Rezultate din textul definițiilor
DESENSIBILIZA, desensibilizez, vb. I. Tranz. 1. A preveni sau a inlatura sensibilitatea unei persoane fata de anumite medicamente, vaccinuri, seruri etc. 2. A micsora sensibilitatea unei emulsii fotografice. – Din fr. desensibiliser.
SIMPATIE, simpatii, s. f. 1. Atractie, inclinare, afinitate pe care cineva o simte fata de o persoana sau pe care o inspira cuiva; afectiune; p. ext. obiectul acestui sentiment. ♦ Aprobare; atasament; devotament. 2. (Fam.) persoana fata de care cineva simte afectiune sau dragoste. 3. (Med.) Legatura, raport dintre (doua) organe simetrice care face ca, atunci cand unul este afectat, sa sufere si celalalt. Ochii sunt organe care se imbolnavesc prin simpatie. – Din fr. sympathie, lat. sympathia.
SERVILISM s. slugarnicie, (livr.) obsecviozitate, (rar) servilitate, (inv.) slugareala, slugarie, slugarit. (~ul unei persoane fata de sefi.)
SLUGARNICIE s. servilism, (livr.) obsecviozitate, (rar) servilitate, (inv.) slugareala, slugarie, slugarit. (~ unei persoane fata de sefi.)
obraz (fata, persoana, rang) s. n. (sil. -braz), pl. obraze
AVANTAJ ~e n. 1) Venit material sau spiritual; beneficiu; folos; castig; profit. 2) Superioritate a unei persoane fata de alta, datorita unor imprejurari mai favorabile. 3) Drept acordat unui individ sau unei colectivitati, pe care ceilalti membri ai societatii nu-l poseda; privilegiu. /<fr. avantage, it. avantaggio
DESENSIBILIZARE ~ari f. Metoda terapeutica de inlaturare (totala sau par-tiala) a sensibilitatii unei persoane fata de anumite medicamente, vaccinuri sau seruri. /v. a desensibiliza
GRATITUDINE ~i f. Sentiment durabil de afectiune, nutrit de o persoana fata de cineva, pentru un bine facut; obligatie morala pentru o binefacere; recunostinta. /<lat. gratitudo, ~inis, fr. gratitude
SIMPATIE ~i f. 1) Afinitate morala; sentiment de atractie intre doua sau mai multe persoane. 2) fam. persoana fata de care cineva nutreste afectiune. 3) Sentiment spontan de bunavointa fata de o fiinta. [G.-D. simpatiei] /<lat. sympathia, fr. sympathie, it. simpatia.
MASCA s.f. 1. fata falsa de carton, de stofa etc. cu care isi acopera cineva figura (pentru a se deghiza). ♦ Figura de lemn cu care actorii antici de tragedie si de comedie isi acopereau fata. 2. persoana mascata. 3. (Fig.) Infatisare, figura falsa; imagine conventionala. ♦ Infatisare a fetei cauzata de un sentiment puternic; aspectul fetei in anumite boli. 4. Machiaj. ♦ Preparat cosmetic care se aplica pe fata pentru ingrijirea tenului. 5. Masca mortuara = mulaj in ghips al fetei unui mort. 6. Dispozitiv, aparat care acopera sau protejeaza corpul sau fata unui om, a unui animal etc.; adapost individual pe campul de lupta. ♦ (La baraje) Ecran de etansare. ◊ Masca de gaze = aparat aplicat etans pe fata pentru protectia impotriva gazelor de lupta. [Cf. fr. masque, germ. Maske, rus. maska].
MASCA s. f. 1. figura de lemn cu care actorii antici isi acopereau fata. ◊ fata falsa de carton, de stofa etc. cu care isi acopera cineva figura. ♦ a-si scoate (sau a-si lepada) a = a se demasca, a aparea in adevarata lumina, a-si arata adevarata fata. 2. persoana mascata. 3. (fig.) infatisare, figura falsa; imagine conventionala. ◊ infatisare a fetei cauzata de un sentiment puternic, de o boala. ◊ (psih.) comportament cu caracter inautentic, fals. 4. machiaj. ◊ preparat cosmetic care se aplica pe fata pentru ingrijirea tenului. 5. ~ mortuara = mulaj in ghips al fetei unui mort. 6. dispozitiv, aparat care acopera sau protejeaza corpul ori fata unui om, animal etc. ◊ dispozitiv sau invelis de protectie a unui element de constructie. ◊ (inform.) vector binar pentru izolarea unor anumite zone ale unei date. ♦ ~ de gaze = aparat aplicat etans pe fata pentru protectia impotriva gazelor de lupta. 7. (la baraje) ecran de etansare. 8. caseu. 9. adapost individual pe campul de lupta. (< fr. masque, germ. Maske, rus. maska)
AVANTAJ, avantaje, s. n. 1. Folos mai mare pe care il obtine cineva de la un lucru (in raport cu altul). 2. Drept exceptional; favoare, privilegiu. A acorda avantaje unei institutii. 3. Superioritatea unei persoane fata de alta, bazata pe o situatie, pe o imprejurare mai favorabila. – Fr. avantage.
DARE, dari, s. f. Actiunea de a da2. ◊ Loc. adj. (Despre oameni) Cu dare de mana = instarit, bogat. ♦ Dare de seama = raport, referat asupra unei activitati, unei gestiuni etc. intr-o anumita perioada; prezentare critica a unei scrieri literare sau stiintifice, recenzie; relatare (in ziare) a unor fapte, intamplari etc. Dare la semn = tragere la tinta. Dare in judecata = chemare a unei persoane in fata unei instante judecatoresti in calitate de parat. Dare la lumina = publicare, tiparire. Dare pe fata (sau in vileag) = divulgare, demascare. ♦ (In evul mediu, la romani) Nume generic pentru obligatiile in bani si in natura; impozit. – V. da2.
XENOFOB, -A, xenofobi, -e, adj., s. m. si f. (persoana) care manifesta ura fata de persoane de alta nationalitate sau fata de alte popoare. – Din fr. xenophobe.
MARTURISIRE, marurisiri, s. f. Faptul de a (se) marturisi; marturie. 1. Afirmare, sustinere. ♦ Spec. Depozitie facuta de o persoana in fata unui organ de jurisdictie sau de urmarire penala despre fapta penala sau civila savarsita. 2. Destainuire, confidenta. 3. Spovedanie. – V. marturisi.
DEVOTAMENT s. n. Atasament sincer fata de o persoana sau fata de o cauza si hotararea de a o servi in orice imprejurare si fara rezerve; abnegatie. – Din fr. devouement (dupa devota).
REVERENTA, reverente, s. f. 1. Salut ceremonios care se executa prin inclinarea bustului si indoirea genunchilor; inchinaciune; plecaciune in semn de respect; temenea. 2. Respect, veneratie, consideratie, stima. ◊ Pronume de reverenta (sau de politete) = pronume personal de persoana a 2-a si a 3-a, intrebuintat in semn de respect fata de persoana careia ne adresam sau despre care vorbim. – Din fr. reverence, lat. reverentia.
ODA, ode, s. f. Specie a poeziei lirice (formata din strofe cu aceeasi forma si cu aceeasi structura metrica), in care se exprima elogiul, entuziasmul sau admiratia fata de persoane, de fapte eroice, idealuri etc. ♦ (In antichitate) Poezie sau poem (cu subiect eroic) cantate sau recitate cu acompaniament de lira. ♦ Compozitie muzicala cu caracter eroic, solemn. – Din fr. ode.
TRASATURA, trasaturi, s. f. 1. Linie caracteristica a fetei unei persoane. ♦ Aspect esential al caracterului sau al personalitatii cuiva. ♦ Aspect caracteristic general al unei opere, al unei doctrine, al unui fenomen, al unei activitati, al unei epoci. 2. Linie trasa (cu o singura miscare) pe hartie cu creionul, cu tocul etc. ◊ Trasatura de unire = liniuta de unire. ◊ Expr. Dintr-o trasatura de condei = dintr-o data, fara a sta mult pe ganduri. – Tras + suf. -atura.
SARBATORI, sarbatoresc, vb. IV. Tranz. A-si manifesta sentimentele de admiratie, de bucurie, de entuziasm fata de o persoana sau fata de un eveniment printr-o festivitate sau printr-o petrecere; a serba, a celebra. – Din sarbatoare.
PROSTERNARE s. inchinare, inclinare, plecare, (rar) prosternatie. (~ adanca a cuiva in fata unei persoane.)
URATIRE s. deformare, deformatie, desfigurare, pocire, schimonoseala, schimonosire, slutire, strambare. (~ a fetei unei persoane.)
DEVOTAMENT n. Atasament sincer si total fata de o persoana sau fata de o anumita cauza. /<fr. devouement
fata fete f. 1) persoana de s*x feminin de la nastere pana la casatorie; duduie; domnisoara. ◊ ~ mare a) fecioara; b) fata buna de maritat. ~ batrana (sau trecuta, statuta) fata ramasa nemaritata. ~ in casa fata tanara angajata in trecut pentru treburi gospodaresti. Parul-fetei planta de padure, ce creste prin crapaturile stancilor. Rusinea-fetei planta cu tulpina paroasa, cu flori albe sau trandafirii, dispune in umbela, in centrul careia se afla cate o floricica de culoare rosie-inchisa. fata-cu-cobilita denumire populara a constelatiei Orion. 2) pop. Tanara casta. 3) persoana de s*x feminin privita in raport cu parintii sai; fiica. ◊ fata mamei se spune despre o fata alintata. [G.-D. fetei] /<lat. feta
FETISISM n. livr. 1) Cult al fetisurilor; credinta in fetisuri. 2) fig. Admiratie exagerata si fara rezerve fata de o persoana sau fata de un lucru. ◊ ~ ul marfii ideea ca marfurile au insusiri supranaturale, influentand asupra soartei producatorilor lor. /<fr. fetichisme
FRONT ~uri n. 1) Teritoriu pe care se desfasoara actiuni militare in timp de razboi. 2) Grupare operativa compusa din mai multe armate, aflata sub o comanda unica pe un astfel de teritoriu. ~ul de nord. 3) Formatie de militari, de elevi sau de sportivi, aliniati cu fata la persoana care da dispozitii. 4) Sfera de activitate; domeniu; taram. ~ ideologic. 5) fig. Grupare de forte obstesti in vederea unei activitati comune. 6) fig. Partea din fata a ceva. /<fr. front
A SE ILUMINA ma ~ez intranz. (despre fata, ochi, persoane etc.) A deveni luminos; a-si recapata buna dispozitie; a se insenina. /<fr. illuminer
ILUMINAT ~ta (~ti, ~te) 1) Care este luminat cu lumina artificiala. 2) fig. (despre persoane sau fetele lor) Care exprima fericire, multumire. /<fr. illumine
A SE INFATISA ma ~ez intranz. 1) A aparea in persoana (in fata unei autoritati); a-si face aparitia personal; a comparea; a se prezenta. S-a ~at la proces. 2) A aparea prin forma sa concreta (ca alt obiect sau persoana); a se prezenta. /in + fatis
JUPAN ~i m. inv. 1) (folosit ca termen de adresare politicoasa fata de persoane care detin o anumita demnitate sau functie) Reprezentant al claselor avute. 2) Proprietar al unei intreprinderi considerat in raport cu salariatii sai; patron. /Orig. nec.
A PARI ~asc tranz. A prezenta ca vinovat de infaptuirea unor actiuni reprobabile tinute in taina, dand in vileag, cu intentii rele (in fata unor persoane sau organe oficiale); a denunta; a declara. /<sl. p[a]reti
A SE PREZENTA ma prezint intranz. 1) (despre persoane) A aparea in propria persoana (in fata unei autoritati); a-si face aparitia personal (undeva); a se infatisa; a comparea. 2) A aparea sub un anumit aspect, intr-o forma concreta (ca alt obiect sau persoana); a se infatisa. ◊ ~ bine (sau rau) a produce (la prima vedere) o impresie buna (sau rea). /<fr. presenter, lat. praesentare
STIPULANT ~ta (~ti, ~te) m. si f. persoana in fata careia se obliga o alta persoana sa execute obligatiile de beneficiar. /<fr. stipulant
TRASATURA ~i f. 1) mai ales la pl. Linie specifica a fetei unei persoane. A avea ~i alese. 2) Semn particular al unui lucru sau al unei persoane; caracter; particularitate; proprietate; calitate. 3) Aspect general, care determina fondul unui fenomen. ~ specifica a romanului. 4) Linie trasa pe hartie. ◊ Dintr-o ~ de condei fara a se gandi prea mult; la repezeala. [G.-D. trasaturii] /tras + suf. ~atura
A TURNA1 torn tranz. 1) (substante lichide, pulverulente, granuloase) A face sa curga prin rasturnarea unui recipient (in, pe sau peste ceva); a varsa. ~ apa in pahar. ◊ ~ ulei pe rana a alina durerea cuiva. ~ gaz in foc a atata si mai tare spiritele. ~ cu galeata (sau ca din galeata) a ploua torential. 2) tehn. (obiecte) A obtine, varsand un amestec special intr-un tipar. ~ o statuie de bronz. 3) fam. A compune la repezeala. ~ o scrisoare. ◊ ~ la gogosi (sau verzi si uscate) a spune minciuni.4) fam.(persoane) A invinui de lucruri considerate reprobabile si tinute in taina, dandu-le in vileag cu intentii rele (in fata unor persoane sau a unor organe oficiale); a denunta; a pari; a declara. /<lat. tornare
A VEDEA vad 1. tranz. 1) (obiecte, lucruri etc.) A percepe prin vaz. ~ bine. ◊ ~ lumina zilei a se naste. ~ lumina tiparului a aparea de sub tipar. ~ lumina rampei a juca o piesa in fata publicului. 2) (persoane) A vizita sau a intalni. Nu l-am vazut de mult. ◊ Sa ne vedem sanatosi formula de salut la despar-tire. 3) (persoane, lucruri, obiecte etc.) A cerceta cu privirea; a privi. ~ ce se petrece in jur. 4) A fi martor la un eveniment. ~ multe in viata. 5) A-si da seama; a pricepe. ~ ca e bolnav. 2. intranz. A avea grija (de cineva sau de ceva). ~ de casa. /<lat. videre
XENOFOB ~a (~i, ~e) si substantival (despre persoane) Care manifesta ura si dispret fata de persoanele de alta nationalitate; dusmanos fata de tot ce este strain. /<fr. xenophobe
ASISTA vb. I. 1. intr. A lua parte, a fi prezent, a participa. 2. tr. A sta pe langa cineva pentru a-l putea ajuta. ♦ (Jur. ; despre avocati) A se prezenta alaturi de o persoana in fata unui organ de jurisdictie pentru a-i apara interesele. [P.i. asist. / < fr. assister, cf. lat. assistere – a fi alaturi].
GERONTOFILIE s.f. 1. Dragoste fata de batrani. 2. (Med.) P*********e constand din atractie s*****a fata de persoane in varsta. [< fr. gerontophilie, cf. gr. geron – batran, philein – a iubi].
ASISTA vb. I. intr. a fi prezent, a participa (la ceva). II. tr. a sta pe langa cineva pentru a-l putea ajuta; a acorda asistenta. ◊ (jur.; despre avocati) a se prezenta altaturi de o persoana in fata unui organ de jurisdictie pentru a-i apara interesele. (< fr. assister, lat. assistere)
ATENTAT s. n. 1. atac criminal ilegal fata de persoane, bunuri, drepturi, stari de lucruri. 2. (fig.) atac indreptat impotriva unor sentimente, conceptii etc. (< fr. attentat)
GERONTOFILIE s. f. 1. dragoste fata de batrani. 2. p*********e prin atractia s*****a fata de persoane in varsta. (< fr. gerontophilie)
ODA1 s. f. 1. (ant.) poezie eroica, poem care se canta sau se recita cu acompaniament de lira. ◊ poezie lirica in care se exprima sentimente de admiratie, de preamarire fata de persoane, fapte eroice etc. 2. lucrare muzicala cu caracter eroic, solemn. (< fr., gr. ode, lat. oda)
CARACTEROPATIE (‹ fr.) s. f. Ansamblu de trasaturi caracteriale anormale, intilnit in special in psihopatii (cu care adesea se confunda), ce influenteaza negativ comportamentul. Anormalitatea (p*********i, obsesii) poate privi orientarea persoanei (atitudinea fata de societate, de munca, fata de o alta persoana sau fata de sine) ori vointa ei, exprimindu-se prin dificultatea adaptarii sociale.
XENOFOB, -A, xenofobi, -e, adj. Care manifesta ura fata de persoane sau popoare de alta nationalitate. – Fr. xenophobe.
XENOFOBIE (< fr.; {s} xeno- + gr. phobos „frica”) s. f. Atitudine de teama, de respingere si ura fata de persoanele straine, de grupul etnic din care face parte acestea.
DRAGOSTE, dragoste, s. f. I. Sentiment de afectiune pentru cineva sau ceva; spec. sentiment de afectiune fata de o persoana de s*x opus; iubire, amor. ◊ Loc. adv. Cu (multa) dragoste sau cu toata dragostea = cu (multa) placere, (foarte) bucuros. ◊ Loc. vb. A prinde dragoste de (sau pentru, fata de) cineva (sau de ceva) = a se indragosti de cineva (sau de ceva). ◊ Expr. A avea dragoste = a-i placea sa... A se topi (sau a se sfarsi, a muri) de dragoste pentru cineva = a iubi pe cineva cu patima. ♦ (Concr.) Fiinta iubita; p. gener. ceea ce constituie obiectul iubirii cuiva. ♦ Legatura s*xuala; relatii amoroase. II. Planta erbacee cu frunze in forma de lance, dintate si cu flori roz-purpurii (Sedum fabaria). – Din sl. dragostĩ.
INDIVID, -A, indivizi, -de, s. m. si f. 1. persoana privita ca unitate distincta fata de alte persoane; ins. ♦ (Peior.) Om necunoscut, suspect sau vrednic de dispret. 2. Fiinta de origine animala sau vegetala privita ca unitate distincta a spetei din care face parte; exemplar dintr-o categorie de fiinte. – Din fr. individu, lat. individuum.
INOPOZABIL, -A, inopozabili, -e, adj. (Despre un act juridic) Care nu poate fi invocat fata de alte persoane si in alte cazuri decat cele determinate de lege; neopozabil. – Din fr. inopposable.
INAINTAS, -A, inaintasi, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre animale de tractiune, mai ales despre cai; adesea substantivat) Inhamat inaintea rotasilor. 2. Adj. (Rar) Care merge inainte, care este in fata. 3. S. m. persoana care, prin activitatea sau prin lucrarile sale, a pregatit activitatea altora; precursor. 4. S. m. (Sport) Jucator din linia de atac a unei echipe de fotbal, rugbi, hochei etc. [Var.: (reg.) naintas, -a adj.] – Inainte + suf. -as.
INFATISARE, infatisari, s. f. 1. Actiunea de a (se) infatisa si rezultatul ei; prezentare, descriere, zugravire. ♦ (Jur.) Prezentare a unei persoane citate in fata unei autoritati judiciare, a unui organ de jurisdictie sau de urmarire penala; dezbatere in fata unei instante. ♦ Termen de judecata. 2. (Concr.) Aspect sub care se prezinta un lucru sau o fiinta; configuratie. [Var.: (reg.) infatosare s. f.] – V. infatisa.
MANIFESTATIE, manifestatii, s. f. 1. Demonstratie de masa (pe strazile unui oras) ca dovada a simpatiei sau a protestului fata de un eveniment de interes general sau fata de o persoana. 2. Manifestare (1). [Var.: manifestatiune s. f.] – Din fr. manifestation.
CREDINCIOS, -OASA, credinciosi, -oase, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este demn de incredere, pe care te poti bizui; devotat, fidel unei persoane; nestramutat, statornic fata de un angajament, de o idee, de o cauza. 2. Care crede in existenta lui Dumnezeu si se conformeaza practicilor religioase. – Credinta + suf. -ios.
OVATIE, ovatii, s. f. Manifestare publica entuziasta de admiratie si de aprobare, exprimata prin aclamatii si aplauze in cadrul unei adunari, a unei serbari etc., fata de o persoana, o actiune, o initiativa etc. – Din fr. ovation, lat. ovatio.
PALIDITATE s. f. Faptul sau insusirea de a fi palid; culoare, aspect al unei persoane care are fata palida (1); paloare. – Palid + suf. -itate. Cf. it. pallidita.
PALOARE, palori, s. f. 1. Culoare, aspect al unei persoane care are fata palida (1); faptul de a fi palid (1); paliditate, galbeneala. 2. (Rar) Culoare stearsa, estompata. – Din fr. paleur, it. pallore.
PASIUNE, pasiuni, s. f. 1. Stare afectiva si intelectuala deosebit de intensa si stabila, manifestata ca o tendinta care polarizeaza procesele psihice ale omului, determinandu-l prin intensitatea efectelor sau prin permanenta actiunii lor. ◊ Loc. adv. Cu pasiune = inflacarat, entuziast; intens. 2. Inclinatie vie, insotita de placere pentru obiectul studiat sau pentru profesiunea exercitata. ♦ Dorinta, aspiratie. 3. Dragoste puternica fata de o persoana (de s*x opus). 4. Tendinta puternica si nestapanita insotita de o preocupare excesiva si obsedanta pentru satisfacerea unor dorinte (reprobabile); patima, viciu. 5. (Concr.) Ceea ce constituie obiectul unei pasiuni (1-4). 6. Gen muzical inrudit cu oratoriul, dar al carui text este intotdeauna inspirat din patimile evanghelice; bucata muzicala apartinand acestui gen. [Pr.: -si-u-] – Din fr. passion, lat. passio, -onis, germ. Passion.
NARCISISM s.n. Dragoste exagerata, patologica, fata de propria persoana.
PLACEA, plac, vb. II. Intranz. si tranz. (Cu subiectul logic in dativ) 1. A agrea sau a fi agreat, a simpatiza sau a fi simpatizat. ◊ Expr. Stii ca-mi placi? sau ca mi-ai placut? exprima mirarea, dezaprobarea in fata unei propuneri, a unei afirmatii etc. care nu-ti convine, cu care nu esti de acord etc. Imi place sa cred ca... = sper sa... 2. A avea sau a trezi un sentiment de admiratie, de placere, de iubire fata de o persoana de s*x opus, a-i fi drag, a indragi. 3. A avea un sentiment de satisfactie, de multumire, de delectare; a-i fi agreabil, a-i fi pe plac. ♦ A-i conveni. ♦ A vrea, a dori. – Lat. placere.
FAETON, faetoane, s. n. 1. Trasura inalta, usoara, cu patru roti si cu capota pentru scaunul din fata, putand transporta 6-8 persoane. 2. Vehicul usor, cu doua roti, pe arcuri, cu o singura bancheta pentru persoane, tras de un cal; sareta. [Pr.: -fa-e-] – Din fr. phaeton.
fata, fete, s. f. 1. persoana de s*x feminin, nemaritata. ◊ fata in casa = fata (tanara) angajata ca femeie de serviciu intr-o gospodarie. fata batrana = fata trecuta de varsta de maritat si care a ramas necasatorita. ♦ Fecioara, v*****a. 2. (In raport cu parintii) Fiica. – Lat. feta.
NARCISISM s. n. Admiratie si dragoste exagerata fata de propria persoana fizica, care constituie adesea o stare patologica. – Din fr. narcissisme.
NEOPOZABIL, -A, neopozabili, -e, adj. (Despre un act judiciar) Care nu poate fi invocat fata de alte persoane si in alte cazuri decat in cele determinate de lege; inopozabil. [Pr.: ne-o-] – Ne- + opozabil (dupa fr. non-opposable).
persoana s. 1. chip, fata, figura, individ, ins, om, (pop.) crestin, suflet, (Ban. si Transilv.) nat, (inv.) ipochimen, obraz, (fam.) mutra, tip, (peior.) creatura, specimen. (Am vazut acolo multe ~ cunoscute.) 2. v. om. (~ iubita.) 3. cap, individ, ins, om, (fig.) caciula. (Cate 5000 de lei de ~.) 4. (PSIH.) personalitate.
AMOR ~uri n. Sentiment de afectiune fata de o persoana de s*x opus; iubire; dragoste. ◊ ~ propriu pretuire exagerata a propriilor calitati; mandrie. /<lat. amor, it. amore
A SE AMOREZA ma ~ez intranz. A prinde dragoste (fata de o persoana de s*x opus); a se inamora; a se indragosti. /Din amorez
ATRACTIE ~i f. 1) fiz. Proprietate a corpurilor de a se atrage reciproc. Forta de ~ magnetica. ◊ ~ universala proprietate a tuturor corpurilor din univers de a se atrage reciproc; gravitatie. 2) Afectiune (puternica si durabila) pentru o anumita activitate sau pentru o persoana; interes nestavilit fata de cineva sau de ceva. ~ pentru pictura. [G.-D. atractiei; Sil. a-trac-ti-e] /<fr. attraction, lat. attractio, ~onis
AUTOEXIGENTA f. Exigenta manifestata fata de propria persoana. /auto- + exigenta
BUGED ~da (~zi, ~de) pop. 1) (despre obraji) Care este moale si umflat (de betie, somn, boala). 2) (despre persoane) Care are fata cu asemenea obraji; buhait. /<lat. buccidus
CETATEAN ~eana (~eni, ~ene) m. si f. 1) persoana care face parte din populatia stabila a unui stat, avand toate drepturile si obligatiile prevazute de lege. ~ cu drepturi egale. 2) fam. persoana considerata ca unitate particulara distincta fata de alte persoane; individ; ins. /cetate + suf. ~ean
CONDESCENDENTA f. 1) Caracter condescendent. 2) Sentiment de stima inalta fata de o persoana; deferenta; consideratie; cinste. 3) fig. Aere de superioritate. /<fr. condescendance
CONSIDERATIE ~i f. Sentiment de stima inalta fata de o persoana; deferenta; condescendenta. ◊ A avea (sau a lua) in ~ a avea in vedere; a tine cont. [Art. consideratia; G.-D. consideratiei; Sil. -ti-e] /<fr. consideration, lat. consideratio, ~onis
DEFERENTA f. Sentiment de stima inalta fata de o persoana; respect; cinste; consideratie; condescendenta. /<fr. deference
DRAGOSTE f. 1) Sentiment de afectiune si devotament fata de cineva sau de ceva; iubire: amor; drag. ◊ Cu multa ~ (sau cu toata ~ea) cu multa placere; foarte bucuros. 2) Sentiment de afectiune fata de o persoana de s*x opus; amor; iubire. ◊ A prinde ~ fata de cineva a se indragosti. 3) Fiinta iubita. 4) Sentiment de afectiune foarte puternica (si durabila) (pentru cineva sau ceva); pasiune; patima. [Art. dragostea; G.-D. dragostei] /<sl. dragosti
fataLAU ~i m. pop. 1) Barbat care manifesta interes deosebit fata de femei. 2) persoana care are trasaturi proprii ambelor sexe; hermafrodit; androgin. /fata + suf. ~alau
FRATICA m. fam. (cuvant de adresare ce exprima simpatie si atitudine prieteneasca fata de o persoana de cam aceeasi varsta). /frate + suf. ~ica
HAI interj. 1) (se foloseste pentru a indemna unele animale). 2) (se foloseste repetat, in uraturi sau in unele cantece populare). 3) fam. (se foloseste ca adresare catre o persoana) Fa; bre. fata hai. /Orig. nec.
IUBIRE ~i f. 1) v. A IUBI si A SE IUBI. 2) Sentiment de afectiune fata de o persoana de s*x opus; dragoste; amor. 3) Atasament sufletesc (simpatie, prietenie, afectiune) puternic fata de cineva sau ceva. /v. a iubi
A SE INAMORA ma ~ez intranz. A prinde dragoste (fata de o persoana de s*x opus); a se indragosti; a se amoreza. ~ de cineva. /in + amor
A SE INDRAGI ma ~esc intranz. rar A prinde dragoste (fata de o persoana de s*x opus); a se indragosti; a se inamora; a se amoreza. /in + drag
A SE INDRAGOSTI ma ~esc intranz. A prinde dragoste (fata de o persoana de s*x opus); a se inamora; a se amoreza. ~ de cineva. /in + dragoste
LIBERAL1 ~a (~i, ~e) 1) Care tine de liberalism; propriu liberalismului. Partid ~. 2) inv. Care prefera libertatea; iubitor de libertate. 3) Care tolereaza greselile si purtarile altora; caracterizat prin indulgenta fata de alte persoane. /<fr. liberal, lat. liberalis
MAHALAGIU ~i m. 1) Fiecare dintre persoanele ce locuiesc intr-o mahala, privite in raport una fata de alta. 2) persoana cu apucaturi vulgare, care se cearta si barfeste. /mahala + suf. ~giu
MANIFESTATIE ~i f. Demonstratie de masa in semn de solidaritate sau de protest fata de un eveniment de interes general sau fata de o persoana. [G.-D. manifestatiei; Sil. -ti-e] /<fr. manifestation
PALID ~da (~zi, ~de) 1) (despre fata) Care este de culoare galben-albie (din cauza unei boli, a unei emotii). 2) (despre persoane) Care are fata cu o astfel de culoare. 3) (despre lumina) Care este lipsit de intensitate; fara stralucire; pal; stins. 4) (despre culori) Care se caracterizeaza prin intensitate scazuta; putin intens. 5) fig. Care este lipsit de expresie, de colorit; inexpresiv; decolorat; fad; sters. Expunere ~da. /<lat. pallidus, it. pallido
A PALI2 ~esc intranz. 1) (despre persoane sau despre fata lor) A deveni palid. 2) (despre surse de lumina) A straluci tot mai slab; a pierde din intensitate. /<fr. palir
A RADIA1 ~ez 1. tranz. (raze de lumina sau de caldura, unde sonore, elemente etc.) A imprastia in toate directiile; a imprastia radial; a emite, a iradia. 2. intranz. fig. (despre persoane sau despre fata lor) A exprima incantare. ~ de bucurie. [Sil. -di-a] /<fr. radier
RESENTIMENT ~e n. Ostilitate fata de o persoana, provocata de amintirea unor neplaceri mai vechi. /<fr. ressentiment
RESPECT respecte n. Sentiment sau atitudine de inalta stima fata de o persoana; cinste; consideratie; deferenta. ◊ A pune pe cineva la respect a face pe cineva sa se poarte respectuos; a pune la punct pe cineva. A tine pe cineva la respect (sau la distanta) a nu-i permite cuiva sa se poarte prea familiar. Cu tot respectul (sau respectele mele) formula de salut, exprimand o deosebita consideratie. /<fr. respect, lat. respectus
REVERENTA ~e f. 1) Plecaciune in semn de profund respect. 2) livr. Sentiment de inalta pretuire fata de o persoana; consideratie; deferenta; respect; stima. ◊ Pronume de ~ pronume de politete. /<fr. reverence, lat. reverentia
ROSCOVAN ~a (~i, ~e) 1) si substantival (despre persoane) Care are fata rosie. 2) In care predomina culoarea rosiatica; roscat. /rosu + suf. ~ovan
ROSU2 ~ie (~ii) 1) Care este de culoarea sangelui; sangeriu. 2) Care are reflexe rosietice. ◊ Pieile ~ii nume dat populatiei indigene din America de Nord. 3) (despre persoane) Care are fata rumena; aprins la fata; imbujorat. ◊ A se face ~ a se aprinde la fata (din anumite cauze); a se imbujora. 4) (despre metale) Care a fost incalzit foarte tare in foc. ◊ Fier ~ fier infierbantat puternic, cu care se insemneaza animalele. 5): (Rasa) ~ie de stepa rasa de vite mari cornute, pentru lapte. 6) (despre ochi) In care este un aflux anormal de sange; injectat. /<lat. roseus
SMEAD2 ~eada (~ezi, ~ede) (despre persoane) Care are fata negricioasa si palida; cu fata negricioasa si palida. /<sl. smedu
STIMA ~e f. 1) Sentiment favorabil determinat de o opinie buna fata de o persoana pentru meritele sau pentru calitatile acesteia; respect. Demn de ~. A inspira ~. ◊ A avea ~ pentru cineva a stima pe cineva. Cu ~, cu toata ~a formula de politete cu care se incheie o scrisoare sau o cerere. 2) Atitudine care decurge din acest sentiment. [G.-D. stimei] /<it. stima, fr. estime
VENERATIE f. Respect deosebit fata de o persoana pentru meritele sau calitatile sale; stima adanca. [G.-D. veneratiei] /<fr. veneration, lat. veneratio, ~onis
AUTOEXIGENTA s.f. Exigenta fata de propria persoana. [< auto1- + exigenta].
EGOISM s.n. Preocupare, atentie exagerata fata de propria persoana si de interesele personale, in dauna intereselor colectivitatii. [Pron. -go-ism. / < fr. egoisme, cf. lat. ego – eu].
INDIVID, -A s.m. si f. 1. persoana considerata ca unitate distincta fata de alte persoane; ins. ♦ (Peior.) Om necunoscut, suspect; om demn de dispret. 2. Fiinta vie considerata ca unitate deosebita a spetei careia ii apartine. [< fr. individu, cf. lat. individuus – indivizibil].
AUTOEXIGENTA s. f. exigenta fata de propria persoana. (< auto1- + exigenta)
BOB1 s. n. 1. sanie de metal foarte joasa si ingusta, pentru doua sau patru persoane, prevazuta in fata cu doua patine mobile, condusa cu ajutorul unui volan sau al unor „fise”, la concursuri pe pante special amenajate. 2. sport practicat cu aceasta sanie; bobslei. (< engl., fr. bob/sleigh/)
EGOISM s. n. preocupare exagerata fata de propria persoana si de interesele personale, in dauna intereselor si drepturilor celorlalti. (< fr. egoisme)
SIMPATIE s. f. 1. atractie, afinitate, inclinatie fata de o persoana, o cauza etc.; afectiune, dragoste. ◊ obiectul acestui sentiment. 2. (med.) legatura, intre (doua) organe simetrice, care face ca atunci cand unul este atins sa sufere si celalalt. ◊ corespondenta presupusa intre calitatile unor corpuri. (< fr. sympahie, lat. sympathia)
CAPITULANT, -A, capitulanti, -te, s. m. si f. persoana gata sa cedeze cu usurinta in fata unui adversar; persoana care paraseste o pozitie ideologica, care isi reneaga principiile si tovarasii de lupta. – Fr. capitulant.
GALOFOB, -A, galofobi, -e, adj., s. m. si f. (persoana) care manifesta ostilitate fata de tot ceea ce apartine francezilor sau vine de la ei. – Din fr. gallophobe.
XENOFIL, -A, xenofili, -e, adj., s. m. si f. (persoana) care nutreste simpatie fata de straini sau fata de ceea ce este strain. – Din fr. xenophile.
FIDEIUSIUNE s. f. Contract prin care o persoana se angajeaza in fata creditorului sa execute obligatia debitorului in cazul cand acesta nu ar executa-o el insusi in termen. [Pr.: -iu-si-u-] – Din fr. fidejussion, lat. fidejussio, -onis.
FIGURA s. 1. v. fata. 2. v. fizionomie. 3. v. persoana. 4. imagine, simbol. (O ~ reprezentand...) 5. v. piesa. 6. pozitie. (Cadrilul are numeroase ~.) 7. (LIT.) figura de stil = trop, (inv.) shima.
BATRAN1 ~a (~i, ~e) 1) si substantival (despre fiinte) Care traieste de mult timp; ajuns la o varsta inaintata. Om ~. 2) fig. Care are caracterele fizice sau morale ale unei persoane de varsta inaintata. ◊ fata ~a fata care a trecut de vremea maritisului, ramanand nemaritata. Lup ~ om cu multa experienta de viata; om incercat in viata. 3) rar (despre lucruri) Care este facut de mult timp; care este in intrebuintare de mult timp; vechi. [Sil. ba-tran] /<lat. veteranus
CACIULA ~i f. 1) Acoperamant pentru cap confectionat din blana de miel sau de alt animal; cusma. ◊ A schimba ~a a-si schimba atitudinea. A se simti cu musca pe ~ a se simti vinovat. 2) fam. persoana considerata ca unitate particulara, distincta fata de toate celelalte persoane; individ; ins. ◊ De ~ de fiecare persoana. 3) Obiect in forma unui astfel de acoperamant. [G.-D. caciulii] /Cuv. autoht.
CITATIE ~i f. Act oficial prin care o persoana este invitata in fata unei instante judecatoresti. [G.-D. citatiei; Sil. -ti-e] /<fr. citation, lat. citatio, ~onis
COAUTOR ~i m. 1) Fiecare dintre cei doi sau mai multi autori ai unei lucrari (realizari) in raport unul fata de celalalt. 2) jur. persoana care a comis un delict impreuna cu alta persoana. [Sil. co-a-u-] /<fr. coauteur
A SE DELASA ma delas intranz. 1) A deveni nepasator fata de propria sa persoana. 2) A manifesta nepasare fata de o lucrare inceputa. /<fr. delaisser
A SE DESENSIBILIZA ma ~ez intranz. 1) (despre persoane) A pierde sensibilitatea fata de anumite medicamente, vaccinuri sau seruri. 2) (despre emulsii fotografice) A-si reduce sensibilitatea la actiunea luminii. /<fr. desensibilliser
DOLIHOCEFAL ~a (~i, ~e) 1) (despre craniu) Care este alungit din fata catre spate. 2) (despre persoane) Care are craniul cu aceasta forma. /<fr. dolicocephale
INDIVID ~zi m. 1) Organism avand o existenta proprie si considerat ca unitate distincta fata de specia din care face parte; exemplar. 2) persoana considerata ca unitate particulara, distincta fata de toate celelalte persoane; ins; cetatean. 3) fig. peior. persoana necunoscuta care trezeste neincredere; om suspect. /<fr. individu, lat. individuus
INS insi m. persoana considerata ca unitate distincta fata de toate celelalte persoane; individ. /<lat. ipsus
JELITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) (despre persoane) Care manifesta jale fata de cineva sau de ceva; patruns de jale. 2) fig. (despre sunete, melodii, voci) Care exprima jale; plin de jale; jalnic; plangator, tanguitor. /jeli + suf. ~tor
MASCA masti f. 1) Obiect dintr-un material rigid (stofa, carton etc.) reprezentand o fata de om sau figura unui animal, cu care se acopera fata pentru a-si schimba aspectul natural. ~ de carnaval. ◊ A-si scoate (a-si arunca, a-si lepada) ~a a-si da pe fata firea sau intentiile. 2) persoana mascata. 3) Strat de fard de pe fata celui machiat; machiaj. 4) Ansamblu de procedee menite sa sustraga vederii inamicului un obiectiv militar. /<fr. masque, germ. Maske
MIZANTROP ~i m. 1) persoana care manifesta aversiune fata de specia umana. 2) persoana cu caracter sumbru, care prefera singuratatea, evitand contactul cu societatea. /<fr. misanthrope
PROTEST ~e n. 1) Manifestare deschisa prin care o persoana isi exprima dezacordul fata de o actiune socotita ca fiind ilegitima sau injusta. 2) (in relatiile internationale) Atitudine oficiala de dezacord a unui stat fata de actiunile injuste sau periculoase ale altui stat. /<lat. protestum, it. protesto
CONFRUNTARE s.f. Actiunea de a confrunta si rezultatul ei; comparare; confruntatie. ♦ (Spec.; jur.) Punere fata in fata a mai multor persoane pentru a verifica concordanta spuselor lor. [< confrunta].
INGENUU, -A adj. Nevinovat, curat, naiv, simplu, candid. ♦ s.f. (In teatru) Rol care prezinta o tanara fata naiva; (p. ext.) persoana ingenua. [Pron. -nu-u. / < fr. ingenu, it. ingenuo, lat. ingenuus].
MANDAT s.n. 1. Imputernicire data cuiva de catre o persoana sau de catre o autoritate de a vorbi sau de a lucra in numele sau. ◊ Teritoriu sub mandat = forma de administrare a fostelor colonii incredintate dupa primul razboi mondial spre administrare altor state. 2. Ordonanta judecatoreasca prin care o persoana este chemata in fata justitiei sau este incarcerata. ◊ Mandat de arestare = ordin dat de o autoritate judiciara prin care se dispune arestarea cuiva; mandat de aducere = ordin prin care se dispune aducerea (cu forta) in fata unei instante a unui martor (intr-o pricina penala). 3. Ordin de plata dat de un deponent de fonduri depozitarului sau. ◊ Mandat postal = formular-tip pentru expedierea banilor prin posta. [Cf. fr. mandat, it. mandato, lat. mandatum, germ. Mandat].
NARCISISM s.n. Dragoste, admiratie excesiva, patologica a cuiva fata de propria-i persoana. [< fr. narcissisme].
figura (figuri), s. f. – 1. Chip, fata, obraz. – 2. Imagine plastica. – 3. persoana, tip. – Mr. figura. Fr. figure, in mr. din it. figura, cf. ngr. φιγούρα, alb. figure. – Der. figura, vb. (a fi prezent, a lua parte); figurant, s. m. (persoana care participa la o piesa de teatru fara a rosti replici); figurat, adj. (metaforic); figurina, s. f. (statueta); configura, vb. (a lua o anumita forma); configuratie, s. f. (infatisare); desfigura, vb. (a strica forma); prefigura, vb. (a reprezenta dinainte); prefiguratie, s. f. (actiunea de a prefigura).
INGENUU, -A I. adj. care dovedeste ingenuitate. II. s. f. (teatru, cinem.) rol care prezinta o tanara fata naiva. (p. ext.) persoana ingenua. (< lat. ingenuus,fr. ingenu)
CAPTATIE (‹ capta) s. f. 1. (PSIH.) Atitudine posesiva exclusiva si agresiva fata de obiecte sau persoane agreate. Se manifesta la copii mici, in atitudinile m*****r posesive si hiperprotectoare, in cazuri nevrotice (capricii, gelozie, etc.). 2. (Dr.) Incercare de a cistiga bunavointa unei persoane pentru a o determina sa faca anumite liberalitati testamentare, fie in favoarea proprie, fie in beneficiul altor persoane.
QUOSQUE TANDEM (ABUTERE, CATILINA, PATIENTIA NOSTRA)? (lat.) pana cand (vei abuza, Catilina, de rabdarea nostra)? – Cicero, „In Catilinam”, I, 1, 1. Oratorul intra direct in subiectul discursului, interpelandu-l indignat pe Catilina, care avusese cutezanta sa vina in Senat dupa descoperirea conjuratiei sale. Expresie a indignarii fata de insolenta unei persoane care infrunta pe cei din jurul sau.
creatura (ea 2 silabe) f., pl. i (lat. creatura). Fiinta creata, faptura. Om (fata de Dumnezeu). Fig. persoana care datoreste [!] alteia pozitiunea sau averea ei: acest om e creatura ministrului.
CONFRUNTA, confrunt, vb. I. Tranz. 1. A pune fata in fata doua sau mai multe persoane pentru a verifica adevarul spuselor lor. 2. A pune fata in fata obiecte, opere, fenomene etc., pentru a le verifica sau a le compara. 3. Refl. A putea face fata unei situatii, probleme etc. (deosebit de) dificile. – Din fr. confronter.
VIZAVI adv. Peste drum (fata) in fata, in punctul exact opus. ♦ persoana care se gaseste in fata cuiva la o masa, la un bal etc. ♦ fata de..., in raport cu..., in comparatie cu... [Scris si: vis-a-vis] – Din fr. vis-a-vis.
CORESPONDENT, -A, corespondenti, -te, s. m. si f., adj. I. S. m. si f. 1. persoana care colaboreaza la un ziar sau la o publicatie periodica, trimitand spre publicare informatii din locul unde se afla. 2. persoana care, in lipsa parintilor unui elev, are raspunderea acestuia fata de autoritatile scolare. 3. (Rar) persoana cu care cineva este in corespondenta. II. Adj. (In sintagmele) Membru corespondent = membru al unei academii sau al altei institutii stiintifice avand aceleasi obligatii si drepturi ca si un membru activ, cu exceptia dreptului de a vota pe viitorii membrii, care este numai consultativ. Unghiuri corespondente = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri, egale intre ele, formate de aceeasi parte a unei secante care taie doua drepte paralele. – Din fr. correspondant.
CREATURA s. v. chip, fata, figura, individ, ins, om, persoana.
CRESTIN s. v. chip, fata, figura, individ, ins, om, persoana.
IPOCHIMEN s. v. chip, fata, figura, individ, ins, om, persoana.
OBRAZ s. v. chip, conditie, fata, figura, individ, ins, om, persoana, personaj, portret, pozitie, situatie, stare.
SPECIMEN s. v. chip, fata, figura, individ, ins, om, persoana.
TIP s. v. chip, fata, figura, individ, ins, om, persoana.
APARATOR2 ~i m. 1) persoana care apara sau protejeaza (pe cineva sau ceva); protector. 2) persoana care apara cauza in fata justitiei sau care acorda asistenta juridica; avocat. 3) sport Jucator dintr-o echipa care apara poarta. /a (se) apara + suf. ~tor
A SE APRINDE ma aprind intranz. 1) A incepe sa arda; a lua foc. Paiele s-au aprins. 2) fig. (despre persoane) A manifesta o activitate sporita; a se infierbanta; a se inflacara; a se infoca; a se intarata. 3) fig. (despre persoane) A se inrosi la fata (din cauza unei emotii). 4) fig. A incepe brusc si cu violenta; a se starni; a se declansa; a izbucni. 5) (despre cereale, plante furajere, faina etc.) A-si pierde calitatile initiale (din cauza umezelii, a ingramadirii etc.), capatand gust neplacut; a se incinge. /<lat. apprehendere
A SE BUHAI ma ~iesc intranz. pop. (despre persoane) A se umfla la fata (de boala, de somn, de bautura etc.); a deveni buged. [Sil. -ha-i] /Din buhai
A SE GALBEJI ma ~esc intranz. pop. 1) (despre persoane) A deveni palid (la fata); a se ingalbeni. 2) (despre erbivore, in special despre oi) A se imbolnavi de galbeaza; a capata galbeaza. /Din galbeaza
MAJORAT n. 1) Varsta la care o persoana beneficiaza de toate drepturile civile si politice, devenind totodata responsabila de actiunile sale in fata legii. 2) Situatie a unei persoane majore. /<fr. majorat
MARTOR ~a (~i, ~e) m. si f. 1) persoana care asista sau a asistat la desfasurarea unui eveniment. 2) persoana care da lamuriri in fata unui organ judiciar in legatura cu anumite fapte, pe care le cunoaste si care pot ajuta la solutionarea unui proces. 3) inv. persoana care insotea pe fiecare dintre participantii la un duel. 4) tehn. Punct fix dupa care se fac masuratori in lucrarile de constructii. /<lat. martyr
MOACA ~ce f. 1) pop. Bata ciobaneasca. 2) Bat mare, gros si noduros, avand o maciulie la un capat; bata; ciomag; ghioaga; maciuca. 3) pop. Ansamblu de trasaturi specifice fetei; chip; figura; cap. 4) fam. persoana (mai ales de s*x feminin) proasta, fara vioiciune si inceata la lucru. /Orig. nec.
OCULAR2 ~a (~i, ~e) Care este caracteristic pentru ochi; de ochi. ◊ Martor ~ persoana care a fost de fata, cand s-a petrecut un fapt, un eveniment. /<fr. oculaire, lat. ocularius
PETITOR ~oare (~ori, ~oare) m. si f. persoana trimisa la parintii unei fete spre a o cere in casatorie pentru altcineva. /a peti + suf. ~tor
RUMEN2 ~a (~i, ~e) 1) (despre fata, buze etc.) Care are o culoare rosiatica, sanatoasa. 2) (despre persoane) Care este imbujorat la fata. 3) (despre fructe sau despre unele produse alimentare) Care a devenit rosiatic (sub actiunea soarelui sau a focului). Mar ~. Colac ~. /<sl. rumenu
A SE SCOFALCI ma ~esc intranz. 1) (despre persoane) A se trage la fata prin slabire excesiva. 2) (despre obiecte din lemn, carton, piele etc.) A-si pierde forma initiala (din cauza caldurii sau/si a vechimii); a se deforma prin incovoiere; a se scorogi. /Orig. nec.
STAROSTE ~i m. 1)
ist. Conducator administrativ al unui oras, al unei cetati. 2)
ist. Conducator al unei bresle. 3)
persoana trimisa la parintii unei fete spre a o cere in casatorie pentru altcineva; petitor. 4)
rar persoana care dirijeaza ceremonia nuntii. 5)
reg.
persoana care are in grija o biserica, indeplinind si anumite servicii la oficierea cultului religios; paracliser; tarcovnic. /<pol., ucr.
starosta
Serb ~i m. 1) (in epoca feudala) Taran dependent de stapanul feudal; iobag; serv. 2) (in oranduirea sclavagista) persoana aflata in dependenta absoluta fata de un stapan; rob; sclav; serv. /<lat. servus, serva
VITEL ~i m. 1) Pui de vaca (de s*x masculin) aproximativ pana la un an. ◊ A privi (sau a ramane, a sta) ca ~lul la poarta noua a privi, a ramane, a sta dezorientat in fata unei situatii neprevazute. 2) fig. persoana lipsita de caracter si de inteligenta; prostanac; bleg. /<lat. vitellus
POLISINEL s.m. 1. (Lit.) Personaj caraghios din comedia bufa. ♦ Marioneta cu cocoasa in fata si in spate. 2. (Fig.) persoana considerata in societate ca un bufon. ♦ persoana lipsita de o linie ferma de conduita si de o opinie personala constanta. ◊ Secretul lui polisinel = secret cunoscut de toata lumea; ceea ce toata lumea stie, dar se tine secret. [Pl. -li, scris si polichinelle. / < fr. polichinelle, cf. it. Pulcinella – personaj din comedia italiana bufa].
ANTIPOD s.m. Loc de pe pamant diametral opus ca asezare fata de alt loc. ♦ (Fig.) persoana sau lucru cu totul opus altei persoane sau altui lucru. // s.n. Celule care se afla in sacul embrionar al angiospermelor in partea opusa ovulului. [< fr. antipode, cf. lat., gr. antipodes < anti – opus, pous – picior].
CONFRUNTA vb. I. tr. A pune fata in fata (mai multe opere, acte, obiecte, fenomene etc.) pentru a (le) verifica sau a (le) compara. ♦ (Jur.) A pune fata in fata doua sau mai multe persoane pentru a verifica concordanta celor spuse de ele. [P.i. confrunt. / cf. fr. confronter, it., lat.med. confrontare < con – cu, frons – frunte].
DIRECTIE s.f. I. 1. Orientare in spatiu a unei persoane sau a unui obiect fata de un punct de referinta; loc catre care se indreapta cineva sau ceva; sens al unei miscari, al unei pozitii etc. 2. (Mat.) Proprietate comuna tuturor dreptelor paralele cu o dreapta fixa. II. 1. Conducere, dirijare (a unei institutii, a unei intreprinderi etc.). ◊ Directie de scena = regie. 2. Functie de director; (p. ext.) durata cat o persoana indeplineste aceasta functie. 3. Organ care conduce o intreprindere, o institutie etc. ♦ Diviziune in cadrul unui minister, al unei mari institutii etc., care se ocupa de o anumita ramura de activitate. 4. Birou, local unde functioneaza o directie. III. Totalitatea pieselor sau sistemul cu care se dirijeaza un vehicul. ♦ Parte mobila a ampenajului vertical cu ajutorul caruia pilotul manevreaza avionul in plan orizontal. [Gen. -iei, var. directiune s.f. / cf. fr. direction, lat. directio].
POLICHINELLE POLISINEL/ s. m. 1. personaj caraghios din comedia bufa. ◊ marioneta cu cocoasa in fata si in spate. 2. (fig.) persoana considerata in societate ca un bufon. ◊ persoana lipsita de o linie ferma de conduita si de o opinie personala constanta. ♦ secretul lui ~ = secret cunoscut de toata lumea. (< fr. polichinelle)
SATELIZA vb. tr. 1. a transforma in satelit (2). 2. a pune o tara, o persoana in relatie de dependenta fata de o alta. (< fr. satelliser)
TRANSPORTA vb. I. tr. 1. a cara, a duce dintr-un loc in altul. 2. (fig.) a aduce (pe cineva) intr-o stare de uitare de sine, a incanta peste masura. II. refl. (despre persoane) a se deplasa la fata locului. (< fr. transporter, lat. transportare)
ASISTENT, -A, asistenti, -te, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care asista, care este de fata. 2. S. m. si f. persoana care asista pe cineva, care e de fata pentru a da ajutor. ◊ Asistent (universitar) = grad in invatamantul superior, mai mare decat preparatorul si inferior lectorului; persoana care are acest grad. – Fr. assistant (lat. lit. assistens, -ntis).
INGENUU, -UA, ingenui, -ue, adj., s. f. 1. Adj. Care vadeste simplitate, naturalete impletita cu sinceritate si cu naivitate, plin de ingenuitate; candid. 2. S. f. Rol, personaj, eroina care reprezinta o fata inocenta, pura, candida; p. ext. persoana ingenua. [Pr.: -nu-u] – Din lat. ingenuus, fr. ingenu.
ECHIDISTANT, -A, echidistanti, -te, adj. 1. (Despre puncte, drepte, planuri etc.) Care se afla la distante egale fata de un punct, de o dreapta, de un plan sau care sunt egal distantate intre ele. 2. Egal plasat fata de parti aflate in conflict, fata de tendinte, forte, orientari politice, persoane etc. – Din fr. equidistant, lat. aequidistans, -ntis.
MANDAT, mandate, s. n. 1. Imputernicire (contractuala) de a reprezenta o
persoana fizica sau juridica si de a actiona in numele ei; act prin care se da aceasta imputernicire; procura. ◊
Teritoriu sub mandat = (in trecut) teritoriu administrat de o tara straina in baza unei hotarari a unui for international.
2. (
Jur.) Dispozitie, ordin. ◊
Mandat de arestare = act scris prin care organul judiciar competent ordona arestarea unui invinuit, inculpat sau condamnat.
Mandat de aducere ordin scris dat unui organ de a aduce o
persoana (invinuit, martor sau expert) in
fata unei instante judecatoresti sau a unui organ de cercetare penala, pentru a da declaratii, lamuriri, pentru a efectua unele expertize etc.
3. Serviciu postal prin care cineva poate expedia o suma de bani pentru a fi
remisa destinatarului;
p. ext. formular completat in acest scop, pe baza caruia se face transmiterea sumei; suma de bani expediata sau primita astfel. – Din
fr. mandat. Cf. germ. Mandat.
MENAJAMENT, menajamente, s. n. (Adesea la pl.) Tact, grija fata de sensibilitatea si susceptibilitatea unei persoane (pentru a o cruta de neplaceri, de suferinta etc.); menajare. – Din fr. menagement.
MARTURISITOR, marturisitori, s. m. (Inv.) persoana care arata, sustine, probeaza ceva; spec. persoana care depune o marturie in fata unei instante; martor. ♦ (Adjectival) Doveditor, probant. ♦ Duhovnic, confesor. – Marturisi + suf. -tor.
FILOZOF, -OAFA, filozofi, -oafe, s. m. si f. 1. persoana care se ocupa cu filozofia, care studiaza si prelucreaza problemele fundamentale ale filozofiei, care are o conceptie proprie in domeniul filozofiei; ganditor. 2. (Pop.) Om invatat, priceput in toate; spec. astrolog. 3. persoana care are o atitudine inteleapta fata de viata. [Var.: filosof, -oafa s. m. si f.] – Din ngr. philosophos, fr. philosophe.
ANGLOMAN, -A, anglomani, -e, adj., s. m. si f. (persoana) care are o admiratie exagerata fata de englezi si fata de obiceiurile lor; anglofil. – Din fr. anglomane.
ANIMOZITATE, animozitati, s. f. Atitudine ostila fata de cineva; neintelegere intre doua persoane. – Din fr. animosite, lat. animositas, -atis.
APARATOR, -OARE, aparatori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care apara sau protejeaza. 2. S. m. si f. persoana care apara sau sprijina ceva sau pe cineva. ♦ persoana care apara cauza cuiva in fata justitiei. ♦ Jucator dintr-o echipa sportiva care are rolul de a apara sau proteja propria poarta; fundas. 3. S. n. si f. Nume dat unor obiecte sau dispozitive (tehnice) cu rol protector. – Apara + suf. -ator.
OFILI, ofilesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre plante) A se vesteji, a pali; a se ingalbeni. ◊ Tranz. Seceta ofileste plantele. 2. Fig. (Despre persoane) A-si pierde culoarea, prospetimea fetei; a se fana, a se trece; a-si pierde puterea, vigoarea, a se vlagui. [Var.: (inv. si reg.) ovili vb. IV] – Din rus. ohilet' „a se pipernici”.
TRAS, -A, trasi, -se, adj., s. m. 1. Adj. (Despre fata sau parti ale ei) Slab, obosit, sleit (de boala, de suparare etc.); (despre oameni) care are fata slaba, obosita, supta. 2. S. m. persoana asupra careia s-a emis o trata pe care este obligata sa o plateasca la scadenta. – V. trage.
NAT s. v. chip, fata, figura, individ, ins, neam, om, persoana, rubedenie, ruda, rudenie.
PERSONAJ s. 1. erou, (inv.) persoana. (~ intr-o opera literara.) 2. (inv.) fata, obraz. (~ intr-o piesa.) 3. rol. (Ce ~ interpretezi?) 4. v. persona-litate.
CENUSAREASA ~ese f. 1) Personaj din poveste inchipuit ca o fata persecutata de mama vitrega. 2) fig. persoana nedreptatita in familie, pusa la muncile cele mai grele. /cenusar + suf. ~easa
DEFENDOR ~i m. jur. rar persoana chemata sa se apere in fata justitiei; parat. /<fr. defendeur
A DESFIGURA ~ez tranz. 1) (persoane) A urati (mai ales la fata) printr-o actiune fizica brutala; a poci. 2) (realitati, fapte etc.) A prezenta denaturat, fals. /<fr. defigurer
EXIL ~uri n. 1) Masura represiva constand in expulzarea din tara sau din locul de trai a unei persoane care s-a facut vinovata fata de stat; expulzare; deportare; surghiun. 2) Situatie a unei persoane supuse unei asemenea masuri represive. 3) Plecare benevola a unei persoane din propria tara (de regula, din motive politice). /<fr. exil, lat. exilum
A FATUI ~iesc tranz. 1) (suprafete) A face sa devina neted si frumos (prin diferite operatii). ~ un perete. 2) (piei dupa tabacire) A curata de impuritati. 3) fam. (persoane) A bate cu palma peste fata; a palmui. /fata + suf. ~ui
INGADUITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) (despre persoane) Care ingaduie; caracterizat prin toleranta fata de abaterile de la norma; indulgent; iertator; tolerant. 2) (despre manifestari ale oamenilor) Care vadeste bunatate; caracterizat prin bunatate; blajin; bland. /a ingadui + suf. ~tor
MODEST ~sta (~sti, ~ste) 1) (despre persoane) Care manifesta o atitudine rezervata fata de propriile merite; lipsit de ingamfare. 2) Care are o atitudine simpla; lipsit de pretentii. 3) Care este simplu si fara fast. 4) Care este de valoare mica; cu valoare redusa. Contributie ~sta. Salariu ~. /<lat. modestus, fr. modeste, it. modesto
PAPUSA ~i f. 1) Jucarie care infatiseaza, de obicei, chipul unei fetite. ◊ Ca o ~ dragalasa; atragatoare. Teatru de ~i (sau de marionete) teatru in care eroii spectacolelor sunt reprezentati de papusi cu chip de om sau de animale, manipulate de papusari. 2) fam. Fetita sau fata tanara nostima si frumoasa. 3) fig. persoana usor influentabila, lipsita de vointa si de personalitate; marioneta; jucarie. ◊ A fi ~a cuiva a actiona la indicatiile cuiva. 4) Manunchi de fire, de frunze uscate. 5) rar Legatura de ata avand forma de „8”. 6) Fruct al porumbului in faza initiala de dezvoltare. 7) Nimfa a unor insecte. 8) Dispozitiv al unei masini-unelte folosit pentru sustinerea sau pentru prinderea piesei de prelucrat. ~ mobila. [G.-D. papusii] /cf. lat. pupa
PESCHEGIU ~i m. 1) ist. Slujbas turc care avea in sarcina sa pastrarea peschesului. 2) depr. rar persoana care manifesta un deosebit interes fata de peschesuri. /<turc. peskesti
A POCI ~esc tranz. 1) A face sa se poceasca; a urati; a sluti. 2) (persoane) A urati (mai ales la fata) printr-o actiune fizica brutala; a desfigura. 3) fig. (cuvinte, melodii etc.) A denatura incalcand corectitudinea; a stalci; a schingiui. /Din potca inv.
SURGHIUN ~uri n. inv. 1) Masura represiva constand in expulzarea din tara sau din locul de trai a unei persoane care s-a facut vinovata fata de puterea de stat; exil; expulzare; deportare. 2) Stare a unei persoane expulzate din tara sau din locul de trai. [Sil. -ghiun] /<turc. surgun
JURISCONSULT s.m. 1. (In Roma antica) persoana care acorda partilor asistenta in fata justitiei. 2. Specialist care da consultatii in probleme de drept. 3. Specialist in stiintele juridice care se ocupa cu rezolvarea problemelor de drept intr-o institutie, pe care o reprezinta in justitie. [< fr. jurisconsulte, cf. lat. iurisconsultus].
CRAMPON s. n. 1. piron cu care se fixeaza de traversa sina de cale ferata. 2. mica bucata de talpa sau de cauciuc care se aplica pe talpa bocancilor de sport pentru a impiedica alunecarea. 3. radacina adventiva a unei plante agatatoare, prin care aceasta se prinde de copaci, de ziduri etc. ◊ pedicel de fixare situat pe fata interioara a talului lichenilor. 4. (fig.) persoana insistenta si inoportuna. (< fr. crampon)
JURISCONSULT, -A I. s. m. (in Roma antica) persoana care acorda partilor asistenta in fata justitiei. II. s. m. f. 1. specialist care da consultatii in probleme de drept. 2. specialist in stiinte juridice care se ocupa cu rezolvarea problemelor de drept intr-o institutie, pe care o reprezinta in justitie. (< fr. jurisconsulte, lat. iurisconsultus)
STIPULANT, -A s. m. f. (jur.) cel in fata caruia se obliga o alta persoana sa execute obligatiile la beneficiar. (< fr. stipulant)
ANONIM, -A, anonimi, -e, adj. (Despre persoane) Care nu-si da pe fata numele; al carui nume ramane necunoscut; (despre un text) fara nume de autor. ♦ (Substantivat, f.) Scrisoare nesemnata. ♦ Fig. Nestiut, necunoscut. ♦ Societate anonima = societate reprezentand principala forma de organizare a intreprinderilor capitaliste, alcatuita prin asocierea mai multor actionari. – Fr. anonyme (lat. lit. anonymus).
APARARE, aparari, s. f. Actiunea de a (se) apara. ◊ Expr. A lua apararea (cuiva) = a interveni in ajutorul cuiva. ♦ Una dintre formele principale de lupta, care consta din oprirea si infrangerea ofensivei inamicului; totalitatea masurilor necesare acestei actiuni. ♦ (Concr.) persoana care apara cauza cuiva in fata justitiei.
APARATOR, -OARE, aparatori, -oare, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care apara, protejeaza. 2. S. m. si f. persoana care apara sau sprijina ceva sau pe cineva. ♦ persoana care apara cauza cuiva in fata justitiei. 3. Dispozitiv din bare, in forma de gratar montat in fata locomotivei, pentru a inlatura obstacolele de pe linie. – Din apara + suf. -(a)tor.
FANATISM s. n. Atasament excesiv, patimas pentru o convingere, o persoana etc., dublat de o totala intoleranta fata de convingerile altora. – Din fr. fanatisme.
ASISTENT, -A, asistenti, -te, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care asista, care este de fata la ceva. 2. S. m. si f. persoana care asista pe cineva, care e de fata pentru a da ajutor. ♦ Grad didactic in invatamantul superior, inferior lectorului; persoana care are acest grad. – Din fr. assistant, lat. assistens, -ntis, germ. Assistent.
PILOZITATE, pilozitati, s. f. (Anat.) Prezenta parului pe fata, pe corpul si pe membrele unei persoane, care constituie unul dintre caracterele ei s*****e secundare. – Din fr. pilosite.
DISIDENT, -A, disidenti, -te, s. m. si f. persoana care are pareri sau opinii deosebite fata de colectivitatea, organizatia etc. din care face parte. ◊ (Adjectival) Grup disident. [Var.: dizident, -a s. m. si f.] – Din fr. dissident, lat. dissidens, -ntis.
DUSMAN, -A, dusmani, -e, s. m. si f., adj. 1. (persoana) care are o atitudine ostila, rauvoitoare fata de ceva sau de cineva, care uraste ceva sau pe cineva; vrajmas. 2. Inamic (1) (in razboi). [Acc. si: (reg.) dusman] – Din tc. dusman.
REPREZENTA, reprezint, vb. I. Tranz. 1. A avea forma sau infatisarea unui anumit obiect; a realiza (in miniatura) un obiect. ♦ A infatisa, a evoca ceva prin procedee plastice, grafice sau prin limbaj. 2. A interpreta pe scena o lucrare dramatica in fata publicului. 3. A actiona in numele unei persoane, al unei colectivitati, al unui stat in temeiul imputernicirii primite de la acestea sau de la lege; a avea un imputernicit sau un mandatar. ♦ A fi exponentul unui curent, al unei scoli etc., infatisand, intruchipand aspectele lor caracteristice, esentiale. 4. A constitui, a fi, a insemna. 5. A-si readuce in constiinta imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; p. ext. a-si imagina, a-si inchipui. 6. A exprima o legatura intre mai multe marimi printr-o relatie matematica. – Din fr. representer, lat. repraesentare.
DEFILA, defilez, vb. I. Intranz. (Despre trupe sau despre o multime) A trece in pas cadentat in coloana (de mars) prin fata comandantilor sau reprezentantilor autoritatilor, pentru a da onorul, cu ocazia unei parade, a unei serbari sau a unei inspectii; (despre persoane, cortegii) a trece in sir (prin fata cuiva). ♦ Fig. A se succeda. – Din fr. defiler.
COMPLIMENT, complimente, s. n. 1. Cuvant de lauda, de magulire, care exprima o atitudine prieteneasca, de stima, de respect sau de consideratie. ◊ Loc. adv. Fara compliment = fara exagerare, fara gandul de a maguli; pe fata, sincer. 2. (La pl.) Salutari trimise unei persoane prin intermediul cuiva ca expresie a politetii. 3. Inclinare a capului sau a corpului in semn de salut respectuos; plecaciune. – Din fr. compliment.
ABNEGATIE f. 1) Devotament pana la jertfire de sine fata de o cauza sau de o persoana. 2) Sacrificiu voluntar; renuntare voluntara la ceva scump. [G.-D. abnegatiei; Sil. -ti-e] /<fr. abnegation, lat. abnegatio, ~onis
BANCA1 banci f. 1) Scaun lung (cu sau fara speteaza) pentru mai multe persoane. ~ de lemn. 2) Scaun cu pupitru in fata pentru scolari. ◊ De pe bancile scolii din anii de scoala. [G.-D. bancii] /<fr. banc
A CITA ~ez tranz. 1) (cele scrise sau spuse) A reproduce textual (indicand sursa). 2) jur. (persoane) A chema sa se prezinte in fata unei instante judecatoresti. ~ ca martor. 3) (fapte, intamplari etc.) A aduce ca dovada, ca argument. ~ un exemplu. /<fr. citer, lat. citare
CUVANTATOR1 ~i m. rar persoana care vorbeste frumos si liber in fata unui public; orator; vorbitor. /a cuvanta + suf. ~tor
A DEFILA ~ez intranz. 1) (despre grupe sau coloane organizate de oameni) A trece in pas cadentat in coloana de mars (prin fata unui comandant sau a unei autoritati) cu o anumita ocazie (parada, inspectii, demonstratie, serbare). 2) fig. (despre persoane, cortegii) A trece in sir (prin fata cuiva). 3) A se succeda fara intrerupere. /<fr. defiler
DOMNISOARA ~e f. 1) (folosit si ca termen de adresare) persoana de s*x feminin pana la casatorie; fata; duduie. ◊ ~ de onoare prietena a miresei care are anumite obligatii in cadrul ceremoniei nuntii. 2) inv. Tanara care facea parte din paturile privilegiate. [Sil. -soara] /doamna + suf. ~isoara
DUDUIE ~i f. (folosit si ca termen de adresare) persoana de s*x feminin pana la casatorie; fata; domnisoara. [Art. duduia; G.-D. duduie; Sil. -du-ie] /cf. turc. dudu
F****D ~da (~zi, ~de) 1) Care manifesta indiferenta; lipsit de afectivitate. 2) (despre persoane) Care vadeste aversiune si/sau indiferenta fata de actul s****l; lipsit de placere s****la. /<fr. f*****e, lat. f******s
IDIOSINCRASIE ~i f. Reactie a organismului unor persoane, provocata de sensibilitatea sporita a acestuia fata de unele substante sau senzatii si manifestata prin urticarie. [G.-D. idiosincrasiei; Sil. -di-o-sin-cra-] /<fr. idiosyncrasie
A SE INTUNECA ma intunec intranz. 1) A se lasa intunericul; a se face intuneric. Se intuneca. 2) A deveni mai inchis la culoare. fata i s-a intunecat. 3) fig. (despre persoane) A deveni trist; a se intrista; a se posomori. 4) (despre vedere, minte) A pierde din proprietatea de a percepe clar realitatea inconjuratoare; a se tulbura. /<lat. intunicare
MUTRA ~e f. pop. 1) fata antipatica. 2) Ansamblu de trasaturi specifice fetei; expresie a fetei; chip; fizionomie; mina. 3) Fiinta umana; om; persoana. /<ngr. mutra
SEARBAD ~a (serbezi, serbede) 1) (despre alimente) Care este fara gust. 2) (despre persoane) Care nu are vlaga; palid la fata. 3) fig. Care plictiseste; monoton. /<lat. exalbidus
A SE STRAMBA ma stramb intranz. 1) A pierde forma sau pozitia initiala. 2) (despre persoane) A-si schimba expresia normala a fetei (in mod voit sau involuntar); a face grimase; a se schimonosi; a se sluti. 3) fig. fam. A avea o comportare pretentioasa; a face mofturi; a se sclifosi; a se fandosi; a se fasoli. /Din stramb
SIC2 adj. 1) Care vadeste un gust rafinat; extrem de elegant. Rochie ~. 2) Care satisface gusturile unei persoane; in conformitate cu gusturile cuiva. O fata ~. /<fr. chic
TOVARAS ~a (~i, ~e) m. si f. 1) Fiecare dintre persoanele legate prin activitatea sau viata dusa in comun, privite in raport una fata de alta. ~ de drum. ◊ ~ de suferinta persoana care a patimit cu cineva impreuna. ~(a) de viata sot (sotie). 2) persoana asociata cu alta intr-o actiune sau intr-o activitate; companion. /<ucr. tovarys, rus. tovarist
TRAC1 n. Stare de emotie de care sunt cuprinse unele persoane (de obicei actorii) cand apar in fata publicului. /<fr. trac
ZACUT ~ta (~ti, ~te) (mai ales despre apa) Care sta neimprospatat de mult timp; statut; bahlit. 2) (despre persoane) Care are semne de varsat pe fata; stricat de varsat. /v. a zacea
ASISTENTA s.f. 1. Prezenta (intr-un anumit loc). ♦ Public, oameni care iau parte la ceva. 2. Sprijin, ajutor. ◊ Asistenta juridica = ajutor competent, de specialitate dat unei persoane pentru a-si sustine drepturile in fata justitiei; asistenta sociala = sprijinire materiala a unei persoane inapte de munca, facuta de stat sau de o alta organizatie sociala. [Cf. fr. assistance, germ. Assistenz].
toapa2, toape, s.f. (reg. si fam.) 1. persoana cu apucaturi grosolane; badaran, toparlan; mitocan. 2. fata care joaca si sare mult.
ASISTENTA s. f. 1. asistare. ◊ public care ia parte la o conferinta, la un spectacol etc. 2. sprijin, ajutor (medical, material etc.). ♦ ~ juridica = ajutor competent, de specialitate, dat unei persoane pentru a-si sustine drepturile in fata justitiei. ~ sociala = sprijinire materiala a unei persoane inapte de munca. ◊ cooperare materiala sau morala in viata internationala. (< fr. assistance)
DISIDENTA s. f. deosebire de opinii (fata de o majoritate); dezacord. ◊ grup de persoane care sustin o parte diferita de aceea a majoritatii; sciziune care ia nastere in urma unei asemenea situatii. (< fr. dissidence, lat. dissidentia)
MATERNAJ s. f. 1. atitudine afectiva de solicitudine, devotament a personalului medical fata de bolnavi. 2. orice relatie dintre doua persoane, dintre care una are un comportament maternal fata de cealalta. (< fr. maternage)
holba (holbez, holbat), vb. – A face ochii mari, a se zgii. – Var. (in)holbi, inholba. Mr. volbu, vulbare. Lat. volvere (Tiktin; DAR; Pascu, I, 188; Candrea; Scriban); cu o alterare care nu a fost suficient explicata; cf. volbura. Ar putea fi si o creatie expresiva, paralela cu bulb(uc)a. Asa cum este holboaca fata de bolboaca si holboana fata de bolboana. – Der. holban, s. m. (persoana care se lasa surprinsa cu usurinta); ghiolbana, s. f. (femeie cu ochii mari).
ABANDON (‹ fr.) s. n. 1. Faptul de a renunta la ceva, de a parasi ceva sau pe cineva. ♦ A. de familie = infractiune care consta in savirsirea de catre persoana care are obligatia legala de intretinere, fata de cei indreptatiti la aceasta, a uneia din urmatoarele fapte: a) parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor, expunindu-l la suferinte fizice si morale; b) neindeplinirea cu rea-credinta a obligatiei de intretinere prevazuta prin lege; c) neplata cu rea-credinta a pensiei de intretinere stabilita pe cale judecatoreasca. ♦ A. economic = parasirea unor bunuri materiale proprietate particulara, obsteasca sau de stat (ex.: parasirea navelor naufragiate care dupa o anumita perioada intra in proprietatea statului in ale carui ape terit. au fost abandonate). 2. (SPORT) Renuntare a unui concurent de a continua participarea la o proba in care este angajat.
JURATOR, -OARE, juratori, -oare, s. m. si f. (Inv si pop.) persoana care jura in calitate de martor in fata unei instante judiciare. – Jura + suf. -ator.
AS, asi, s. m. 1. Moneda romana de arama sau de bronz, folosita ca unitate monetara. 2. Carte de joc marcata cu un singur punct sau semn si care de obicei este considerata ca avand cea mai mare valoare fata de cartile de aceeasi culoare; birlic. 3. Fig. persoana care se distinge in mod cu totul deosebit intr-un domeniu oarecare prin pricepere sau indemanare. – Din fr. as, it. asso.
DIVULGA, divulg, vb. I. Tranz. A face ca o taina sa fie cunoscuta de cineva sau de multa lume; a da in vileag, a da pe fata. ♦ Spec. A transmite secrete de stat unei persoane neindreptatite sa le cunoasca. – Din fr. divulguer, lat. divulgare.
A SE ARATA ma arat intranz. 1) A-si face brusc aparitia; a se lasa vazut pe neasteptate; a se ivi; a aparea; a se isca. Un nor negru s-a aratat. 2) A avea aparenta; a fi in aparenta; a parea. Vara se arata a fi calduroasa. ◊ Pe (sau dupa) cat se arata dupa cum pare. 3) (despre persoane) A aparea (intr-un anumit fel) in fata unei colectivitati; a se manifesta. 4) pop. A i se parea ca real (ceea ce, de fapt, nu exista); a (i) se nazari; a (i) se naluci. /<lat. arrectare
BINEVOITOR ~oare (~ori, ~oare) si substantival (despre persoane si despre manifestarile lor) Care vadeste bunavointa (fata de cineva sau de ceva); predispus sa inteleaga situatia grea in care se afla cineva; intelegator; amabil. Atitudine ~oare. [Sil. -vo-i-] /a binevoi + suf. ~tor
CHIP1 ~uri n. 1) Partea de dinainte a capului la om; fata; obraz. Frumos la ~. 2) Ansamblu de trasaturi specifice fetei; fizionomie; figura. Un ~ trist. 3) Imagine a unei persoane redata prin desen, sculptura etc.; portret. 4) Forma particulara de a fi (a cuiva sau a ceva); mod; fel. /<ung. kep
COMPANION ~i m. Fiecare dintre doua sau mai multe persoane cu interese comune, luate in raport una fata de alta; tovaras. [Sil. -ni-on] /<fr. compagnon
CONLUCRATOR ~ori m. inv. Fiecare dintre doua sau mai multe persoane care lucreaza impreuna considerate in raport una fata de alta; colaborator. /a conlucra + suf. ~ator
CURATOR ~i m. persoana care are anumite obligatii, stabilite prin curatela, fata de cineva. /<fr. curateur, lat. curator
DEFENSOR ~i m. jur. rar persoana oficiala care apara cauza unui acuzat in fata justitiei; aparator; avocat. /<fr. defenseur, lat. defensor
INAMIC2 ~ci m. 1) persoana care manifesta agresivitate sau agresivitate sau ura fata de cineva (sau ceva); dusman; vrajmas. 2) Stat (sau armata) cu care un alt stat este in stare de razboi; dusman; vrajmas. [Sil. in-a-] /<lat. inimicus
JURATOR ~i m. inv. persoana care depune marturie sub un juramant in fata unei instante judiciare. /a jura + suf. ~ator
A SE MANIFESTA ma manifestez intranz. 1) (despre sentimente, calitati, divergente) A aparea clar; a capata expresie exterioara; a se exterioriza. 2) (despre persoane) A aparea (intr-un anumit fel) in fata unei colectivitati; a se arata. /<fr. manifester
MISS f. [pr.: mis] (mai ales in Anglia; folosit si ca termen de adresare) persoana de s*x feminin pana la casatorie; domnisoara. 2) fata aleasa intr-un concurs international sau local regina a frumusetii. /Cuv. engl.
A PORNI ~esc 1. intranz. 1) (despre mijloace de locomotie, obiecte care se pot deplasa, fiinte) A se pune in miscare; a incepe sa se miste, parasind locul initial; a pleca din locul in care se afla. Coloana ~it. 2) (despre masini, motoare etc.) A incepe sa functioneze. Trenul ~it. Ceasul ~it. 3) (despre actiuni, manifestari, fenomene ale naturii) A-si lua inceputul (de la ceva); a incepe; a pleca. 2. tranz. 1) A face sa se puna in miscare. ~ masina de spalat. 2) (actiuni) A realiza in partea initiala; a incepe. ~ mitingul. 3) (urmat de un conjunctiv sau de un infinitiv) A fi pe cale (de); a incepe; a prinde. ~ sa citeasca. 4) (fiinte) A aduce (in mod intentionat) intr-o stare de iritare, indemnand la actiuni dusmanoase; a atata; a provoca; a starni; a intarata; a incita; a instiga. 5) (persoane) A face sa manifeste o atitudine dusmanoasa (fata de cineva). /<sl. porinonti
A SCLIVISI ~esc 1. tranz. rar A acoperi cu scliviseala pentru a obtine o suprafata neteda si lustruita. 2. intranz. pop. (despre persoane) A se gati, manifestand o grija exagerata fata de aspectul exterior; a se dichisi; a se spilcui; a se ferchezui. /<ngr. sklivoso
SUFICIENT1 ~ta (~ti, ~te) 1) si adverbial Care satisface cerintele; in cantitatea necesara; destul. 2) (despre persoane) Care manifesta prin atitudine o satisfactie excesiva fata de sine; plin de sine; infumurat; vanitos; arogant. [Sil. -ci-ent] /<lat. sufficiens, ~ntis, it. sufficiente
IMUNITATE s.f. 1. Stare a unui organism care a devenit rezistent fata de anumite boli sau otravuri. 2. Situatia unei persoane care beneficiaza de anumite prerogative sau scutiri legale speciale in cadrul sarcinilor sau drepturilor pe care le are. ◊ Imunitate parlamentara = situatie de care se bucura membrii unei adunari legiuitoare de a nu putea fi urmariti sau arestati fara aprobarea organului din care fac parte; imunitate diplomatica = inviolabilitate juridica de care se bucura reprezentantii diplomatici, familiile lor etc. [Cf. fr. immunite, lat. immunitas].
TRANSPORTA vb. I. 1. tr. A cara, a duce dintr-un loc in altul. 2. refl. (Despre persoane) A se duce, a se deplasa la fata locului. 3. tr. (Fig.) A aduce (pe cineva) intr-o stare de uitare de sine, a incanta peste masura. [P.i. transport. / < fr. transporter, cf. lat. transportare].
NARCISISM s. n. 1. admiratie contemplativa fata de sine insusi; autofilie. 2. anomalie in care persoana proprie devine obiectul instinctului s****l. (< fr. narcissisme)
VASAL, -A, vasali, -e, s. m. si f. (In evul mediu, in apusul Europei) persoana, stat care se afla in raporturi de vasalitate fata de un senior sau de un alt stat; p. gener. supus. ◊ (Adjectival) persoana vasala. Stat vasal. – Din fr. vassal.
ORATOR, oratori, s. m. persoana care rosteste un discurs, care vorbeste in public; persoana care are talentul de a vorbi frumos in fata unui public; retor. – Din lat. orator, fr. orateur.
TRAC2 s. n. Stare emotiva de care sunt cuprinse unele persoane (mai ales artistii) in momentul aparitiei lor in fata publicului. – Din fr. trac.
REFUGIAT, -A, refugiati, -te, adj., s. m. si f. (persoana) care s-a retras undeva sau la cineva spre a se adaposti, spre a gasi sprijin sau ocrotire in fata unei primejdii, a unei neplaceri etc. ♦ Refugiat politic = persoana care cere azil politic. [Pr.: -gi-at] – V. refugia. Cf. fr. refugie.
STAROSTE, starosti, s. m. 1. Conducator al unei corporatii, al unei bresle din trecut; p. gener. conducator, sef, fruntas. 2. persoana care conducea in trecut (in Moldova) un tinut aflat la marginea tarii. 3. (Reg.) persoana trimisa oficial de un tanar la parintii unei fete pentru a o cere in casatorie; petitor; p. ext. persoana care conduce ceremonia nuntii. – Din sl. starosta.
MUTRA s. v. aer, aspect, chip, expresie, fata, figura, fizionomie, individ, ins, infatisare, mina, obraz, om, persoana.
CONVIV ~i m. livr. Fiecare dintre persoanele care stau la aceeasi masa in raport una fata de alta; comesean. /<fr. convive, lat. conviva
A SE DESCOMPUNE ma descompun intranz. 1) (despre corpuri) A se separa in elementele constitutive; a se desface; a se disocia; a se dezagrega; a se dezasambla. 2) fig. (despre comunitati) A-si pierde coeziunea interna; a se dezmembra; a se dezagrega; a se destrama; a se dezarticula. 3) (despre substante organice) A pierde proprietatile pozitive (sub influenta factorilor externi); a se strica; a se inacri; a se altera. 4) (despre persoane) A-si modifica aspectul moral sau fizic. 5) (despre fata) A se convulsiona momentan si involuntar sub actiunea unei suprasolicitari nervoase; a se crispa; a se contracta. /des- + compus
A DESTAINUI destainui tranz. 1) (ganduri intime, framantari sufletesti etc.) A comunica in mod confidential; a incredinta; a confia. 2) (persoane) A arata asa cum este; a da pe fata; a trada. Ochii l-au destainuit. 3) (secrete oficiale) A aduce la cunostinta generala; a da in vileag; a dezvalui; a divulga. /des- + a tainui
A ECLIPSA ~ez tranz. 1) (astri) A pune in eclipsa. 2) fig. A face sa paleasca (in fata altui lucru); a pune in umbra; a intuneca. 3) (persoane) A depasi prin merite sau prin valoare. [Sil. e-clip-sa i /<fr. eclipser
JURAMANT ~intre n. 1) Promisiune solemna facuta de cineva, de regula in public, printr-o formula fixa (cu invocarea divinitatii sau a unei valori morale recunoscute). 2) Angajament solemn fata de stat sau de popor, pronuntat de o persoana in public, intr-o formula fixa. 3) Promisiune ferma. /<lat. juramentum
LINGAU ~i m. persoana care vadeste o comportare lingusitoare (mai ales in fata superiorilor). /a linge + suf. ~au
OMONIM1 ~i m. Fiecare dintre persoanele care poarta acelasi nume, privite in raport una fata de alta; tiz. /<fr. h******e
PRIM ~a (~i, ~e) si substantival (in opozitie cu ultim) (plasat, mai ales, inaintea substantivului) 1) Care este inainte, in fata (prin importanta sau valoare); care se afla in frunte; fruntas. ~a impresie. ~ul student. ◊ Numar ~ numar care se imparte numai la el insusi sau la unitate. ~-ajutor ajutor imediat acordat unui bolnav sau unui ranit (pana la transportarea lui in spital). Materie ~a v. MATERIE. A fi (sau a se afla) in ~ele randuri a fi (sau a se afla) in avangarda. De ~ rang (sau ordin) de importanta primordiala. De ~a necesitate foarte necesar. Pe ~(ul) plan pe planul din fata. In ~ul rand mai intai de toate. 2) (despre persoane) (la forma nearticulata, atasat de cuvantul determinat prin liniuta) Care este cel mai de sus intr-o ierarhie. ~-secretar. ~-ministru. /<lat. primus
A RADE rad tranz. 1) (par, barba, mustati) A taia de la radacina, inlaturand complet (cu briciul sau cu masina de barbierit); a barbieri. 2) (persoane) A lipsi de par cu ajutorul briciului. ◊ ~ (pe cineva) fara sapun a critica foarte aspru. ~ o mama de bataie a bate zdravan. ~ o palma a da o palma (cu putere). 3) (animale sacrificate) A curata de elementele necomestibile (par, solzi, murdarie etc.). 4) (unele straturi subtiri) A desparti de unde este prins (cu o unealta taioasa). 5) (legume) A curata de coaja. 6) A da prin razatoare; a razui. 7) fig. A face sa nu mai existe; a sterge (de pe fata pamantului); a distruge; a prapadi; a nimici. 8) fig. (persoane, de obicei la jocul de carti) A face sa piarda toti banii. 9) rar (despre pasari in zbor, proiectile lansate etc.) A atinge usor la suprafata (apa, pamantul). /<lat. radere
SE pron. refl. (sine, sie, siesi, isi, si) 1) (indica persoana care indeplineste si sufera actiunea) Se spala pe fata. ◊ De la sine fara participarea cuiva. In sinea mea (ta, sa etc.) in constiinta mea (ta, sa etc.). 2) (indica valoarea impersonala sau personal-generalizatoare a actiunii) Se lumineaza. Se zice. /<lat. se
A VADI ~esc tranz. 1) A scoate la iveala; a remarca; a releva; a decela; a evidentia. 2) (persoane) A arata asa cum este; a da pe fata; a da de gol; a trada; a destainui. /<sl. vaditi
DISIDENTA s.f. Deosebire de opinii (fata de o majoritate); sciziune, schisma; dezacord. ♦ Grup de persoane care sustin o parere diferita de aceea a majoritatii; sciziune care ia nastere in urma unei asemenea situatii. [Var. dizidenta s.f. / cf. fr. dissidence, lat. dissidentia].
TRAC s.n. Emotie de care sunt cuprinse unele persoane (mai ales actorii) inainte de a aparea in fata publicului. [< fr. trac].
TRAC1 s. n. stare emotiva de care sunt cuprinse unele persoane (mai ales actorii) inainte de a aparea in fata publicului, a unor examinatori. (< fr. trac)
IMUNITATE, imunitati, s. f. 1. Rezistenta organismului fata de anumite infectii microbiene si fata de otravuri. 2. Stare de care se bucura o persoana, in temeiul unei reguli de drept, de a beneficia de anumite prerogative. – Fr. immunite, (lat. lit. immunitas, -atis.
TU QUOQUE, FILI MI? (lat.) si tu, fiul meu? – Suetoniu, „De viris illustrisibus”, 40, 8. Exclamata plina de amaraciune si de repros a lui Cezar cand a zarit printre ucigasii sai pe fiul sau adoptiv Brutus. Dezamagire in fata unui act neasteptat de infidelitate din partea unei persoane foarte apropiate.
PETITOR, -OARE, petitori, -oare, subst. 1. S. m. si f. persoana care, in numele unui barbat, cere in casatorie o fata, de obicei adresandu-se parintilor sau rudelor acesteia; (inv. si pop.; la m.) barbat care cere (pentru sine) in casatorie o fata. ◊ Expr. Sa (ne) sada petitorii, formula glumeata cu care un musafir este invitat sa ia loc sau sa (mai) stea. 2. S. f. Femeie (de obicei mai in varsta) care mijloceste cunostinta a doua persoane de s*x opus pentru a le inlesni casatoria. – Peti + suf. -tor.
FIICA, fiice, s. f. persoana de s*x feminin, considerata in raport cu parintii sai; fata. – Fie2 + suf. -ica.
COMESEAN ~eana (~eni, ~ene) m. si f. Fiecare dintre doua sau mai multe persoane care stau la masa impreuna, considerate in raport una fata de alta. /co- + mesean
CONFRATE ~ti m. Fiecare dintre doua sau mai multe persoane care invata sau activeaza impreuna, luate in raport una fata de alta. /con- + frate
COPILA ~e f. 1) fata in perioada de la nastere pana la adolescenta. 2) fig. persoana de s*x feminin lipsita de experienta vietii. /Din copil
COREGENT ~ta (~ti, ~te) m. si f. Fiecare dintre doua sau mai multe persoane care guverneaza provizoriu o monarhie, luate in raport una fata de alta. /<fr. coregent
FII/CA ~ce f. persoana de s*x feminin luata in raport cu parintii sai; fata. [G.-D. fiicei; Sil. fii-] /fie + suf. ~ca
CORESPONDENT, -A I. s. m. f. 1. colaborator extern al unui ziar care trimite corespondenta cu caracter informativ din locul in care se afla. 2. persoana care, in lipsa parintilor unui elev, are raspunderea acestora fata de scoala. 3. cel care poarta corespondenta cu cineva. II. adj. care corespunde, corespunzator. ♦ membru ~ = membru al unei academii sau al altei institutii stiintifice, care are aceleasi obligatii si se bucura de aceleasi drepturi ca un membru activ, cu exceptia dreptului la vot; unghiuri e = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri nealaturate, formate de aceeasi parte a unei secante care intersecteaza doua drepte, un unghi fiind in interiorul dreptelor si altul in afara lor. ◊ (s. n.) echivalent, in cadrul frazei, al unei parti de propozitie. (< fr. correspondant)
DUSMANIE, dusmanii, s. f. Sentiment de ura fata de cineva sau de ceva; relatii pline de ura intre persoane; vrajmasie. – Dusman + suf. -ie.
SENTIMENTALITATE s. f. Caracter, fel de a fi al unei persoane sentimentale; predispozitie spre exagerarea sentimentelor. ♦ Reactie afectiva specifica a cuiva fata de realitatile vietii. – Din fr. sentimentalite.
IRESPONSABIL ~a (~i, ~e) 1) Care in fata legii nu poate fi facut responsabil (de actele sale). 2) (despre persoane) Care este lipsit de simtul raspunderii; fara raspundere; neresponsabil. /<fr. irresponsable
OMOLOG2 ~gi m. Fiecare dintre persoanele cu functii oficiale de acelasi rang, privite in raport una fata de alta (in alt stat sau in alta institutie). /<fr. h*******e
A REACTIONA ~ez intranz. 1) A manifesta o schimbare (ca raspuns la o actiune sau la o e******e exterioara). 2) (despre persoane) A-si expune categoric punctul de vedere; a lua atitudine (fata de o situatie sau de o imprejurare); a replica; a riposta. ~ violent. /Din reactie
TRIST ~sta (~sti, ~ste) si adverbial 1) (despre persoane) Care este intr-o stare sufleteasca apasatoare; mahnit; amarat. 2) (despre fata, ochi, zambete etc.) Care vadeste o asemenea stare de spirit. 3) (despre fenomene, sunete, culori etc.) Care evoca sau sugereaza o asemenea stare de spirit. Veste ~sta. /<lat. tristis
CESIUNE s.f. Contract prin care creditorul transmite unei persoane, contra unei sume de bani, drepturile pe care le are fata de datornicul sau. ♦ (Concr.) Bun cesionat. [Pron. -si-u-. / cf. fr. cession, it. cessione, lat. cessio].
CORESPONDENT, -A s.m. si f. 1. Colaborator extern la un ziar, care trimite corespondenta cu caracter informativ din locul in care se afla. 2. persoana care, in lipsa parintilor unui elev, are raspunderea acestuia in fata scolii. 3. (Rar) Cel care poarta corespondenta cu cineva. // adj. Membru corespondent = membru al unei academii sau al altei institutii stiintifice, care are aceleasi obligatii si se bucura de aceleasi drepturi ca un membru activ, cu exceptia dreptului de vot. [Cf. fr. correspondant, it. corrispondente].
PUBLIC, -A I. adj. 1. care priveste tot poporul, apartine intregii natiuni. ◊ care poate fi folosit de toata lumea. ◊ (despre persoane) care ocupa o functie de stat. 2. care are loc in fata unei adunari de oameni. 3. care vine de la colectivitate, la care participa intreaga colectivitate. II. s. n. 1. colectivitate mare de oameni; multime. 2. totalitatea persoanelor care asista la un spectacol, la o conferinta. (< lat. publicus, fr. public)
CESIUNE, cesiuni, s. f. Contract prin care creditorul transmite unei persoane, contra unei sume de bani, drepturile pe care le are fata de datornicul sau. ♦ (Concr.) Obiect, bun cesionat. [Pr.: -si-u-] – Fr. cession (lat. lit. cessio, -onis).
JAPITA (‹ bg.) s. f. 1. Piesa de lemn sau de fier montata deasupra partii din fata a protapului, pentru a permite articularea jugului cu protapul. 2. (Peior.) persoana fara caracter.
PRIETENIE, prietenii, s. f. Sentiment de simpatie, de stima, de respect, de atasament reciproc care leaga doua persoane; legatura care se stabileste intre persoane, pe baza acestor sentimente; amicitie, prietesug. ♦ Atitudine plina de bunavointa, prietenoasa fata de cineva. ♦ Legatura intre grupuri sociale, intre popoare, intre tari bazata pe aspiratii, nazuinte, interese comune. [Pr.: pri-e-. – Var.: (reg.) prietinie s. f.] – Prieten + suf. -ie.
CORECTOR, -OARE, corectori, -oare, subst. 1.S. m. si f. persoana insarcinata cu citirea si cu marcarea pe o corectura a greselilor fata de textul original, in vederea inlaturarii lor in tipografie. 2. S. n. Aparat, de obicei automat, folosit in diverse sisteme tehnice pentru corectarea functionarii acestora. [Acc. si: corector] – Din fr. correcteur, lat. corrector.
SUFLET s. v. animator, ardoare, avant, barbatie, bohoci, bravura, chip, curaj, cutezanta, darzenie, elan, fata, figura, impetuozitate, individ, ins, incumetare, indrazneala, insufletitor, locuitor, neinfricare, om, omenie, persoana, rasuflare, respiratie, semetie, suflare, temeritate, temperament.
JUSTITIABIL ~a (~i, ~e) m. si f. persoana care apare intr-un proces judiciar, fiind obligata sa raspunda in fata instantelor. /<fr. justiciable
PLIN2 ~a (~i, ~e) 1) si fig. (in opozitie cu gol) (despre vase, recipiente, incaperi etc.) Care contine atat cat poate cuprinde. Pahar ~. Sac ~. Magazie ~a. ◊ ~ (cu) ochi umplut pana la limita. A fi ~ de sine a fi increzut. 2) si fig. Care poseda sau contine o cantitate ori un numar mare (de ceva). ~ de bani. ~ de greseli. ~ de emotii. 3) Care cuprinde toate elementele necesare; caruia nu-i lipseste nimic; intreg; complet. ◊ Luna ~a luna rotunda. Voce ~a voce puternica si sonora. 4) (despre persoane sau despre parti ale corpului) Care are forme rotunde. ~ la trup. fata ~a. 5) Care este fara goluri; care nu e desert. Nuca ~a. Stiulete ~. /<lat. plenus
PREZENTA ~e f. Faptul de a fi prezent undeva. ◊ Condica de ~ condica in care semneaza persoanele prezente. ~ de spirit promptitudine in situatiile imprevizibile. In ~a cuiva de fata cu cineva. A face act de ~ a asista undeva numai de forma (din datorie sau din politete). /<fr. presence
RUDA ~e f. Fiecare dintre persoanele care se afla in legaturi de rudenie, privite in raport una fata de alta; neam. ◊ (A avea) ~e la Ierusalim a fi in relatii bune cu persoane care pot face protectie; a avea proptele. [G.-D. rudei] /< bulg. roda
SLUT ~ta (~ti, ~te) si substantival (despre persoane) Care este lipsit de frumusete si armonie; neplacut la infatisare; urat. fata ~ta. /<ucr. sluty
TROITA ~e f. 1) Cruce mare (de lemn sau piatra) ornamentata cu picturi sau sculpturi pe teme religioase, instalata la fantani, la raspantii etc. 2) Icoana care reprezinta cele trei fete ale divinitatii (Tatal, Fiul si Sfantul Duh). 3) fig. Reunire de trei persoane sau de trei lucruri care constituie o unitate; trinitate. [G.-D. troitei; Sil. tro-i-] /<sl. troica
CERC1 s. n. 1. curba plana inchisa la distanta egala fata de centru. 2. figura, linie, miscare in forma de cerc (1). 3. grup de persoane legate intre ele prin idei, convingeri, preocupari sau interese comune. 4. limita, intindere. (< lat. circus, dupa fr. cercle)
IMUNITATE s. f. 1. rezistenta a unui organism fata de anumite infectii, otravuri sau alte substante straine. 2. situatie a unei persoane care beneficiaza de anumite prerogative sau scutiri legale speciale in cadrul sarcinilor ori drepturilor pe care le are. ♦ ~ parlamentara = drept de care se bucura membrii unei adunari legiuitoare de a nu putea fi urmariti sau arestati fara aprobarea organului din care fac parte; ~ diplomatica = inviolabilitate juridica de care se bucura reprezentantii diplomatici, familiile lor etc. (< fr. immunite, lat. immunitas)
BOICOT (‹ boicota) s. n. 1. Sistare organizata, totala sau partiala, a relatiilor cu o persoana, cu o organizatie sau cu un stat in semn de protest fata de anumite actiuni ale sale. Termenul provine de la numele proprietarului irlandez Ch. Boycott, impotriva caruia taranii au aplicat aceasta metoda la sfirsitul sec. 19. 2. (EC.) Practica utilizata frecvent in relatiile economice internationale, care consta in incercarea de impiedicare a derularii unei afaceri prin cererea adresata publicului (consumatorilor) de a nu cumpara marfuri sau servicii de la firma in cauza.
INCREDERE s. f. Actiunea de a (se) increde si rezultatul ei; sentiment de siguranta fata de cinstea, buna-credinta sau sinceritate a cuiva; credinta. ◊ Expr. Om (sau persoana) de (mare) incredere = persoana careia i se poate incredinta orice secret, orice misiune. A pune chestiunea de incredere = a cere deputatilor sa-si precizeze in anumite imprejurari, prin vot, atitudinea fata de politica guvernului. A da vot de incredere = a aproba in parlament activitatea sau programul unui guvern. – V. increde.
FATUITOR, -OARE, fatuitori, -oare, subst. 1. S. m. si f. persoana care fatuieste. 2. S. n. Rindea speciala folosita pentru fatuirea sau pentru indreptarea fetei scandurilor sau a pieselor de lemn. 3. S. f. Unealta cu care se intinde si se netezeste tencuiala aruncata cu mistria pe zid; drisca. 4. S. n. Cutit putin curbat, cu doua manere, care serveste, in tabacarie, la fatuirea manuala a pieilor. [Pr.: -tu-i-] – Fatui + suf. -lor.
CONTRACTANT, -A, contractanti, -te, s. m. si f., adj. (persoana fizica sau juridica) care incheie un contract, care se angajeaza prin contract fata de cineva. – Din fr. contractant.
CONSATEAN ~eana (~eni, ~ene) m. si f. Fiecare dintre doua sau mai multe persoane care locuiesc sau sunt originare din acelasi sat considerate in raport una fata de alta. /con- + satean
COREFERENT ~ta (~ti, ~te) m. si f. 1) persoana care prezinta un coreferat. 2) Fiecare dintre persoanele care au participat la scrierea unui referat comun, considerate in raport una fata de alta. /co- + referent
A DEFERI defer tranz. 1) (persoane) A trimite spre judecare. ~ justitiei un acuzat. ◊ ~ juramant a depune juramant (in fata judecatii). 2) rar (distinctii, onoruri) A acorda drept recompensa pentru succesele obtinute intr-un domeniu de activitate; a conferi. /<fr. deferer, lat. deferre
A DETUNA detun 1. intranz. 1) A se produce un tunet (in urma unei descarcari electrice in atmosfera); a trasni. 2) A produce un zgomot puternic; a se auzi un vuiet mare; a bubui; a trasni. 3) (despre arme de foc) A se descarca cu zgomot; a bubui; a trasni. 2. tranz. 1) (persoane, lucruri) A lovi trasnetul; a trasni; a fulgera. 2) fig. (persoane, animale etc.). A face sa nu mai existe; a sterge de pe fata pamantului; a nimici; a prapadi. /<lat. detonare
ACUZATOR, -OARE, acuzatori, -oare, adj., s. m. si f. (persoana) care acuza, care invinuieste. ◊ Acuzator public = persoana insarcinata, in imprejurari exceptionale, cu urmarirea, trimiterea in judecata si sustinerea invinuirii in fata instantei in anumite cauze penale. – Din fr. accusateur.
BARBIE, barbii, s. f. 1. Parte a fetei formata de proeminenta maxilarului inferior; barba. ◊ Barbie dubla = gusa de sub barbie la persoanele grase. 2. Parte carnoasa care atarna sub falca de jos la unele animale. ♦ (La pl.) Cele doua lame rosii, carnoase, care atarna de o parte si de alta sub ciocul gainilor. 3. Dispozitiv de lemn aplicat la baza viorii, pe care se sprijina barbia (1) violonistului. – Barba + suf. -ie.
TRASURA, trasuri, s. f. 1. Vehicul pe patru roti, cu arcuri, tras de cai si folosit la transportul persoanelor. ◊ (Inv.) Trasura cu aburi = tren. 2. (Astron.; pop.; art.) Constelatia Vizitiul. 3. (Inv.) Linie a fetei; trasatura (1). 4. (Inv.) Linie de hotar intre doua proprietati. ♦ Suprafata de teren cu o lungime de sase prajini. 5. (Rar; in sintagma) Trasura de unire = liniuta de unire. – Tras + suf. -ura.
fata s. 1. v. obraz. 2. figura, fizionomie, obraz, oval, profil. (O ~ cunoscuta.) 3. obraz, ochi (pl.). (Se spala pe ~.) 4. v. fizionomie. 5. v. persoana. 6. v. avers. 7. v. recto. 8. v. pagina. 9. v. fatada. 10. acoperitoare, invelitoare. (~ la un fotoliu.) 11. fata de masa = (inv. si reg.) masa, peschir, panzatura, (reg.) masai, mesala, mesanica, (Ban. si Transilv.) masar, masarita, (Ban.) masarnica, (Transilv. si Maram.) masoaie. (O ~ de in.) 12. v. infatisare. 13. invelitoare, (prin Transilv. si Maram.) sac, (prin Transilv.) tabuiet. (~ de perna.) 14. v. suprafata.
BARBIE ~i f. 1) Parte inferioara a fetei aflata sub buza de jos, formand o proeminenta rotunjita de sub barbia unor persoane grase; gusa. 2) Parte carnoasa de sub falca de jos a unor animale sau pasari. ~a cocosului. 3) muz. Dispozitiv concav aplicat in partea de jos a viorii, menit sa sprijine barbia violonistului. [Art. barbia; G.-D. barbiei; Sil. -bi-e] /barba + suf. ~ie
DUSMAN2 ~a (~i, ~e) m. si f. 1) Fiecare dintre persoanele care sunt legate printr-un sentiment de dusmanie reciproca, privite in raport una fata de alta; vrajmas; inamic. ~ de moarte. 2) Fiecare dintre partile beligerante implicate intr-un conflict armat, privite in raport una fata de alta; inamic; vrajmas. /<turc. dusman
fata fete f. 1) Partea de dinainte a capului la om; obraz. 2) Ansamblu de trasaturi specifice ale acestei parti; chip; figura; fizionomie. ~ acra. 3) pop. Individ considerat in raport cu societatea; persoana. ◊ ~ bisericeasca slujitor al cultului. 4) mat. Fiecare dintre suprafetele plane ale unui corp geometric. Fetele cubului. 5) rar Partea de deasupra a unui corp sau a unui obiect. ~a plapumei. 6) Aspect exterior. ~a Pamantului. ◊ A-si pierde ~a a se decolora. 7) Prima pagina a unei foi de hartie. [G.-D. fetei] /<lat. facies
NEGRU3 neagra (negri, negre) 1) Care este de culoarea carbunelui, a smoalei, a funinginii etc. Ochi negri. ◊ Paine neagra paine de culoare inchisa, facuta din faina integrala. Cafea neagra bautura de cafea, fara adaus de lapte. Pamant ~ cernoziom. 2) (de-spre persoane) Care are parul, pielea, ochii de culoare inchisa; brunet; oaches; smolit; negricios. ◊ ~ la fata smead. 3) Care apartine rasei de oameni, ce se caracterizeaza prin culoarea foarte inchisa a pielii. ◊ Rasa neagra una dintre rasele umane, originara din Africa, caracterizata prin culoarea foarte intunecata a pielii si prin parul cret. 4) pop. Care este murdarit; plin de murdarie; murdar. Maini negre. 5) Care este lipsit de lumina; intunecat; intunecos; obscur. Codru ~. 6) fig. Care are caracter negativ; rau. Zile negre. ◊ Mizerie (sau saracie) neagra saracie cumplita. Boala neagra epilepsie. Piata neagra loc clandestin, unde vanzarea si cumpararea este interzisa. A se face ~ la fata a se infuria. A avea suflet ~ (sau a fi ~ la suflet) a fi foarte rau. /<lat. nigrum
A PREDA predau tranz. 1) (obiecte) A da in mana; a remite. 2) (persoane) A da in puterea cuiva. 3) (lectii, materii de studiu) A expune oral in fata auditoriului (intr-o institutie de invatamant) cu scop instructiv; a explica. /<sl. predati
A SE TARI ma ~asc intranz. 1) (despre persoane sau despre animale) A se misca greu, cu trupul lipit de pamant. ◊ ~ in fata cuiva a manifesta servilism fata se cineva. 2) (despre oameni) A merge incet, cu greu, abia ducandu-si picioarele; a se tabarci. 3) (despre obiecte care atarna) A se freca de pamant (in timpul miscarii). /<sl. treti
ZESTRE f. 1) Avere sau suma de bani care se da de catre parinti unei fete cand se marita; dota. 2) Totalitate a bunurilor care constituie averea cuiva, (a unei persoane, colectivitati, comunitati etc.). [G.-D. zestrei] /<lat. dextrae
CULOARE s.f. 1. Senzatie, impresie produsa asupra ochiului omenesc de radiatiile luminoase de diferite frecvente; (curent) aspectul colorat al corpurilor; fata. ◊ (Despre oameni) De culoare = care are pigmentatia neagra, galbena etc. ♦ (Fig.) Opinia unei persoane, a unui ziar, a unui partid politic etc. 2. Nuanta, ton. ♦ Fel de a evoca, de a descrie plastic pe cineva sau ceva. ◊ Culoare locala = reproducere exacta a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor, ale unei tari, ale unei epoci etc. 3. Materie, substanta coloranta; vopsea. 4. Fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cartilor de joc (pica, trefla, carou si cupa). [Pron. cu-loa-, var. coloare s.f. / < lat. color, cf. fr. couleur].
DISTANTA s. f. 1. interval, spatiu intre doua puncte. ♦ a tine pe cineva la ~ = a se purta rece, distant fata de cineva. 2. interval de timp. 3. (fig.) diferenta de rang, de situatie intre doua persoane. (< fr. distance, lat. distantia)
FIZIONOMIST, -A, fizionomisti, -ste, s. m. si f. persoana care are (sau pretinde ca are) insusirea de a cunoaste caracterul oamenilor dupa trasaturile fetei lor. [Pr.: – zi-o-] – Din fr. physionomiste.
A DISTRUGE distrug tranz. 1) A face sa se distruga. 2) (persoane, animale, plante, localitati etc.) A face sa nu mai existe; a sterge de pe fata pamantului; a nimici; a prapadi. /<it. distruggere
NEICA m. pop. 1) (cuvant de adresare a unei persoane tinere catre un barbat mai in varsta) Nene; bade. 2) (cuvant de adresare a unei fete baiatului iubit) Bade. /ne[ne] + suf. ~ica
OBRAZ2 ~e n. 1) Partea de dinainte a capului la om; fata. ◊ A(-si) scoate ~ul in lume a iesi in public. 2) fig. Prestigiu al unei persoane; autoritate. ◊ ~ul subtire cu chel-tuiala se tine pretentiile de lux cer cheltuiala. 3) Pozitie sociala; functie. ◊ A fi (sau a nu fi) de ~ul cuiva a fi (sau a nu fi) pe potriva cuiva. A cauta cuiva la ~ a tine seama de conditia cuiva. [Sil. o-braz] /<sl. obrazu
A SE ROTUNJI ma ~esc intranz. 1) A deveni (mai) rotund. 2) fig. (despre persoane) A se face mai plin, mai gras; a se ingrasa; a se implini. ~ la fata. /Din rotund
CETATEAN, -A, cetateni, -e, s. m. si f. Locuitor al unui stat, care se bucura de drepturi civile si politice si care are anumite obligatii fata de acel stat. ♦ (La vocativ) Termen oficial de adresare; cuvant cu care ne adresam unei persoane al carei nume nu-l cunoastem. – Cetate + suf. -ean.
COMANDITAT, -A, comanditati, -te, adj., s. m. si f. (In economia capitalista) (persoana sau intreprindere) care se asociaza la castig si la pierdere cu comanditarul si raspunde nelimitat fata de creditori pentru capitalul societatii. – V. comandita.
KALAM s.n.
1. (Cult. islam.) Pana ascutita de scris cu cerneala; calamus
3.
2. (Teolog. islam.) Denumire a unei teologii fundate in secolele VIII-IX e.n., influentata, in principal, de catre scolile teologice (rivale) ale
mutazilitilor si
asaritilor si care propovaduieste ideea unitatii absolute a lui Dumnezeu, excluzand orice reprezentare antropomorfa a calitatilor sale, liberul-arbitru (de unde rezulta eliminarea responsabilitatii faptelor savarsite de orice
persoana), orice atomism legat de invataturile creatiei precum si, in mod metodic, intaietatea argumentatiei rationale in
fata celei a faptelor.
Kalamul a influentat hotarator si dezvoltarea filozofiei evreiesti, fiind energic combatut de catre filozoful evreu M. Maimonides, care totodata, in disputa pe care o sustine impotriva
kalamului, ofera o prezentare sistematica a sa. (cuv. ar. =
conversatie,
disputa,
explicatie) [def.
Brockhaus]
FAR ~uri n. 1) Turn construit pe o coasta sau pe o insula, prevazut cu o sursa puternica de lumina in partea superioara, servind drept reper la orientarea navelor si avioanelor in timpul noptii. 2) Dispozitiv de iluminat, instalat in partea din fata a unui vehicul, destinat sa lumineze drumul. 3) fig. Lucru care lumineaza o cale noua. 4) fig. persoana care se afla in fruntea unui domeniu de activitate, servind drept exemplu demn de urmat. /<fr. phare, lat. pharus
URSAR ~i m. persoana care dreseaza ursi si ii poarta prin balciuri si localitati, punandu-i sa joace in fata publicului. /urs + suf. ~ar
PIRAMIDA s.f. 1. Monument funerar antic construit din blocuri mari de piatra, care avea patru fete triunghiulare si in care erau inmormantati faraonii Egiptului. 2. Poliedru care are ca baza un poligon si fetele laterale in forma de triunghi cu acelasi varf. 3. Figura de gimnastica in care mai multe persoane se asaza in randuri suprapuse in forma unei piramide (2). 4. Forma de coroana de pom cu ax principal. 5. Sistem de sustinere a vitei de vie portaltoi, alcatuit dintr-un stalp inalt din varful caruia pornesc mai multe sarme legate de butuci. 6. Formatie anatomica asemanatoare unei piramide (2). ♦ Proeminenta osoasa din interiorul cavitatii timpanice. ◊ Piramide Malpighi = elemente conice care formeaza substanta medulara a rinichiului. [Pl. -ide, -izi. / < fr. pyramide, it. piramide, cf. lat., gr. pyramis].
TUTELAR, -A adj. Care se refera la tutela; (p. ext.) ocrotitor, protector. ♦ Organ tutelar = organ al administratiei de stat sau al organizatiilor obstesti avand in subordine organizatii fata de care exercita atributii de organizare, coordonare si control; autoritate tutelara = organ de protectie a persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu ori a intereselor celor ce nu se pot apara singuri. [Cf. lat. tutelaris, fr. tutelaire, it. tutelare].
SINGLE [SINGL] I. s. n. 1. (tenis) simplu. 2. (muz.) disc care contine o singura piesa pe fiecare fata. II. adj. inv. (turism; despre o camera, o cabina, un compartiment) ocupat de o singura persoana. (< engl. single)
BREZAIE, brezai, s. f. 1. persoana mascata (cu un cap de animal) care joaca pe la casele satenilor in preajma craciunului. 2. fata impodobita cu frunze si flori care joaca din casa in casa la rusalii.
ABSENTA, absentez, vb. I. Intranz. (Despre persoane) A lipsi dintr-un loc (unde ar fi trebuit sa se gaseasca), a nu fi de fata. – Din fr. (s')absenter, lat. absentare.
TRANSPORTA, transport, vb. I. 1. Tranz. A deplasa (cu un vehicul) bunuri sau persoane dintr-un loc in altul; a cara, a duce, a purta. 2. Refl. A se duce la fata locului (pentru o constatare judiciara, pentru o ancheta, o inspectie etc.); a se deplasa. 3. Tranz. Fig. (Livr.) A aduce pe cineva intr-o stare de uitare de sine, in urma unei emotii profunde, a entuziasmului, a placerii. – Din fr. transporter, lat. transportare.
COLOCATAR ~a (~i, ~e) m. si f. Fiecare din persoanele care locuiesc in acelasi spatiu locativ, fara a face parte din aceeasi familie, in raport unul fata de celalalt. /<fr. coloca-taire
A EXPLICA explic tranz. 1) (persoane) A face sa inteleaga; a lamuri; a arata. 2) (lectii, materii de studiu) A expune oral in fata auditoriului (intr-o institutie de invatamant) cu scop instructiv; a preda. 3) (cauze, motive etc.) A afla prin analiza serioasa. [Sil. ex-pli-ca] /<fr. expliquer, lat. explicare
GALBEJOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) pop. (despre persoane) Care are tenul galben (din cauza unei boli sau a unei emotii); care este palid (la fata). 2) (despre oi) Care sufera de galbeaza. /galbeaza + suf. ~os
A ORIENTA ~ez tranz. 1) (persoane, colective etc.) A face sa se orienteze. 2) (insta-latii, aparate etc.) A aranja intr-o anumita pozitie fata de un anumit reper (un punct c******l, o directie, un obiect). [Sil. ri-en-] /<fr. orienter
ONORIFIC, -A, onorifici, -ce, adj. 1. (Despre titluri, distinctii etc.) Care aduce onoruri; acordat in semn de cinste, de respect, de consideratie fata de cineva. ♦ (Despre functii, servicii etc.) Care aduce onoare, cinste (fara a produce un profit material). 2. (Despre persoane) Caruia i s-a acordat un titlu (de onoare) in semn de respect, de consideratie pentru merite deosebite; care indeplineste o functie, o sarcina, fara a fi retribuit; de onoare. Membru onorific. – Din fr. honorifique, lat. honorificus.
DRAGUT, -A, draguti, -e, adj., s. m. si f. 1. Adj. Dragalas, frumusel, gratios (ca infatisare sau comportare); iubit, drag. ◊ Expr. A fi sau a se arata, (adverbial) a se purta dragut (cu sau fata de cineva) = a fi amabil, binevoitor (cu cineva). ♦ (Substantivat, fam.). Termen alintator cu care te adresezi unei persoane iubite sau folosit cand vorbesti despre o asemenea persoana. 2. S. m. si f. (Pop.) Iubit(a), ibovnic(a), amant(a). – Drag + suf. -ut.
A SE CALI ma ~esc intranz. (despre persoane) 1) A supune organismul unui sistem de proceduri (bai de apa, aer, soare) pentru a-i mari rezistenta fata de unele conditii nefavorabile ale mediului. 2) fig. A deveni puternic si rezistent prin adaptarea la diferite greutati; a se oteli. /<sl. kaliti
PAGINA ~i f. 1) fata a unei file. ◊ A pune in ~ a pagina. 2) fig. Moment din viata unui popor sau a unei persoane. [G.-D. paginii] /<lat. pagina, germ. Pagina
TRINITATE ~ati f. 1) Unitate tainica a celor trei fete ale divinitatii (Tatal, Fiul si Sfantul Duh) care intruchipeaza pe Dumnezeu; Sfanta Treime. 2) fig. Reunire a trei persoane sau a trei lucruri care constituie o unitate; troita. [G.-D. trinitatii] /<lat. trinitas, ~atis, fr. trinite
BARBIE, barbii, s. f. 1. Partea fetei de sub buza inferioara, care formeaza o proeminenta rotunjita. ◊ Dubla barbie = parte proeminenta sub barbie la unele persoane grase. 2. Partea carnoasa care atarna sub falca de jos la unele animale. ♦ (La pl.) Cele doua lame rosii, carnoase, care atarna de o parte si de alta sub ciocul gainilor. 3. Dispozitiv de lemn aplicat la baza viorii, pe care se sprijina barbia (1) celui care canta. – Din barba + suf. -ie.
BOIER, boieri, s. m. 1. (In oranduirea feudala a unor tari) Reprezentant al clasei exploatatoare, facand parte din randul marilor proprietari de pamant (si care detinea o functie inalta in stat); (in regimul burghezo-mosieresc) persoana apartinand claselor dominante; (in special) mosier; p. ext. stapan. ◊ (In oranduirea feudala) Boier de divan (sau cu barba) = boier de rang inalt care facea parte din divanul domnesc. Boier mare ( sau velit) = boier de rangul intai. ♦ (In regimul burghezo-mosieresc) persoana cu atitudini si obiceiuri de aristocrat. ◊ Expr. A face pe boierul = a adopta o atitudine de dispret fata de lumea muncitoare; (in special) a se feri de munca; a astepta sa fie servit. 2. (Inv.) Titlu de politete (echivaland cu „domnule”). – Slav (v. sl. boljarinu, pl. boljare).
MARTURIE, marturii, s. f. 1. Declaratie facuta de o persoana pentru a adeveri un lucru sau pentru a-si sustine parerile. ♦ Spec. Depozitie facuta de un martor in fata unei instante judecatoresti. ◊ Marturie minicinoasa = infractiune care consta in fapta unui martor de a face afirmatii mincinoase sau de a nu spune tot ce stie. ◊ Expr. A sta (sau a fi) marturie = a se afla de fata, a fi martor. ♦ (Inv.) Marturisire a credintei. ♦ (Rar) Martor. 2. Dovada, atestare; semn, proba, indiciu. 3. (Reg.) Targ saptamanal (fixat in zilele in care oamenii veneau la oras pentru a depune marturii 1). – Martur + suf. -ie.
ROB, ROABA, robi, roabe s. m. si f. 1. (In evul mediu, in tarile romane) Om aflat in dependenta totala fata de stapanul feudal, fara ca acesta sa aiba dreptul de a-l omori. ♦ Om care munceste din greu. ♦ persoana luata in captivitate (si folosita la munci grele); captiv. ♦ (Pop.) Detinut, intemnitat. ♦ Fig. persoana foarte supusa, foarte devotata cuiva. ♦ (In limbajul bisericesc) persoana credincioasa; crestin. 2. Om aflat in relatii social-politice de subjugare, de aservire. 3. Fig. persoana subjugata de o pasiune, de o preocupare coplesitoare, de o obligatie. – Din sl. robu.
TERT, -A, terti, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care vine in randul al treilea; al treilea. 2. S. m. (Jur.) persoana care nu figureaza ca parte in acte, in litigii sau in conventii nici direct, nici prin reprezentare si fata de care actul juridic ori hotararea pronuntata in cauza nu produce efecte. 3. S. m. (Log.; in sintagma) Tertul exclus = principiu fundamental al gandirii, conform caruia un enunt nu poate fi decat adevarat sau fals in acelasi timp si sub acelasi raport, o a treia posibilitate fiind exclusa. – Din lat. tertius, it. terzo.
CONTENCIOS, -OASA, contenciosi, -oase, s. n., adj. 1. S. n. (In unele state) Serviciu pe langa o institutie publica sau o intreprindere particulara, insarcinat cu apararea drepturilor si intereselor institutiei respective la incheierea de acte juridice sau in fata organelor de jurisdictie. ◊ Contencios administrativ = a) organ de jurisdictie care se ocupa cu rezolvarea litigiilor dintre stat si persoanele fizice; b) ansamblu de norme dupa care se rezolva litigiile de catre acest organ. 2. Adj. (In sintagma) Procedura contencioasa = procedura de rezolvare in contradictoriu de catre un organ de jurisdictie a unui conflict de interese. – Din lat. contentiosus (dupa fr. contentieux).
BARBAR1 ~a (~i, ~e) 1) si adverbial Care tine de barbari; propriu barbarilor. Triburi ~e. 3) si substantival (despre persoane) Care este lipsit de mila; crud; nemilos; salbatic. Purtare ~a. 3) si substantival fig. Care vadeste lipsa de respect fata de cultura si civilizatie; salbatic. /<lat. barbarus, fr. barbare
ECHILIBRAT ~ta (~ti, ~te) 1) Care tine de echilibru; propriu echilibrului. 2) Care se afla in stare de echilibru. 3) fig. (despre persoane sau despre manifestarile lor) Care vadeste cumpatare; sobru; auster; cumpatat. 4) (despre valori, preturi, bugete) Care este proportionat unul fata de altul. /v. a echilibra
SUMBRU ~a (~i, ~e) 1) Care este slab luminat; cu putina lumina. 2) (despre culori) Care tinde spre negru; apropiat de negru. Nuanta ~a. 3) fig. (despre persoane) Care este cuprins de tristete; posomorat. 4) fig. (despre manifestari ale oamenilor) Care denota severitate interna; chinuit de ganduri. fata ~a. 5) fig. Care este caracterizat prin neintelegere a esentei. Istorie ~a. Timp ~. [Sil. sum-bru] /<fr. sombre
PARLAMENTAR, -A I. adj. 1. referitor la parlament. ♦ regim ~ = regim al unui stat in care guvernul raspunde pentru activitatea sa in fata parlamentului. 2. potrivit uzantelor admise in parlament. 3. referitor la actiunea de a parlamenta. II. s. m. 1. membru al parlamentului. 2. persoana delegata, in timp de razboi, sa duca tratative de pace sau de armistitiu cu comandamentul inamic. (< fr. parlementaire, it. parlamentario)
HABITUS n. 1) med. Aspect fizic exterior al unei persoane (in raport cu starea de sanatate sau de boala). 2) min. Aspect caracteristic al unui cristal (in dezvoltarea diferita a fetelor). 3) Infatisarea, aspectul unei plante. /Cuv. lat.
JURIDIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de drept sau de legi; propriu dreptului sau legilor. ◊ persoana ~ca institutie sau intreprindere care este recunoscuta de lege ca subiect cu drepturi si obligatii. 2) Care se face in fata justitiei. Actiune ~ ca. /<lat. juridicus, fr. juridique
PUBLIC1 n. 1) Numar mare de persoane; lume; multime. 2) Totalitate a persoanelor care asista la un spectacol sau la o conferinta. ◊ Marele ~ masele largi ale populatiei. In ~ in vazul lumii; in fata unui numar mare de oameni. /<lat. publicus, fr. public
SECHESTRU s. n. 1. masura de asigurare ordonata de organele judiciare sau financiare, constand in aplicarea de sigiliu sau dare in pastrare unei terte persoane a bunurilor unui inculpat sau debitor. ◊ masura exceptionala de administrare fortata sau de supraveghere adoptata de un stat beligerant fata de un bun al inamicului in vederea conservarii acestuia. ◊ retinere a unei nave de catre un stat, cu privire la care exista un litigiu, pana la solutionarea acestuia. 2. fragment osos ramas in tesuturi dupa o fractura sau infectie a osului. ◊ tesut necrozat. (< fr. sequestre, lat. sequestrum)
AVOCAT, -A, avocati, -te, s. m. si f. persoana care are pregatirea si calitatea de a da consultatii in chestiuni juridice si de a reprezenta pe impricinati in fata instantelor. [Var.: advocat, -a s. m. si f.] – Fr. avocat (lat. lit. advocatus).
FRATRICID, -A, fratricizi, -de, subst., adj. 1. S. m. si f., adj. (persoana) care si-a ucis fratele sau sora. 2. S. n. Omor de frate sau de sora. 3. Adj. Care constituie o crima fata de un frate, o sora sau fata de semenii sai. – Din fr. fratricide, lat. fratricida.
FRUNTE, frunti, s. f. 1. (La oameni) Partea superioara a fetei, formata din osul frontal, cuprinsa intre sprancene si par si marginita lateral de tample; (la animale) partea dinainte a capului, imediat deasupra ochilor. 2. Cap; fata, chip. 3. Fig. (Adesea articulat) Tot ce e mai bun, mai ales, mai de seama, ceea ce e de calitate superioara; persoana care se distinge, care se releva primul (dintre altii). ◊ Loc. adv. In frunte sau (loc. prep.) in fruntea cuiva (sau a ceva) = in fata, inainte (fata de cineva sau de ceva); fig. in locul intai, de cinste, de conducere. ♦ Lichid obtinut la inceputul unei distilari fractionate. – Lat. frons, -ntis.
A COMPATIMI ~esc 1. tranz. (persoane) A trata cu compasiune; a deplange; a deplora; a jeli; a jelui; a caina. 2. intranz. A fi cuprins de compasiune fata de suferintele cuiva; a suferi impreuna. /con- + a patimi
A JUCA joc 1. tranz. 1) (carti de joc, numere, figuri de sah) A pune in joc respectand anumite reguli. 2) fig. (situatia, reputatia, cariera) A expune riscului. 3) (roluri) A interpreta intr-o piesa de teatru sau intr-un film. ◊ ~ un anumit rol a avea o anumita importanta pentru cineva sau ceva. 4) (piese de teatru) A prezenta pe scena in fata publicului; a reprezenta. 5) (jocuri de noroc, jocuri sportive) A practica intr-un mod mai mult sau mai putin sistematic. 6) fig. (persoane) A induce in eroare (ridiculizand si recurgand la mijloace necinstite). 7) pop. (un dans) A executa prin anumite miscari; a dansa. 2. intranz. 1) A participa in mod activ la un joc de noroc sau sportiv. 2) (despre lumina, imagini) A produce efecte schimbatoare. 3) (despre lucruri) A produce efectul unor miscari repezi si vibrante. ◊ A-i ~ (cuiva) ochii in cap a vadi vioiciune si viclenie. A-i ~(cuiva) ochii in lacrimi a fi pe cale de a plange. 4) (despre piesele unui mecanism sau ale unei instalatii) A functiona in voie, fara a se atinge reciproc. /<lat. jocare
TENDINTA ~e f. 1) Orientare constienta spre un anumit scop. 2) Dorinta puternica; nazuinta; aspiratie. 3) (in opere artistice) Pozitie social-politica a autorului; atitudine fata de realitatea reflectata. 4) Directie de miscare a unui corp aflat sub actiunea unei forte. 5) Orientare comuna a unei categorii de persoane. 6) Evolutie intr-un anumit sens. [G.-D. tendintei] /<it. tendenza, fr. tendance
ZBURATOR2 ~i m. 1) fam. persoana specializata in conducerea unui avion; conducator de avion; pilot; aviator. 2) folc. Fiinta fantastica inchipuita ca un duh rau, care chinuie fetele si femeile in timpul somnului. 3) (in literatura romantica) Inchipuire idea-lizata a barbatului iubit. /a zbura + suf. ~ator
OBLIGATAR (‹ fr., germ.) s. m. persoana fizica sau juridica care a cumparat obligatiuni de la emitent sau de la bursa de valori, avand calitatea de creditor fata de emitent.
CORP1 ~uri n. 1) Organism considerat ca un tot anatomic si functional; trup. ◊ ~ neinsufletit cadavru. Lupta ~ la ~ lupta in care adversarii se afla fata in fata. A face ~ comun cu cineva (sau cu ceva) a se asocia, a se solidariza cu cineva. 2) Parte a organismului omenesc fara cap si membre; trunchi; trup. 3) Partea principala a unui obiect, a unei constructii sau masini. ~ul navei. ◊ ~ de case ansamblu de cladiri, reunite prin ceva comun. 4) : ~ ceresc element al universului; astru. 5): ~ geometric corp, marginit de fete definite geometric. 6) : ~ delict dovada materiala a incalcarii legii. 7) Unitate cu care se masoara, in tipografie, marimea literelor. ~ de litera. 8) Grup de persoane care formeaza o unitate profesionala. ~ didactic. ~ diplomatic. 9) Mare unitate militara formata din mai multe divizii. ~ de infanterie. 10) Totalitate a volumelor unei colectii de materiale referitoare la un anumit domeniu; corpus. ~ de legi. /<fr. corps, lat. corpus
A ONORA ~ez tranz. 1) (persoane) A inconjura cu onor; a trata cu mult respect si consideratie (pentru anumite merite). ~ un scriitor. 2) (despre persoane suspuse) A trata cu consideratie de pe o pozitie de superioritate (recurgand la un gest sau act care subliniaza atitudinea respectiva fata de inferiori). L-a ~at cu o strangere de mana. Ne ~eaza cu (sau prin) prezenta sa. 3) A umple de onoare; a face sa se bucure de onoare. Aceasta sinceritate va ~eaza. 4) A trata cu multa consideratie; a pretui in mod deosebit. A-si ~ profesia. 5) (datorii banesti) A achita la termen. 6) fig. (obligatii, angajamente etc.) A indeplini cu corectitudine. /<lat. honorare, fr. honorer, it. onorare
BATRAN, -A, batrani, -e, adj., s. m. si f. I. Adj. 1 Inaintat in varsta, care traieste de multi ani. ♦ (Despre fata sau infatisarea cuiva) Care si-a pierdut fragezimea, care tradeaza batranetea. 2. De demult, vechi. Batranul Bucuresti. II. S. m. si f. 1. persoana in varsta inaintata; (la m.) mos, mosneag; (la f.) baba. ◊ Loc. adj. si adv. Din batrani = din vremea veche, din mosi-stramosi. 2. (Fam., la sg. m.) Tata; (la sg. f.) mama; (la pl. m.) parinti. – Lat. betranus (= veteranus).
cadril n., pl. uri si e (fr. quadrille, d. sp. cuadrilla, grupa de 4 persoane, cuadrillo, patratel, cuadro, patrat. V. cadru). Trupa de cavaleri intr´un caruzel [!]. Contradans compus din grupe de cite doua parechi [!] fata in fata: a juca un cadril. Melodia dupa care se joaca acest contradans: a cinta un cadril.
CHERESTEA, (2) cherestele, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Material lemnos, cu cel putin doua fete plane si paralele, rezultat din taierea bustenilor la gater si intrebuintat de obicei in constructie. 2. Fig. (Fam.) Constructie fizica solida a unei persoane, structura osoasa. ◊ Expr. N-are cherestea sau ii lipseste cheresteaua, se spune despre o persoana nesimtita, nepunctuala. – Din tc. kereste.
A DOGORI ~esc 1. intranz. 1) (despre surse de caldura) A emana radiatii fierbinti, raspandind caldura foarte mare; a arde; a parjoli; a parli; a frige. 2) (despre persoane sau despre parti ale corpului) A fi infierbantat din cauza unei boli sau emotii; a avea fierbinteala. 2. tranz. 1) A se inrosi la fata sub actiunea unei senzatii de caldura puternica sau a unei emotii puternice. 2) A face sa devina fierbinte; a infierbanta. /<bulg. dogorja, sb. dogoreti
FILOZOFIE s. f. 1. conceptie generala despre lume si viata, forma a constiintei sociale, constituind un sistem coerent de notiuni si idei care reflecta realitatea sub aspectele ei cele mai generale. ♦ ~ lingvistica = teorie neopozitivista care reduce obiectul filozofiei la termenii limbajului. 2. totalitatea principiilor metodologice care stau la baza unui anumit domeniu al stiintei. ♦ a culturii = disciplina teoretica relativ autonoma, care se preocupa de definirea genetica, structurala si functionala a fenomenului culturii. 3. comportare, fel de a reactiona al cuiva in fata unor lovituri, nenorociri etc.; fel de a privi lumea si viata; intelepciune, stoicism. 4. (fam.) problema greu de rezolvat. 5. sistem filozofic apartinand unei persoane, scoli sau epoci. (< fr. philosophie, gr. philosophia)
BATRAN, -A, batrani, -e, adj., s. m. si f. I. Adj. 1 Care traieste de multi ani, care este inaintat in varsta. ◊ fata batrana = fata ramasa nemaritata dupa vremea maritisului. ♦ (Despre fata sau infatisarea cuiva) Care si-a pierdut fragezimea, care tradeaza batranete. 2. Care exista de mult timp, de demult. II. S. m. si f. 1. persoana in varsta inaintata. ◊ Loc. adj. si adv. Din batrani = din vremea veche, din mosi-stramosi. 2. (Fam., la m. sg.) Tata; (la f. sg.) mama; (la m. pl.) parinti. – Lat. betranus (= veteranus).
RASPUNS, raspunsuri, s. n. 1. Ceea ce se spune, se scrie, se comunica celui care intreba ceva; cuvinte spuse, scrise sau transmise printr-un intermediar unei persoane care a intrebat ceva sau s-a adresat cuiva. ◊ Loc. vb. (Pop.) A da (sau a face) raspuns = a raspunde. ♦ Expunere, dovedire a cunostintelor in fata unui examinator. ♦ Riposta, replica. ♦ Solutie, dezlegare. 2. Stire, veste, informatie. – Din lat. responsum.
SPERJUR, -A, (1) sperjuri, -e, s. m. si f., (2) sperjururi, s. n. 1. S. m. si f. persoana care jura fals sau care isi calca juramantul. 2. S. n. (Rar) Faptul de a-si calca juramantul; nesocotire a unui juramant facut; juramant fals facut in fata justitiei (si pedepsit de lege). – Din it. spergiuro (dupa jura).
FIN2 ~a (~i, ~e) 1) (despre obiecte) Care este foarte mic; cu dimensiuni extrem de reduse. 2) Care denota multa gingasie; plin de gingasie. fata ~a. 3) Care se impune prin grosime foarte mica; foarte subtire (si transparent). Panza ~a. 4) Care se impune prin calitate foarte buna; de calitate superioara. Vin ~. 5) (despre persoane) Care se distinge prin comportament subtil; cu purtari alese; manierat. 6) (despre manifestari ale oamenilor) Care denota o sensibilitate delicata; caracterizat prin nuante subtile. Aluzie ~a. 7) (despre simturi) Care vadeste sensibilitate si rafinament; de acuitate puternica. Gust ~. 8) (despre metale) Care este de o mare puritate; foarte pur. 9) Care discerne cele mai subtile relatii dintre lucruri; caracterizat prin subtilitate spirituala deosebita. Observatie ~a. /<fr. fin
PLOCON ~oane n. 1) (in Moldova si in Muntenia medievala) Dar oferit de supusii Portii Otomane, curtii domnesti sau mosierului. 2) fam. Cadou facut unei persoane pentru a obtine o favoare sau drept multumita pentru un serviciu ◊ A duce (sau a aduce, a trimite) pe cineva ~ cuiva a prezenta pe cineva in fata cuiva (in semn de omagiu sau pentru a fi judecat sau pedepsit). /<sl. poklonu
A PREDISPUNE predispun tranz. 1) (persoane) A face sa aiba o anumita stare de spirit sau dispozitie; a dispune din timp. ~ la o munca creatoare. 2) (organisme vegetale sau animale) A face receptiv (fata de anumite boli). /<fr. predisposer
RECLAMA ~e f. 1) Publicitate realizata pe diverse cai (anunturi, in publicatii, la radio, televiziune etc.) in scopul de a suscita interesul publicului fata de ceva. 2) Mijloc (articol dintr-o publicatie, afis, prospect, placarda, panou etc.) cu ajutorul caruia se face aceasta publicitate. 3) Prezentare elogioasa si exagerata a meritelor unei persoane cu scopul de a-i crea popularitate. [G.-D. reclamei] /<fr. reclame, germ. Reklame
ABSOLUT, -A adj. (op. relativ). 1. Care nu este supus unei restrictii, neconditionat. ◊ Monarhie absoluta = monarhie in care suveranul are puteri nelimitate. ♦ (s.n.; in idealismul obiectiv) Principiu vesnic, imuabil, infinit, care ar sta la baza universului. ♦ (In filozofia idealista) Spirit absolut, (idee) absoluta = factor primordial al universului, identificat cu divinitatea. 2. Considerat in raport cu sine insusi si nu in comparatie cu alte persoane asemanatoare. ◊ Adevar absolut = adevar care reprezinta cunoasterea completa a realitatii; element al cunoasterii care nu poate fi infirmat in viitor; (fiz.) miscare absoluta = deplasarea unui corp fata de un sistem de referinta fix; zero absolut = temperatura cea mai joasa posibila (-273 ºC). 3. (Mat.; despre marimi) Care nu depinde de sistemul la care este raportat. ◊ Valoare absoluta = valoare aritmetica a radacinii patratului unei marimi; verb absolut = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat. 4. Desavarsit, complet, perfect. // adv. Cu desavarsire, intocmai, exact. [< lat. absolutus < absolvere – a dezlega, cf. fr. absolu].
FUNCTIONARISM s.n. Tendinta birocratica a unei persoane de a considera toate problemele numai din punctul sau individual de vedere si nu din acela al interesului general; atitudine indiferenta, lipsita de interes si devotament fata de munca indeplinita; birocratism. [Pron. -ti-o-. / cf. fr. fonctionnarisme].
COMPLEX2 ~e n. 1) Unitate economica care reuneste mai multe intreprinderi cu activitate de productie interdependenta; combinat. ◊ ~ agroindustrial unitate agricola care se ocupa cu producerea si prelucrarea industriala a materiei prime. 2) Ansamblu de constructii reunite in functie de utilitatea lor. ~ turistic. ~ sportiv. 3) Ansamblu de sentimente, de tendinte si de stari de spirit inconstiente, formate in copilarie, care conditioneaza comportamentul ulterior al unei persoane. ◊ A avea ~e a fi timid. Fara ~e care actioneaza in mod firesc; fara ezitare. ~ de inferioritate sentiment de neincredere in fortele proprii. ~ul Edip atasament e****c fata de un parinte de s*x opus. /<fr. complexe, lat. complexus
PROZOPOPEE s.f. Figura retorica prin care oratorul sau scriitorul se adreseaza lucrurilor neinsufletite, unui absent sau unui mort ca si cand ar fi de fata, ori le face sa vorbeasca prin expunerea lui ca niste fiinte vii; personificare. [Pron. -pe-e, var. prosopopee s.f. / < fr. prosopopee, lat. prosopopoeia, cf. gr. prosopon – persoana, poiein – a face].
PUBLIC, -A adj. 1. (Op. privat) Care priveste tot poporul, care apartine intregii natiuni. ♦ Care poate fi folosit de toata lumea. 2. Care se petrece, care are loc in fata unei adunari de oameni. 3. Care vine de la colectivitate, la care participa intreaga colectivitate. ♦ Opinie publica = v. opinie. // s.n. 1. Colectivitate mare de oameni; multime, lume. 2. Totalitatea persoanelor care asista la un spectacol, la o conferinta etc. [Cf. fr. public, it. pubblico, lat. publicus].
nat s. m. – 1. Individ, persoana. – 2. Ruda, rudenie. – Mr. nat „copil”. Lat. nātus „nascut” (Puscariu 1158; Candrea-Dens., 1208; REW 5851), cf. lat. nati „progenituri, urmasi”, in opozitie cu parinti, si prov. nat si nada „fata”. Cf. naste. In Trans., Banat si izolat in Olt. – Der. nata, s. f. (lume). Der. neol. natal, adj., din fr. natal; natalitate, s. f., din fr. natalite; prenatal, adj.
RENTA, rente, s. f. Venit, profit regulat pe care il poate obtine un proprietar in virtutea dreptului sau de proprietate asupra unui teren, capital etc. (prin cedarea contra plata a dreptului de folosinta a acestora); dobanda produsa de o obligatiune. ◊ Renta viagera = suma de bani pe care o persoana se obliga s-o plateasca periodic alteia pe toata durata vietii acesteia. ♦ (Si in sintagma renta feudala) Plata (in munca, produse sau bani) la care era obligat iobagul fata de stapanul sau. – Din fr. rente.
CHIP s., adv. 1. s. v. fata. 2. s. v. fizionomie. 3. s. v. portret. 4. s. v. efigie. 5. s. v. vedere. 6. s. imagine, (rar) inchipuire. (~ul lui imi revine mereu in minte.) 7. s. v. spectru. 8. s. v. persoana. 9. s. v. aspect. 10. s. fason, fel, model, (inv. si reg.) moda. (Facut dupa ~ul...) 11. s. v. sens. 12. s. v. specie. 13. s. v. mod,. 14. adv. (la pl. art.) cica, (prin Transilv.) maramchipu. (~urile, s-ar fi dus pana la el.)
A STRAMBA stramb 1. tranz. 1) A face sa se strambe. ◊ ~ (sau a muta) cuiva falcile a trage cuiva o bataie zdravana. 2) (persoane) A imita in batjocura; a lua in ras prin imitare. 2. intranz. : ~ din nas (sau din buze) a-si manifesta nemultumirea, dispretul sau dezaprobarea printr-o miscare caracteristica a fetei. /Din stramb
FIGURA ~i f. 1) Ansamblu de trasaturi specifice ale fetei; chip; fizionomie. 2) Imagine a unui obiect sau a unei fiinte, reprezentata printr-un desen, pictura sau sculptura. 3) fam. Om cu merite in viata publica. 4) Carte de joc care reprezinta persoane (valet, dama etc.). 5) Piesa cu semnificatie deosebita in sah (rege, nebun, cal etc.). 6) Pozitie (sau ansamblu de pozitii) pe care o ia cineva in timpul unor miscari special orientate (la dans, in sport, in pilotaj etc.). ◊ ~ de stil procedeu prin care sensul propriu al cuvantului se modifica pentru a reda plastic continutul de idei; trop. [G.-D. figurii] /<fr. figure, lat. figura
TOALETA ~e f. 1) Ansamblu de articole vestimentare (mai ales ale unei femei). 2) Aranjare a aspectului exterior al unei persoane (prin spalat, pieptanat, imbracat). A-si face ~a. ◊ De ~ care serveste la ingrijirea corpului. 3) Mobila cu oglinda si dulapioare in care se tin obiecte pentru ingrijirea parului si a fetei. 4) Incapere pentru satisfacerea necesitatilor fiziologice. [Sil. -to-a-] /<fr. toillette
afis (afise), s. n. – Instiintarea expusa in public, anunt. – Var. afipt, s. n. Fr. affiche. Var. e forma artificiala, latinista, pastrata de administratie, si care porneste de la paralelismul afficher ‹ affigere fata de infigere › infige, cu part. infipt. – Der. afisa, vb. (a expune un afis; a anunta; a face parada de... ); afisaj, s. n. (publicitate prin afise; ostentatie); afisar, s. m. (persoana care pune anunturi), cf. Iordan, BF, VI, 150.
COMPARATIE, comparatii, s. f. 1. Examinare a doua sau a mai multor lucruri, fiinte sau fenomene, facuta cu scopul de a se stabili asemanarile si deosebirile dintre ele. ◊ Grad de comparatie = forma pe care o ia adjectivul si unele categorii de adverbe pentru a arata masura mai mica sau mai mare in care un substantiv sau un verb poseda insusirea sau caracteristica exprimata de acel adjectiv sau adverb. Termen de comparatie = cuvant, expresie sau notiune care serveste pentru a compara ceva. ◊ Expr. In comparatie cu... = comparativ, fata de... A nu suferi comparatie = a fi mai presus de orice alt obiect sau fiinta cu care ar putea fi comparat. 2. Figura de stil care consta in alaturarea a doua obiecte, persoane, actiuni etc. pe baza unor insusiri comune. [Var.: (inv.) comparatiune s. f.] – Din lat. comparatio, -onis.
ginere (gineri), s. m. – 1. Sotul unei femei, in raport cu parintii acesteia. – 2. Mire. – Mr. dzinere, megl. ziniri, istr. ziner. Lat. gener (Puscariu 720; Candrea-Dens., 745; REW 3730; DAR), cf. it. genero, prov. genere, fr. gendre, sp. yerno, port. genro. Cuvint comun in toate regiunile (ALR, II, 259). Nu are sensul de „barbat casatorit” pe care Sandfeld 37 il presupune, deducindu-l din ngr. γαμβρός; indica numai persoana casatorita, din punctul de vedere al inrudirii sale spirituale cu socrii, sau in cursul ceremoniei de nunta. – Der. gineri, vb. (a face pe cineva sa-i fie ginere, a-si da fata dupa cineva); ginerie, s. f. (gradul de rudenie al ginerelui cu socrii).
PROFIL ~uri n. 1) Aspect al fetei unei fiinte sau al formei unui lucru, vazute dintr-o parte. ◊ Din (sau in) ~ dintr-o parte. 2) Contur al unui corp volumetric; configuratie. ~ul muntelui. 3) fig. Prezentare a chipului spiritual al unei persoane intr-o forma aleasa si ilustrativa. ~ul artistului. 4) Sectiune transversala (sau longitudinala) a unui obiect. ~ul filelui. 5) Desen reprezentand o astfel de sectiune. ◊ ~ geologic reprezentare grafica a structurii geologice a unei portiuni din scoarta Pamantului. 6) Totalitate a trasaturilor tipice care caracterizeaza activitatea unei intreprinderi, a unei institutii sau a unei organizatii. /<fr. profil
SUDIC ~ca (~ci, ~ce) (in opozitie cu nordic) 1) Care este situat la sud fata de un punct de referinta; de sud; meridional. 2) Care vine de la sud sau este indreptat spre sud. Directie ~ca. 3) Care tine de regiunile de sud; meridional. Tari ~ce. 4) si substantival (despre persoane) Care este originar de la sud, locuieste la sud sau are trasaturi specifice locuitorilor sudului. /sud + suf. ~ic
SALBATIC ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre animale) Care nu este domesticit; neimblanzit. 2) (despre plante) Care creste de la sine; necultivat. 3) (despre pamant) Care este lasat in parasire; nelucrat; necultivat. 4) (despre locuri) Care nu este populat; nelocuit. 5) Care este caracteristic omului primitiv; necivilizat. 6) si substantival (despre persoane) Care se fereste de lume; nesociabil. 7) si substantival Care este lipsit de mila; fara mila; barbar; crud; nemilos. 8) Care se manifesta cu mare putere; violent. 9) si substantival fig. Care vadeste lipsa de respect fata de cultura si civilizatie; barbar. /<lat. silvaticus
FOAIE foi f. 1) Bucata dreptunghiulara de hartie. ◊ ~ de titlu pagina de la inceputul unei publicatii (cuprinzand titlul, numele autorului, locul si anul aparitiei lucrarii, editura etc.). A intoarce ~ia a se purta mai aspru cu cineva; a-si schimba atitudinea fata de cineva. 2) (urmat de determinari) Document prin care se adevereste ceva; act. ◊ ~ de drum a) act eliberat unui sofer, in care este indicat itinerarul si insarcinarile; b) bilet platit de o organizatie si pe baza caruia o persoana sau un grup de persoane are dreptul sa calatoreasca pe o anumita ruta. 3) Organ al plantelor superioare, format dintr-un limb si o codita; frunza. 4) inv. Publicatie periodica ce oglindeste evenimentele curente. 5) Latimea unei panze folosita in intregime la confectionarea hainelor. 6) Piesa vestimentara femeiasca care acopera corpul de la talie in jos; fusta. 7) Strat subtire de aluat. 8) Bucata de material de grosime foarte mica. ~ de tinichea. [G.-D. foii; Sil. foa-ie] /<lat. folia
JURAMANT, juraminte, s. n. 1. Afirmare, promisiune, fagaduiala solemna facuta de o persoana (adesea printr-o anumita formula in care este invocata divinitatea) de a spune adevarul in legatura cu anumite fapte; jur3. 2. Angajament solemn, exprimat de obicei printr-o anumita formula, prin care cineva se obliga sa-si faca datoria (fata de popor, de stat etc.). 3. Promisiune, fagaduiala ferma de a face ceva. – Din lat. juramentum.
BANCA1, banci, s. f. Scaun lung pentru doua sau mai multe persoane. ◊ Expr. Banca ministeriala = locurile din parlament rezervate membrilor guvernului. Banca acuzatilor = locurile dintr-o sala de tribunal ocupate de acuzati. Banca apararii = locurile dintr-o sala de tribunal destinate avocatilor care apara pe acuzati. ♦ Scaun, de obicei cu pupitru in fata, pentru scolari. ◊ Loc. adv. (De) pe bancile scolii = (de) la scoala, din (sau in) timpul petrecut in scoala. ◊ Expr. A sta (sau a ramane) in banca sa = a ramane la locul sau, a sta pasiv fata de orice initiativa, a fi docil. – Din fr. banc.
A SUSTINE sustin tranz. 1) (obiecte, persoane etc.) A face sa se tina in pozitie ridicata (ca sa nu se rastoarne); a sprijini. Parii sustin gardul. 2) A ajuta materialiceste. 3) fig. (idei, cauze etc.) A apara cu fermitate; a sprijini. 4) (teza de diploma, disertatie etc.) A prezenta in fata unei comisii sau a unui consiliu (in vederea unei calificari). ◊ ~ un examen a se prezenta la un examen. 5) (urmat de o propozitie complementara) A afirma cu tarie. /<lat. sustinere, fr. soutenir
DESCOPERI, descopar, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a ridica de pe un obiect sau de pe o persoana ceea ce le acopera. ♦ Refl. A-si scoate palaria, caciula etc. ♦ Fig. A lasa neocrotit, neaparat, expus unui atac. A descoperi aripa dreapta a unei armate. ♦ A face sa nu aiba acoperire legala. ♦ Tranz. si refl. Fig. A (se) da pe fata, a (se) dezvalui, a (se) da de gol, a (se) trada. 2. A gasi un lucru cautat, necunoscut sau ascuns; a afla. ◊ Expr. A descoperi America, se spune in bataie de joc cuiva care face caz de un lucru stiut, cunoscut de toata lumea. ♦ A patrunde o taina, un mister. – Lat. disco(o)perire.
MUTRA, mutre, s. f. (Fam.) Figura, obraz, fata; p. ext. infatisare, fizionomie. ◊ Expr. Nu e de mutra lui = e mai presus de ceea ce i se cuvine. Dupa mutra cuiva = dupa conditia sociala a cuiva. A face mutre = a face mofturi, nazuri, a nu fi de acord. ♦ P. ext. persoana, individ. – Din ngr. mutra (pl. lui mutron).
VEDETA, vedete, s. f. I. 1. Actor sau actrita care detine un rol principal intr-un spectacol, mai ales intr-un film (si se bucura de renume, de mare popularitate); sportiv de mare talent si popularitate; p. ext. persoana care vrea sa iasa in evidenta, sa epateze. II. Nava mica (de razboi) care navigheaza pe fluvii sau in apropierea litoralului, pe o raza redusa de actiune. III. Rand dintr-un text, tiparit cu caractere mai grase, spre a fi scos in evidenta fata de rest. – Din fr. vedette.
REFERINTA, referinte, s. f. l. Informatie pe care o da cineva cu privire la situatia unei persoane. ♦ P. gener. Informatie, lamurire, explicatie. 2. Faptul de a raporta un lucru la altul sau o chestiune la alta. ♦ Sistem de referinta = a) (Geom.) sistem de coordonate la care se raporteaza pozitiile figurilor geometrice; b) (Fiz.) grup format de sistemele de coordonate imobile unul fata de altul, la care se raporteaza pozitiile corpurilor sau pozitiile in campurile de forta. ♦ (In loc. adj.) De referinta = la care te poti referi (2); important. – Din germ. Referenz, fr. reference.
CREDINTA ~e f. 1) Incredere deplina in adevarul unui lucru; convingere adanca. ~ in succes. ◊ Om de (buna) ~ persoana pe care te poti bizui; om in care poti avea incredere. A-si pune ~a in cineva (sau a se lasa in ~a cuiva) a se increde in cineva; a se bizui pe cineva. A-si manca ~a a pierde increderea tuturor. 2) Devotament fata de cineva sau ceva; fidelitate. A jura ~. ~ conjugala. 3) Forma a constiintei sociale in care realitatea este reflectata si interpretata ca fiind dependenta de fiinte si forte supranaturale; confesiune; cult; religie. [G.-D. credintei] /<lat. credentia
INTAMPLA, pers. 3 intampla, vb. I. Refl. unipers. 1. (Despre fapte, evenimente) A se petrece, a se produce, a avea loc. ◊ (Urmat de determinari introduse prin prep. „cu” sau determinat printr-un substantiv sau un pronume in dativ, indicand persoana sau obiectul la care se refera actiunea exprimata de verb) Ce i s-a intamplat? Ce se intampla cu cartea promisa? 2. A (i) se ivi (cuiva) prilejul; a se nimeri sa fie intr-un anumit loc (incidental). Mi s-a intamplat sa fiu de fata. – Probabil lat. *intemplare.
A MATRASI ~esc tranz. fam. 1) (persoane nedorite) A indeparta in mod fortat si obraznic; a da afara; a sili sa plece; a alunga; a goni; a izgoni; a fugari. 2) A face sa se matraseasca. 3) (oameni, animale, plante, asezari etc.) A face sa nu mai existe; a sterge de pe fata pamantului; a nimici; a prapadi; a distruge. /cf. sb. potrositi
