misca (continuu) intr-un circuit; a se schimba in permanenta prin miscare. 3) (despre bani) A fi in uz; a trece din mana in mana. 4) (despre zvonuri, vorbe, informatii etc.) A trece de la unul la altul; a deveni cunoscut unui cerc larg de persoane. /<fr. circuler, lat. circulari

A DECLINA¹ declin tranz. 1) (substantive, adjective, pronume, numerale, articole) A trece prin cazuri si numere schimband forma. 2) inv. (nume de persoana) A face sa fie cunoscut; a prezenta; a recomanda. 3) (sarcini, propuneri) A supune unei solutionari negative; a respinge. 4) (functii) A refuza de a-si asuma. 5) A pune la indoiala; a considera ca fiind nesigur. /<fr. decliner, lat. decli-nare

A SE LATI pers. 3 se ~este intranz. 1) A deveni lat; a se face mai mare in latime. 2) fig. (despre stiri, vesti) A deveni cunoscut unui cerc larg de persoane; a se raspandi; a se propaga. /Din lat

A PROPOVADUI ~iesc 1. tranz. (idei, conceptii etc.) A face sa devina cunoscut unui cerc larg de persoane; a raspandi; a propaga. 2. intranz. bis. A rosti o predica. /<sl. propovedovati

A PUBLICA public tranz. 1) (carti, articole, stiri, hotarari etc.) A face sa apara pe calea tiparului; a tipari; a edita. 2) (stiri, noutati etc.) A face cunoscut unui cerc larg de persoane (pe calea tiparului); a anunta in mod public; a raspandi; a divulga. /<lat. publicare

A RECOMANDA recomand tranz. 1) A formula ca sfat (sau ca dispozitie); a propune. 2) (proiecte, rapoarte, candidaturi etc.) A prezenta spre examinare si aprobare; a inainta; a propune. 3) (persoane) A prezenta pentru a obtine bunavointa si protectia (cuiva). 4) (persoane) A face sa fie cunoscut, mentionand numele si alte informatii; a prezenta. /<fr. recommander

SECRET² ~ta (~ti, ~te) 1) Care este tinut ascuns; cunoscut unui numar redus de persoane. 2) Care este plasat in asa fel incat nu se vede; ascuns vederii; mascat; camuflat. 3) (despre persoane) Care isi ascunde natura sau conduita sa adevarata; care nu face confidente. 4) (despre sentimente, ganduri, stari sufletesti) Care este pastrat in taina; tainic; ascuns. /<lat. secretus

A SEMANA¹ seaman tranz. 1) (seminte de plante cultivate) A introduce in sol (pentru a incolti si a creste); a insamanta. ~ grau. ◊ Culege ce-ai semanat se spune, cand cineva trebuie sa suporte consecintele unor fapte de-ale sale. 2) pop. (persoane) A presara cu seminte de cereale dorind fericire in Noul An. 3) fig. A imprastia uniform pe o suprafata. ~ flori in calea cuiva. 4) fig. (idei, ganduri, intrigi etc.) A face sa devina cunoscut unui cerc larg de persoane; a raspandi; a propaga. /<lat. seminare

A POPULARIZA ~ez tranz. (idei, conceptii, publicatii, personalitati etc.) A face sa devina popular, cunoscut unui cerc mai larg de persoane; a raspandi in randul maselor largi; a propaga; a propovadui. /<fr. populariser

A PROPAGA propag tranz. 1) A face sa se propage; a raspandi; a difuza; a transmite. 2) (idei, publicatii, conceptii etc.) A face cunoscut unui cerc mai larg de persoane; a raspandi in randul maselor largi; a populariza; a propovadui. /<fr. propager, lat. propagare

SECRET¹ ~e n. 1) Fapt ce trebuie tinut ascuns; lucru care nu trebuie divulgat; taina. 2) Mijloc ascuns, cunoscut de un numar redus de persoane, care asigura reusita unei actiuni; cheie a succesului. 3) Loc izolat intr-o inchisoare. [Sil. se-cret] /<fr. secret, lat. secretus

secretic, secretica, adj. (inv.) care este cunoscut de un numar limitat de persoane sau care ramane necunoscut; secret, confidential, tainic.

secretnic, secretnica, adj. (inv.) care este cunoscut de un numar limitat de persoane sau care ramane necunoscut; secret, confidential, tainic.

EXPLORATOR ~oare (~ori, ~oare) m. si f. persoana care exploreaza tinuturi necunoscute sau putin cunoscute. /<fr. explorateur, lat. explorator, ~oris

ANONIMAT n. Situatie a unei persoane anonime. ◊ A iesi din ~ a se face cunoscut prin ceva. /<fr. anonymat

A LANSA ~ez tranz. 1) (idei, stiri, publicatii etc.) A face cunoscut (pentru prima oara) unui cerc larg de persoane; a pune in circulatie. 2) (barci, corabii, vapoare etc.) A da drumul sa pluteasca pentru prima data. 3) (rachete, torpile, sateliti etc.) A arunca (cu ajutorul unui dispozitiv special), trimitand spre o tinta. /<fr. lancer

FATA s. 1. v. obraz. 2. figura, fizionomie, obraz, oval, profil. (O ~ cunoscuta.) 3. obraz, ochi (pl.). (Se spala pe ~.) 4. v. fizionomie. 5. v. persoana. 6. v. avers. 7. v. recto. 8. v. pagina. 9. v. fatada. 10. acoperitoare, invelitoare. (~ la un fotoliu.) 11. fata de masa = (inv. si reg.) masa, peschir, panzatura, (reg.) masai, mesala, mesanica, (Ban. si Transilv.) masar, masarita, (Ban.) masarnica, (Transilv. si Maram.) masoaie. (O ~ de in.) 12. v. infatisare. 13. invelitoare, (prin Transilv. si Maram.) sac, (prin Transilv.) tabuiet. (~ de perna.) 14. v. suprafata.

POPULARIZA, popularizez, vb. I. Tranz. A raspandi, a face sa fie cunoscuta de catre un numar mare de oameni, intr-o forma accesibila, o persoana, o idee, o stiinta etc. – Din fr. populariser.

NOU³ noua (noi) (in opozitie cu vechi) 1) Care este facut de curand; care exista de putin timp; proaspat; recent. ◊ ~-nout absolut nou. 2) (despre produse agricole) Care este din recolta anului in curs. Paine noua. 3) si fig. Care exista de putin timp; recent. Carte noua. ◊ Luna noua a) luna in faza ei initiala, in forma de secera subtire; b) timpul cat dureaza aceasta faza. (Copil) ~-nascut (copil) care s-a nascut de curand. Ce mai (e) ~? ce noutati mai sunt? Nimic ~ nici un fel de noutati. 4) (despre persoane) Care a venit undeva de curand (si este inca necunoscut sau putin cunoscut). 5) Care nu a fost cunoscut mai inainte. Metoda noua. 6) Care difera (in mod esential) de ceea ce a fost in trecut. Vremuri noi. 7) Care tine de timpurile noastre; propriu timpului prezent sau trecutului apropiat; modern; contemporan. Tehnica noua. 8) (inaintea unui substantiv) Care prin calitatile sale aminteste de cineva (sau de ceva). ~l Orfeu. 9) Care se adauga la cele de mai inainte. Forte noi. /<lat. novus

SOFIST, -A (‹ fr., gr.) subst. 1. S. m. Denumire data in Grecia antica, in perioada clasica (sec. 5 i. Hr.) filozofilor presocratici care ii invatau pe tinerii atenieni cum sa foloseasca logica si retorica pentru a-si invinge oponentii in orice controversa. Folosirea mai mult a retoricii si unei logici precare si pline de tertipuri argumentative impreuna cu perceperea de bani le-au adus dezaprobarea din partea lui Socrate si Planton. Pe de alta parte, este evident aportul lor in ce priveste incurajarea gandirii independente in lumea greaca. Cei mai cunoscuti s. sunt Protagoras, Gorgias, Prodicos, Hippias si Antifon. 2. S. m. si f. persoana care, intr-o discutie, intr-o demonstratie, uzeaza de sofisme.

ANONIM, -A, anonimi, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. si f. (persoana) cu nume necunoscut, (persoana) care-si tainuieste numele. 2. Adj. (despre un text, o opera) Al carui autor nu este cunoscut. 3. S. f. Scrisoare nesemnata. 4. Adj. Fig. Care ramane nestiut, necunoscut; fara personalitate. ♦ Societate (anonima) pe actiuni = intreprindere industriala, comerciala sau financiara capitalista, formata prin asocierea capitalului mai multor actionari. – Din fr. anonyme, lat. anonymus.

VIZITA, vizite, s. f. 1. Faptul de a merge la cineva in scopul unei intrevederi cu caracter prietenesc, oficial sau de curtoazie. ◊ Carte de vizita = bucata mica de carton, dreptunghiulara, pe care este scris numele unei persoane, profesiunea si titlurile sale, adresa etc., si pe care titularul o inmaneaza sau o trimite unor cunoscuti, cu diverse prilejuri. ◊ Expr. A fi in vizita cu cineva = a avea relatii de prietenie cu cineva, a-si face vizite reciproc. 2. Oficiu prestat de medicul care se deplaseaza la domiciliul unui bolnav sau care primeste un pacient pentru consultatie. ♦ Deplasare zilnica facuta in saloanele unui spital, la patul bolnavilor, de catre medici, insotiti de personalul auxiliar. ◊ Vizita medicala = control medical (periodic) facut salariatilor, elevilor etc. 3. Deplasare la fata locului intr-o localitate, intr-o regiune, la un obiectiv, cu scopul de a le cunoaste, de a le controla etc. – Din fr. visite.

POLICHINELLE POLISINEL/ s. m. 1. personaj caraghios din comedia bufa. ◊ marioneta cu cocoasa in fata si in spate. 2. (fig.) persoana considerata in societate ca un bufon. ◊ persoana lipsita de o linie ferma de conduita si de o opinie personala constanta. ♦ secretul lui ~ = secret cunoscut de toata lumea. (< fr. polichinelle)

NORMAND, -A, normanzi, -de, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. (La m. pl.) Nume sub care erau cunoscute neamurile germanice care locuiau in Peninsula Scandinava, Irlanda si in insulele vecine; vikingi, varegi; (si la sg.) persoana care facea parte din aceste neamuri sau populatii. 2. Locuitor al Normandiei. 3. Adj. Care apartine normanzilor (1) sau locuitorilor Normandiei, privitor la normanzi sau la locuitorii Normandiei. – Din fr. normand.

POLISINEL s.m. 1. (Lit.) Personaj caraghios din comedia bufa. ♦ Marioneta cu cocoasa in fata si in spate. 2. (Fig.) persoana considerata in societate ca un bufon. ♦ persoana lipsita de o linie ferma de conduita si de o opinie personala constanta. ◊ Secretul lui polisinel = secret cunoscut de toata lumea; ceea ce toata lumea stie, dar se tine secret. [Pl. -li, scris si polichinelle. / < fr. polichinelle, cf. it. Pulcinella – personaj din comedia italiana bufa].

ANONIM ~a (~i, ~e) 1) si substantival (despre persoane) Care nu-si indica numele; al carui nume ramane necunoscut. 2) (despre opere, texte) Al carui autor nu este cunoscut. ◊ Societate (anonima) pe actiuni intreprindere formata prin asocierea mai multor actionari. /<fr. anonyme, lat. anonymus

RENGA, poeme japoneze inlantuite, formate din 31 de silabe in grupe de cate 5, 7, 5 si 7, 7, la care isi aduc de obicei contributia doi poeti. Genul literar a cunoscut o deosebita inflorire intre sec. 13 si 16, atingand punctul culminant in sec. 15. In zilele noastre se considera ideal un grup de 7-8 persoane care sa compuna aproximativ 100 de strofe. Regulile de compozitie sunt stricte, deoarece importanta nu este legatura, ci efectul general creat de poem. Se aleg teme traditionale cum ar fi: particularitati ale anotimpurilor, florile de cires, luna plina, dragostea etc.

DIVULGA, divulg, vb. I. Tranz. A face ca o taina sa fie cunoscuta de cineva sau de multa lume; a da in vileag, a da pe fata. ♦ Spec. A transmite secrete de stat unei persoane neindreptatite sa le cunoasca. – Din fr. divulguer, lat. divulgare.

gligan (gligani), s. m. – 1. Porc mistret. – 2. persoana ca un cal, uriasa. – Var. galigan, giligan. Bg. gligan (Conev 56; Candrea, Conv. lit., XXXIV, 1132; DAR); insa originea din bg. nu este cunoscuta, cf. Mladenov 101, care pleaca de la un sl. *kliku. Var. se folosesc numai cu al doilea sens.

FLUIERAR, fluierari, s. m. 1. persoana care canta din fluier (1); fluieras (2). 2. (Reg.) Mester care face fluiere (1). 3. Nume dat mai multor pasari care emit sunete ca ale fluierului (1), dintre care cea mai cunoscuta are capul si spatele negru cu pete galbene-aurii, ciocul lung si subtire si picioarele lungi (Charadrius pluvialis). [Pr.: flu-ie-] – Fluier + suf. -ar.

VAR, VARA, veri, vere, s. m. si f. 1. Grad de rudenie intre copiii sau descendentii persoanelor care sunt frati sau surori; persoana care se afla cu alta intr-o asemenea relatie de rudenie, considerata in raport cu aceasta. 2. (La voc. m.) Termen familiar de adresare catre un prieten, un cunoscut. – Lat. [consobrinus] verus, [consobrina] vera.

persoana s. 1. chip, fata, figura, individ, ins, om, (pop.) crestin, suflet, (Ban. si Transilv.) nat, (inv.) ipochimen, obraz, (fam.) mutra, tip, (peior.) creatura, specimen. (Am vazut acolo multe ~ cunoscute.) 2. v. om. (~ iubita.) 3. cap, individ, ins, om, (fig.) caciula. (Cate 5000 de lei de ~.) 4. (PSIH.) personalitate.

CNEAZ (‹ sl.) s. m. 1. Titlu purtat de conducatorul unei formatiuni statale feudale; persoana avind acest titlu. In ev. med. la romani, categorie sociala constituita inainte de formarea statelor feudale printr-un proces de dezvoltare social-economica si alcatuita din stapini de pamint si sateni. Cu timpul a cunoscut un proces de diferentiere sociala; o parte dintre ei au intrat in rindul starilor privilegiate, iar altii, majoritatea, au ramas oameni liberi, fara privilegii, intermediind intre stapinii feudali taranimea saraca sau dependenta. C. din Transilvania au avut un important rol militar in lupta impotriva turcilor. In Banat ei s-au mai numit si chineji. 2. (In ec. 16-17 in Tara Romaneasca) Om liber de servitute; primar; jude.

PUBLICITATE s. f. Faptul de a face cunoscut un lucru publicului; difuzare de informatii in public; caracterul a ceea ce este public. ♦ Agentie (sau birou) de publicitate = birou unde se pot da, pentru a fi publicate in ziare sau difuzate prin radio si televiziune, anunturi (cu caracter particular). Mica publicitate = rubrica a unui cotidian in care se publica anunturi cu caracter particular. Agent de publicitate = persoana angajata de o firma comerciala pentru a face reclama marfurilor ei. ◊ Loc. vb. A da publicitatii = a publica. – Din fr. publicite.

MINUNE, minuni, s. f. 1. Fenomen iesit din comun, surprinzator, atribuit fortei divine sau altor forte supranaturale. ◊ Loc. adv. Ca prin minune = dintr-o data, pe neasteptate. 2. P. gener. Lucru, fapt, fenomen uimitor, neobisnuit, extraordinar; minunatie. ◊ Cele sapte minuni ale lumii = nume sub care sunt cunoscute sapte monumente din antichitate, impresionante prin dimensiuni si realizare tehnica. ◊ Expr. Mare minune sau minune mare, exclamatie care exprima uimire, admiratie, neincredere etc. fata de cele vazute sau auzite. Mare minune sa... = m-as mira sa... Minunea minunilor, formula care exprima o apreciere superlativa. (Fam.) A se face de minune = a se face de ras; a produce uimire. 3. Lucru cu insusiri exceptional de frumoase, care uimeste, produce admiratie; minunatie. ◊ Loc. adj. si adv. De minune = admirabil, minunat, extraordinar. ♦ persoana cu calitati (fizice sau morale) exceptionale. – Lat. *mirio, -onis.

DESCOPERI, descopar, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a ridica de pe un obiect sau de pe o persoana ceea ce le acopera. ♦ Refl. A-si scoate palaria, caciula etc. ♦ Fig. A lasa neocrotit, neaparat, expus unui atac. A descoperi aripa dreapta a unei armate. ♦ A face sa nu aiba acoperire legala. ♦ Tranz. si refl. Fig. A (se) da pe fata, a (se) dezvalui, a (se) da de gol, a (se) trada. 2. A gasi un lucru cautat, necunoscut sau ascuns; a afla. ◊ Expr. A descoperi America, se spune in bataie de joc cuiva care face caz de un lucru stiut, cunoscut de toata lumea. ♦ A patrunde o taina, un mister. – Lat. disco(o)perire.