STROPIT², -A, stropiti, -te, adj. Acoperit, presarat, improscat cu stropi (1). ♦ Fig. (Despre pielea oamenilor, blana animalelor, penele pasarilor) Cu puncte sau cu pete mici de alta culoare. ♦ Impestritat, inflorat. – V. stropi.

A SE INFOIA ma infoi intranz. 1) (despre parul oamenilor, despre blana animalelor, penele pasarilor etc.) A se ridica in sus si a se rasfira; a se desface. 2) fig. A lua o pozitie de superioritate, atribuindu-si calitati improprii. [Sil. -fo-ia; Si infoiez] /<lat. infolliare

OCEL s. m. 1. ochi simplu la numeroase artropode. 2. pata rotunda pe aripile insectelor, pe penele pasarilor sau pe penajul animalelor. (< fr. ocelle, lat. ocellus)

PLUMOS, -OASA adj. 1. cu aspect de pene. 2. antene plumoase = antene ale insectelor, ramificate ca penele pasarilor. (< fr. plumeux)

PAUN, pauni, s. m. pasare domestica mare, cu penajul masculului stralucitor, albastru-verzui si cu coada foarte lunga, pe care o poate rasfira in forma de evantai (Pavo cristatus). ◊ Expr. A fi mandru ca un paun = a fi ingamfat, infumurat; a se mandri, a se ingamfa. A se imbraca cu (sau in) pene de paun = a se lauda cu meritele altuia. ♦ pana pasarii descrise mai sus. – Din lat. pavo, -onis.

INFOIA vb. 1. a se involta. (Floarea se ~.) 2. a se rasfira, a se umfla, a se zbarli, (vestul Transilv.) a se sperli. (penele pasarii se ~.)

KIWI² f. invar. 1) Fruct parfumat al unei plante din familia lianelor, coaja f******a a caruia se aseamana cu penele pasarii cu acelasi nume. 2) Bautura preparata din acest fruct. /< fr. kiwi, germ. Kiwi

suran, -a, adj. (reg.) 1. (despre parul, blana animalelor sau penelor pasarilor) sur, cenusiu, gri, fumuriu. 2. (despre animale si pasari) care are pielea, parul, blana de culoare sura; cu penele sure; cenusiu, sein.

IERUNCA, ierunci, s. f. pasare cu penele brune-roscate impestritate cu pene albe, negre si cenusii, cu un cerc rosu in jurul ochilor si cu un mot pe cap, vanata pentru carne (Tetrastes bonasia); bradioara. – Cf. sl. jarenbĩ.

IMpanaT, -A, impanati, -te, adj. 1. (Despre pasari) Acoperit cu pene. ♦ (Inv.; despre sageti) Careia i s-a fixat o pana de pasare in capatul neascutit pentru a putea zbura mai usor la lansare; care este prevazut cu o pana. ♦ (Reg.) Impodobit cu flori, plin cu flori. 2. (Despre un loc, un teren etc.) Plin, intesat, impanzit. 3. (Despre carne sau despre unele legume) In care s-au introdus bucati de usturoi, de slanina etc. 4. (Rar; despre obiecte sau unelte formate din bucati) Intepenit, fixat cu o pana de lemn sau de metal. [Var.: (Inv.) impenat, -a adj.] – V. impana.

INFOIAT, -A, infoiati, -te, adj. 1. (Rar) Desfacut, umflat (asemenea foalelor). ♦ (Despre pasari) Cu penele umflate, rasfirate, zbarlite. ♦ (Despre haine) Larg, cret. 2. (Despre pamant) Afanat. – V. infoia.

VANAT, -A, vineti, -te, adj., s. n., s. f. I. Adj. 1. De culoare albastru-inchis (cu reflexe violete). ♦ Intunecat, plumburiu (din cauza cetii, a departarii etc.) 2. (Despre fiinte sau parti ale corpului lor) Invinetit; palid, livid. 3. (Despre penele unor pasari sau despre parul unor animale) Cenusiu batand in albastru; sur. II. S. n. Culoare vanata (I 1). III. S. f. (Bot.) Patlagea vanata, v. patlagea. – Lat. venetus.

MARABU s. m. I. 1. pasare exotica asemanatoare cu barza, cu pene albe stralucitoare (Leptoptilus crumeniferus); p. restr. pana sau penele acestei pasari, folosite ca podoaba; p. ext. podoaba formata din diferite pene (sau din fulgi) de pasare (viu colorate), insirate pe ata. 2. Fir de matase pentru batatura, alcatuit din mai multe fire sucite la un loc, care, prin prelucrare, au capatat aspect de fulgi. II. 1. Membru al unui ordin religios musulman medieval din nordul Africii, care ducea viata de ascet si era venerat ca sfant. 2. Moschee mica in care slujea un marabu (II 1). [Var.: marabut s. m.] – Din fr. marabout.

penaJ, penaje, s. n. 1. Totalitatea penelor¹ unei pasari. 2. Manunchi de pene (colorate) servind ca podoaba la un chipiu, la un coif etc., panas. [Pl. si: penajuri] – Din fr. pennage.

VINECIOR, -OARA, vineciori, -oare, adj. Diminutiv al lui vanat. ♦ (Despre pasari) Cu penele cenusii-albastrii, batand in vanat; (despre animale) cu blana sura. – Vanat + suf. -ior.

F****I, f*******c, vb. IV. Tranz. A smulge parul de pe animale vii; a jumuli penele, fulgii pasarilor vii; fig. a bate zdravan, a parui. – F**c + suf. -ai.

CIOVICA, ciovici, s. f. 1. pasare cu pene maslinii, albe sau galbui pe gusa cu coada ca de randunica, care traieste prin lagunele de langa mare (Glareola pratincola). 2. (Reg.) Nagat. [Var.: ciovlica s. f.] – Formatie onomatopeica.

SMULGE, smulg, vb. III. 1. Tranz. A trage cu putere pentru a scoate sau a deplasa din locul unde se afla. ◊ Expr. A-si smulge parul (din cap) sau a-si smulge barba = a-si manifesta puternic durerea sau desperarea; a fi foarte suparat. ♦ (Reg.) A jumuli o pasare de pene. ♦ Tranz. si refl. A (se) desprinde (brusc) din locul unde se afla. 2. Tranz. Fig. A obtine ceva cu mari eforturi; a lua cu forta. ◊ Expr. A smulge (pe cineva) din ghearele mortii = a salva (pe cineva) de la moarte. 3. Tranz. si refl. A (se) da la o parte, a (se) indeparta, a (se) retrage cu o miscare brusca. 4. Tranz. si refl. A (se) desparti, a (se) dezlipi. [Perf. s. smulsei, part. smuls si (inv. si reg.) smult] – Lat. *exmulgere.

CODALBITA, codalbite, s. f. pasare cu penele multicolore, cu coada alba si neagra, care se hraneste cu insecte (Lanius collurio). – Codalb + suf. -ita.

COTOR s. 1. tulpina. 2. radacina, (reg.) macau. (~ul cozii calului.) 3. (reg.) bute. (~ la penele de pasare.) 4. coada. (~ul maturii.) 5. matca, (rar) susa. (~ al unui chitantier.) 6. v. cocean.

pana (de pasare, de lemn sau metal, de motor) s. f., g.-d. art. penei; pl. pene

EGRETA ~e f. 1) la pl. Gen de pasari migratoare de balta, de culoare alba, care au pe spate un manunchi de pene lungi. 2) pasare din acest gen. 3) Manunchi de pene sau de fire albe purtat in trecut, ca ornament, la palariile si coafurile femeiesti. /<fr. aigrette

FAVUS n. Boala contagioasa a pielii, cauzata de o ciuperca parazita, care se manifesta prin caderea parului la om si la animale, a penelor la pasari. /<fr. favus

IMpanaT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A IMpana. 2) (despre pasari) Care este acoperit cu pene. 3) inv. (despre sageti) Care are o pana de pasare pentru a zbura mai bine. 4) fig. Care este impodobit cu pene colorate sau cu flori. Coif ~. /v. a impana

penaJ ~uri n. 1) Totalitate a penelor unei pasari. 2) Smoc de pene (colorate) folosit ca podoaba la palarii, la chipiuri sau la coifuri. /<fr. pennage

A PENI ~esc tranz. reg. 1) (pasari) A lipsi de pene si de fulgi prin smulgere; a jumuli. 2) (pene de pasari) A pregati pentru intrebuintare (umplerea pernelor, plapumelor, saltelelor etc.) rupand puful de pe cotor. 3) fam. (persoane) A supune unei pedepse corporale; a bate tare; a chelfani; a scarpina; a scarmana; a pieptana; a tesala. ◊ ~ (de bani) a lipsi (de bani); a stoarce (de bani); a jumuli; a jefui; a escroca. /Din pana

penaJ s.n. 1. Totalitatea penelor unei pasari. 2. Podoaba formata dintr-un manunchi de pene care se purta la chipiu, la palarie. [Var. penagiu s.n. / < fr. pennage].

ciupara vb. I (reg.) 1. a jumuli (o pasare de pene), a ciupeli. 2. (refl.; despre pasari) a se curati cu ciocul. 3. (despre animale si pasari) a rupe cu gura (firele de iarba), a ciuguli, a ciupi; (despre om) a manca cite putin, a ciuguli. 4. a adauga cate ceva (la ceva). 5. a fura cate putin, a ciupi, a pisca.

corabatica, corabatice, s.f. (reg.) 1. floare de camp de culoare albastra; albastrea. 2. pasare cu pene albastre; dumbravea.

penos, -oasa, adj. (inv.; despre pasari) cu pene.

MARABU s.m. I. pasare asemanatoare berzei, cu pene foarte frumoase, raspandita in Africa si India; (p. restr.) penele acestei pasari, folosite ca podoaba; (p. ext.) podoaba formata din diferite pene de pasare, viu colorate, insirate pe ata. II. Credincios musulman medieval din nordul Africii, care ducea o viata ascetica si contemplativa. ♦ Mica moscheie in care slujea un asemenea credincios. [Var. marabut s.m. / < fr. marabout, it. marabu, cf. port. marabuto < ar. marbut].

sofrac, sofraci, s.m. (reg.) 1. sfredelus, pitulice. 2. pasare cu penele multicolore, cu pene albe si negre in coada; codalbita.

sofranciog, sofranciogi, s.m. (reg.) pasare cu penele multicolore si cu pene albe si negre in coada; codalbita, sofrana, sofrac, sofracut.

tipui, tipui, vb. IV (reg.) a jumuli o pasare de pene.

BARBA s. f. fiecare dintre perisorii implantati in tija unei pene de pasare. (< fr. barbe)

penaJ s. n. 1. totalitatea penelor unei pasari. 2. manunchi de pene care se purta ca podoaba la chipiu, la palarie. (< fr. pennage)

VEXIL² s. n. 1. petala superioara a florilor leguminoaselor care formeaza steguletul. 2. ansamblul barbelor de aceeasi parte a rahisului unei pene de pasare. (< fr. vexille)

ALBINAREL, albinarei, s. m. pasare migratoare cu pene viu si pestrit colorate, care se hraneste cu insecte, in special cu albine si viespi; prigoare, furnicar, albinar (Merops apiaster). – Albinar + suf. -el.

AUSEL, ausei, s. m. 1. Mica pasare insectivora cu penele maslinii pe spate, albicioase pe abdomen, cu o pata galbena-roscata pe cap (Regulus regulus). 2. pasare din familia pitigoiului, cu coada si aripile negre, spatele rosu-aprins, crestetul si gusa albe. (Aegithalus pendulinus). [Pr.: a-u-] – Aus („mos”, disparut din limba, cuvant mostenit din lat.) + suf. el.

BOTGROS, botgrosi, s. m. pasare mica, cu penele rosietice, pe piept si brune pe restul corpului, cu ciocul conic, gros si tare; ciresar. (Coccothraustes coccothraustes). – Bot + gros.

CANAR, canari, s. m. Mica pasare cantatoare cu pene galbene (Serinus canaria). – Din fr. canari.

CANEPAR, canepari, s. m. pasare cantatoare cu pene rosii pe cap, pe gat si pe laturile pieptului, cafenii pe spate si albe pe aripi si pe abdomen, care se hraneste mai ales cu seminte de canepa (Carduelis cannabina). – Canepa + suf. -ar.

JUMULIT², -A, jumuliti, -te, adj. 1. (Despre pasari) Curatat de pene sau de fulgi; cu penele cazute, naparlit. ♦ (Despre oameni si animale) Cu parul smuls. 2. Fig. Estorcat (de bani) jefuit, escrocat. – V. jumuli.

STICLETE, sticleti, s. m. 1. Mica pasare cantatoare cu penele viu colorate cu rosu, negru, alb si galben (Carduelis carduelis). ◊ Expr. A fi cu (sau a avea) sticleti (in cap) sau a-i canta (cuiva) sticletii (in cap) = a avea idei bizare, toane; a fi ticnit, nebun. A-i scoate (cuiva) sticletii din cap = a face pe cineva sa renunte la ideile extravagante, a-l lecui de toane, de capricii. 2. (Arg.) Epitet dat in trecut unui sergent de strada, unui functionar al politiei. [Var.: (pop.) stiglete, stiglet s. m.] – Din scr. steglic, bg. stiglic.

VRABIE, vrabii, s. f. pasare mica cu penele de culoare bruna impestritate cu negru, cu pantecele cenusiu, cu ciocul scurt, conic si cu coada trunchiata; vrabete (Passer domesticus). ◊ Expr. A avea minte de vrabie, se spune despre o persoana lipsita de judecata. Vrabia-i tot pui (si ea moare de batrana), se spune despre o persoana care pare mai tanara decat este. – Din sl. vrabiĩ.

FORFECUTA, forfecute, s. f. 1. Diminutiv al lui foarfece; foarfece mic (pentru taiat unghiile). 2. pasare mica, cu penele caramizii, cu ciocul puternic avand varfurile incrucisate ca niste foarfece (Loxia c*********a). – Foarfece + suf. -uta.

FULG, fulgi, s. m. 1. pana subtire, de marime mijlocie, pe jumatate moale si matasoasa, care creste pe pantecele pasarilor si printre penele mai mari. ◊ Loc. adj. Ca fulgul = foarte usor. ◊ Expr. A bate (pe cineva) de-i merg (sau sa-i mearga) fulgii = a bate tare (pe cineva). Ca fulgul pe apa = la voia intamplarii. 2. Asociere de mici cristale de apa, care se formeaza iarna in atmosfera si care, cazand pe pamant, alcatuiesc zapada. 3. (La pl.) Crapaturi intermitente, grupate si fine, care se formeaza mai ales in lingourile sau in piesele de otel aliat cu nichel si cu cromnichel. 4. (La pl.) Produs alimentar sub forma de foite subtiri, obtinut din boabe de ovaz alimentar decorticat, din porumb sau din cartofi taiati fin. – Et. nec.

PORUMBAC, -A, porumbaci, -ce, adj., s. m. I. Adj. (Pop.; despre pasari sau despre penele lor; adesea substantivat) Pestrit. II. S. m. Fluture mare de noapte, cu aripile din fata galbene cu dungi cafenii si cu cele dindarat multicolore (Sphinx euphorbiae). – Porumb + suf. -ac.

ORTOLAN, ortolani, s. m. pasare migratoare cu penele de culoare bruna-roscata, cu capul cenusiu-verzui si cu gusa galbena (Emberiza hortulana). – Din fr. ortolan.

LACUSTAR, lacustari, s. m. pasare migratoare cu pene trandafirii pe corp si negre-violete pe cap, pe picioare si la coada, care traieste prin gaurile stancilor si se hraneste mai ales cu lacuste (Sturnus roseus). – Lacusta + suf. -ar.

MIERLA, mierle, s. f. pasare cantatoare de padure, cu cioc galben si cu pene negre (Turdus merula). ◊ Mierla sura (sau gulerata) = pasare migratoare cu pene de culoare bruna, cu un guler de pene albe in jurul gatului (Turdus torquatus). Mierla de parau = pescarel. – Lat. mer(u)la.

DUMBRAVEANCA, dumbravence, s. f. pasare migratoare cu pene albastre-verzui (Coracias garrulus). [Pl. si: dumbravenci] – Cf. dumbrava, dumbravean.

TULEI, tuleie, s. n. 1. Cotor al penelor nedezvoltate de pasare; puf care acopera corpul puilor de pasare. 2. Fir de mustata sau de barba care abia a crescut (la tineri). – Cf. scr. tulaj, ucr. tulij.

CUC, cuci, s. m. 1. pasare calatoare cu pene cenusii, cu coada lunga cu pete albe, care isi depune ouale in cuiburi straine pentru a fi clocite de alte pasari si care este cunoscuta prin sunetele caracteristice pe care le scoate (Cuculus canorus). ◊ Ceas cu cuc = ceasornic de perete care, la fiecare ora, sfert, jumatate sau trei sferturi de ora, marcheaza timpul prin sunete care intai imita cantecul cucului. (1); fig. lucru extravagant. ◊ Expr. Lapte de cuc = ceva imposibil. (A umbla) de flori de cuc = (a umbla) fara rost. ♦ (Ir.) Cuc-armenesc = pupaza. ♦ (Adverbial) Izolat, singur, strain. ◊ Expr. Singur cuc = absolut singur. 2. Intra in compunerea unor nume de plante: ciubotica-cucului, limba-cucului etc. 3. (La unele jocuri de copii) Lovitura cu mingea in inaltime. – Lat. cucus.

CUCUI, cucuie, s. n. 1. Umflatura la cap provocata de lovirea cu un corp tare. 2. (Reg.) Mot de pene la capul pasarilor. – Lat. *cucullius (= cucullus).

CUC cuci m. pasare migratoare cu penele cenusii, avand coada lunga cu pete albe, care isi depune ouale in cuiburile altor pasari, cunoscuta dupa strigatul sau caracteristic. ◊ De flori de ~ in zadar; degeaba. I-a cantat ~ul din fata se spune despre cineva care prospera. Asa are sa-i cante ~ul se spune despre cineva care nu se va intoarce niciodata. /< lat. cucus

pana¹ pene f. 1) (la pasari) Formatie cornoasa alcatuita dintr-un cotor tubular, pe care este asezat simetric fire subtiri si pufoase si care are functie protectoare si de realizare a zborului. ◊ A se umfla in pene a se ingamfa. 2) la pl. Fulgi smulsi de pe aceste formatii si folositi pentru umplutul pernelor si a perinelor. 3) inv. Unealta de scris cu cerneala constand dintr-o astfel de formatie cornoasa (in special de gasca), ascutita si despicata la varf. 4) fig. Arta de a scrie. 5) Simbol al muncii scriitoricesti. ◊ A lasa (sau a parasi) ~a a inceta sa mai scrie. [G.-D. penei] /<lat. pinna

PORUMBAC ~ca (~ci, ~ce) si substantival (despre pasari) Care are penele pestrite. /porumb + suf. ~ac

corla², corle, s.f. (reg.) 1. numele unei pasari acvatice cu pene maslinii-inchise pe spate si cenusii pe pantece; curla, gainuta, gainusa, pescar. 2. femeie vagaboanda.

pacau, pacai, s.m. (reg.) pasare migratoare cu pene albastre-verzui; dumbraveanca.

canar (canari), s. m. – Mica pasare cintatoare cu pene galbene, Serinus canarius. – Mr. canari. Sp. canario, prin intermediul ngr. ϰανάρι; cf. tc. kanarya, alb. kanar. – Der. canarita, s. f. (femela canarului); canariu, adj. (galben).

ORTOLAN s.m. pasare migratoare cu penele de culoare galbena-roscata, cu capul cenusiu-verzui si cu gusa galbena. [< fr. ortolan, cf. lat. hortulanus].

PARADIS s.n. Rai. ♦ pasarea-paradisului = pasare exotica cu pene foarte frumoase. [Pl. -suri, -se. / cf. fr. paradis, it. paradiso, lat. paradisus – gradina].

RECTRICE s.f. Fiecare dintre penele din coada pasarilor care servesc la dirijarea zborului. [< fr. (pennes) rectrices, cf. lat. rectrix].

ORTOLAN s. m. pasare migratoare cu penele galbene-roscate, cu capul cenusiu-verzui si cu gusa galbena. (< fr. ortolan)

PARADIS s. n. 1. eden, rai. 2. (fam.) loc incantator; fericire. 3. pasarea-ului = pasare exotica cu pene foarte frumoase. (< fr. paradis, lat. paradisus, gr. paradeisos, gradina)

grangur (granguri), s. m. – 1. pasare cintatoare cu penele galbene (Oriolus galbula). – 2. Stab, om puternic. – Mr. galgur „galben verzui”. Lat. galgulus (Puscariu 725; Candrea-Dens., 748; REW 3647; DAR; Rosetti, I, 167), cf. sp. galgulo. Pentru sensul 2, cf. celalalt nume al pasarii, domnisor.

graur (grauri), s. m. – 1. pasare migratoare cu pene negre-verzui, Sturnus vulgaris. – 2. Gri, cenusiu. – 3. Tigan. Lat. graulus, forma vulg. de la graculus (Meyer-Lubke, ZRPh., X, 172; Puscariu 731; Candrea-Dens., 754; REW 3850; DAR; cf. si Candrea, Elements, 19, care pleaca de la *gravulus), cf. romagn. gravolo, calabr. gravulu, lec. raulu, fr. grolle.

URZICAR², urzicari, s. m. (Reg.) 1. pasare mica, cu pene negricioase, care traieste mai ales prin urzici. 2. Fluture mic, rosiatic, cu pete mari, negre, a carui omida, de culoare neagra, traieste pe urzici (Vanessa urticae). – Din urzica + suf. -ar.

ALBINAREL, albinarei, s. m. pasare migratoare cu pene viu si pestrit colorate, care se hraneste cu insecte, in special cu albine si viespi (Merops apiaster). – Din albinar + suf. -el.

BOTGROS, botgrosi, s. m. pasare mica, cu penele variat colorate, cu ciocul gros si tare. (Coccothraustes coccothraustes). – Din bot + gros.

CANAR, canari, s. m. Mica pasare cantatoare cu pene galbene (Serinus canaria). – Fr. canari.

ALUNAR, alunari, s. m. I. Vanzator de alune. II. 1. pasare de munte cu penele cafenii stropite cu alb, care se hraneste cu alune, ghinda, seminte si insecte; gaita de munte, nucar (1) (Nucifraga caryocatactes). 2. (Zool.) Pars. – Aluna + suf. -ar.

GRANGUR, granguri, s. m. 1. pasare cantatoare migratoare, cu penele galbene-aurii pe corp si negre pe aripi si pe coada (la barbatus) ori de culoare verzuie pe corp, cu pantecele alb si aripile sure (la femela) (Oriolus oriolus). 2. (Peior.) Persoana care ocupa o pozitie sociala sau politica inalta (in randurile clasei dominante); stab. [Var.: (pop.) gangur, grangor, grangure s. m.] – Lat. galgulus (=galbulus).

JUMULI, jumulesc, vb. IV. Tranz. 1. A smulge fulgi de pe o pasare; a curata de pene, de fulgi o pasare taiata. ◊ Expr. (Fam.) Gasca (buna) de jumulit = om naiv si increzator, de pe urma caruia se poate profita. ♦ P. ext. A smulge parul din radacina. 2. Fig. A estorca pe cineva (de bani); a jefui, a escroca. – Cf. bg. zmulja, magh. gyomlalni.

NAVODAR, navodari, s. m. 1. Pescar cu navodul. 2. Lucrator (in industria textila) care face sfori, franghii, plase de pescuit etc. 3. pasare de balta cu pene negre si albe, cu picioare lungi si cu ciocul incovoiat in sus (Recurviostra avocetta). – Navod + suf. -ar.

PATA, pete, s. f. 1. Urma lasata pe suprafata unui obiect de un corp gras, de o materie colorata, de murdarie etc., suprafata pe care se intinde o astfel de urma; substanta care a lasat aceasta urma. ♦ Portiune diferit colorata pe un fond de o culoare mai mult sau mai putin omogena. 2. Portiune pe corpul animalelor sau al pasarilor, unde parul sau penele sunt de alta culoare fata de rest. ♦ Particica a pielii corpului omenesc sau a animalelor diferit colorate fata de rest. 3. Portiune de nuanta diferita (mai inchisa) care se observa cu ochiul liber sau cu telescopul pe discul Soarelui, al Lunii sau al altui corp ceresc. ◊ Expr. A cauta (sau a gasi) pete in Soare = a cauta cu orice pret defecte acolo unde nu sunt, a fi cusurgiu. 4. Fig. Fapta, atitudine, situatie etc. reprobabila, care stirbeste onoarea sau reputatia cuiva; rusine, stigmat. ◊ Loc. adj., adv. Fara (de) pata = curat, nevinovat; neprihanit, cast. – Et. nec.

PITULICE, pitulici, s. f. Numele mai multor pasari cantatoare divers colorate: a) pasare mica, cu ciocul ascutit, cu penele brune-ruginii pe spate si cenusii-albicioase pe pantece; ochiul-boului (Troglodytes troglodytes); b) mica pasare migratoare insectivora, cu pene brune-verzui pe spate si cenusii pe pantece (Phylloscopus collybita). – Pitula + suf. -ice.

CIOCARLIE, ciocarlii, s. f. 1. pasare cantatoare mica, cu penele pestrite, care zboara vertical la mari inaltimi (Alauda arvensis). 2. (Art.) Numele unui celebru cantec popular care imita trilul ciocarliei (1). – Cf. ciocarlan.

SPANI, spanesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A deveni span. ♦ (Despre pasari) A-si pierde penele. – Din span.

TARTITA, tartite, s. f. Partea posterioara a coloanei vertebrale la pasari (de unde cresc penele cozii). – Din bg. tartica, scr. trtica.

COLIBRI s. m. invar. Nume dat mai multor specii de pasari foarte mici, cu pene viu colorate, care traiesc in America tropicala si care zboara foarte repede; pasare-musca (Trochilus). – Din fr. colibri.

ROTI, rotesc, vb. IV. 1. Refl. A se misca descriind cercuri. 2. Tranz. A efectua o rotatie. ♦ Refl. (Pop.) A dansa miscandu-se in cerc. ◊ Tranz. Rotesc hora. 3. Refl. (Despre ape) A forma ochiuri, vartejuri. 4. Refl. A se invarti imprejurul cuiva sau a ceva. 5. Refl. Fig. A sta mereu in preajma cuiva, cautand sa-i castige simpatia, bunavointa. 6. Tranz. A-si plimba ochii, privirea in toate partile, de jur imprejur. 7. Tranz. (Adesea fig.) A invarti in aer, deasupra capului o arma, un baston etc. 8. Refl. si tranz. (Despre pasari) A-si desface penele cozii si aripile (in perioada imperecherii); a (se) infoia. [Var.: (rar) rota vb. I] – Din roata.

CUCUI ~ie n. 1) Umflatura care iese pe cap provocata de o lovitura. 2) Mot de pene pe capul unor pasari. [Sil. -cui] /<lat. cucullius

GOLAS ~e (~i, ~e) 1) (despre puii de pasari) Care este fara pene; gol. 2) (despre arbori si despre arbusti) Care este fara frunze; desfrunzit; gol. 3) (despre terenuri, suprafete) Care este lipsit de vegetatie. /gol + suf. ~as

MARABU¹ m. 1) pasare mare exotica cu penaj alb-cenusiu, cu capul si gatul golase, asemanatoare cu barza. 2) pana din coada acestei pasari, folosita ca podoaba. /<fr. marabout

RECTRICE f. Fiecare dintre penele mari din coada pasarilor, care dirijeaza zborul. /<fr. rectrice, lat. rectrix, ~icis

SMULTURA, s. f. (Reg.) Lana smulsa de pe oile moarte; penele smulse de pe pasari. – Din smult (part. lui smulge) + suf. -ura.

CANAR s.m. pasare cantatoare, mica, cu pene galbene. [< fr. canari, cf. sp. canario < Canare – arhipelag in Oceanul Atlantic].

COLIBRI s.m.invar. Nume dat unor specii de pasari foarte mici, cu penele viu colorate si stralucitoare, care traiesc in regiunea tropicala a Americii; pasare-musca. [< fr. colibri < cuv. caraib].

nadric, nadrici, s.m. (reg.) pasare de prada cu pene si aripi mari, asemanatoare cu coroiul.

penusi, penusesc, vb. IV (reg.; despre pasari) a jumuli de pene.

CANAR s. m. pasare cantatoare, mica, cu pene galbene. (< fr. canari, sp. canario)

COLIBRI s. m. inv. nume dat unor specii de pasari foarte mici, cu pene viu colorate, din America tropicala; pasare-musca. (< fr., sp. colibri)

RECTRICE s. f. fiecare dintre penele mari ale cozii pasarilor. (< fr. rectrice, lat. rectrix)

REMIGE s. f. fiecare dintre penele mari ale aripilor pasarilor, care servesc pentru zbor. (< fr. remige)

jumuli (jumulesc, jumulit), vb. – 1. A smulge fulgii de la o pasare, a curata de pene. – 2. A escroca, a jefui, a jecmani. – 3. A ciomagi, a face praf. Mag. gyomlalni „a smulge” (DAR; Scriban). Sint gresite relatiile pe care le stabilesc Cihac, II, 161, cu juli, si Philippide, II, 719, cu alb. humeljoń „a distruge”. Din acelasi etimon provine jimui, vb. (Trans., despre porci, a scurma pamintul cu ritul). – Der. jumuleala, s. f. (actiunea de a jumuli; furt; jupuire, jecmanire); jumulitor, adj. (care jumuleste; care vinde scump); jumulitura, s. f. (jumuleala). Cf. jimi.

ALUNAR, alunari, s. m. I. Vanzator de alune. II. 1. pasare de munte cu penele cafenii stropite cu alb, care se hraneste cu alune, ghinda, seminte si insecte (Nucifraga caryocatactes). 2. (Zool.) Pars. – Din alun + suf. -ar.

INCONDURA², pers. 3 incondura, vb. I. Tranz. (Rar, despre pasari) A-si infoia penele, aripile. – Din in- + condur.

DREPNEA, drepnele, s. f. pasare asemanatoare cu randunica, cu penele de culoare cafenie inchisa si cu gatul alb (Cypselus apus) – Probabil din drepanea, idem (< lat. drepanella, diminutiv al lui drepanis).

GOLAS, -A, golasi, -e, adj. 1. (Despre pasari) Care este lipsit de pene (pe intregul corp sau pe o parte a lui); (despre alte animale) care este lipsit de par; gol². ♦ (Inv.; despre oameni) Gol² (I 1). 2. (Despre copaci, crengi) Care este lipsit de frunze; gol². 3. (Despre suprafete, terenuri, regiuni) Care este lipsit de vegetatie; gol². – Gol² + suf. -as.

GRIJIT, -A, grijiti, -te, adj. (Reg.) Ingrijit; curat, randuit. ♦ (Despre pasari) Curatat de maruntaie, de pene etc. – V. griji.

INCALTAT², -A, incaltati, -te, adj. (Despre oameni) Care are incaltaminte in picioare; (despre picioare) cu incaltaminte. ♦ Fig. (Despre pasari) Cu tarsul acoperit de pene. – V. incalta.

PITIGOI, pitigoi, s. m. pasare mica si vioaie, cu pene negre pe piept, albastru-verzui si cenusii pe spate, galbene pe pantece; pitigus (Parus major). ♦ Epitet dat copiilor. – Et. nec.

SUR, -A, suri, -e, adj. 1. De o culoare intermediara intre alb si negru sau care rezulta dintr-un amestec de alb si negru; cenusiu; (despre animale si pasari) care are parul, lana, penele de culoare cenusie. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat unui cal cu parul sur (1). ♦ Sura de stepa = rasa de taurine indigena, de culoare cenusie sau vanata, care prezinta o mare rezistenta si pretentii reduse de hrana. 2. (Despre cer, nori, vazduh) Lipsit de lumina, de stralucire; incetosat, tulbure; Fig. posomorat, mohorat. 3. (Despre parul oamenilor; p. ext. despre oameni) Carunt. ♦ Fig. (Rar) Batran, stravechi; indepartat. – Din bg., scr. sur.

LISITA, lisite, s. f. pasare calatoare de balta, cu pene negre si cu o pata alba intre ochi, avand carnea comestibila (Fulica atra). [Var.: (reg.) liseta s. f.] – Cf. bg. liska, ucr. lysucha.

COCOSAR, cocosari, s. m. pasare din genul sturzilor, cu pene sure pe spate si castanii pe restul corpului, care vine la noi toamna (Turdus pilaris). – Din bg. kokosar.

REMIGE, remige, s. f. Fiecare dintre penele mari ale aripilor unei pasari, care servesc la baterea aerului in timpul zborului. – Din fr. remige.

SCROAFA, scroafe, s. f. 1. Femela porcului (sau a mistretului). ◊ Expr. S-a suit scroafa in copac, se spune despre un parvenit infumurat. ◊ Compus: scroafa-de-balta = pasare din ordinul picioroangelor, cu pene roscate, pe alocuri negre (Ardetta minuta). ♦ Epitet injurios la adresa unei femei (nesimtite, fara caracter etc.). 2. Lovitura la jocul de biliard executata rau, dar care, din intamplare, nimereste bine. – Lat. scrofa.

CUCUVEA, cucuvele, s. f. pasare rapitoare de noapte, cu penele de culoare bruna-cenusie si cu ochii galbeni inconjurati de rozete de pene, care traieste pe langa casele parasite, prin scorburi etc.; cucuveica (Athene noctua). [Var.: cucuvaie s. f.] – Din ngr. kuk(k)uvaghia.

CUFUNDAR, cufundari, s. m. Numele a doua pasari palmipede, inotatoare: a) pasare mai mare decat rata, cu pene negre stralucitoare, cu puncte albe pe spate, cu ciocul ascutit si cu aripile inguste; cufundac (Gavia arctica); b) pasare de marimea ratei, cu penele castanii inchise pe spate si albe pe burta, cu un smoc de pene in forma de guleras; bodarlau, corcodel (Podiceps cristatus). – Cufunda + suf. -ar.

CREASTA creste f. 1) Excrescenta cornoasa rosie sau smoc de pene de pe capul unor pasari. 2) Partea cea mai de sus a unui munte, a unei case, a unui val de apa etc. ~a dealului. [G.-D. crestei; Sil. creas-] /<lat. crista

CUCUVEA ~ele f. pasare rapitoare de noapte, cu pene brune-cenusii, cu ochi mari rotunzi si galbeni, inconjurati de rozete de pene, care-si face cuibul in locuri ferite (prin podurile caselor parasite, prin scorburi etc.). [Art. cucuveaua; G.-D. cucuvelei; Sil. -cu-vea] /<ngr. kukkuvaghia

A JUMULI ~esc tranz. 1) (pasari taiate) A lipsi de pene si de puf prin smulgere; a peni. 2) (par) A smulge din radacina. 3) (animale moarte) A curata de piele; a beli; a jupui; a despuia; 4) fig. (persoane) A priva (de bani sau de alte bunuri materiale) prin exploatare sau prin sustragere; a jecmani; a jefui. /cf. ung. gymbalni

MOT¹ moturi n. 1) Smoc de fire din frunte sau din crestetul capului. ◊ A lua (sau a apuca) de ~ pe cineva a trage de par pe cineva; a parui. 2) Smoc de pene de pe capul unor pasari. 3) Pielea rosie de pe capul curcanului care atarna ca un ciucure. ◊ ~ul curcanului planta erbacee ornamentala cu flori purpurii, grupate in spice lungi. 4) Ciucure confectionat din diferite materiale, care se atarna la caciulite, bonete, fesuri etc. 5) Parte proeminenta (ascutita) a unui lucru. /Orig. nec.

REMIGE ~ f. Fiecare dintre penele mari ale aripilor unei pasari, care serveste la baterea aerului in timpul zborului. /<fr. remige

INCIORECAT, -A, inciorecati, -te, adj. (Reg.; despre pasari) Cu picioarele acoperite de pene si fulgi. – Din in- + cioareci.

AUSEL, ausei, s. m. Nume dat la doua pasari: a) cea mai mica pasare de la noi, cu pene galbene-maslinii pe spate si cenusii pe burta (Regulus cristatus). b) pasare din familia pitigoiului, cu coada si aripile negre, spatele rosu-aprins, crestetul si gusa albe. (Aegithalus pendulinus). [Pr.: a-u-] – Din aus „mos” (disparut din limba) + suf. el.

BALTAT, -A, baltati, -te, adj. (Despre animale, rar despre pasari) Care are parul sau penele de culori diferite; cu dungi sau cu pete de alta culoare. V. pestrit. ♦ (Despre haine, stofe, tablouri etc.) Cu prea multe culori; colorat fara gust. ♦ (Ir., despre oameni) Imbracat fara gust; (pop.) imbracat in haine orasenesti. – Lat. balteatus.

PESCAREL, pescarei, s. m. Numele a doua specii de pasari salbatice care traiesc pe langa ape si se hranesc cu peste (1): a) pescaras (II); b) pasare mica cu picioarele scurte, cu penele de pe gusa albe, iar in restul corpului brune-negricioase, cu coada scurta si ridicata in sus (Cinclus cinclus). – Pescar + suf. -el.

ALBINAREL ~i m. pasare migratoare de talie medie, cu pene pestrite, cu cioc subtire si alungit, care se hraneste cu insecte, mai ales cu albine si viespi; prigorie. /albinar + suf. ~el

AUSEL ~i m. pasare migratoare, de talie mica, cu pene maslinii pe spate si cenusii pe burta, asemanatoare prin colorit cu sticletii.

A CINATUI ~iesc tranz. reg. 1) (pasari sau peste) A curata (de pene, de solzi si de maruntaie) pentru a pune la fiert sau la fript. 2) fam. A bate foarte tare; a stalci in bataie. /<ung. csinalt

CORCODEL ~i m. reg. pasare acvatica de marimea ratei, cu penele castanii pe spate si albe pe burta, avand in jurul gatului un „guleras” de pene; cufundar. /Orig. nec.

CUFUNDAR ~i m. 1) pasare de apa mai mare decat rata, cu ciocul ascutit si cu penele negre, cu puncte albe pe spate. 2) pasare inotatoare de marimea ratei, cu penele castanii pe spate si albe pe burta, avand in jurul gatului un „guleras” de pene. /a se cufunda + suf. ~ar

INCALTAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A INCALTA. 2) (despre pasari) Care are picioarele acoperite de pene. /v. a incalta

PAUN ~i m. 1) pasare sedentara de talie mare, cu coada foarte lunga (in evantai) si frumoasa, cu penaj de culoare albastra-verzuie. ◊ A se umfla in pene ca ~ul a fi fudul, ingamfat. A se imbraca in pene de ~ a-si atribui meritele altuia. 2) pana din coada unei astfel de pasari. /<lat. pavo, ~onis

TECTRICE f. la pl. zool. penele mari care acopera aripile la pasari. /<fr. tectrice

ARGUS s.m. 1. Personaj legendar despre care se spune ca ar fi avut o suta de ochi. 2. (Fig.) Om cu privire agera, patrunzatoare, iscoditoare; pazitor vigilent. 3. Gen de pasari palmipede din ordinul galinaceelor, cu penele impestritate de numeroase pete rotunde, care traiesc in arhipelagul Malaysiei. [< fr. argus, cf. Argus – fiul lui Zeus si al Niobei].

MALOFAGE s.n. pl. (Zool.) Ordin de insecte asemanatoare paduchilor, care traiesc pe pasari si mamifere, hranindu-se cu pene, par si descuamatii ale pielii; (la sg.) insecta din acest ordin. [Cf. gr. mallos – lana, phagein – a manca].

bibilica (-ci), s. f. – 1. pasare de marimea unei gaini cu pene cenusii impestritate cu alb. – 2. Planta liliacee (Fritillaria meleagris). Bg. biba „curcan”, sb. biba, piblica „bibilica” (Cihac, II, 256), cuvinte care provin din tc. biba „curcan”. – Der. bibiloi, s. m. (barbatus al bibilicii).

REMIGE s.f. Fiecare din penele mari care alcatuiesc aripa la pasari. [< fr. remige, cf. lat. remex – vaslas].

TECTRICE s.f. (Zool.) Fiecare dintre penele mari care acopera aripile la pasari. [< fr. tectrice].

ARGUS s. m. 1. (mit.) personaj legendar cu o suta de ochi. 2. (fig.) om cu privire agera, patrunzatoare; pazitor vigilent. 3. gen de pasari palmipede din ordinul galinaceelor, cu penele impestritate de numeroase pete rotunde, din arhipelagul Malaysiei. (< fr. argus)

FENIX s. m. 1. pasare legendara ca un vultur cu penele de aur si de purpura, despre care se credea ca renaste din propria ei cenusa, simbol al reinnoirii vesnice. 2. (fig.) om superior, unic in genul sau, de mare valoare. 3. palmier cultivat in tarile temperate ca planta de apartament. (< fr. phenix, lat. phoenix)

MALOFAG, -A I. adj. care se hraneste cu pene, par sau fulgi. II. s. n. pl. ordin de insecte asemanatoare paduchilor, care traiesc pe pasari si mamifere, hranindu-se cu pene, par si descuamatii ale pielii. (< fr. mallophage/s/)

BIBILICA, bibilici, s. f. 1. pasare domestica de marimea unei gaini, cu pene negre-cenusii impestritate cu alb si cu o proeminenta cornoasa pe frunte (Numida meleagris). 2. Planta erbacee cu flori pestrite (Fritillaria meleagris). – Cf. bg., scr. biba.

BOTROS, botrosi, s. m. pasare cantatoare cu ciocul foarte scurt, cu pene rosii inchise pe piept, negre pe cap, cenusii pe spate si albe la coada (Pyrrhula vulgaris). – Bot + ros.

PELICAN, pelicani, s. m. pasare acvatica migratoare de talie mare, cu pene albe, cu cioc lung si puternic, cu un sac elastic sub maxilarul inferior, in care aduna pestii cu care se hraneste; babita (Pelecanus onocrotalux). [Var.: pelecan, s. m.] – Din ngr. pelekan, lat. pelicanus, fr. pelican.

EGRETA, egrete, s. f. 1. Gen de pasari migratoare de balta, de culoare alba, cu spatele impodobit cu un manunchi de pene ornamentale lungi; erodiu, starc alb (Egretta); pasare care face parte din acest gen. 2. Manunchi de pene de egreta (1) sau de fire albe, folosit ca podoaba la palarii, la chipie militare, la turbane etc. 3. Aglomeratie de perisori la extremitatea superioara a fructelor. 4. (Fiz.; in sintagma) Descarcare in egreta = descarcare electrica produsa sub forma unei succesiuni rapide de scantei luminoase intre electrozi aflati la o tensiune inalta. – Din fr. aigrette.

POTARNICHE, potarnichi, s. f. pasare salbatica de marimea unui porumbel, cu penele de culoare bruna-pestrita pe spate, cenusie pe piept si alba pe burta, care traieste in stoluri mici prin holde si tufisuri (Perdix perdix). ◊ Expr. A se raspandi (sau a se risipi, a se imprastia) ca potarnichile = a fugi, a se imprastia repede, in toate partile (din fata unei primejdii). – Probabil lat. perturnicula (< per[dix] + *[co]turnicula).

LEBADA, lebede, s. f. 1. Gen de pasari acvatice, mai mari decat gasca, cu pene albe sau (rar) negre si cu gatul lung si arcuit (Cygnus); pasare care face parte din acest gen. ◊ Cantecul lebedei = ultima opera sau manifestare (inainte de moarte) a unui mare creator sau interpret. 2. (Art.) Constelatie din emisfera boreala; Crucea. – Din sl. lebedĩ.

ERETE, ereti, s. m. Gen de pasari rapitoare de zi, asemanatoare cu uliii, cu corpul zvelt, ciocul scurt si foarte incovoiat si cu cate un disc de pene pe partile laterale ale capului (Circus); pasare din acest gen. – Et. nec.

RECTRICE, rectrice, s. f. (Ornit.) Fiecare dintre penele mari, late si puternice, din coada pasarilor, care dirijeaza zborul acestora. – Din fr. rectrice, lat. rectrix, -icis.

CANEPAR ~i m. pasare cantatoare, mai mica decat vrabia, cu pene rosii pe cap, albe pe aripi si cafenii pe spate, care se hraneste cu seminte de canepa. /canepa + suf. ~ar

MARACINAR ~i m. pasare migratoare, de talie mica, insectivora, cu pene castanii-inchise si cu gatul negru, care isi face cuib prin maracinisuri. /maracine + suf. ~ar

MUSCAR ~i m. 1) pasare migratoare, de talie mica, insectivora, cu penele de culoare cenusie, cu ciocul si picioarele negre. 2) Insecta cu corpul lunguiet, rosiatic si cu aripile negre, care se hraneste cu musculite. 3) Pescar cu undita, care foloseste ca nada insecte. /musca + suf. ~ar

PATA pete f. 1) Loc murdarit cu ceva. ~ de ulei. ~ de vin. 2) Portiune de alta culoare pe o suprafata. ◊ ~ alba loc necercetat, necunoscut. A cauta (sau a gasi) pete in soare a cauta (sau a gasi) neajunsuri in lucruri perfecte sau acolo unde nu sunt. 3) (la animale sau pasari) Parte a corpului unde parul sau penele sunt de alta culoare. 4) Marca dezonoranta atribuita cuiva pentru mult timp. ◊ Fara (de)~ (sau pete) nevinovat; neprihanit; curat. [G.-D. petei] /Orig. nec.

FENIX s.m. 1. pasare legendara, imaginata ca un vultur cu penele de aur si de purpura, despre care se credea ca renaste din propria ei cenusa, fiind socotita drept simbol al primenirii, al reinnoirii vesnice. ♦ (Fig.) Om superior, unic in genul sau, de mare valoare. 2. Palmier, planta de apartament. [< fr. phenix, cf. lat. phoenix, gr. phoinix].

TECTRICE s. f. fiecare dintre penele mari care acopera baza aripii la pasari. (< fr. tectrice)

BIBILICA, bibilici, s. f. 1. pasare domestica de marimea unei gaini, cu pene negre-cenusii impestritate cu alb si cu o proeminenta cornoasa pe frunte (Numida meleagris). 2. Mica planta erbacee, cultivata pentru florile ei frumos impestritate (Fritillaria meleagris). – Comp. bg., sb. biba.

BOTROS, botrosi, s. m. pasare cantatoare cu ciocul foarte scurt, cu pene rosii-inchise pe piept, negre pe cap, cenusii pe spate si albe la coada (Pyrrhula vulgaris). – Din bot + ros.

CALIFAR, califari, s. m. 1. Numele a doua specii de pasari acvatice asemanatoare cu rata, una cu pene albe, negre sau ruginii (Tadorna tadorna), cealalta cu pene rosii-ruginii (Tadorna casarca). 2. Specie de porumbel domestic. – Bg. kalefar.

RECTRICE s. f. (ORNIT.) (‹ lat. rectrix, directie) Fiecare dintre penele mari si puternice ale cozii unei pasari, cu rol de carma si de echilibru. La unele specii (ex. la paun, la pasarea-lira), r. masculului sunt foarte lungi, avand rol de ornament; uneori sunt etalate („rotite”) in cursul paradelor nuptiale.

ZBORSI, zborsesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenintatoare, a deveni furios; a se mania, a se infuria; a tipa, a se rasti la cineva. 2. Tranz. (Despre pasari, animale) A-si infoia, a-si zbarli penele, parul. ♦ A ciufuli parul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A incepe sa fermenteze, sa se altereze, capatand un aspect si un gust neplacut, specific; a se acri, a se strica. Smantana s-a zborsit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborsit. – Et. nec. Cf. borsi.

FLORINTE, florinti, s. m. pasare mica cu ciocul gros si rosiatic, cu penele maslinii si cu barbia si gusa galbui; florean, brotacel (Carduelis chloris chloris). – Et. nec.

CORB, corbi, s. m. 1. pasare semirapitoare, omnivora, mai mare decat cioara, cu penele negre, cu ciocul si picioarele puternice si cu penajul negru cu luciu metalic; croncan (Corvus corax). ◊ Expr. Negru ca corbul (sau ca pana corbului) = foarte negru. 2. Compuse: (Ornit.) corb-albastru = dumbraveanca; corb-de-mare = cormoran; corb-de-noapte = pasare cu capul si ceafa negre, cu spinarea cenusie si cu pantecele alb-cenusiu.(Nycticorax nycticorax). 3. Peste de mare cu capul mare si botul gros, rotunjit, de culoare bruna (Corvina nigra). 4. (Art.) Numele unei constelatii din emisfera australa. – Din lat. corvus.

RANDUNICA, randunici, s. f. 1. pasare calatoare insectivora cu coada adanc bifurcata, cu pene albe-galbui pe burta si negre-albastrui pe spate (Hirundo rustica). 2. Compus: randunica-de-mare = peste marin care inoata pe fundul apei cu ajutorul inotatoarelor pectorale (Trigla lucerna). 3. Ultima dintre cele cinci panze ale unui catarg, asezata in varful acestuia. – Randun[ea] + suf. -ica.

SCATIU, scatii, s. m. pasare cantatoare mica, foarte vioaie, cu ciocul puternic, penele verzi-galbui, cenusii pe spate, iar pe aripi cu doua dungi negre (Carduelis spinus). – Din ngr. skathi.

CREASTA, creste, s. f. 1. Excrescenta carnoasa, de obicei rosie si dintata, sau mot de pene pe care le au la cap unele pasari. ◊ Compus: creasta-cocosului = a) planta erbacee cu frunze ovale, cu flori rosii sau galbene, reunite la varful tulpinii in forma de creasta ondulata (Celosia cristala); b) numele a doua specii de ferigi cu sporii dispusi pe fata interioara a frunzelor (Polystichum braunii si lobatum); c) numele unei ciuperci mari, comestibile, cu tulpina carnoasa, groasa, foarte ramificata (Clavaria flava). ♦ (Anat.) Proeminenta osoasa. 2. Partea cea mai de sus a unui munte, a unei case, a unui copac, a unui val de apa etc. 3. Coama de acoperis. 4. (In sintagma) Creasta de taluz = linia de intersectie dintre fata unui taluz si suprafata terenului natural sau a platformei unui rambleu. – Lat. crista.

COCOSAR ~i m. pasare de padure de marimea unui graur, cu pene sure pe spate si castanii pe restul corpului. /<bulg. kokosar

COTOFANA ~ene f. pasare cu aripi scurte si coada lunga, cu pene negre pe piept si albe pe aripi, foarte galagioasa si hrapareata. /cf. ucr. kucohvostyp

IBIS s.m. pasare exotica cu ciocul si picioarele lungi, cu pene rosii sau negre. [< fr. ibis].

UROPIGIAL, -A adj. Al tartitei. ◊ Glanda uropigiala = glanda sebacee, situata la baza cozii la pasari, cu a carei grasime acestea isi ung penele cu ciocul. [Pron. -gi-al. / < fr. uropygial, cf. gr. oura – coada, pyge – fesa].

spicifer, spicifera, adj. (inv.; despre pasari) care are pe cap un smoc de pene in forma de spic.

PAPAGAL s.m. 1. pasare tropicala cu ciocul gros si incovoiat, cu pene viu colorate, care poate emite sunete asemanatoare graiului omului. 2. (Fig.) Om care repeta mecanic parerile sau vorbele altuia. 3. Cleste cu dinti folosit in lucrarile de montare si de reparare a tevilor. [< it. pappagallo].

INGLUVIE s. f. cocolos din resturi nedigerate (par, pene) inghitite o data cu hrana de unele pasari rapitoare si regurgitate. (< fr. ingluvie, lat. ingluvies)

UROPIGIANA adj. glanda ~a = glanda sebacee la baza cozii la pasari, cu a carei grasime acestea isi ung penele cu ciocul. (< fr. uropygienne)

CAZUAR, cazuari, s. m. pasare din Oceania, asemanatoare cu strutul, ale carei pene se intrebuinteaza ca podoaba (Casuarius galeatus). [Pr.: -zu-ar] – Fr. casoar.

ZBORSI, zborsesc, vb. IV. 1. Refl. A lua o atitudine amenintatoare, a deveni furios; a se rasti la cineva. 2. Tranz. (Despre pasari, animale) A-si infoia, a-si zbarli penele, parul. ♦ A ciufuli parul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A incepe sa se altereze, capatand un aspect si un gust neplacut, specific. Smantana s-a zborsit.

CIUF (cuv. autohton) s. n., s. m. 1. S. n. Smoc de par zburlit (cazut pe frunte). 2. S. m. C. de padure = cea mai frecventa pasare de prada de noapte din Romania, din ordinul strigiformelor, sedentara, de c. 36 cm, cu penaj cafeniu-patat si doua smocuri de pene deasupra ochilor (Asia otus). 3. C. de cimpie = pasare calatoare, din ordinul strigiformelor, de c. 38 cm, care vineaza si ziua si noaptea (Asia flameus).

colibri m., pl. tot asa (d. caraibicu colibri). Zool. O pasarica din America tropicala, cea mai mica din cite pasari exista, cu ciocu putin incovoiat si cu penele de niste colori [!] foarte stralucitoare, numita si pasarea musca.

cotofana f., pl. ene (ruda cu ngr. kotsyfas, merla). Sud. O pasare din neamu corbului si a gaitei, cu penele albe si negre si numita inca si caragata, tarca si stirica (pica caudata). Fig. Femeie vorbareata.

BATLANAS, batlanasi, s. m. pasare din ordinul picioroangelor, cu ciocul lung si cu penele roscate si negre (Ardea minuta). – Din batlan + suf. -as.

PAPAGAL, papagali, s. m. 1. Nume dat mai multor pasari tropicale cataratoare, cu ciocul mare si incovoiat, cu pene felurit si viu colorate, care, dresate, pot repeta sunete articulate. ◊ Expr. (Fam.) A avea papagal = a vorbi mult (si convingator), a fi bun de gura. ◊ Compus: papagal-tiganesc = stancuta: papagal-de-brazi = forfecuta. ♦ Epitet dat unei persoane care repeta mecanic parerile sau cuvintele altuia. ♦ Fig. (Fam. si peior.) Gura (ca organ al vorbirii). 2. Cleste cu dinti, folosit la lucrarile de montare sau de reparare a tevilor. – Din ngr. pap(p)aghal(l)os, it. pappagallo.

NAGAT, nagati, s. m. pasare migratoare de balta de marimea unui porumbel, cu penele negre-verzui pe spate si pe piept, albe pe pantece si cu un mot negru in crestet; bibic² (Vanellus vanellus). ♦ Epitet glumet dat in special copiilor. – Probabil formatie onomatopeica.

COCOS ~i m. 1) pasare domestica cu o creasta rosie pe cap, cu penele cozii lungi si arcuite si cu pinteni tari la picioare; masculul gainii. ◊ La (pe la sau spre) cantatul ~ilor in zori de zi. Basmul (sau povestea) cu ~ul rosu istorie fara sfarsit sau neadevarata. 2) pop. Mascul al unor pasari. ~ul potarnichii. 3) Ciocanel care loveste percutorul la armele de foc. 4) Miezul de la harbuz, mai dulce si fara samburi; inima. 5) la pl. Graunte de porumb coapte in sare sau in nisip infierbantat si desfacute in forma de floricele; cocosei. 6): ~ de vant figura de metal, reprezentand un cocos, instalata pe acoperisul casei, care, fiind mobila, arata dincotro bate vantul; girueta. ◊ A fi ~ de vant a se da dupa imprejurari; a fi conformist. /<sl. kokosi

pasare pasari f. Animal vertebrat ovipar, avand corpul acoperit cu pene, aripi adaptate, de obicei, pentru zbor, si un cioc in partea anterioara a capului. ~ domestica. ~ de padure. ~ migratoare. ◊ ~ calatoare pasare care pleaca iarna in tarile calde. ~-musca pasare tropicala de talie foarte mica, cu cioc lung, subtire, cu penaj viu colorat, stralucitor, care poate zbura foarte iute; colibri. ~-lira pasare australiana cu coada in forma de lira (la barbatusi). ~ea-paradisului v. PARADIS. ~ maiastra pasare inzestrata in credintele populare cu puteri supranaturale; pasare nazdravana. [G.-D. pasarii] /<lat. passer

SCROAFA ~e f. 1) Femela a porcului sau a mistretului. ◊ ~-de-balta pasare acvatica, de talie medie, cu picioare lungi, cu pene rosietice si pe alocuri negre; scrofita. ~a-cu-Purcei constelatie in emisfera septentrionala. 2) fig. depr. Femeie lipsita de buna-cuviinta. /<lat. scrofa

SCROFITA ~e f. (diminutiv de la scroafa) pasare acvatica, de talie medie, cu picioare lungi, cu pene rosietice si pe alocuri negre; scroafa-de-balta. /scroafa + suf. ~ita

TARTITA ~e f. pop. (la pasari) Partea terminala a coloanei vertebrale, de unde cresc penele cozii. /<bulg. tartica, sb. trtica

EGRETA s.f. 1. pasare migratoare care are pe spate un smoc de pene albe, subtiri. 2. Manunchi de pene sau de fire albe, purtat odinioara, mai ales de femei la palarii si de militari la chipiuri. 3. Aglomeratie de perisori la extremitatea superioara a fructelor. [< fr. aigrette].

suras, -a, adj. (reg.; despre animale si pasari) cu pielea, parul, blana de culoare sura; cu penele sure; cenusiu, suran, sein.

CINEPAR (‹ cinepa) s. m. pasare cintatoare din familia fringilidelor, de c. 14 cm, cu pene rosii pe cap si pe laturile pieptului, cafenii pe spate si albe pe abdomen si pe aripi (Acantis cannabina). ◊ C. cu cioc galben = pasare identificata in Romania din 1970, de c. 13 cm, cu penaj cafeniu-galbui-striat si tirtita roscata.

GRAUR, grauri, s. m. pasare migratoare cu ciocul ascutit de culoare galbuie si cu pene negre-verzui cu pete albe (Sturnus vulgaris). ♦ (Adjectival m.; despre cai) Care are culoarea cenusie (impestritata cu pete albe). [Var.: (pop.) graure s. m.] – Lat. graulus.

HUHUREZ, huhurezi, s. m. Numele a doua pasari rapitoare de noapte, asemanatoare cu bufnita, fara smocuri de pene pe cap, care scot un strigat caracteristic si traiesc in scorburi de copaci; ciuhurez (Strix aluco si urelensis). ◊ Expr. A sta ca un huhurez (sau ca huhurezul) = a sta singur, parasit. A se scula ca huhurezii = a se scula foarte devreme dimineata. [Var.: (reg.) hurez s. m.] – Huhura + suf. -ez.

INFOIA, infoiez, vb. I. 1. Refl. si tranz. A (se) desface, a (se) umfla (asemenea foalelor). ♦ Refl. (Despre pasari) A-si umfla, a-si rasfira, a-si zbarli penele. ♦ Refl. A se invarti de colo-colo, a se roti. ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A-si da ifose, a-si da importanta. 2. Refl. (Despre pamant si alte materiale) A se afana. [Pr.: -fo-ia] – Lat. infolliare (< follis) sau in + foi (pl. lui foaie).

PARLI, parlesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) arde usor la suprafata. ◊ Expr. (Tranz.) A o parli la (sau de) fuga = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flacari un porc taiat, o pasare taiata pentru a-i indeparta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. si refl. A (se) innegri (din cauza actiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. si refl. A (se) ofili, a (se) vesteji, a (se) usca. 5. Tranz. si refl. Fig. A (se) pacali, a (se) insela. – Din bg. parlja, scr. prljiti.

HUHUREZ ~i m. pasare nocturna rapitoare, asemanatoare cu bufnita, dar fara smocuri de pene pe cap, care traieste in scorburi de copaci. ◊ A sta ca un ~ a sta singur, izolat, parasit. /a huhura + suf. ~ez

PUF² ~uri n. 1) Totalitate a penelor mici, subtiri si moi, care acopera corpul puilor de pasare sau care creste pe abdomenul si sub aripile pasarilor mature. ◊ A creste in ~ a creste ferit de griji sau de lipsuri materiale. 2) Piesa cosmetica facuta din astfel de pene sau dintr-un material asemanator, folosita pentru pudrare. 3) Totalitate a perilor fini care acopera coaja unor fructe. 4) (la adolescenti) Prima mustata si barba; tulei. /<sb. puhu

LEBADA, lebede, s. f. 1. pasare de apa, cu gatul lung si arcuit si cu penele albe (Cygnus olor). ◊ Cantecul lebedei = ultima opera sau manifestare de valoare a unui scriitor, a unui muzician etc. inainte de moarte. 2. (Art.) Constelatie vizibila in emisfera boreala. [Pl. si: lebezi] – Slav (v. sl. lebedĩ).

BARZA, berze, s. f. pasare calatoare cu ciocul rosu, gatul si picioarele lungi si cu penele, de obicei, albe, afara de varfurile aripilor, care sunt negre; cocostarc (Ciconia ciconia). – Cf. alb. bardhe.

BATLAN, batlani, s. m. pasare mare de balta, cu gatul si picioarele lungi si cu penele cenusii (Ardea cinerea); starc. – Din bg. batlan.

CALIFAR, califari, s. m. 1. Numele a doua specii de pasari migratoare acvatice, asemanatoare cu ratele si cu gastele: una cu pene albe, negre sau ruginii (Tadorna tadorna), cealalta cu pene rosii-ruginii (Tadorna ferruginea). 2. Specie de porumbel domestic. – Din bg. kalefar.

CORMORAN, cormorani, s. m. Gen de pasari acvatice palmipede, daunatoare pentru ca se hranesc cu peste, avand penele de culoare neagra-verzuie, impestritate cu alb pe cap si pe gat, cu cioc lung si incovoiat la varf si cu coada lunga, rigida; corb-de-mare (Phalacrocorax); pasare care face parte din acest gen. – Din fr. cormoran.

CIUF, (1) ciufuri, s. n., (2, 3) ciufi, s. m. 1. S. n. Smoc de par zbarlit (cazut pe frunte). 2. S. m. Nume dat in gluma oamenilor, mai rar animalelor, cu parul ciufulit sau, p. ext., cu aspect neingrijit. 3. S. m. Numele mai multor pasari rapitoare de noapte din familia bufnitelor, cu doua smocuri de pene deasupra ochilor; ciuhurez. – Et. nec.

COCOR, cocori, s. m. pasare migratoare cu ciocul ascutit, cu gatul si picioarele lungi, cu penele cenusii, cu o pata rosie pe cap (Grus grus). [Var.: cucor s. m., cocoara, cucoara s. f.] – Et. nec.

FLAMINGO s.m. pasare migratoare de apa, cu gatul si picioarele lungi si cu pene rosii pe aripi si pe spate. [Var. flaming s.m. / < germ. Flamingo].

CIOCIRLAN (‹ cioc) s. m. 1. Barbatusul ciocirliei. 2. C. motat = pasare de c. 18 cm, din ordinul paseriforme, inrudita cu ciocirliile, cu penele brun-cenusii si cu un mot de pene pe cap (Galerida cristata). 3. (ARHIT.) Rind de sita profilat in scop decorativ pe coama acoperisului.

bitlan m. (ruda cu bg. batlan, pelican. Cp. si cu ung. batla, becata). Dun. Stirc, ceapir, o pasare baltareata de marimea si forma berzei si cocorului si cu penele cenusii (ardea cinerea) sau rosiatice (ardea purpurea) sau alba si mult mai mica ( ardea garzetta). Dupa zboru ei, pescarii prevad furtuna. – La Cant. botlan.

STURZ, sturzi, s. m. Nume dat mai multor specii de pasari de padure de talie mica, cu cioc conic si puternic, cu pene brune pe spate si albe-galbui (cu pete brune) pe piept, care se hranesc cu insecte, viermi, fructe etc. (Turdus). – Refacut din pl. turdi (< lat. turdus, influentat probabil de lat. sturnus).

COTOFANA, cotofene, s. f. pasare din familia corvidelor, de marimea unui porumbel, cu coada lunga, cu penele de pe spate negre, lucioase, iar cu cele de pe piept si de pe partea inferioara a aripilor albe (Pica pica). – Cf. ucr. kucohvostyp.

EGRETA s. f. 1. pasare migratoare de balta, alba, care are pe spate un manunchi de pene ornamentale lungi. 2. manunchi de pene sau de fire albe purtat in trecut de femei la palarii si de militari la chipiuri. 3. aglomeratie de perisori la extremitatea superioara a fructelor. (< fr. aigrette)

TURACO s. m. pasare arboricola, de marimea unui fazan, avand pe cap o creasta de pene moi, in padurile Africii tropicale. (< fr., engl. touraco)

1) corcodel si -il m., pl. eli, ili si ei (alb. korkodhili, d. ngr. krokodilos, vgr. -deilos, lat. corco- si crokodilus, crocodil. Cp. cu lat. hirudo, lipitoare, si hirundo, rindunica; lacerta, sopirla, si ngr. lakerda, lacherda; vsl. liliiaku, bodirlau, si rom. liliac, un animal, s. a. multe). Dun. Cufundac, o pasare acuatica cu picioarele ca lisita si cu mot de pene in prejuru [!] capului (colymbus). V. califar si bodirlau.

COCOSTARC ~ci m. pasare migratoare din ordinul picioroangelor, cu ciocul, gatul si picioarele lungi si cu penele albe, varfurile aripilor fiind negre; barza. /cocor + starc

CIOCANITOARE (‹ ciocani) s. f. Nume dat la c. 200 de specii de pasari specializate in locomotia prin catarare, de talie mijlocie (16-48 cm), rele zburatoare, cu pene rigide, limba cilindrica, lunga si protractila, cioc conic, ascutit, gheare ascutite si dezvoltate. In Romania traiesc 10 specii, de ex.: c. pestrita mare (Dendrocopus major), cu penaj alb, negru, rosu; c. verde (Picus viridis), cu penaj verde-galbui cu rosu; c. neagra (Drycopus martius), cea mai mare c. din Romania.

KIWI¹ f. invar. pasare nocturna de talie medie, cu aripile atrofiate, cu ciocul lung si ascutit, cu pene f******e, care se hraneste cu larve si insecte si este raspindita numai in Noua Zeelanda. /< fr. kiwi, germ. Kiwi

BARZA, berze, s. f. pasare calatoare din ordinul picioroangelor, cu ciocul, gatul si picioarele foarte lungi si cu penele albe, afara de varfurile aripilor care sunt negre (Ciconia Ciconia); cocostarc. – Comp. alb. bardhe.

CAZUAR, cazuari, s. m. Gen de pasari mari din Oceania, asemanatoare cu strutul, cu o creasta cornoasa pe frunte si cu pene negre intrebuintate ca podoaba (Casuarius casuarius). [Pr.: -zu-ar] – Din fr. casoar, it. casuario.

ALUNAR ~i m. 1) pasare sedentara de munte, cu cioc putin incovoiat spre varf, cu coada lunga si cu pene negre, care se hraneste cu alune, ghinda, seminte de conifere si insecte; gaita-de-munte. 2) Specie de soareci de padure care se hranesc cu alune. /aluna + suf. ~ar

FAETON² ~i m. pasare acvatica exotica, de talie medie, cu cioc ascutit si cu coada prelungita de doua pene mari, care se hraneste cu peste. [Sil. fa-e-] /<fr. phaeton

FLAMINGO s. m. pasare migratoare de apa, de marimea unei berze, cu gatul si picioarele lungi si cu pene rosii pe aripi si pe spate. (< germ. Flamingo)

MARABU I. s. m. 1. ascet musulman medieval din nordul Africii; murabit. ◊ mica moschee in care slujea un asemenea ascet. 2. pasare vorace din ordinul ciconiiformelor, mai mare decat barza, cu capul si gatul golas, cu pene foarte frumoase, in Africa si Asia ecuatoriala. II. s. n. podoaba din pene ori alte fire ce imita fulgii, care se poarta la gat sau drept garnitura la rochii. (< fr. marabut, port. marabuto)

BATLAN, batlani, s. m. pasare de balta din ordinul picioroangelor, inalta de un metru si chiar mai mult, cu pene cenusii, cu gatul, cu ciocul si picioarele lungi si cu un mot de cateva pene date pe ceafa; starc cenusiu (Ardea cinerea). – Din bg. batlan.

STARC, starci, s. m. Nume dat mai multor specii de pasari de balta cu ciocul, gatul si picioarele lungi si de obicei cu un smoc de pene pe cap (care se hranesc cu peste). ◊ Starc cenusiu = batlan. – Din sl. struku.

PUF², (5) pufuri, s. n. 1. (De obicei cu sens colectiv) Pene mici, moi si fine, care constituie primul penaj al puilor sau care acopera corpul unor pasari pe burta si sub aripi, servind pentru umplerea pernelor, a plapumilor etc. ◊ Expr. A creste in puf = a creste in confort, neducand lipsa de nimic. 2. (Cu sens colectiv) Peri fini si moi care cresc pe obraz; inceput de barba sau de mustata. 3. (Cu sens colectiv) Parul marunt, moale si matasos din blana unor animale. 4. (Cu sens colectiv) Perii mici si fini ai unor fructe, seminte etc. 5. Obiect de toaleta care serveste la pudrat, facut din puf² (1) sau din alt material pufos. 6. (Adjectival, in compusul) Bumbac-puf = bumbac brut obtinut la cules. 7. (Spec.) Minge de badmington. – Din bg., scr. puh.

PUPAZA, pupeze, s. f. 1. pasare insectivora migratoare, cu penaj pestrit, cu ciocul lung si curbat si cu o creasta de pene mari, portocalii, in varful capului (Upupa epops). ◊ Expr. A-i merge (cuiva) gura ca pupaza = a vorbi mult, a fi flecar. A-i canta (cuiva) pupaza = a-i merge rau, a nu avea noroc. 2. Fig. (Fam.) Persoana flecara. ♦ Femeie imbracata sau fardata strident; p. ext. femeie de moravuri usoare. 3. (Reg.) Colac (in forma de pasare sau de cuib de pasare). ◊ Expr. Colac peste pupaza sau pupaza peste colac, se spune cand peste un necaz deja existent vine altul (si mai mare). – Cf. alb. pupeze.

BATLANAS, batlanasi, s. m. pasare din ordinul picioroangelor, mai mica decat batlanul, cu gatul si cu ciocul lung si cu penele roscate si negre (Ardea minuta). – Batlan + suf. -as.

FLAMINGO, flamingi, s. m. pasare migratoare de apa, de marimea unei berze, cu gatul si cu picioarele foarte lungi si cu pene de culoare alba cu nuante roz. (Phoenicopterus ruber). – Din germ. Flamingo.

CAZUAR ~i m. pasare mare din Noua Guinee si Australia, asemanatoare cu strutul, avand o creasta cornoasa pe frunte si pene negre, intrebuintate ca podoabe. [Sil. -zu-ar] /<fr. casoar, it. casuaro

KAGU s.m. pasare din Noua Caledonie, de marimea unui corb, cu un penaj cenusiu, avand pe cap o creasta cu pene pe care o ridica si o coboara dupa voie. (cf. germ. Kagu)

COCOR ~i m. pasare migratoare, cu gatul si picioarele lungi, de culoare cenusie, cu o pata rosie pe cap si cu penele in forma de secera la varful aripilor. /Orig. nec.

NUCAR ~i m. 1) reg. pasare sedentara de munte, de talie medie, cu cioc putin incovoiat spre varf, cu coada lunga si cu pene negre (care se hraneste cu alune, ghinda, seminte de conifere etc.); alunar; gaita-de-munte. 2) Gandac mic a carui larva se hraneste cu alune. /nuc + suf. ~ar

ausel m., pl. ei (dupa Hijdau si Acad., dim. d. mrom. aus, mosneag, d. lat. avus, bunic; mai probabil, d. lat. pop. aucellus, var. din auccella, avicella, cristel, dim. d. avis, pasare; it. uccello, fr. oisel, apoi oiseau, pasare. Din aucellus s´a facut aucel, apoi, dupa frumusel, ausel. V. avion). O pasarica foarte mica cu penele cafenii, cenusii si galbene aurii, numita si sfredelus, ochiu boului si tartalac (regulus cristatus). Alta pasarica, un fel de pitigoi, cu spinarea rosie, cu aripile si coada neagra, iar incolo alburie, care-si face cuibu atirnat, ca si ganguru [!] (aegithalus pendulirus): Sta atirnat, ca o punguta alba de lina, un cuib de ausel. Il tesusera doua pasarele si tiriisera in el doua rinduri de ausel (Sadov. VR. 1930, 9-10, 194). Ausel de stuf, un fel de pitigoi mai mare (17 c. m.) care are o lunga mustata neagra (panurus biarmicus). V. pitulice.

GRIFON s. m. 1. (mit.) monstru cu corp de leu inaripat, cu cap si gheare de vultur. ◊ motiv decorativ reprezentand un astfel de monstru. 2. pasare rapitoare din tarile calde, mare, asemanatoare vulturului, cu corpul aproape plesuv si gatul imbracat intr-un guler de pene. 3. specie de caine de vanatoare cu par lung si aspru, cu barba si mustati bogate. (< fr. griffon)

LOPATAR, lopatari, s. m. I. 1. Vaslas, barcagiu. 2. Lucrator cu lopata. II. pasare migratoare din grupul picioroangelor (3), de culoare alba, cu ciocul lung si lat ca o lopata si cu un mot de pene pe cap; cosar (Platalea leucorodia). – Lopata + suf. -ar.

PLOIER, (1) ploiere, s. n., (2) ploieri, s. m. 1. S. n. (Reg.) Umbrela. 2. S. m. pasare calatoare, de marimea unei turturele, cu fruntea bombata, cu picioare lungi, lipsite de degetul posterior, cu coada scurta si cu pene variat colorate, care traieste la marginea baltilor (Charadrius apricarius). [Pr.: plo-ier] – Ploaie + suf. -ar.

CORB ~i m. pasare sedentara asemanatoare cu cioara, dar de dimensiuni mai mari, cu penaj negru, cu ciocul si cu picioarele puternice. ◊ Negru ca pana ~ului negru lucios; foarte negru. /<lat. corvus

URUBU (‹ engl.; cuv. tupi) s. m. Denumire data in America Latina unor pasari negrofage din familia Cathartidae asemanatoare ca aspect exterior cu vulturii. Capu, gatul si partea anterioara a pieptului sunt lipsite de pene, adesea viu colorate, ciocul puternic, curbat la varf. Printre cele mai raspandite specii se numara u. cu cap rosu (Cathartes aura), care in S.U.A. este cunoscut sub numele de vultur-curcan, cu anvergura a aripilor de 1,5 m, u. negru (Coragyps atratus) si u. cu cap negru (Cathartes burrovianus). Se considera ca fac parte din ord. Falconiformes, ca si vulturii, dar studii genetice recente au dus la incadrarea lor in ord. Ciconiiformes.

STRUT¹, struti, s. m. pasare alergatoare mare de stepa, cu picioare lungi si puternice, cu gat lung si golas, cu aripi mici, inapte pentru zbor, cu pene frumoase, moi, negre sau brune-cenusii, intrebuintate ca podoaba, care traieste indeosebi in regiunile tropicale ale Africii (Struthio camelus). ◊ Expr. (A avea) stomac de strut = (a avea) stomac mare, rezistent, care digera bine. – Din it. struzzo.

CUCUVEA (CUCUVAIE) (‹ fr.) s. f. pasare rapitoare de noapte, din ordinul strigiformelor, avind marimea de 25-26 cm, penajul brun-cenusiu pestrit si ochii galbeni, inconjurati de rozete de pene (Athene noctua). Distruge soarecii. ◊ C. pitica = cea mai mica dintre strigiformele existente in Europa (c. 17 cm), relict glaciar in Carpati, cu penaj cafeniu patat cu alb pe spate, albicios-patat si stropit cu cafeniu pe pantec, care vineaza si ziua si noaptea (Glaucidium passerinum).

PORUMBEL ~i m. pasare salbatica sau domestica, de talie mica, cu cioc scurt si penaj divers colorat, care traieste in perechi. ◊ ~-gulerat porumbel cu un rand de pene in jurul gatului (ca un guler). ~ calator (sau de posta) porumbel special dresat pentru a duce diferite mesaje. A trai (sau a se iubi) ca doi ~i a trai in mare dragoste si intelegere. /porumb + suf. ~el

BUFNITA, bufnite, s. f. 1. Cea mai mare pasare rapitoare de noapte, de culoare bruna-sura, cu cap mare si cu ochi galbeni mari, apropiati unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi; are un strigat care seamana a vaitare (Bubo bubo). 2. (Reg.) Cucuvea. – Din bufna + suf. -ita.

CURCAN ~i m. pasare domestica, de talie mare, cu coada lata care se desface in evantai, crescuta pentru carnea ce poseda valoroase calitati dietetice. ◊ A se umfla in pene ca un ~ a-si da aere. /curca + suf. ~an

HULUB, hulubi, s. m., adj.m. 1. S. m. (Ornit.; reg.) Porumbel. ◊ Hulub de stepa = pasare din ordinul columbiformelor, de marimea unui porumbel, de culoare galbena-bruna, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 2. Adj. (Despre animale) Cu parul sau cu penele cenusii, asemanatoare cu ale porumbelului salbatic. – Din ucr. holub.

MATASAR, -A, matasari, -e, s. m., adj. 1. S. m. (Inv.) Persoana care lucra sau vindea matase (1). 2. S. m. pasare din nordul Europei (care petrece iarna la noi), de culoare sura-rosietica, cu aripile si gatul negre cu pete rosii si cu un mot de pene in crestetul capului (Bombycilla garrulus). 3. Adj. (Reg.) Care produce matase (1). – Matase + suf. -ar.

COJOAICA (‹ coaja) s. f. (ORNIT.) Gen de pasari insectivore, cataratoare, raspindite in America de Nord, Eurasia, Australia, Africa tropicala, din ordinul paseriformelor, inrudite cu scortarii, dar cu ciocul subtire, penaj cenusiu-cafeniu avind penele cozii rigide, dispuse etajat, pentru a le servi la catarat. In Romania traiesc doua specii, sedentare, de c. 13 cm, raspindite in aproape toate padurile: c. comuna (Certhia familiaris) si c. cu degete scurte (C. brachydactyla).

CURCAN, curcani, s. m. 1. pasare domestica mare, originara din America, cu coada lata care se desfasoara in forma de evantai (Meleagris gallopavo); p. rest. masculul curcii. ◊ Expr. A se umfla in pene ca un curcan = a se ingamfa, a-si da aere. ♦ (Depr.; in trecut) Sergent de strada; vardist. 2. Fig. Porecla data dorobantilor romani din razboiul de la 1877 – 1878. – Curca + suf. -an.

BUFNITA ~e f. 1) pasare rapitoare nocturna, sedentara, de talie medie, cu penaj brun-ruginiu, cu cap mare si cu ochi rotunzi, foarte apropiati unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi. 2) fig. fam. Femeie (sau fata) uracioasa si rea. [G.-D. bufnitei] /bufna + suf. ~ita

BUFNITA, bufnite, s. f. Cea mai mare pasare rapitoare de noapte, avand penajul de culoare bruna-ruginie cu dungi negre si galbene, cap mare si ochi galbeni-portocalii mari, apropiati unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi; bou-de-noapte, buha, bufna (Bubo bubo). – Bufna + suf. -ita.

CIOVLICA s. f. Numele a doua specii de pasari calatoare, bune zburatoare, de c. 25 cm, cu coada ca de rindunica, care cuibaresc in vecinatatea lacurilor dobrogene, cu penaj cafeniu-inchis si sub aripi ruginiu; c. roscata (Glareola pratincola), sau cu penele de sub aripi maslinii si c. negricioasa (G. nordmanni).

CORMORAN (‹ fr.) s. m. Gen de pasari acvatice, bune inotatoare si scufundatoare, care traiesc pe coastele marilor, prin balti si pe malurile riurilor inconjurate de vegetatie; au ciocul terminat cu un cirlig, git lung, coada rotunjita formata din pene rigide; mari consumatoare de peste. In China si Japonia sint dresati in vederea pescuitului. In Rominia se intilnesc in Delta Dunarii: c. mare (Phalacrocorax carbo), cu guler de pene cafeniu; c. mic (Ph. pigmaeus), c. motat (Ph. aristotelis).

COCOR (‹ sl.) s. m. pasare calatoare din ordinul gruiformelor care traieste in toate regiunile temperate si tropicale (cu exceptia Americii de Sud). Are gitul si picioarele foarte lungi si scoate strigate puternice, datorita traheii mult alungite, cu traiect sinuos. In Romania traiesc doua specii: c. mare (Grus grus) si c. mic (Anthropoides virgo), cu un smoc de pene albe inapoia ochilor.

corb m., voc. corbule, vechi si coarbe, azi rar (Sez. 4, 219) corbe (lat. corvus, it. corbo, corvo, vfr. cat. corb [nfr. corbeau], pv. corp, sp. cuervo, pg. corvo). O pasare neagra mai mare de cit cioara si care traieste pin [!] paduri si maninca si mortaciuni cind gaseste: a navali ca corbii la cadavru. Corb la corb nu scoate ochii, tilhar la tilhar nu face rau. Zilele corbului, zilele de 19-24 Febr., cind poporu crede ca crapa ouale corbului de ger. Corb de noapte, bitlan de noapte (ardea nycticorax). Negru corb (sau ca corbu sau ca pana corbului), foarte negru, vorbind de par. V. porumb 3.

rata (rate), s. f. – pasare inotatoare cu ciocul lat si turtit. – Mr. rosa. Sl. (sb., slov. raca, bg. reca, sb. race), cf. alb. rose (› mr.) mag. rece (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 310; Conev 54). Der. din daca (Hasdeu, Cuv. din Batrini, II, 16) sau din alb. (Philippide, II, 730) este improbabila. – Der. ratoi, s. m. (masculul ratei); ratoi, vb. refl. (a se rasti la cineva, a ridica vocea; a se fali, a face pe); ratoiala, s. f. (umflare in pene, laudarosenie).