podoima², podoime, s.f. (reg.) 1. persoana urata. 2. om lenes.

ZGAIT, -A, zgaiti, -te, adj. (Despre ochi) Holbat, cascat; (despre oameni) cu ochii holbati. ♦ (Substantivat) persoana urata, cu ochii holbati, iesiti din orbite. – V. zgai.

STAFIE, stafii, s. f. Fiinta ireala pe care cred (sau pretind) ca o vad unii oameni, si care ar reprezenta de obicei duhul unui mort legat de pamant; fantoma, naluca, strigoi. ♦ Fig. (Fam.) persoana urata (si slaba). [Acc. si: stafie] – Cf. ngr. stihion.

ZGAIT, -A, zgaiti, -te, adj. (Despre ochi) Cascat, holbat; (despre oameni) cu ochii cascati, holbati. ♦ (Substantivat) persoana urata, cu ochii holbati, iesiti din orbite. – V. zgai.

HADOSENIE, hadosenii, s. f. Uratenie mare, slutenie; hazenie. ♦ (Concr.) persoana foarte urata. – Contaminare intre had si hidosenie.

MAIMUTA, maimute, s. f. 1. Nume generic dat animalelor tropicale cu conformatia exterioara foarte asemanatoare cu a omului, inteligente si sociabile, cu un spirit de imitatie foarte dezvoltat. 2. (Fam.) Epitet depreciativ pentru o persoana foarte urata sau care obisnuieste sa imite pe altii. – Cf. ngr. maimu, tc. maymun.

ASCHIMODIE, aschimodii, s. f. (Fam.) persoana foarte urata (prin slabiciune exagerata, statura mica etc.) – Cf. gr. ashimosini „uratenie”.

CIUMA, ciume, s. f. 1. Boala infectioasa si epidemica foarte grava, caracterizata prin febra mare, diaree, delir, tumefactii ale ganglionilor etc.; pesta. 2. Fig. persoana foarte urata (si foarte rea). 3. Fig. Mizerie, napasta, nenorocire mare. ◊ Ciuma bruna = nazism; fascism. 4. Compus: ciuma-apelor = planta erbacee acvatica cu tulpina lunga, subtire, ramificata, care se fixeaza prin radacini pe fundul apelor (Elodea canadensis). – Lat. cyma „umflatura”.

A DESFIGURA ~ez tranz. 1) (persoane) A urati (mai ales la fata) printr-o actiune fizica brutala; a poci. 2) (realitati, fapte etc.) A prezenta denaturat, fals. /<fr. defigurer

A POCI ~esc tranz. 1) A face sa se poceasca; a urati; a sluti. 2) (persoane) A urati (mai ales la fata) printr-o actiune fizica brutala; a desfigura. 3) fig. (cuvinte, melodii etc.) A denatura incalcand corectitudinea; a stalci; a schingiui. /Din potca inv.

FESTELITOR, -OARE, festelitori, -oare, adj., s. m. si f. (Reg.; peior.) (persoana) care scrie urat sau prost, care mazgaleste. – Festeli + suf. -tor.

A BEHAI behaie intranz. 1) (despre oi si capre) A scoate strigate caracteristice speciei; a face „behe(he)”; a zbiera. 2) fig. fam. (despre persoane) A canta urat. /Onomat.

HOLERA f. 1) Boala epidemica grava, deseori mortala, care se manifesta prin intoxicarea si deshidratarea puternica a organismului. 2) fig. peior. persoana rea si urata. /<rus. holera, lat. cholera

TIGAN ~i m. 1) persoana care face parte dintr-un grup etnic originar din India, raspandit aproape in toata lumea, ducand (in unele zone) o viata seminomada; rom. ◊ A se muta ca ~ul cu satra (sau cu cortul) a se muta foarte des; a nu avea un loc stabil de trai. A se deprinde ca ~ul cu scanteia (sau cu ciocanul) a se deprinde cu greutatile, cu nevoile. A se ineca ca ~ul la mal a suferi o nereusita tocmai la sfarsitul unei actiuni. Tot ~ul isi lauda ciocanul se spune despre o persoana care se lauda (fara motiv) cu ce are. Calea ~ului Calea Lactee. 2) pop. iron. persoana bruneta. 3) peior. persoana cu apucaturi urate. /<bulg. tiganin

pangariciune, pangariciuni, s.f. (inv. si reg.) 1. pacat. 2. lucru murdar, scarbos; spurcaciune, pangaritura. 3. aliment interzis de biserica in perioada postului. 4. mancare gatita prost, care produce scarba. 5. om care vorbeste urat, necuviincios; pangaritura. 6. persoana care mananca de dulce in zilele de post.

sotroapa, sotroape, s.f. (reg.; deprec.) persoana cu mersul urat; femeie batrana si urata.

PADURE, paduri, s. f. Intindere mare de teren acoperita de copaci; multime densa de copaci crescuti in stare salbatica, in care predomina una sau mai multe specii, pe langa care se mai afla arbusti, plante erbacee, muschi etc., precum si diferite specii de animale. ◊ Loc. adj. Din sau de (la) padure = a) (despre plante si animale) salbatice; b) fig. (despre oameni) fara maniere, necioplit, necivilizat. ◊ Expr. Parca ar fi nascut (sau crescut) in padure, se spune despre o persoana cu o comportare urata, lipsita de educatie. A cara lemne in padure = a face un lucru inutil. ♦ Fig. (Urmat de determinari) Gramada mare de obiecte de acelasi fel (de obicei in pozitie verticala) care acopera o suprafata. – Lat. padule.

COMPANIE¹, companii, s. f. 1. Tovarasie, insotire. ◊ Dama (sau doamna) de companie = persoana angajata sa ingrijeasca de o persoana batrana sau bolnava sau ca sa-i tina de urat. 2. Grup mic de persoane care-si petrec vremea impreuna; societate. 3. Mare intreprindere constituita sub forma de societati (industriale, comerciale, de transport). – Din fr. compagnie.

LEPRA ~e f. 1) Boala contagioasa cronica, care se manifesta prin aparitia pe piele a unor rani ce duc la descompunerea treptata a tesutului muscular. 2) fig. Viciu care macina chipul moral al omului. 3) fig. peior. Om fara scrupule; persoana cu o purtare urata. [Sil. le-pra] /<ngr. lepra

RAU² rea (rai, rele) 1) (in opozitie cu bun) Care are insusiri negative; lipsit de calitati bune. Purtare rea. ◊ Viata rea (sau trai ~) viata plina de greutati; trai zbuciumat. Vorbe rele barfeli; calomnii. Veste rea veste care intristeaza. ~ conducator de caldura (sau de electricitate) care nu transmite caldura (sau electricitate). A duce casa rea cu cineva a se certa tot timpul; a trai in dusmanie. A-si face sange ~ (sau inima rea) a se mahni; a se intrista. 2) Care este cainos la suflet; plin de rautate; avan. Om ~. ◊ Poama rea (sau soi ~) persoana cu apucaturi, deprinderi urate. ~ de mama focului foarte rau. ~ la inima lipsit de omenie; hain. 3) (despre actiuni, fapte ale oamenilor) Care contravine regulilor moralei. Purtare rea. Deprinderi rele. 4) (in superstitii) Care aduce sau prevesteste nenorociri. Semn ~. Vis ~. /<lat. reus

STAFIE ~i f. 1) (in superstitii) Fiinta imaginara, creata de fantezie, care provoaca spaima; duh; spirit; vedenie; aratare; naluca; fantoma. 2) fig. persoana slaba, inalta si urata. [G.-D. stafiei] /cf. ngr. stihion, alb. stihi, stihjo

uratOR ~i m. persoana care umbla cu uratul in seara de Anul Nou; haitor. /a ura + suf. ~ator

motohalita, motohalite, s.f. (reg.) 1. fantoma, aratare. 2. persoana mare, greoaie. 3. femeie urata, prost imbracata.

IAZMA, iezme, s. f. (Pop.) Aratare urata si rea, naluca, vedenie. ♦ Fig. persoana slaba, cu infatisare respingatoare. – Et. nec.

MONSTRU ~stri m. 1) (in mitologia antica) Fiinta imaginara cu corpul format din parti ale unor animale diferite sau din unele parti de om si altele de animal. 2) Fiinta urata cu defecte fizice; pocitura; momaie. 3) persoana cu mari devieri de la comportarea normala. 4) Fiinta imaginara, fioroasa de dimensiuni mari si neproportionale; matahala; dihanie. /<lat. monstrum, fr. monstre

POTCA, potce, s. f. (Pop.) 1. Incurcatura, necaz, belea; vrajba, cearta. ◊ Expr. A da de potca = a o pati. 2. Epitet depreciativ pentru o persoana nedezvoltata din punct de vedere fizic, urata sau schiloada; pocitanie; p. ext. epitet depreciativ pentru o persoana fara caracter. – Din sl. potuka.

MAIMUTA ~e f. 1) Mamifer superior din ordinul primatelor, cu configuratia corpului asemanatoare cu cea a omului, care traieste in Asia, Africa si America de Sud. 2) fig. depr. persoana care obisnuieste sa imite pe altii. 3) depr. Om urat. [G.-D. maimutei] /<ngr. maimu, turc. maymun

SCARNAV ~a (~i, ~e) 1) Care este plin de murdarie; zoios; murdar. 2) (despre persoane) Care neglijeaza curatenia; murdar. 3) pop. Care contravine normelor bunei-cuviinte; urat; necuviincios. ◊ A avea gura ~a a folosi cuvinte triviale, indecente. /<sl. serunavu

SLUT ~ta (~ti, ~te) si substantival (despre persoane) Care este lipsit de frumusete si armonie; neplacut la infatisare; urat. Fata ~ta. /<ucr. sluty

STALP ~i m. 1) Element de constructie, lung si gros, din lemn, din metal sau din beton armat, care, pus vertical, serveste pentru a sustine ceva. ~ de gard. ~ de telegraf. ◊ A sta ~ a sta drept si nemiscat. ~ de cafenea se spune despre o persoana care isi petrece timpul mai mult prin cafenele. A pune (sau a tintui) la ~ul infamiei (sau rusinii) a condamna in public faptele urate ale cuiva. ~ de hotar stalp care indica o granita. 2) fig. persoana care constituie un sprijin pentru cineva sau ceva. ~ii societatii. ◊ ~ul casei sustinatorul (capul) familiei. /<sl. stlupu

papacioc, -oaca, adj., s.m. si f. (reg. si fam.) 1. (adj.; despre oameni) urat, scofalcit, zbarcit; uracios, rau. 2. (s.f.; fam.) epitet pentru o persoana ridicola din cauza imbracamintei; paparuda, sorcova, pupaza. 3. rachiu.

BOSOROG ~oaga (~ogi, ~oage) m. si f. 1) persoana care sufera de vatamatura; bolnav de hernie. 2) pop. Batran neputincios si urat; babalac. /Din bos

BABALAC ~ci m. depr. persoana lipsita de vigoare fizica si intelectuala (din cauza varstei inaintate); batran neputincios si urat; bosorog. /<turc. babalik

M****E ~i pop. 1) persoana matura de s*x feminin; femeie. 2) Femeie casatorita in raport cu barbatul ce i-a devenit sot; nevasta; sotie. 3) depr. Femeie cu apucaturi urate; cata; mahalagioaica. /<lat. mulier, ~eris

IMPUTA vb. I. 1. tr., refl. A (se) atribui cuiva purtari, fapte urate, nepotrivite. 2. tr. A obliga pe cineva sa plateasca o suma de bani ca despagubire pentru o paguba adusa unei institutii in cadrul unei functii detinute de acea persoana. [P.i. imput, 3,6 -ta, var. imputa vb. I. / < fr. imputer, cf. lat. imputare].

PROST² proasta (prosti, proaste) si substantival 1) (despre persoane sau despre manifestari ale lor) Care vadeste lipsa de inteligenta; netot; neghiob; natarau; natang; nerod; tont; stupid; tamp; nauc. ◊ Da in gropi de ~ ce e, ~ ca noaptea, un ~ si jumatate foarte prost. A o face pe ~ul a se preface ca-i prost. 2) inv. Care se trage din popor; de jos; de rand. ◊ Soldat ~ soldat fara grad. 3) inv. Care nu stie carte; nestiutor de carte; neinvatat. 4) Care este de calitate inferioara; lipsit de valoare; nesatisfacator; necorespunzator; ordinar. Poezii proaste. 5) (despre situatii, stiri etc.) Care provoaca neplacere, nemultumire; care supara; suparator. ◊ Gluma proasta gluma care nu starneste rasul, ci jigneste. Vorba proasta vorba care insulta. 6) (despre timp sau despre perioade de timp) Care nu este prielnic; nefavorabil; urat; rau. 7) Care are pregatire slaba intr-un domeniu de activitate; care este sub nivelul cerintelor unei specialitati; necalificat; nepregatit. /<sl. prostu