BOISTE, boisti, s. f. Depunerea si fecundarea icrelor; perioada de rut a pestilor, bataia pestelui; (concr.) locul unde se face fecundarea. – Din bg. boiste, scr. bojiste.

BONCALUI, pers. 3 boncaluieste, vb. IV. Refl. si intranz. (Despre cerbi si alte erbivore mari) A scoate strigate specifice rasei in perioada de rut; a boncai. – Et. nec.

BONCALUIT s. n. Faptul de a boncalui; raget, strigat specific scos de cerbi si de alte erbivore in perioada de rut. ♦ Fig. Sunet prelung emis de unele instrumente de suflat. – V. boncalui.

A BONCALUI ~ieste intranz. (despre animale erbivore mari) A rage prelung, chemator si puternic (in perioada de rut, in timpul unei lupte etc.). /Orig. nec.

BONCAIT s. boncaluit. (~ul cerbului in perioada rutului.)

rut n. perioada de activitate s*****a la unele animale. /<fr. rut

ESTRU s.m. (zool.) insecta de marimea unei albine, ale carei larve traiesc ca parazite pe diferite animale; (pop.) streche. // s.n. 1. faza a ciclului s****l la mamifere, in care are loc expulzarea ovulului matur din ovar. 2. perioada a rutului la animale. 3. (fig.) dorinta, capriciu, pornire avantata. // (in forma estro-) element prim de compunere savanta cu semnificatia „excitatie”, „incitatie”, „rut”. [pl. (s.m.) estri, (s.n.) estre. scris si oestru. / cf. fr. oestrus, it. estro, lat. oestrum < gr. oistros – taun]

ler³ sn [ At: PAMFILE, DUSM. 10 / V: leriu / Pl: (rar) leruri / E: nct ] (Reg) 1 Timp de care dispune cineva. 2 (Spc) Moment de apogeu, de plina vigoare din viata unui om. 3 (Prc) Varsta a casatoriei. 4 (Ie) A-i trece lerul (cuiva) A fi trecut de varsta tineretii. 5 (Spc) perioada de rut la animale. 6 Calitate de a placea, de a atrage Si: farmec (7), haz (3).

rut s.n. perioada impreunarii la animale. [< fr. rut].

rut s. n. perioada de imperechere la animale. (< fr. rut)

rut s. n. Stare fiziologica la animale, corespunzatoare perioadei de activitate s*****a, de durata si periodicitate variabila, in timpul careia se petrec unele transformari ale aparatului genital. – Din fr. rut.

post (posturi), s. n. – 1. Ajunare, sec. – 2. perioada in care se tine post. – 3. Mincare de post. – Megl. post. Sl. postu (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 280; Conev 111), cf. bg., sb., ceh., pol., rut., rus. post. – Der. posti, vb. (a tine postul, a minca de post; a nu minca, a rabda de foame), din sl. postiti sę; postitor, adj. (care posteste); postnic, adj. (cate posteste), din sl. postiniku.