SILICULA, silicule, s. f. Tip de fruct uscat dehiscent al unor plante crucifere, asemanator cu silicva, dar mai scurt si cu un fals perete despartitor in interior. – Din fr. silicule.

PANOU s.n. 1. Plansa, tabla de lemn, de carton etc. fixata pe un perete sau pe suporturi si folosita pentru afisaj etc. ◊ Panou de comanda = placa de marmura, de bachelita etc. pe care sunt centralizate dispozitivele de comanda ale unei masini, ale unei uzine etc.; panou de onoare = panou cu fotografii si informatii despre evidentiatii unei intreprinderi, institutii etc. 2. Portiune a unui perete sau a unui tavan despartita de rest prin elemente de sculptura, de stucatura sau de pictura; (p. ext.) tablou sau tesatura artificiala fixata ca decoratie pe un perete despartitor. 3. Tabla mare in fata careia este fixat cosul de baschet. ♦ Panou de tragere = tinta in forma de panou (1), folosita pentru trageri. 4. Element de constructie plin sau alcatuit din bare, folosit la captusirea unui zid, la acoperirea unei deschideri etc. ♦ Panou de exploatare = portiune dintr-un camp de exploatare cuprinsa intre doua galerii. [< fr. panneau].

CLOAZON s. n. perete despartitor subtire. ◊ perete metalic care desparte compartimentele unei nave. (< fr. cloison)

PANOU s. n. 1. plansa, tabla de lemn, de carton etc. fixata pe un perete sau pe suporturi, pentru afisaj. ♦ ~ de comanda = placa de marmura, de bachelita etc. pe care sunt centralizate dispozitivele de comanda ale unei masini, ale unei uzine etc.; ~ de onoare = panou cu fotografii si informatii despre evidentiatii unei intreprinderi, institutii. 2. portiune a unui perete sau tavan despartita de rest prin elemente de sculptura, stucatura ori pictura; (p. ext.) tablou, tesatura artificiala fixata ca decoratie pe un perete despartitor. 3. tabla mare in fata careia este fixat cosul de baschet. ♦ ~ de tragere = tinta in forma de panou (1), pentru trageri. 4. element de constructie plin sau din bare, la captusirea unui zid, la acoperirea unei deschideri, la construirea fuzelajelor aeromodelelor etc. (< fr. panneau)

SEPT² s. n. 1. (anat.) perete despartitor al unei cavitati. 2. perete membranos care divide ovarul sau fructul in loje. (< fr., lat. septum)

SEPTIFORM, -A adj. in forma de perete despartitor. (< fr. septiforme)

SILICULA s. f. varietate, mai scurta, de silicva, cu un fals perete despartitor in interior. (< fr. silicule, lat. silicula)

paianta (paiante), s. f. – Bara de lemn care sprijina un perete despartitor. – Megl. paianta. Tc. payanda, din per. payende (Seineanu, II, 280; Lokotsch 1611), cf. ngr. παγιαντᾶς, sb. paiante.

CATAPETEASMA, catapetesme, s. f. (La bisericile ortodoxe) perete despartitor (impodobit cu icoane) intre altar si restul bisericii; iconostas, tampla². – Din ngr. katapetasma.

DEVIATIE, deviatii, s. f. Abatere de la directia data sau normala. ◊ (Med.) Deviatie de sept = deformare a peretelui despartitor al cavitatii nazale. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. deviation.

SEPT, septuri, s. n. (Anat.) perete despartitor intre doua cavitati. Sept nazal. – Din fr. septum.

AZBOCIMENT n. Material de constructie obtinut dintr-un amestec de azbest si ciment, intrebuintat la acoperirea cladirilor, ca pereti despartitori etc. /<rus. azbotement

CLOISON s.n. perete despartitor subtire. ♦ Perete metalic care desparte compartimentele unei nave. [Pron. cloa-zon, scris si cloazon. / < fr. cloison].

STABILIT s.n. Material in forma de placi confectionate prin presare, care se foloseste pentru izolari termice si fonice sau pentru construirea de pereti despartitori. [Nume comercial].

COMPARTIMENT s.n. 1. Parte dintr-un spatiu impartit in mai multe subunitati, separata cu pereti despartitori etc.; despartitura. ♦ Diviziune obtinuta prin impartirea unei suprafete plane. 2. Sfera, sector, domeniu (de activitate). [Pl. -te. / cf. fr. compartiment, it. compartimento].

primeziu, -ie, adj. (inv.; despre ziduri, pereti) despartitor.

SEPT s.n. (Anat.) perete despartitor al unei cavitati. ♦ Sept nazal = perete cartilaginos-osos care desparte fosele nazale. [< germ. Septum].

COMPARTIMENT s. n. 1. incapere dintr-un spatiu impartit in mai multe subunitati, separata cu pereti despartitori etc. ◊ diviziune obtinuta prin impartirea unei suprafete plane. 2. sfera, sector, domeniu (de activitate). (< fr. compartiment)

SEPTIFER, -A adj. care prezinta septuri, pereti despartitori. (< fr. septifere)

paravan (paravane), s. n. – perete despartitor, piesa de mobilier care separa o portiune dintr-o incapere. Fr. paravent.

CATAPETEASMA, catapetesme, s. f. (La bisericile ortodoxe) perete despartitor (impodobit cu icoane) intre altar si restul bisericii; iconostas. – Ngr. katapetasma.

TABULATA (‹ lat. tabullatum „scandura, strat”) subst. (PALEONT.) Subclasa de celenterate antozoare fosile, caracterizata prin forma tubulara a caliciilor si prin prezenta peretilor despartitori transversali; au trait din Silurian pana in Cretatic.

SEPARATOR adj. despartitor, izolator. (perete ~.)

despartitor adj. izolator, separator. (perete ~.)