INTAMPLARE, intamplari, s. f. Actiunea de a se intampla si rezultatul ei. 1. Ceea ce se intampla; fapt, eveniment. ♦ Peripetie; aventura (neplacuta). 2. Ceea ce se petrece in mod incidental; hazard. ◊ Loc. adv. Din intamplare = incidental. La intamplare sau la (ori in) voia intamplarii = in voia sortii; intr-o doara, la nimereala. (Pop.) La toata intamplarea = in orice caz. (Pop.) De o (sau pentru orice) intamplare = pentru orice eventualitate. – V. intampla.

MARJA s. margine, rezerva. (Sa lasam o ~, pentru orice eventualitate.)

PROTAP, protapuri, s. n. 1. Prajina groasa de lemn, bifurcata la un capat, care se fixeaza la dricul carului si de care se prinde jugul; (reg.) ruda. ◊ Expr. A umbla cu (sau a avea) doua protapuri la car = a fi pregatit pentru orice eventualitate. 2. Prajina cu varful despicat, in care se infigea in trecut o reclamatie si care se prezenta domnitorului, pe deasupra capetelor multimii. 3. Prajina despicata la un capat, cu care se culeg fructele, cu care se prind racii etc. ♦ Fiecare dintre cele doua bete, despicate in forma de furca si infipte in pamant, langa jar, intre care se fixeaza pestele intreg pentru a se frige. ♦ Parghie la moara de vant sau la fantana. 4. Calus. [Pl. si: (rar) protape] – Bg., sb. procep.

eventualitate ~ati f. 1) Caracter eventual. ~atea unui tratat. 2) Situatie care s-ar putea crea; fapt realizabil. Pentru orice ~. /<fr. eventualite