PICIOR, picioare, s. n. 1. Fiecare dintre cele doua membre inferioare ale corpului omenesc, de la sold pana la varful degetelor, si fiecare dintre membrele celorlalte vietuitoare, care servesc la sustinerea corpului si la deplasarea in spatiu. ◊ Loc. adj. Bun (sau iute) de picior (sau de picioare) = iute, sprinten. ◊ Loc. adv. In (sau pe) picioare sau (fam.) d(e)-a-n picioarele = in pozitie verticala; sus. In varful picioarelor = cu corpul sprijinit numai pe varfurile degetelor de la picioare; p. ext. fara a face zgomot, tiptil. Cu piciorul (sau picioarele) = fara un mijloc de locomotie, pe jos. – Din cap pana in picioare = de sus si pana jos, in intregime; cu desavarsire. Pe picior gresit (la unele jocuri sportive) nepregatit pentru a para actiunea adversarului sau, p. gener., pentru a raspunde unei provocari. ◊ Expr. Unde-ti stau picioarele iti va sta si capul = vei plati cu viata (daca nu vei face un anumit lucru). A sari drept (sau ars) in picioare = a se ridica repede, brusc. A se pune (sau a fi) pe (sau in) picioare = a) a se insanatosi dupa o boala (lunga); b) a se reface din punct de vedere material. A vedea (pe cineva) pe (sau in) picioare = a vedea pe cineva sanatos. (Glumet sau ir.) Are numai (atatia...) ani pe un picior = are o varsta mai mare decat cea pe care o marturiseste. A pune piciorul (undeva) = a calca, a pasi, p. ext., a patrunde, a se instala undeva; a frecventa pe cineva. A pune pe picioare = a) a initia, a organiza ceva, a face sa mearga, sa functioneze; b) a ingriji un bolnav si a-l insanatosi. A scula (sau a pune etc.) in picioare = a mobiliza in vederea unei actiuni. A se topi (sau a se usca, a pieri, a se pierde) pe (sau din, de pe) picioare ori d(e)-a-n picioarele = a slabi, a se prapadi cu incetul. A boli (sau a duce boala) pe picioare = a fi bolnav (usor), fara a zacea la pat. (A fi) cu un picior in groapa (si cu unul afara) = (a fi) foarte batran, prapadit, bolnav; (a fi) aproape de moarte. A vedea pe cineva cu picioarele inainte = a vedea pe cineva mort. A sta (sau a fi) in picioarele cuiva = a impiedica, a incurca, a deranja pe cineva; a fi inoportun. A sta (sau a ramane, a fi) in picioare = a) a exista sau a continua sa existe; b) (despre teorii, planuri, ipoteze etc.) a corespunde cu realitatea, a fi intemeiat; c) a sta, a ramane intact sau in pozitie verticala. E tata-sau (sau mama-sa etc.) in picioare = seamana intocmai, e leit cu tatal sau (sau cu mama sa etc.). A sari intr-un picior = a se bucura mult. Cat te-ai intoarce (sau invarti) intr-un picior = repede de tot, intr-o clipa. (Fam.) A o lua (sau a o apuca) la picior sau a-si lua picioarele pe umeri (sau la spinare) = a incepe sa fuga (repede), a o lua la goana; a incerca sa se faca nevazut prin fuga. A nu-i (mai) sta (cuiva) picioarele sau (reg.) a nu-si mai strange picioarele = a nu (mai) sta potolit, linistit, a alerga de colo-colo; a umbla mult. A-si bate (sau a-si rupe) picioarele = a umbla mult, a obosi de prea multa alergatura. (Pop.) A prinde (undeva) picior = a se aseza, a se stabili undeva. A cadea (sau a se arunca) la picioarele cuiva sau a saruta picioarele cuiva = a se ruga (umil) de cineva; a se umili inaintea cuiva. A calca (pe cineva) pe picior = a) a preveni pe cineva (calcandu-l pe incaltaminte) sa nu faca sau sa nu spuna ceva; b) a face sau a spune (cuiva) ceva suparator. (Pop. si fam.) A vorbi (sau a scrie etc.) cu picioarele = a vorbi (sau a scrie etc.) gresit (logic sau gramatical) ori fara talent; p. ext. a scrie urat, a mazgali. Fara cap si fara picioare = fara logica, lipsit de sens. (Fam.) A face (sau a capata) picioare = (despre obiecte) a disparea. (A sta sau a sedea etc.) picior peste picior = (a sedea intr-o pozitie comoda) cu o parte a unui picior ridicata si asezata peste celalalt picior. Cu coada intre picioare = rusinat, umilit. A (se) lua peste picior = a (se) ironiza, a-si bate joc. A calca (pe cineva sau ceva) in picioare = a distruge, a nimici; a dispretui, a desconsidera. A pune (sau a asterne, a inchina etc. ceva) la picioarele cuiva = a inchina, a oferi cuiva (ceva) in semn de supunere, de pretuire, de omagiu. A-i pune cuiva capul sub picior = a omori pe cineva. A bate din picior = a incerca sa-si impuna vointa; a se rasti, a comanda. A(-i) pune (cuiva) piciorul in prag = a lua o atitudine hotarata, a se opune energic. A da din maini si din picioare = a face tot posibilul pentru a duce o actiune la bun sfarsit, pentru a scapa dintr-o incurcatura etc. (Fam.) A sta cu picioarele in apa rece = a se gandi profund si indelung la ceva. A fi (sau a se afla etc.) pe picior de pace (sau de razboi) = a fi (sau a se afla etc.) in stare de pace (sau de razboi). A fi pe picior de egalitate (sau pe acelasi picior) cu cineva = a se bucura de aceleasi drepturi, a avea aceeasi situatie cu altcineva. A da cu piciorul = a respinge sau a lasa sa-i scape un prilej favorabil. A trai pe picior mare = a duce o viata de belsug, a cheltui mult. Parca l-a apucat (sau l-a prins) pe Dumnezeu de (un) picior, se spune despre cineva care traieste o bucurie mare si neasteptata. A fi (sau a sta) pe picior de duca (sau de plecare) = a fi gata de plecare. A lega (pe cineva) de maini si de picioare = a imobiliza (pe cineva); a nu lasa (cuiva) posibilitatea sa actioneze. A(-si) taia craca (sau creanga) de sub picioare = a pierde sau a face sa piarda un avantaj, a (-si) periclita situatia. A cadea de pe (sau din) picioare sau a nu se (mai) putea tine, a nu (mai) putea sta pe picioare, a nu-l (mai) tine etc. picioarele, se spune despre un om care si-a pierdut echilibrul, puterile sau care este extrem de obosit. A i se taia (sau a i se inmuia) cuiva (mainile si) picioarele = a avea o senzatie de slabiciune fizica; a nu se putea stapani (de emotie, de durere etc.). (Nici) picior de... = nimeni, (nici) urma de..., (nici) tipenie. Negustorie (sau comert, afaceri etc.) pe picior = negustorie (sau comert, afaceri etc.) facute intamplator, ocazional, fara sediu sau firma inscrisa. ♦ Compuse: (Bot.) piciorul-caprei = planta erbacee de padure, cu frunze palmate cu trei diviziuni si cu flori albe sau rosietice (Aegopodium podagraria); piciorul-cocosului = nume dat unor plante erbacee cu frunze lobate si cu flori galbene (Ranunculus). ♦ Picior (1) de animal sau de pasare fript sau fiert (pentru a fi mancat). 2. Proteza unui picior (1). 3. P. a**l. Nume dat unor parti de obiecte, de constructii sau unor obiecte, instrumente etc. care seamana cu piciorul (1) si servesc ca suport, ca element de sustinere, de fixare etc. ♦ Partea de jos, apropiata de pamant, a tulpinii unei plante; p. ext. radacina. 4. P. a**l. Element al unei constructii care serveste la sustinerea si la legarea ei de teren; partea de jos, masiva, a unei constructii, a unui zid etc. ♦ Picior de siguranta = parte din masivul unui zacamant lasata neexploatata in scopul protectiei unor lucrari sau a unor constructii de la suprafata. 5. P. a**l. Partea de jos a unui munte, a unui deal etc.; zona mai larga de la baza unei forme de relief. 6. (Reg.) Regulator (la plug). ♦ Coada coasei. 7. (Mat.; in sintagma) Piciorul perpendicularei = intersectia unei drepte cu planul sau cu dreapta pe care cade perpendicular. 8. Veche unitate de masura, avand lungimea de aproximativ o treime dintr-un metru, folosita si astazi in unele tari. 9. Unitate ritmica a unui vers, compusa dintr-un numar fix de silabe lungi si scurte sau accentuate si neaccentuate. – Lat. petiolus.

TAPALAGA, tapalagi, s. f. (Reg.) 1. Incaltaminte mare si grosolana. ◊ picior, mare, deformat. 2. Legatura infasurata de hoti la picioarele vitelor furate, pentru ca pasii sa nu lase urme. – Cf. magh. talpallo.

TAPALAGOS, -OASA, tapalagosi, -oase, adj. (Reg.) 1. (Despre oameni si animale) Care are picioarele mari si un mers greoi; tapalog, tapanos. 2. (Despre plante) Cu frunze mari, late. – Tapalaga + suf. -os.

TAPALIGOS ~oasa (~osi, ~oase) pop. 1) (despre oameni sau despre animale) Care are tapalige; cu picioare mari. 2) (despre plante) Care are frunze late si mari. /tapalig + suf. ~os

talaban, talabani, s.m. (reg.) 1. persoana cu laba piciorului mare, care calca apasat. 2. om voinic, rezistent.

GREIER, greieri, s. m. Gen de insecte cu corpul scurt si gros, cu antene lungi si cu ochi mari, cu picioarele posterioare adaptate la sarit, care produc un sunet ascutit si patrunzator prin frecarea elitrelor (Gryllus); insecta care face parte din acest gen. [Pr.: gre-ier. – Var.: greiere, (reg.) grier s. m.] – Lat. *grylliolus (< gryllus).

PARICOPITAT, paricopitate, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere erbivore mari, cu piciorul adaptat pentru fuga si terminat cu doua degete dezvoltate, acoperite cu cate o copita, si cu doua degete mici, reduse; (si la sg.) animal care face parte din acest ordin. ◊ (Adjectival) Animal paricopitat. – Din copitat (dupa paripenat, parisilabic etc.).

PODAGRA, podagre, s. f. Guta localizata la membrele inferioare, afectand indeosebi degetul mare al piciorului. – Din ngr. podaghra.

TARSIOIDEE, tarsioidee, s. f. (La pl.) Subordin de mamifere arboricole, nocturne, insectivore, de marimea unor sobolani, cu ochii foarte mari, cu picioarele din spate foarte lungi din cauza alungirii tarsului si cu degetele terminate cu ventuze (Tarsioidea); (si la sg.) mamifer care face parte din acest subordin. [Pr.: -si-o-i-] – Din lat. Tarsioidea (numele stiintific al subordinului). Cf. fr. tarsier.

MACROPOD, -A adj. (Despre animale) Care are picioarele, labele sau aripioarele inotatoare lungi; (despre plante) cu pedunculi lungi. // s.n.pl. Specie de pesti viu colorati din apele dulci ale Indochinei. [< fr. macropode, cf. gr. makros – mare, pous – picior].

MACROPODIE s.f. (Med.) Monstruozitate caracterizata prin dezvoltarea exagerata a picioarelor. [Gen. -iei. / < fr. macropodie, cf. gr. makros – mare, pous – picior].

POLIPODIE s.f. Malformatie congenitala constand in prezenta unui numar mai mare de picioare. [Gen. -iei. / < fr. polypodie].

hroscoroage s.f. pl. (reg.) cizme vechi mari (pentru picioare mici); hodroage, sotoroage, sotroage, taraitoare.

BANCHIZA s. f. 1. camp de gheata in regiunile polare de-a lungul tarmurilor marii; pack. 2. picior de sustinere la baza unui put de mina in curs de spalare pentru a sustine zidaria de deasupra pana face priza. (< fr. banquise)

ODONATE s. n. pl. ordin de insecte (libelule) cu aripi bogate in nervuri, cu ochi mari si picioare care nu ajuta la mers si a caror larva, acvatica, respira prin branhii rectale. (< fr. odonates)

PAHIDERM s. n. mamifer erbivor masiv cu pielea groasa, pantecele mare si picioarele terminate cu o copita. (< fr. pachyderme, gr. pakhydermos)

POLIPODIE s. f. malformatie congenitala in prezenta unui numar mai mare de picioare. (< fr. polypodie)

TARSIOIDEE s. n. pl. subordin de mamifere primate arboricole, nocturne, insectivore, de marimea unor sobolani, cu ochii foarte mari, cu picioarele dinapoi lungi datorita alungirii tarsului si cu degetele terminate cu ventuze. (< lat. tarsioideae)

CALUGARITA, calugarite, s. f. 1. Femeie care traieste intr-o comunitate manastireasca. 2. Insecta carnivora mare, cu picioarele din fata in forma de cange, servind la prinderea prazii (Mantis religiosa). – Din calugar + suf. -ita.

PAHIDERM, pahiderme, s. n. Denumire generica data mai multor mamifere erbivore masive, cu pielea foarte groasa, cu par putin, cu pantecele mare si cu picioarele terminate cu copite. ◊ (Adjectival) Animal pahiderm. ♦ (Fam.) Epitet depreciativ pentru o persoana lipsita de bun-simt, obraznica. [Var.: pachiderm s. n.] – Din lat. pachyderma, fr. pachyderme.

GRASET ~e n. (la animale mari) Portiune a piciorului, constand din rotula si tesuturile moi din jur. /<fr. grasset

TAPALIG ~ge n. pop. 1) Obiect de incaltaminte, de obicei grosolan si greoi. 2) picior cu laba mare si lata. /cf. ung. talpallo

HALOMEGALIE s.f. Hipertrofie a degetului mare de la picior. [Gen. -iei. / < fr. hallomegalie, cf. lat. hallux – degetul mare, gr. megas – mare].

HALUX s.m. (Anat.) Degetul mare de la picior. ◊ Halux valgus = deviere in afara a haluxului; halux varus = deviere spre inauntru a haluxului. [Pl. -xuri, var. haluce s.n. / < lat., fr. hallux].

TARSIENE s.f.pl. Subordin de mamifere primate arboricole, nocturne, de marimea unor sobolani, cu ochii foarte mari si cu picioarele posterioare lungi, datorita alungirii tarsului; (la sg.) mamifer din acest subordin. [< fr. tarsiens].

ciolpan (ciulpan), ciolpani, s.m. (pop.) 1. trunchi de arbore fara crengi, uscat si ramas la pamant; arbore rupt de vant; arbore batran; cioata, ciung, ciompleu, ciomp. 2. picior, crac. 3. om mare si diform.

hodroage s.f. pl. (reg.) cizme vechi si prea mari pentru un picior mic; sotoroage, sotroage, taraitoare.

MACROMICETE s.f.pl. (Bot.) Grup de ciuperci diferit colorate, cu corpul de fructificatie mare, format din picior si palarie. [< fr. macromycetes].

pozmoc, pozmoace, s.n. (reg.) 1. smoc de par crescut in partea de jos a piciorului calului. 2. cantitate mare de ceva; gramada.

PAHIDERM s.n. Mamifer erbivor cu pielea foarte groasa, cu pantecele mare si cu picioarele terminate cu o copita. [Var. pachiderm s.n. / < fr. pachyderme, cf. gr. pachys – gros, derma – piele].

sotroaga, sotroage, s.f. (reg.; deprec.) 1. incaltaminte veche, uzata sau prea mare, nepotrivita pe picior. 2. obiect vechi, uzat, de proasta calitate. 3. persoana infirma sau in varsta.

HALUCE s. n. 1. degetul mare de la picior. ◊ ~ valgus = deviere in afara a halucelui; ~ varus = deviere spre inauntru a halucelui. 2. (zool.) degetul interior al labei din spate. (< lat., fr. hallux)

SOTROAGA, sotroage, s. f. (Reg.) Cizma veche, uzata sau prea mare, nepotrivita pe picior.

PASTRAV, pastravi, s. m. 1. Peste de apa dulce din familia salmonidelor, acoperit cu solzi mici, cu puncte negre si rosii si burta galbuie, care traieste in apele de munte, fiind foarte apreciat pentru carnea lui gustoasa (Salmo trutta fario). 2. (Reg.) Numele mai multor specii de ciuperci comestibile mari, cu sau fara picior, in forma de scoica de culoare cenusie-negricioasa, care cresc pe trunchiurile copacilor, producand un putregai alb al lemnului. – Din bg. pastarva.

STRUT¹, struti, s. m. Pasare alergatoare mare de stepa, cu picioare lungi si puternice, cu gat lung si golas, cu aripi mici, inapte pentru zbor, cu pene frumoase, moi, negre sau brune-cenusii, intrebuintate ca podoaba, care traieste indeosebi in regiunile tropicale ale Africii (Struthio camelus). ◊ Expr. (A avea) stomac de strut = (a avea) stomac mare, rezistent, care digera bine. – Din it. struzzo.

UNGE vb. 1. v. gresa. 2. a intinde. (~ untul pe paine.) 3. a (se) manji. (S-a ~ cu namol, la mare.) 4. a da. (Isi ~ piciorul cu alifie.) 5. v. mirui. 6. v. inscauna.

DROPIE ~i f. Pasare de stepa de talie mare, cu gat lung, picioare puternice si cu penaj divers colorat. [Art. dropia; G.-D. dropiei; Sil. -pi-e] /<bulg. droplia

CICONIIDE s.f.pl. Familie de pasari de talie mare, cu gat si picioare lungi si cioc alungit, care traiesc de preferinta prin locuri mlastinoase si pe marginea apelor (barza, egreta, batlanul etc.); (la sg.) pasare din aceasta familie. [Pron. -ni-i-. / < fr. ciconiides, cf. lat. ciconia – barza, gr. eidos – aspect].

HIPOPOTAM s.m. Mamifer pahiderm mare si greoi, cu picioarele scurte, care traieste in fluviile si lacurile Africii ecuatoriale. [< fr. hippopotame, cf. lat. hippopotamus, gr. hippopotamos < hippos – cal, potamos – rau, fluviu].

niptira s.f. (inv.) ritual crestin de spalare a picioarelor credinciosilor in joia mare de catre un cap al bisericii; umivanie.

CANGUR s. m. mamifer marsupial erbivor mare, din Australia, cu picioarele posterioare lungi, care ii permit deplasarea prin salturi. (< fr. kangourou)

CICONIIFORME s. f. pl. ordin de pasari de talie mare, cu gat si picioare lungi si cioc mare, care traiesc prin locuri mlastinoase si pe marginea apelor: barza, egreta, batlanul. (< fr. ciconiiformes)

HIPOPOTAM s. m. 1. pahiderm amfibiu, erbivor, mare si greoi, cu picioarele scurte, care traieste in fluviile si lacurile din Africa ecuatoriala. 2. (fam.) om masiv. (< fr. hippopotame)

PEDIOS, -OASA adj. al piciorului. ♦ artera oasa = parte terminala a arterei tibiale anterioare; muschi ~ = muschi pe fata dorsala a piciorului, extensor al degetului mare. (< fr. pedieux)

URSIDE, familie de mamifere mari din subordinul Fispede, preponderent omnivore, greoaie, cu coada scurta, picioare puternice cu gheare mari, mers plantigrad, urechi mici, rotunjite. Cuprinde diversele specii de urs; este raspandita indeosebi in emisfera nordica, dar are unii reprezentanti si in America de Sud.

Damastes, tilhar inzestrat cu o forta supraomeneasca si care ataca trecatorii pe drumul dintre Megara si Athenae. El avea doua paturi, unul mare si altul mic si inainte de a ucide oamenii, ii tortura intinzindu-i pe cei mici de statura ca sa-i aseze in patul mare, sau taindu-le picioarele celor inalti ca sa incapa in patul cel mic. Damastes a fost ucis de catre Theseus. Era pomenit adesea si sub numele de Procrustes (sau Polypemon).

CICONIIFORMA, ciconiiforme, s. f. (La pl.) Ordin de pasari mari, cu gatul lung si picioarele lungi, cu ciocul conic; (si la sg.) pasare din acest ordin. [Pr.: -ni-i-] – Cf. fr. ciconiides.

ONIXIS s. n. Inflamatie a marginii carnoase laterale a unghiei unui deget de la picior, mai ales a degetului mare; unghie incarnata. – Din fr. onyxis.

WINDSURF s.n. Scandura, planseta prevazuta cu catarg si o mica vela, cu ajutorul careia se poate pluti, stand in picioare, pe apele fara valuri mari. [Pr. uind-sarf] (din engl. windsurf)

ARTIODACTIL ~e n. 1) la pl. Increngatura de mamifere mari copitate, avand la fiecare picior un numar egal de degete (reprezentanti: boul, porcul, hipopotamul). 2) Mamifer din aceasta increngatura. /<fr. artiodactyles

PARICOPITAT ~e n. 1) la pl. Ordin de mamifere terestre erbivore, avand picioarele terminate cu doua degete mari, acoperite cu copita, si cu doua degete mici nedezvoltate (reprezentanti: oaia, capra etc.). 2) Animal din acest ordin. /Din copitat

SATIR ~i m. 1) (in mitologia greaca) Personaj imaginar, prezentat ca un monstru paros, cu coarne mici, urechi mari si ascutite si cu picioare de cal sau de tap, personificand brutalitatea. 2) fig. Persoana cinica si d********a. /<lat. Satyrus, ngr. satyros, fr. satyre, germ. Satyr

BANCHIZA s.f. 1. Ingramadire de gheturi plutitoare, formata de-a lungul tarmurilor in marile polare ; pack. V. aisberg. 2. picior de sustinere construit la baza unui put de mina in curs de sapare pentru a sustine zidaria de deasupra pana face priza. [< fr. banquise, cf. scand. bank – banc, engl. ice – gheata].

intofla, intoflu, vb. I refl. (reg.) a se incalta cu ciubote mari, in care se pun obiele multe, sau cu opinci mari, cu obiele multe, umfland piciorul; a se toflogi; a se incalta umfland laba piciorului facand un tofleu.

MANTIDE s. f. pl. familie de insecte carnivore mari, cu prima pereche de picioare adaptata pentru prins si apucat prada: calugarita. (< fr. mantides)

CHALICOTHERIUM subst. Mamifer ierbivor de talie mare, din grupul perisodactilelor, cu picioarele anterioare mai inalte decit cele posterioare si cu gheare bifide la degete. A aparut in Eocenul Americii de Nord, ultimii reprezentanti fiind intilniti in Pleistocenul Chinei, al Indiei si al Africii.

BATLAN, batlani, s. m. Pasare mare de balta, cu gatul si picioarele lungi si cu penele cenusii (Ardea cinerea); starc. – Din bg. batlan.

CALUGARITA, calugarite, s. f. I. Femeie care a facut legamant sa duca o viata religios-ascetica si care traieste intr-o comunitate manastireasca; monahie². II. Insecta carnivora mare, de culoare verde-cafenie, cu picioarele din fata in forma de cange, care-i servesc la prinderea prazii (Mantis religiosa). – Calugar + suf. -ita.

FULEU, fulee, s. n. 1. Alergare in pas mare, mainile miscandu-se in ritmul picioarelor. 2. Distanta parcursa de un cal din momentul cand se desprinde de pamant si pana il atinge din nou, marcata de doua urme succesive ale aceluiasi picior. – Din fr. foulee.

PEDALA, pedalez, vb. I. Intranz. 1. A actiona pedalele unei biciclete, ale unei barci sau ale oricarui mecanism prevazut cu pedale, pentru a pune in miscare mobilul sau mecanismul; p. ext. a merge cu bicicleta. 2. Spec. A actiona cu piciorul pedala unui pian, pentru a mari, a reduce sau a prelungi intensitatea unui sunet. 3. Fig. A insista asupra unui lucru, a sublinia ceva. – Din fr. pedaler.

PIAN, piane, s. n. 1. Instrument muzical format dintr-o cutie mare de rezonanta asezata pe trei picioare si dintr-o serie de coarde metalice, care vibreaza cand sunt lovite de niste ciocanele actionate prin apasarea unor clape; clavir, pianoforte. ◊ Pian automat (sau electric) = pian actionat de un mecanism (alimentat la curentul electric), care executa automat anumite melodii inregistrate in prealabil pe niste suluri speciale de hartie introduse in aparat. Pian cu manivela = pian automat care functioneaza prin invartirea unei manivele. 2. Arta de a interpreta o compozitie muzicala la un pian (1). [Var.: (rar) piano s. n.] – Din germ. Piano, fr. piano, it. piano[forte].

CICONIIFORMA ~e f. 1) la pl. Ordin de pasari de talie mare, cu ciocul conic, gatul si picioarele lungi (reprezentanti: barza, ibisul, tiganusul, starcul etc.). 2) Pasare din acest ordin. [Sil. -ni-i-] /<fr. ciconiiformes

CLAVIR ~e n. rar Instrument muzical de percutie constand dintr-o cutie mare de rezonanta (asezat pe trei picioare) si dintr-un sistem de coarde metalice, dispuse orizontal, care produc sunete, cand sunt lovite de niste ciocanele, actionate cu ajutorul clapelor; pian. [Pl. si claviruri] /<germ. Klavier

GASCA gaste f. 1) Pasare salbatica sau domestica, inotatoare, de talie mare, avand gat si cioc lung, picioare palmate si penaj, de obicei, suriu pe spate si alb pe piept. ◊ Asta-i alta ~ asta e complet altceva. A (nu) strica orzul pe gaste a (nu) da cuiva un lucru pe care acesta nu stie sa-l pretuiasca la justa lui valoare. Talpa-gastei a) totalitate a ridurilor care se formeaza la coada ochiului (la oamenii in varsta); b) planta erbacee cu tulpina e****a, in patru muchii, cu frunze mari, paroase, de forma unei labe de gasca, si cu flori de culoare rosie-inchisa, folosita in scopuri medicinale. 2) Carne de astfel de pasare. ~ fripta. 3) fig. fam. Femeie naiva si bleaga. [G.-D. gastii] /<bulg. gaska

GIRAFA ~e f. 1) Mamifer rumegator de talie mare, cu gatul foarte lung, cu picioarele de dinainte mai lungi ca cele din urma si cu blana alburie cu pete brune, care traieste in Africa. 2) Suport cu brat de suspensie lung, care permite deplasarea unui microfon. /<fr. girafe

PAIANJEN ~i m. 1) Animal nevertebrat terestru, de talie mica, cu abdomenul mare, nesegmentat, cu patru perechi de picioare, care urzeste fire lungi (impletite in plase foarte subtiri) pentru prinderea insectelor. 2) Panza tesuta de acest animal. 3) Unealta inzestrata cu o plasa, cu care se scot piesele mici cazute intr-o sonda petroliera. 4) fam. Fiecare dintre colturile de sus ale portii de la unele jocuri sportive (fotbal, handbal, hochei etc.). /<sl. pa[j]ontina

PIAN ~e n. 1) Instrument muzical de percutie constand dintr-o cutie mare de rezonanta (asezata pe trei picioare) si dintr-un sistem de coarde metalice dispuse orizontal, care produc sunete cand sunt lovite de niste ciocanele, actionate cu ajutorul claviaturii. A acorda ~ul. Concert de ~. 2) Arta de a canta la acest instrument. Poseda ~ul. /<germ. Piano, fr., it. piano

ARHILOC s.m. Vers al poeziei latine si grecesti, prezentand doua variante : mare arhiloc = vers compus din sapte picioare, dintre care primele patru sunt dactili (sau spondei) si ultimele trei sunt trohei ; mic arhiloc = vers format din trei picioare, cu doi dactili si o silaba. [Cf. lat. archilochium, gr. archilocheios < Archilochos – poet liric grec din antichitate].

FULEU s.n. 1. Alergare in pas mare, mainile miscandu-se in ritmul picioarelor. 2. Distanta parcursa de un cal din momentul cand se desprinde de pamant si pana il atinge din nou. ♦ Lungimea pasului la patrupede. [< fr. foulee].

pitac³, pitace, s.n. (reg.) 1. paine mica, pita. 2. (in expr.) pitacu-d******i = ciuperca comestibila cu piciorul scurt si gros, cu palaria mare in forma de castron, de culoare galbena-bruna, care creste pe trunchiurile putrede de brad; lamaita, urechea-babei.

schivala, schivale, s.f. (reg.) 1. crestatura facuta in piciorul de sus al prispei. 2. vas mare de lemn, in care isi baga cojocarul pieile, in vederea tabacirii lor.

PIAN¹ s. n. instrument muzical dintr-o cutie mare de rezonanta suspendata pe trei picioare, cu claviatura si coarde metalice lovite cu ciocanele prin intermediul unor taste. (< germ. Piano, it. piano)

sold (-duri), s. n. – Coapsa, crupa. Germ. Schulter, prin intermediul sl. cf. ceh. solda, pol. szoldra, mag. sodar (Cihac, II, 391; Tiktin) sau mai probabil din pl. solduri. – Der. soldea, s. m. (porecla pentru schiopi); soldi, vb. (a se desela, a se speti, a se lasa intr-o parte); soldina (var. soaldina), s. f. (durere in sold; planta, Sedum acre); soldis, adv. (schiopatind); soldit, adj. (se zice despre un cal care are un sold mai proeminent); soldiu, adj. (cu soldul vatamat; cracanat, cu picioare scurte); solduros, adj. (cu solduri mari); soldan, s. m. (persoana voluminoasa; paduche); soldani, vb. (a se desala, a se lasa intr-o parte).

CHASSE s. n. Pas mare de dans sau gimnastica cu un picior alunecand inainte. [Pr.: sase] – Cuv. fr.

MACROMICETE s. f. pl. Grup de ciuperci mari, diferit colorate, formate in general din picior si palarie (Macromycetes). – Din fr. macromycetes.

BARZA berze f. Pasare migratoare, de talie mare, cu cioc rosu, cu gat si picioare lungi, cu penaj alb, avand doar varfurile aripilor negre; cocostarc. [G.-D. berzei] /Cuv. autoht.

FLAMINGO ~gi m. Pasare acvatica migratoare, de talie mare, cu cioc incovoiat, cu gatul si picioarele deosebit de lungi si cu penaj alb-roz. /<germ. Flamingo

TARAS adv. 1) Tarand pe jos; tragand dupa sine. 2) Tarandu-se pe pamant pentru a nu fi vazut. 3) Tarand cu greu picioarele. 4) fig. Cu greu; anevoie. ◊ ~-grapis cu mare greutate. /a tari+ suf. ~is

A SE TINE ma tin intranz. I. 1) A sta prins (de ceva sau de cineva). ~ de copac. 2) A avea stabilitate; a nu cadea. Casa se mai ~. 3) A merge mereu in imediata apropiere (a cuiva sau a ceva). ~ de tata-sau. 4) A nu se indeparta (de ceva) conformandu-se. ~ de lege. II. (in imbinari) 1) (sugereaza ideea de indeletnicire) ~ de munca. ◊ ~ de ale sale a continua sa procedeze in felul sau. ~ de casa a duce o viata casnica; a nu fi usernic. ~ la distanta a) a merge la o oarecare departare dupa cineva sau dupa ceva; b) a fi putin sociabil. 2) (sugereaza ideea de dainuire a insusirii sau a imprejurarii exprimate de cuvantul din imbinare) ~ mandru. ◊ A nu se mai putea ~ pe picioare a) a fi cuprins de o mare slabiciune fizica; b) a fi beat. /<lat. tenere

PEDIMAN, -A adj., s.m. si f. (Animal) cu picioare in forma de maini, avand degetul mare opus celorlalte. [< fr. pedimane].

FOCA s.f. Mamifer amfibiu din marile polare, cu corpul alungit si cu picioarele in forma de lopeti. [< fr. phoque, it. foca, lat. phoca, gr. phoke].

PEDIMAN, -A adj., s. m. f. (animal) cu picioare in forma de maini, avand degetul mare opus celorlalte. (< fr. pedimane)

URECHELNITA, urechelnite, s. f. I. (Zool.) 1. Insecta de culoare castanie, cu corpul alungit, cu elitrele scurte, avand la capatul abdomenului doua prelungiri in forma de cleste mare (Forficula auricularia). 2. Animal miriapod cu capul mare, cu antenele lungi, cu prima pereche de picioare mai lunga, transformata intr-un fel de clesti indreptati indarat (Lithobius forficatus). 3. Carcaiac. II. Planta erbacee melifera, cu frunze ovale carnoase, terminate printr-un varf ascutit si asezate in forma de rozeta, cu flori rosii sau roz asezate in partea superioara a tulpinii (Sempervivum tectorum). – Ureche + suf. -elnita.

NASICORN, nasicorni, s. m. Insecta coleoptera mare de culoare castanie, cu perisori roscati pe picioare si pe pantece, al carei mascul are la cap un corn curbat inapoi; nascornita (Oryctes nasicornis). – Din fr. nasicorne.

CRAB, crabi, s. m. Nume dat mai multor specii de animale crustacee marine, cu zece picioare, cu abdomenul scurt si indoit sub cefalotoracele mare si turtit; mai cunoscuta este o specie din marea Neagra, cu carnea foarte gustoasa (Carcinus moenas). – Din fr. crabe.

CIOC² ~uri n. 1) (la pasari) Formatie cornoasa care constituie o prelungire a gurii; plisc; clant. ◊ ~ul-berzei planta erbacee mirositoare, cu tulpina e****a, cu frunze digitat-lobate si cu fructul o capsula. ~-intors pasare migratoare acvatica, de talie mare, cu plisc subtire, intors in sus, cu picioare lungi si cu penaj alb-negru. 2) fig. Parte terminala alungita si ascutita a unui obiect; varf. 3) Barba mica si ascutita, lasata sa creasca numai pe varful barbiei; barbison; tacalie. Om care poarta ~. 4) Gura subtiata si alungita a unui vas. 5) depr. Gura a omului. /Cuv. autoht.

CIUCIULETE ~ti m. 1) Ciuperca comestibila cu palaria zbarcita si cu piciorul alburiu, gol inauntru; zbarciog. 2) Bucata (nu prea mare) sferica dintr-un material; cocolos. ◊ Ud ~ ud complet; ud leoarca. [Sil. ciu-ciu-] /a se ciuciuli + suf. ~ete

CORB ~i m. Pasare sedentara asemanatoare cu cioara, dar de dimensiuni mai mari, cu penaj negru, cu ciocul si cu picioarele puternice. ◊ Negru ca pana ~ului negru lucios; foarte negru. /<lat. corvus

PILON ~i m. 1) Stalp de beton armat sau de metal, folosit ca suport de mare rezistenta. 2) Stalp masiv folosit in calitate de picior sau de suport la bolti sau ca element arhitectural decorativ. /<fr. pylone

STRUT ~i m. Pasare exotica de talie mare, cu gat lung si cap mic, cu picioare lungi, viguroase, cu aripi scurte si cu penaj negru sau brun-cenusiu. /<lat. struthio, ~onis, it. struzzo

CHASSE s.n. Pas mare de dans sau de gimnastica cu un picior alunecand spre inainte. [Pron. sa-se. / < fr. chasse].

narcornita, narcornite, s.f. (reg.) insecta coleoptera mare de culoare castanie, cu perisori roscati pe picioare si pe pantece, al carui mascul are la cap un corn curbat inapoi; nasicorn.

CHASSE [SA-SE] s. n. pas mare de dans sau de gimnastica, cu un picior alunecand inainte. (< fr. chasse)

FANDA, fandez, vb. I. Intranz. (Sport) A face un pas mare inainte, lateral, oblic sau inapoi, indoind unul dintre picioare de la genunchi si tinand celalalt picior perfect intins, cu toata talpa pe pamant, astfel incat centrul de greutate al corpului sa se afle pe directia deplasarii efectuate. – Din fr. fendre.

CORB, corbi, s. m. 1. Pasare semirapitoare, omnivora, mai mare decat cioara, cu penele negre, cu ciocul si picioarele puternice si cu penajul negru cu luciu metalic; croncan (Corvus corax). ◊ Expr. Negru ca corbul (sau ca pana corbului) = foarte negru. 2. Compuse: (Ornit.) corb-albastru = dumbraveanca; corb-de-mare = cormoran; corb-de-noapte = pasare cu capul si ceafa negre, cu spinarea cenusie si cu pantecele alb-cenusiu.(Nycticorax nycticorax). 3. Peste de mare cu capul mare si botul gros, rotunjit, de culoare bruna (Corvina nigra). 4. (Art.) Numele unei constelatii din emisfera australa. – Din lat. corvus.

PLAT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre obiecte) Care are latimea si lungimea cu mult mai mare decat grosimea; de forma lata si turtita; lataret. 2): picior ~ v. picior. 3) (despre forme de relief) Care este intins si neted; ses. 4) fig. Care este sarac in imagini artistice; lipsit de expresivitate artistica; fad; searbad; banal. Stil ~. 5) (despre persoane) Care se caracterizeaza prin lipsa de personalitate; fara caracter personal. /<fr. plat

SUPINATIE s.f. 1. Rasucire a mainii cu podul palmei in sus. ♦ Rasucire a piciorului in raport cu gamba. 2. Decubit dorsal, cu capul rasturnat, bratele si picioarele intinse si odihnind pe pat, semn al unei mari slabiri. [Gen. -iei. / < fr. supination, cf. lat. supinare – a raspunde].

DIPODIDE s. n. pl. familie de rozatoare cu picioarele anterioare foarte scurte, adaptate la sarit, cu urechi mari si coada lunga, care traiesc in vizuini sapate in teren nisipos, hranindu-se cu tuberculi si radacini. (< fr. dipodides)

POLIDACTILIE, polidactilii, s. f. Malformatie congenitala caracterizata prin prezenta unui numar mai mare de degete decat cel normal (la maini sau la picioare). – Din fr. polydactylie.

ALERGATOR² ~oare (~ori, ~oare) Care alearga. ◊ Pas ~ fuga. (Pasari) ~oare pasari de talie mare, din tarile calde, cu aripi nedezvoltate deplin, dar avand picioarele lungi adaptate la alergare. Piatra ~oare piatra de moara care se invarte, macinand boabele. /a alerga + suf. ~ator

CIOVICA ~ci f. 1) Pasare marina sedentara, de talie mica, cu picioare lungi si cu coada ca la randunica; ciovica-de-mare. 2) Pasare rapitoare, nocturna, sedentara, asemanatoare cu bufnita, dar de talie mai mica. 3) reg. Pasare de balta, migratoare, de talie mica, cu mot si cu penaj colorat; nagat; bibic. [Sil. cio-vi-] /Onomat.

herles (herlesa), adj. – Cu picioarele strimbe. Mag. herelos, de la heres „cu t*******e mari” (Draganu, Dacor., V, 367). In Trans. de S.

GAZELA, gazele, s. f. Nume dat mai multor genuri de mamifere rumegatoare din familia antilopei, cu corpul suplu, cu picioarele lungi, cu coarne in forma de lira si cu ochii mari, care traiesc in stepele si deserturile africane si asiatice; animal care face parte din unul dintre aceste genuri. – Din fr. gazelle.

GIBON ~i m. Maimuta antropoida de talie mare, fara coada, cu membrele anterioare foarte lungi, care merge in doua picioare si traieste in sud-estul Asiei. /<fr. gibbon

PINGUIN ~i m. Pasare marina polara, de talie mare, cu cioc proeminent, cu aripi mici, modificate in labe inotatoare, cu picioare scurte (avand mersul in pozitie verticala si leganat), cu penaj alb pe pantece si negru pe spate, care se hraneste cu peste. /<fr. pingouin

BARZA (cuv. autohton) s. f. Gen de pasari migratoare din ordinul ciconiformelor, foarte mari, avind 17 specii raspindite in reg. calde si temperate. Ciocul, gitul si picioarele lungi, sint tinute in linie perfect orizontala in zborul planat; nu au glas, clampanesc prin deschiderea si inchiderea ritmica a ciocului; cuibaresc in arbori sau pe stincarii si se hranesc cu artropode si vertebrate mici. In Romania exista doua specii: b. alba (Ciconia ciconia) si b. neagra (C. nigra); cocostirc.

HIPOCAMP s.m. 1. (Mit.) Animal fabulos cu corp de cal, cu doua picioare si coada de peste, care tragea carul lui Neptun. 2. Mic peste de mare de forma unui cal. 3. Excrescenta de substanta cenusie, in planseul ventriculilor laterali. (< fr. hippocampe)

OUSOR ~oare n. (diminutiv de la ou) 1) ~orul piciorului os rotund la incheietura labei piciorului cu partea de jos a femurului. 2) Planta erbacee cu tulpina e****a, cu frunze mari, ovale, dispuse pe lujer in forma de guler si cu fructe capsule, de culoare rosie. [Sil. o-u-] /ou + suf. ~usor

VELOCIPED s.n. Vehicul cu doua roti, la care roata motoare, asezata in fata, era mult mai mare decat cealalta. [Pl. -duri, -de. / < fr. velocipede, cf. lat. velox – rapid, pes – picior].

ARHILOC s. n. vers antic prezentand doua variante: mare ~ = vers din patru dactili (sau spondei) si trei trohei; mic ~ = vers din trei picioare, cu doi dactili si o silaba. (< lat. archilochium)

TARAS adv., tarasuri, s. n. 1. Adv. Tarand pe jos, tragand dupa sine. 2. Adv. Tarandu-se pe jos (ca sa nu fie vazut); abia miscand picioarele de oboseala, de slabiciune etc. ♦ Fig. Cu greutate, cu dificultate. ◊ Expr. Taras-grapis = cu mare greutate, anevoie. 3. S. n. Tarare. – Tari + suf. -is.

ZVARLI, zvarl, vb. IV. (In concurenta cu azvarli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o miscare brusca). ♦ A da la o parte, a lepada (un lucru nefolositor sau vatamator). Zvarle pistolul acela ca mi-e frica de el (NEGRUZZI). ♦ A proiecta in afara (ca urmare a unei impulsiuni launtrice). Vulcanul zvarle lava. 2. A risipi, a imprastia. ♦ Fig. A cheltui bani nebuneste, fara socoteala. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l face sa plece etc.) 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi naravas. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avant. ♦ A se arunca intr-un loc (mai ridicat), sarind cu indemanare. Se zvarle pe cal. – Comp. bg. hvarlja, sb. vrljiti.

HIPOCAMP s.n. 1. (Mit.) Animal fabulos cu corp de cal, cu doua picioare si terminat printr-o coada de peste, care tragea carul lui Neptun. 2. Mic peste de mare de forma unui cal. [< fr. hippocampe, cf. lat., gr. hippokampos].

ZVARLI, zvarl, vb. IV. (In concurenta cu azvarli) I. Tranz. 1. A arunca ceva (printr-o miscare brusca). ♦ A da la o parte, a lepada un lucru (ne folositor sau vatamator). ♦ A proiecta in afara (ca urmare a unei impulsii launtrice). Vulcanul zvarle lava. 2. A risipi, a imprastia. ♦ Fig. A cheltui bani fara socoteala. II. Intranz. 1. A arunca cu ceva asupra cuiva (pentru a-l lovi, a-l alunga etc.). 2. (Despre animale) A izbi cu picioarele, a fi naravas; a lovi. III. Refl. A se repezi, a se precipita, a porni cu mare avant. ♦ A se arunca, a sari. Se zvarle pe cal. – Cf. scr. vrljiti, bg. hvarljam.

PESCAR, pescari, s. m. I. Persoana care se ocupa cu pescuitul si uneori cu conservarea pestelui (1) pescuit; persoana care practica pescuitul sportiv; p. ext. persoana care vinde peste. II. Nume dat unor specii de pasari din familii diferite care traiesc pe langa ape, in carduri mari si se hranesc cu peste (1), dintre care unele sunt de talie mijlocie, cu corp indesat, cu gat scurt, cu cioc ascutit si curbat la varf, cu picioare scurte si degetele anterioare reunite printr-o membrana inotatoare (Larus), iar altele au corpul scurt, ciocul mare, penajul colorat in tonuri de cenusiu si albastru-verzui (Alcedo). – Lat. piscarius.

HIPOCAMP ~i m. 1) mit. Animal fantastic cu cap de cal, cu doua picioare si cu coada de peste. 2) Peste marin de talie mica de forma unui cal; cal-de-mare. /<fr. hippocampe

DELFIN¹ s. m. 1. mamifer cetaceu marin cu corpul fusiform si botul ascutit, care traieste in cete in toate marile. 2. stil de inot, caracterizat prin miscarea simultana si simetrica a bratelor, dinainte spre inapoi, cu miscarea picioarelor in plan vertical. (< lat. delphinus, it. delfino)

ESTACADA, estacade, s. f. 1. Punte fixa construita la tarmul unei ape mari, catre larg, pentru a realiza legatura cu vapoarele care nu pot acosta la chei. ♦ Platforma asezata pe picioare inalte pentru a realiza comunicatia intre doua puncte situate deasupra solului sau intre un punct de pe sol si altul situat la inaltime. ♦ Constructie din bare de lemn, de metal sau de beton armat, la intrarea intr-un port sau la gura unui fluviu, pentru a micsora latimea apei in acel loc. 2. Baraj construit de-a curmezisul unui curs de apa sau la intrarea intr-un port maritim pentru protejarea contra minelor, corpurilor plutitoare etc. – Din fr. estacade.

A SE GHEMUI ma ~iesc intranz. 1) A se aseza incovoindu-si spatele si strangand picioarele la piept; a se strange in forma de ghem; a se chirci. 2) A se aduna in numar mare intr-un spatiu restrans, impingandu-se in dezordine; a se inghesui; a se ingramadi; a se imbulzi. /ghem + suf. ~ui

NASICORN ~i m. Gandac de talie mare, castaniu, avand pe cap un corn intors spre spate (la masculi) si peri pe pantece si pe picioare; caraban. /<fr. nasicorne

DELFIN¹ s.m. 1. Mamifer marin din ordinul cetaceelor, care traieste in cete in toate marile. 2. Stil de inot, caracterizat prin miscarea simultana si simetrica a bratelor, dinainte spre inapoi, coordonata cu miscarea picioarelor in plan vertical. 3. Constelatie din emisfera boreala, situata in vecinatatea Caii lactee. [< lat. delphinus, it. delfino].

CAZUAR (‹ fr., germ.) s. m. Gen de pasari acarenate, raspandite in Australia, ins. Noua Guinee, de c. 160 cm, bune inotatoare si alergatoare, cu corpul turtit lateral, picioare scurte si puternice, terminate cu trei degete si capul acoperit cu o casca cornoasa (Casaurius). ♦ C. australian = pasare mare (1,65 m), din padurile Australiei de Nord, solitara, cu penaj negru ca taciunele si formatii cornoase, rosii-violacee, pe cap si pe git; atinge 50 km /h in alergare (Causarius causarius).

CORCODEL (‹ corcod, onomat.) s. m. Gen de pasari subacvatice, cuprinzind c. 20 de specii, larg raspindite (cu exceptia zonelor arctice), foarte bune inotatoare si cufundatoare, fara coada si cu picioarele asezate in partea posterioara a corpului. In Romania se intilnesc patru specii ca oaspeti de vara (clocitoare): c. mare (Podiceps cristatus), c. cu git rosu (P. griseigena), c. cu git negru (P. nigrocollis) si c. pitic (P. ruficollius) si o specie, accidental, iarna: c. de iarna (P. auritus).

SINIE, sinii, s. f. 1. Tava mare si rotunda de metal, intrebuintata mai ales pentru copt placinte si prajituri. 2. (Pop.) Masa taraneasca joasa, rotunda, cu trei picioare. – Din tc. sini, bg. sinija.

WOMBAT (‹ engl.) s. m. Marsupial erbivor din familia Vombatide, de 70-120 cm lungime, cu blana aspra cenusie, galbuie, bruna sau negricioasa, si cu picioare scurte, prevazute cu gheare puternice (Vombatus ursinus). Traieste in S si E Australiei si in Tasmania; isi sapa vizuini mari, cu galerii ramificate.

COCOR (‹ sl.) s. m. Pasare calatoare din ordinul gruiformelor care traieste in toate regiunile temperate si tropicale (cu exceptia Americii de Sud). Are gitul si picioarele foarte lungi si scoate strigate puternice, datorita traheii mult alungite, cu traiect sinuos. In Romania traiesc doua specii: c. mare (Grus grus) si c. mic (Anthropoides virgo), cu un smoc de pene albe inapoia ochilor.

SCIATIC, -A, sciatici, -ce, adj. s. f. 1. Adj. (In sintagma) Nerv sciatic = nervul cel mai mare din corpul omenesc, care pleaca din partea de jos a maduvei spinarii si se ramifica in coapsa, gamba si laba piciorului, inervand membrele inferioare. 2. Adj. Care tine de nervul sciatic, privitor la nervul sciatic. Nevralgie sciatica. 3. S. f. Boala care se manifesta prin durere de-a lungul traiectului nervului sciatic, accentuata la miscare, la care se mai pot adauga tulburari motorii, vasculare si trofice. [Pr.: sci-a-] – Din fr. sciatique, lat. sciaticus.

SOCLU s.n. 1. Postament, picior de sustinere, suport pentru o coloana, o statuie etc. ♦ Suport continental = zona a uscatului afundata cu panta lina sub apele marii pana la adancimea de circa 200 m. 2. Partea metalica a unui bec electric, care se fixeaza in dulie. 3. Partea de jos a unei cladiri, a unui grilaj etc. [< fr. socle, cf. it. zoccolo].

MORMANT ~inte n. 1) Loc unde este inmormantat cineva. ◊ A duce pe cineva la ~ (sau a baga pe cineva (de viu) in ~) a) a face ca cineva sa moara inainte de vreme; b) a produce cuiva mari neplaceri; a chinui de moarte pe cineva. A sapa cuiva ~antul a face cuiva rau (pe ascuns). A fi cu un picior in ~ (sau a fi pe marginea ~antului) a fi slabit de boala sau de batranete; a nu mai avea mult de trait. A-si gasi (undeva) ~antul a muri undeva. Nici in ~ niciodata. Liniste (sau tacere) de ~ liniste perfecta. A intra in ~ a muri. 2) Movila de pamant facuta cu grija deasupra gropii unui mort. /<lat. monumentum

CADENTA, cadente, s. f. 1. Miscare ritmica si uniforma; ritm. ◊ Loc. adv. In cadenta = cu miscari repetate la intervale egale. ♦ Numarul de lovituri pe care o arma de foc le trage pe minut. ♦ (Fiz.) Frecventa; viteza de repetare a unui fenomen. 2. Succesiune ritmica a unor unitati poetice (picioare, silabe) accentuate, care produc un efect auditiv armonios. ♦ Succesiune de armonii care produc impresia unei incheieri intr-o compozitie muzicala. 3. Pasaj mai mare de virtuozitate solistica dintr-un concert instrumental, interpretat fara acompaniament. – Din fr. cadence, it. cadenza.

A SE POTICNI ma ~esc intranz. 1) A-si pierde echilibrul in timpul mersului, prin indoirea involuntara sau prin lovirea unui picior; a se impiedica. 2) fig. A intampina dificultati intr-o actiune. ~ la inceput de cale. ◊ ~ in vorbire a vorbi greu si cu pauze mari. /<sl. potuknonti

HIPOCAMP, hipocampi, s. m. 1. Animal fabulos, din mitologie, cu cap de cal, cu doua picioare si cu coada de peste, care tragea carul lui Neptun. 2. (Iht.) Mic peste marin cu capul asemanator cu cel al calului; cal-de-mare, calut de mare (Hippocampus hippocampus). – Din fr. hippocampe.

CORB (lat. corvus) s. m. 1. Cea mai mare specie a ordinului paseriformelor din Romania (63-72 cm) si totodata a familiei corvidelor, omnivora, sedentara, prezenta in padurile umbroase din Carpati, cu cioc si picioare puternice, penaj negru cu reflexe metalice violacee, care poate imita glasul altor pasari; se imblinzeste usor (Corvus corax); monument al naturii. 2. Corb-de-mare alb = pasare marina, de c. 90 cm, care traieste in colonii, cu penaj alb si virful aripilor negru, care pescuieste in picaj, de la 30-40 m (cea mai mare distanta de procurare a hranei in acest mod) si are, pentru amortizarea socului, sub piele, o „saltea” de saci aerieni (Sulla bassana). 3. Corb-de-mare = peste teleostean cu corpul de c. 50 cm lungime, de culoare bruna-inchisa, cu capul mare si botul gros (Corvina umbra). Traieste in marea Neagra.

tertel (-luri), s. n. – Siret, snur. Tc. tirtil (Seineanu, II, 356). Terpel, s. n. (libertate mai mare data vitelor mici ca sa poata paste), pare sa fie rezultatul unei disimilatii a aceluiasi cuvint; semantic trebuie pornit de la ideea de legatura sau piedica de picioare care tine animalul legat si din care se s********e treptat, de unde si expresia a da un terpel „a slabi coarda”.

GROAPA gropi f. 1) Gaura mare in pamant. ◊ Da in gropi de prost (ce e) sau prost de da in gropi foarte prost. 2) Sapatura in pamant pentru inhumarea celor decedati. ◊ A fi cu un picior in ~ a fi aproape de moarte. A sapa ~a cuiva a unelti contra cuiva. [G.-D. gropii] /Cuv. autoht.

INTINS adj., s. 1. adj. (TEXT.) tensionat. (Fire ~.) 2. adj. v. incordat. 3. adj. larg, l******t, largit, latit. (Un pulover ~ in urma spalarii.) 4. adj. (inv.) tins. (picior ~.) 5. adj. v. desfacut. 6. adj. lung, prelung. (Un sir ~ de oameni.) 7. adj. v. culcat. 8. adj. v. instalat. 9. adj. v. pus. 10. adj. uns. (Untul era ~ pe paine.) 11. adj. amplu, cuprinzator, larg, mare, vast, (inv. si reg.) mereu, (inv.) desfatat. (Un spatiu ~.) 12. adj. amplu, larg, mare. (Stirea ocupa un spatiu ~ in ziar.) 13. adj. larg, spatios, vast. (Bulevarde ~.) 14. s. v. cuprins. 15. s. v. suprafata. 16. adj. neted, plan, ses. (Un loc ~.) 17. adj. neted. (Piele ~.) 18. adj. v. bogat. 19. adj. v. iute.

PORC ~ci m. 1) Animal domestic de talie medie, cu corp masiv, acoperit cu par aspru, cu cap conic si picioare scurte, crescut, in special, pentru carne si grasime. ◊ ~ salbatic mistret. ~ spinos (sau ghimpos) mamifer rozator de talie medie, acoperit pe spinare si pe parti cu spini lungi si tari. ~-de-mare peste marin de talie medie, de culoare neagra, avand tepi ascutiti si veninosi. A se purta ca un ~ a se purta urat, grosolan. A mana ~cii la jir a sforai tare in timpul somnului. Cine se baga (sau se amesteca) in tarate, il mananca ~cii cine se baga (sau se amesteca) unde nu trebuie, se alege cu neplaceri. 2) fig. depr. Om marsav, neobrazat. /<lat. porcus

SCHIOP, -OAPA, schiopi, -oape, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care are un picior mai scurt decat celalalt (sau celelalte), caruia ii lipseste un picior; care schiopateaza cand merge, infirm sau bolnav de un picior. ♦ P. a**l. (Despre obiecte) Care nu se sprijina in egala masura pe toate picioarele; care nu are stabilitate. ♦ Fig. (Despre versuri) Cu unitatile metrice incomplete; cu imperfectiuni de ritm sau rima; nereusit, slab. 2. S. f. Masura populara de lungime, egala cu distanta de varful degetului mare pana la varful degetului aratator, cand cele doua degete sunt indepartate la maximum unul de altul. ◊ Expr. De o (sau cat o) schioapa = mult mai mic (sau mult mai mare) decat normal. – Din lat. *excloppus.

MANA s. 1. (ANAT.) membru superior, (inv. si reg.) branca. (Omul are doua ~iini si doua picioare.) 2. (ANAT.) (pop. si fam.) laba. (Nu pune ~ pe mine!) 3. v. brat. 4. v. palma. 5. mana de lucru v. forta de munca. 6. v. pumn. 7. (BOT.) mana-Maicii-Domnului (Anastatica hierochuntica) = (reg.) palma-sfintei-Marii. 8. mana curenta v. balustrada. 9. (TEHN.) brat, crac, margine, maner, pervaz, speteaza, (reg.) condac, cotoi. (~ la ferastrau.) 10. v. bata. 11. (TEHN.) brat, furca, stalp, (reg.) ciocan, cujba. (~ la razboiul de tesut.)

Europa 1. Fiica lui Agenor si a Telephassei. Intr-o zi, in timp ce Europa se juca impreuna cu prietenele ei pe cimp, Zeus a vazut-o si s-a indragostit de frumusetea ei. El s-a transformat intr-un taur alb si a venit sa se culce la picioarele fetei. Desi la inceput tematoare, Europa a prins in cele din urma curaj si, la imbierile lui, i s-a urcat in spinare. Atunci taurul a rupt-o la fuga peste cimpuri, a intrat in mare si, cu toate tipetele deznadajduite ale fetei, nu s-a oprit decit in insula Creta. Acolo, el s-a unit cu Europa, care i-a daruit trei fii: pe Minos, Rhadamanthus si Sarpedon. Mai tirziu, Zeus a casatorit-o cu Asterion, regele Cretei. Dupa moarte Europa a fost divinizata. 2. Fiica lui Tityus si mama lui Euphemus. 3. Una dintre oceanide.

CROITOR, croitori, s. m. 1. Meserias sau muncitor care croieste si coase haine. 2. Insecta mare, de culoare neagra, cu antene lungi, care traieste mai ales pe stejar, degradand lemnul (Cerambyx cerdo). 3. Muschi lung al coapsei, situat intre osul iliac si fata interna a tibiei (prin a carui contractie se produce incrucisarea picioarelor). [Pr.: cro-i-] – Croi² + suf. -tor.

CIUPERCA ~ci f. 1) la pl. Increngatura de plante inferioare, fara clorofila, care se inmultesc prin spori. 2) Planta din aceasta increngatura, cu corpul carnos, in forma de palarie si cu picior. ~ci otravitoare. ~ci comestibile. ◊ ~ de fermentare microorganism in forma de ciuperca folosit ca ferment. Doar n-am mancat ~ci doar nu mi-am iesit din minti. A rasari ca ~cile (dupa ploaie) a aparea in numar mare si in timp scurt. 3) Obiect din lemn de forma speciala pe care se imbraca ciorapul cand se tese sau se carpeste. 4) fig. iron. Palarie sau caciula veche si mototolita. 5): ~ca sinei partea de sus mai larga a unei sine de cale ferata, pe care ruleaza rotile trenului. [G.-D. ciupercii] /<bulg. tepurca, sb. peturka

ciorap (ciorapi), s. m. – 1. Obiect de imbracaminte care acopera piciorul. – 2. Soseta. – 3. (Arg.) Manusa. Tc. corab (Cihac, II, 566; Roesler 608; Seineanu, II, 132; Meyer 450; Lokotsch 439; Ronzevalle 78); cf. ngr. τσουράπι, alb. tsorape, bg. corap. – Der. ciorapar, s. m. (fabricant de ciorapi); cioraparie, s. f. (fabrica sau magazin de ciorapi; cantitate mare de ciorapi).

SALTEA, saltele, s. f. Obiect facut dintr-un fel de sac de panza, de material plastic etc. in care se introduce (si se fixeaza prin cusaturi din loc in loc) un strat gros de lana, de iarba-de-mare, de paie, de vata sau care se umple cu aer si care se aseaza pe pat (pentru a forma un asternut moale) sau pe apa (pentru a pluti). ♦ Saltea de apa = mic rezervor de apa creat la piciorul unui baraj pentru a amortiza lovitura apei care cade asupra terenului de la piciorul barajului. Saltea de beton = constructie de protectie a albiei raurilor, alcatuita din placi de beton sau de beton armat. Saltea de piatra = strat de piatra uscata care are rolul de a colecta infiltratiile de apa din galeriile de tunel. Saltea de protectie = Invelis al unui cablu electric, cu rolul de a-l proteja de deteriorarile care pot surveni in timpul curburii la montare. – Din ngr. siltes.

CA conj. 1. (consecutiv) de, incat, (inv. si pop.) cat. (Gemea ~ iti era mai mare mila.) 2. (cauzal) caci, deoarece, fiindca. (Haidem ~ se face seara.) 3. (adversativ si restrictiv) si. (Sa care barbatul cu carul si femeia cu poala, ~ tot se ispraveste.) 4. (adversativ si restrictiv) v. doar. (~ mi-oi festeli onoarea.) 5. (adversativ si concesiv) v. desi. (Calul, ~ e cu patru picioare si tot se poticneste.) 6. (temporal) cand. (Acum, ~ ne-am odihnit, putem pleca.)

porcan¹, porcani, s.m. (reg.) 1. om obraznic, mizerabil. 2. porc mare, porcoi. 3. pestisor cu corpul in forma de fus, care traieste in apele de deal si de ses; porcusor, porcas. 4. (fig.) epitet depreciativ pentru un om lacom, nesimtit, grosolan, fara caracter, obraznic, mincinos, indecent. 5. ciuperca comestibila, cu palarie carnoasa de culoare bruna-cenusie, cu piciorul scurt, neted, care creste prin padurile de brad.

STALP, stalpi, s. m. 1. Lemn lung si gros, de obicei cioplit si fixat in pamant, care serveste pentru a sustine ceva; element masiv de constructie, cu lungimea mare in raport cu dimensiunile sectiunii, confectionat din lemn, din metal, din beton armat etc., care serveste la sustinerea unei cladiri, a unei instalatii, a unui pod, a liniilor electrice aeriene, a antenelor etc. ◊ Expr. Stalp de cafenea = persoana care isi petrece timpul prin cafenele. ♦ picior, coloana ornamentala la o mobila (in special la pat). 2. Portiune neexploatata dintr-un zacamant, destinata sustinerii tavanului unui abataj. 3. Fig. Persoana care constituie un sprijin, un reazem, un ajutor de baza pentru cineva. ◊ Stalpul casei = capul familiei. – Din sl. stlupu.

DELFIN¹, delfini, s. m. 1. Mamifer marin cu corpul in forma de fus, care atinge marimea de trei metri, cu botul alungit, prevazut cu numerosi dinti conici, si care traieste in grupuri compacte in toate marile; porc-de-mare (Delphinus delphis). 2. (Art.) Constelatie din emisfera boreala, in vecinatatea Caii-Laptelui. 3. Procedeu tehnic de inot in care sportivul, culcat cu fata in jos, inainteaza la suprafata apei prin miscarea simultana si simetrica a bratelor, dinainte spre inapoi, coordonata cu bataia simultana in plan vertical a picioarelor. – Din lat. delphinus, it. delfino.

suc¹, sucuri, s.n. 1. (inv.; reg.) unitate de masura a lungimii, egala cu a sasea parte dintr-un stanjen; picior. 2. (reg.; in forma: suh) compas folosit in zidarie. 3. (reg.; in forma: suh) papuc. 4. (reg.) intaritura care se face la malul unui rau, pentru a nu se surpa din cauza apei. 5. (reg.) masura de lungime folosita de tesatoare. 6. (reg.) masura de lungime de aproximativ 15-16 cm. 7. (reg.) masura de lungime egala cu lungimea degetului mare.

SIRENA, sirene, s. f. I. 1. Aparat (actionat cu aburi, cu aer comprimat etc.) care produce sunete de mare intensitate si cu care se dau semnale in fabrici, in navigatie etc. ♦ Sunetul emis de un astfel de aparat. 2. Aparat format dintr-un disc prevazut cu mai multe gauri, prin care trece un curent de aer si care serveste la determinarea inaltimii unui sunet prin comparare cu alte sunete. II. (In mitologia greaca) Fiinta fabuloasa, cu aspect de femeie, cu picioare si aripi de pasare, mai tarziu cu coada de peste, care, prin cantecele ei, ademenea pe corabieri in locuri primejdioase, unde acestia isi gaseau moartea. ♦ Fig. Femeie seducatoare. – Din fr. sirene, it. sirena, lat. siren, -enis.

Hector, celebru erou troian (cunoscut din Iliada), fiul regelui Priamus si al Hecubei si sotul Andromachai, cu care a avut un fiu: pe Astianax zis si Scamandrius. Hector era cel mai viteaz dintre troieni. Stiind dinainte ca avea sa moara in lupta ucis de Achilles, ca cetatea lui avea sa fie distrusa, el a continuat totusi sa lupte alaturi de ai sai. In cel de-al zecelea an de razboi, cind luptele se dadeau sub zidurile Troiei, Hector seamana groaza si moarte in tabara grecilor. Dupa ce-i ucide pe cei mai vajnici dintre ei, in frunte cu Patroclus (v. si Patroclus), dupa ce conduce atacul dezlantuit de troieni impotriva corabiilor grecesti, pe care le incendiaza, Hector ramine singur, afara din cetate, sa-l infrunte pe Achilles (v. si Achilles). El este fugarit de trei ori in jurul zidurilor Troiei de catre eroul „cel iute de picior” si cade, rapus de mina lui, sub privirile ingrozite ale parintilor sai, care urmaresc lupta de sus, de pe ziduri. Cadavrul lui Hector e legat de carul lui Achilles si tirit de catre acesta prin pulbere, apoi dus in tabara ahee. Mai tirziu, la cererea si la rugamintile lui Priamus, Achilles il inapoiaza troienilor, care-l ard pe rug, cu mare cinste.

CAPRA ~e f. 1) la pl. Gen de mamifere rumegatoare, paricopitate, cu coarne mari, par lung si neted, crescute pentru lapte, lana si carne. 2) Animal din acest gen. ~ de Angora. ◊ A scapa ~a in gradina a acorda incredere unei persoane necinstite. A impaca si ~a si varza a imbina doua interese opuse. 3) art. Obicei popular practicat de Anul Nou, constand in executarea unor dansuri si figuri comice de o persoana mascata in chip de capra. 4) Personaj mascat astfel. 5) Suport cu patru picioare incrucisate pe care se pun lemnele pentru a fi taiate cu ferastraul. 6) Scaun pe care sade vizitiul intr-o trasura. 7) Aparat de gimnastica constand dintr-un suport capitonat si patru picioare cu inaltime reglabila. 8) Joc de copii, unde unul sta aplecat, iar altii sar peste el. [G.-D. caprei] /<lat. capra

MIC mica (mici) 1) Care are dimensiuni mai reduse decat cele considerate normale; care este de marime sub norma obisnuita. Masa ~a. ◊ Degetul ~ deget aflat la extremitatea mainii sau a piciorului. In ~ pe scurt; in sumar; in proportii reduse. 2) A carui intensitate este sub nivelul mediu; slab. Lumina ~a. 3) Care este redus numeric, cantitativ. 4) Care dureaza mai putin ca de obicei; de scurta durata. 5) Care este de importanta redusa; neinsemnat. Un ~ functionar. ◊ Socru mic tatal miresei. Soacra mica mama miresei. 6) (despre persoane) Care este de varsta copilariei. 7) si substantival Care s-a nascut ultimul in familie; mezin. ◊ Cu ~ cu mare (sau ~ si mare) cu totii impreuna. /<lat. miccus

butuc m. (gep. buttuk, anglosaxon, buttuc, capatii, butuc; engl. buttok, crupa. D. rom. vine rut. butuk, id. Cp. cu bont 2). Bustean, trunchi (mai mare ori mai mic, retezat si fara ramuri). Restu trunchiului ramas la pamint. Bucata de lemn gros: a pune un butuc in foc (V. naclad). Mijlocu roatei, in care-s intepenite spitele si pin care trece osia. Bucata de trunchi pe care macelaru taie carnea ori pe care se despica lemne ori se bate ceva cu ciocanu (Cind e de fer se numeste nicovala). Diba, lemn gros in care prindeau odinioara picioarele criminalilor si si se intrebuinteaza si azi contra celor indaratnici. Fig. Om prost ori trindav: ce butuc si acest om! Butuc de vita, trunchi de vita: o vie cu o mie de butuci. A trage cuiva un butuc (Mold.), a-l insela, a-l pacali. A fi din butuci, a fi din neam prost. Adv. A dormi butuc, a dormi adinc, greu, bumben, bustean, tun. A lega butuc, a lega teapan asa in cit sa nu se mai poata misca.

FRAMANTA, framant, vb. I. 1. Tranz. A preface aluatul intr-o masa omogena, apasandu-l si amestecandu-l. ◊ Expr. A framanta pamantul = a bate pamantul cu picioarele prin lovituri puternice si repetate. ♦ A lovi indelung si repetat (cu pumnii sau cu picioarele) o persoana trantita la pamant, a calca in picioare. 2. Tranz. Fig. A examina amanuntit si in detaliu o idee, un plan, etc. ♦ Tranz. si refl. A-si supune mintea le eforturi. ♦ Tranz. si refl. A (se) misca puternic; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre fiinte) A umbla incolo si incoace; a (se) agita. ♦ Refl. (Despre fiinte) A umbla incolo si incoace, a nu avea astampar. ♦ Tranz. A invarti, a rasuci un obiect in mana. ◊ Expr. A-si framanta mainile = a manifesta o mare neliniste, o tulburare prin frecarea puternica a mainilor. – Lat. fragmentare.

A RASARI rasar intranz. 1) (despre plante) A iesi din pamant (dupa incoltire); a aparea. ◊ ~ ca ciupercile (dupa ploaie) a aparea repede si in numar mare. Seamana, dar nu rasare se spune despre lucruri sau despre persoane intre care nu este nici o asemanare. 2) (despre astri) A se ridica deasupra orizontului. 3) fig. A-si face brusc aparitia; a se arata; a se isca; a se ivi. ~ ca din pamant. 4) fig. A lua nastere; a-si lua inceputul; a aparea. Rasar orase noi. 5) (despre copii) A creste in inaltime; a deveni mai inalt; a se salta. 6) pop. A se ridica in picioare (cu repeziciune). ◊ ~ din somn a tresari. 7) rar (despre aluat) A creste in timpul dospirii. /<lat. resalire

BROASCA, broaste, s. f. I. Nume dat mai multor animale amfibii din clasa batracienilor, fara coada, cu picioarele dinapoi mai lungi, adaptate pentru sarit, cu gura larga si ochii bulbucati. ◊ Expr. Ochi de broasca = ochi bulbucati. ◊ Compus: broasca-testoasa = nume dat mai multor specii de reptile cu corpul inchis intr-o carapace osoasa, dintre care unele traiesc pe uscat (Testudo graeca si hermanni), iar altele in apa (Emys orbicularis). II. 1. Compus: broasca-apei = planta erbacee acvatica cu frunze lucioase, cufundate in apa, si cu flori verzui (Potamogeton lucens). 2. Planta arborescenta exotica cu flori mari, galbene si cu frunze groase, cultivata ca planta de ornament (Opuntia ficus indica). III. Mecanism montat la o usa, la un sertar etc., pentru a le incuia cu ajutorul unei chei. – Lat. *brosca.

Aiax 1. Fiul lui Oileus, regele locrienilor. A participat la razboiul troian, unde s-a distins prin vitejia sa. Era renumit printre greci si ocupa locul al doilea dupa Achilles in ceea ce priveste iuteala picioarelor lui. Aiax si-a atras minia zeilor urmarind-o pe Cassandra pina in incinta templului zeitei Athena, unde a necinstit-o. Drept urmare, la intoarcerea spre patrie, zeita (dupa altii Poseidon) a dezlantuit o furtuna care i-a sfarimat corabia. Aiax a reusit totusi sa se salveze, agatindu-se de o stinca. Continuind insa sa-i sfideze pe zei, Poseidon de data aceasta a lovit cu tridentul in stinca pe care se refugiase Aiax, scufundind-o in mare. 2. Fiul lui Telamon, regele din Salamis si nepotul lui Aeacus. A participat la razboiul troian, fiind cel mai viteaz dintre greci dupa Achilles. Dupa moartea acestuia Aiax si-a disputat cu Odysseus armele lui Achilles. Cistigatorul a fost Odysseus. Vazindu-se invins, Aiax a fost cuprins de o furie oarba si, pierzindu-si mintile, s-a napustit asupra unei cirezi de vite, pe care le-a ucis luindu-le drept dusmanii sai. Mai apoi, revenindu-si in simtiri si rusinat de isprava sa, Aiax si-a pus singur capat zilelor.

BOT, boturi, s. n. 1. Partea anterioara a capului unor mamifere, cuprinzand gura si nasul. ◊ Expr. A bea la botul calului = a bea inca un pahar, in picioare, la plecare; a bea ceva la repezeala. A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tacere, a fi pus (sau a pune) la punct. A se sterge (sau a se linge) pe bot (de sau, reg., despre ceva) = a fi nevoit sa renunte (la ceva). A se intalni (cu cineva) bot in bot = a se intalni (cu cineva) pe neasteptate, fata in fata. A se pupa bot in bot cu cineva = a trai in mare prietenie cu cineva. A-si baga botul (peste tot sau unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca in toate, si unde trebuie si unde nu trebuie. A da (cuiva) peste bot = a dojeni aspru pe cineva, a-l pune la respect. A face bot = a se supara, a se bosumfla. 2. Fig. Partea ascutita sau lunguiata a unui obiect; capat, varf. Botul cizmei.

BOT ~uri n. 1) Partea anterioara a capului unor mamifere, cuprinzand gura si nasul. ◊ A bea la ~ul calului a bea ultimul pahar, in picioare, inainte de plecare. 2) depr. Cavitate a capului omului in care se afla limba si dintii si care serveste ca organ al alimentatiei si al vorbirii; gura. ◊ A pune (pe cineva) cu ~ul pe labe a pune (pe cineva) la punct; a obliga la tacere (pe cineva). A se sterge pe ~ de ceva a fi nevoit sa renunte la ceva de mult ravnit. A se intalni (cu cineva) ~ in ~ a se intalni (cu cineva) pe neasteptate, fata in fata. A se pupa in ~ cu cineva a fi in mare prietenie cu cineva. A face ~ a se bosumfla. 3) Partea din fata (ascutita) a unui obiect. ~ul automobilului. ~ul pantofului. /Orig. nec.

BOT, boturi, s. n. 1. Partea anterioara a capului unor mamifere, cuprinzand gura (si nasul). ◊ Expr. A bea la botul calului = a bea inca un pahar, in picioare, la plecare; a bea ceva la repezeala. A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tacere, a fi pus (sau a pune) la punct. A se sterge (sau a se linge) pe bot (de sau, reg., despre ceva) = a fi nevoit sa renunte (la ceva). A se intalni (cu cineva) bot in bot = a se intalni (cu cineva) pe neasteptate, fata in fata. (Fam.) A-si baga botul (peste tot sau unde nu-i fierbe oala) = a se amesteca in toate, si unde trebuie, si unde nu trebuie. (Fam.) A se pupa bot in bot cu cineva = a trai in mare prietenie cu cineva. A da (cuiva) peste bot = a dojeni pe cineva, a-l pune la respect. A face bot = a se supara, a se bosumfla. 2. Fig. Partea ascutita sau lunguiata a unui obiect; varf; partea din fata a unui vehicul cu tractiune mecanica. Botul cizmei. Botul automobilului. Botul locomotivei. – Et. nec.