FI, sunt, vb. IV. Intranz. A. (Verb predicativ) 1. A exista, a avea fiinta. A fi sau a nu fi. ◊ Expr. De cand sunt (sau esti etc.) = (in legatura cu o negatie) de cand ma aflu (sau te afli etc.) pe lume, dintotdeauna; niciodata. E ce (sau cum) e sau a fost ce (sau cum) a fost, dar... = fie! sa zicem ca se poate! Treaca-mearga!. 2. A se afla, a se gasi intr-un anumit loc, la o anumita persoana. Cine-i acolo? ♦ A-si avea originea, a se trage, a proveni. De unde esti? 3. A trai, a vietui, a o duce; (despre lucruri, situatii, actiuni etc.) a dura, a dainui, a tine. Vechi obiceiuri care sunt si astazi. ◊ Expr. Cat e lumea si pamantul = totdeauna; (in constructii negative) niciodata. ◊ (Impers.; urmat de determinari temporale, fixeaza momentul unei actiuni, sugereaza trecerea timpului etc.) Era intr-o seara. E mult de atunci. 4. A se indeplini, a se intampla, a se petrece, a avea loc. Mi-a spus cum a fost. ◊ Expr. ce-o fi, o fi exprima indiferenta, neputinta sau resemnarea cuiva in fata unei situatii. Fie! = a) accept sa se faca asa cum sustii; b) merita, nu e pacat! O fi! = se poate, posibil (dar eu n-as crede)! Asa a fost sa fie = asa a trebuit sa se intample, era inevitabil ca lucrurile sa se petreaca in alt chip. (Fam.) Este? = nu-i asa (ca am dreptate, ca se confirma ceea ce spun) ? 5. A avea pretul...; a costa, a valora. Cat sunt vinetele? 6. (In superstitii, ghicitori etc.) A insemna, a prevesti, a fi semn ca... Ce e cand ti se bate tampla? ◊ Expr. A nu fi bine (sau a buna) = a prevesti ceva rau. B. (Cu functie copulativa) 1. (formeaza, impreuna cu numele predicativ, predicatul) El este vesel. ◊ Expr. A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine = a se gasi intr-o situatie prielnica, favorabila, a avea parte de liniste, de multumire. A fi cu cineva = a fi de partea cuiva, a sprijini pe cineva (intr-o disputa). 2. (construit cu dativul; impreuna cu un nume predicativ, exprima o stare sau o actiune aratate de numele predicativ respectiv) Mi-e prieten. ◊ Expr. Ce mi-e (sau ti-e etc.)... = ce importanta are, ce folos decurge din... (Fam.) Ti-o (sau i-o etc.) fi = ajunge! destul! 3. (In constructii impersonale, cu subiectul logic in dativ; in legatura cu notiuni exprimand un sentiment, o senzatie, o stare sufleteasca) A simti. Mi-a fost greu. ◊ Loc. vb. A-i fi cuiva drag (cineva sau ceva) = a-i placea, a indragi, a iubi. ◊ Expr. Mi-e (sau ti-e etc.) = (urmat de un infinitiv, un supin sau o propozitie secundara cu verbul la conjuctiv) imi pasa, imi vine (greu sau usor); port grija, sunt interesat. ◊ Expr. Mi-e (sau ti-e etc.) ca... (sau sa nu...) = ma tem (sau te temi etc.) ca... (sau sa nu...). 4. (Impers.; urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv sau urmat ori precedat de o notiune temporala) A urma (sa se faca), a trebui (sa se faca). Cand a fost sa plece. 5. (De obicei impers.; la imperfect si urmat de un verb la conjunctiv) A avea putinta, posibilitatea, ocazia sa...; a se afla pe punctul de a..., a nu mai lipsi mult pana sa... Era sa moara. 6. (Impers.; urmat de un suspin) A putea, a trebui, a considera ca este cazul sa..., a se cuveni. E ceva de facut. C. (Verb auxiliar) I. (Construit cu un participiu, serveste la formarea diatezei pasive) Faptele sunt cunoscute. II. (Construit cu un participiu invariabil, formeaza timpuri compuse ale diatezei active). 1. (Cu viitorul I formeaza viitorul anterior) Voi fi terminat. 2. (Cu conditionalul prezent formeaza perfectul optativ-conditional) N-ar mai fi plecat. 3. (Cu conjunctivul prezent formeaza perfectul conjunctivului) Sa fi spus. 4. (Cu infinitivul formeaza perfectul infinitivului) Se poate lauda a fi invatat totul. 5. (Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului formeaza prezumtivul prezent si perfect) Sa se fi afland multi in lume? III. (Construit cu un participiu invariabil sau cu un gerunziu, serveste la alcatuirea unor forme perifrastice de perfect compus, mai mult ca perfect sau imperfect) Te-ai fost dus. [Forme gramaticale: prez. ind. sunt (fam. si pop. is, prescurtat -s), esti (pr. iesti), este (pr. ieste, prescurtat e, ii, i), suntem (acc. si: suntem); imperf. eram (pr. ieram); perf. s. fui (reg. fusei); m. m. ca perf. fusesem; conjunctiv sa fiu; imper. pers. 2 sg. fii (negativ nu fi); part. fost] – Lat. sum, *fui, *fire (= fieri).

perfectul compus s. n. + adj.

IDENTITATE s. f. 1. insusirea a ceea ce este identic. ◊ asemanare, similitudine perfecta. 2. ansamblu de date prin care se identifica o persoana. 3. (mat.) egalitate intre doua expresii algebrice, adevarata, indiferent de valorile numerice ale literelor ce le compun. (< fr. identite, lat. identitas)