chiflic n., pl. uri (turc. ciflik si ciftlik, mosioara, ferma, d. cift, pareche [!], jug, vite de arat; mrom. ciufliche, ngr. tsifliki, alb. bg. ciflik, mosie. V. iuft). Sec. 18-19. Mosie in peninsula balcanica. – Si ciftlic, ciftelic, ceflic, ceftlic si ceftelic.

ciflicar m. (d. ciflic, de unde si mrom. ciuflicar, mosier si „clacas in satele bulgaresti” [CL. 1924, 587]; turc. ciftgi, ciftci, arendas, fermier, satean, taran. V. ciofligar). Clacas in peninsula balcanica.

AROMAN, -A, aromani, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte dintr-o ramura a poporului roman; care vorbeste dialectul aroman; care traieste in sudul Peninsulei balcanice (prin Epir si Macedonia). 2. Adj. Care apartine aromanilor(1), privitor la aromani; aromanesc. ♦ (Substantivat, f.) Idiomul aromanilor. [Var.: arman, -a, s. m. si f., adj.] – Din arman (mostenit din lat. romanus), modificat dupa roman.

CETNIC, cetnici, s. m. 1. Participant la lupta armata de partizani a popoarelor slave din peninsula balcanica in sec. XIX impotriva asupritorilor turci. 2. Membru al unor organizatii de tip fascist care au activat in Iugoslavia. – Din scr. cetnici.

HAIDUCIE, haiducii, s. f. 1. Lupta armata a unor cete de haiduci (1) impotriva asupritorilor, frecventa la sfarsitul Evului Mediu in tarile romanesti si in peninsula balcanica. 2. Viata sau indeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie.

PELASG, -A, pelasgi, -ge, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care facea parte din unele triburi ce au populat in timpurile stravechi partea sudica a Peninsulei balcanice, litoralul vestic al Asiei Mici si cateva insule din aceasta regiune; (la m. pl.) populatia triburilor care locuiau in aceste regiuni. 2. Adj. Care apartine pelasgilor (1), privitor la pelasgi, de la pelasgi; pelasgic. – Din fr. Pelasges.

AROMANCA, aromance, s. f. Femeie care face parte din populatia de limba romana ce traieste in sudul Peninsulei balcanice (prin Epir si Macedonia). – Aroman + suf. -ca.

MEGLENOROMAN, -A, meglenoromani, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia romanica aflata in sudul Peninsulei balcanice, in regiunea Meglen. 2. Adj. Care apartine meglenoromanilor (1) sau limbii lor, privitor la meglenoromani. ♦ (Substantivat, f.) Idiom vorbit de meglenoromani si care reprezinta un dialect al limbii romane. – Meglen (n. pr.) + roman.

AROMAN s., adj. 1. s. macedoroman, (rar) macedonean. (~ii se afla in sudul Peninsulei balcanice.) 2. adj. v. aromanesc.

AROMAN¹ ~a (~i, ~e) Care apartine populatiei de origine romanica din sudul Peninsulei balcanice; referitor la aceasta populatie; macedoroman. /Din arman inv.

AROMAN² ~a (~i, ~e) m. si f. Persoana care face parte din populatia de origine romanica din sudul Peninsulei balcanice sau este originara de acolo; macedoroman. /Din arman inv.

AROMANCA ~ce f. Femeie care face parte din populatia de origine romanica din sudul Peninsulei balcanice sau este originara de acolo. [G.-D. aromancei] /aroman + suf. ~ca

BALCANISM ~e n. 1) Cuvant sau expresie specifica uneia dintre limbile balcanice. 2) Ansamblu de mentalitati, de deprinderi, de manifestari etc. (considerate a fi) specifice locuitorilor din peninsula balcanica. /Din Balcani n. pr. + suf. ~ism

HAIDUCIE f. 1) (in principatele dunarene si in peninsula balcanica) Miscare antifeudala si antiotomana a haiducilor. 2) Viata de haiduc. /haiduc + suf. ~ie

MACEDOROMAN² ~a (~i, ~e) m. si f. Persoana care face parte din populatia romaneasca din sudul Peninsulei balcanice; aroman. /macedoaneani + roman

MACEDOROMANCA ~ce f. Femeie care face parte din populatia romaneasca din sudul Peninsulei balcanice; aromanca. /macedoroman + suf. ~ca

BALCANIADA s.f. Intervalul dintre doua competitii balcanice; (impr.) competitiile respective. [Pron. -ni-a-. / < Balcani – munti in peninsula balcanica + -ada].

balcanic, -A adj. Din regiunea Muntilor Balcani; din (sau in legatura cu) peninsula balcanica. ◊ Jocuri balcanice = intreceri sportive organizate periodic intre reprezentantii tarilor din regiunea balcanica. [Cf. fr. balcanique].

BALCANISM s.n. Fenomen specific mentalitatii si moravurilor din zona Peninsulei balcanice. ♦ Cuvant sau constructie specifica uneia din limbile balcanice. [< Balcani + -ism].

BALCANISTICA s.f. Stiinta complexa care studiaza limbile, literatura, istoria popoarelor din peninsula balcanica; (p. ext.) filologie balcanica; balcanologie. [< Balcani + -istica].

OLIMPIC, -A adj. 1. Olimpian. 2. Jocuri olimpice = olimpiada (1,2). 3. Referitor la jocurile desfasurate in cadrul unei olimpiade. // s.m. si f. Participant la o olimpiada. [< fr. olympique, cf. Olimp – cel mai mare munte din peninsula balcanica, socotit de greci resedinta zeilor].

AROMAN, -A, aromani, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de limba romana care traieste in peninsula balcanica (prin Epir si Macedonia). 2. Adj. Care apartine aromanilor, privitor la aromani. ♦ (Substantivat, f.) Dialectul aroman. [Var.: arman, -a, s. m. si f., adj.] – Din arman (<lat. romanus).

RAZBOAIELE balcanicE, denumire a doua razboaie purtate in peninsula balcanica. Primul R.B. (oct. 1912-mai 1913), razboi de eliberare nationala, purtat de Alianta balcanica (Bulgaria, Serbia, Grecia, Muntenegru) impotriva Imp. Otoman; s-a incheiat cu victoria Aliantei. Prin Pacea de la Londra (mai 1913), Turcia restituia toate posesiunile din Europa, cu exceptia orasului Istanbul si a unui mic teritoriu din jurul orasului, iar Albaniei i se recunostea independenta (proclamata la 28 nov. 1912). ◊ Al doilea R.B. (iun.-aug. 1913), razboi care a avut loc intre Bulgaria, pe de o parte, si Grecia, Serbia, Muntenegru, Romania si Imp. Otoman, pe de alta parte, incheiat cu infrangerea Bulgariei. Potrivit Tratatului de Pace de la Bucuresti (28 iul./10 aug. 1913), Bulgaria ceda S Macedoniei si V Traciei Greciei, N Macedoniei Serbiei, regiunea din S Dobrogei (Cadrilaterul) intra in componenta Romaniei, iar o parte a Traciei rasaritene, cu Adrianopolul, revenea Turciei potrivit unui tratat turco-bulgar (29 sept. 1913) incheiat la Istanbul. R.B. au provocat ascutirea contradictiilor internationale, contribuind la izbucnirea Primului Razboi Mondial.

balcanic ~ca (~ci, ~ce) Care tine de regiunea Balcani sau de populatia ei; din regiunea Balcani. peninsula ~ca. /<fr. balkanique