CLIȘÉU, clișee, s. n. 1. Imagine fotografică negativă (pe peliculă de film sau pe sticlă) obținută în camera obscură și după care se face reproducerea fotografică; p. ext. placă sau film fotografic impresionat, developat și fixat. 2. (Tipogr.) Planșă de metal, de lemn etc. pe care s-a reprodus sau s-a gravat o imagine, spre a fi imprimată. 3. Fig. Formulă stilistică, expresie etc. banalizată din cauza repetării excesive; șablon. – Din fr. cliché.

METRÁJ, metraje, s. n. Lungime a unui material (măsurată în metri); cantitate de material, în special de țesături (care se vinde sau se măsoară cu metrul). ◊ (film de) scurt metraj = film care are o lungime de maximum l500 de m de peliculă. (film de) lung metraj = film care are o lungime mai mare de l500 m de peliculă. – Din fr. métrage.

filmOGRÁF s.n. Aparat cu care se aplică pe filme pelicula fotosensibilă. [< fr. filmographe].

filmOGRÁF s. n. aparat cu care se aplică pe filme pelicula fotosensibilă. (< fr. filmographe)

EASTMANCOLOR s. n. Procedeu de tratare a peliculei pentru filmul color constând în suprapunerea a trei emulsii, sensibile la trei culori, pe suportul de celuloid. ♦ film realizat cu acest procedeu. [Pr.: istmăncálăr] – Cuv. engl.

film s. 1. peliculă. (Un ~ în premieră.) 2. v. peliculă. 3. cinematografie, peliculă. (Arta ~ului.) 4. v. cinematograf.

EASTMANCOLOR s.n. (Cinem.) Procedeu de tratare a peliculei pentru filmul color, constând în suprapunerea a trei emulsii sensibile la trei feluri de culori, pe suportul de celuloid; film realizat cu acest procedeu. [Pron. ist-men-colór. / < engl. eastmancolor, cf. „Eastman(Kodak Comp.)” – societate americană, engl. color – culoare].

EASTMANCOLOR [ISTMĂNCÁLĂR] s. n. procedeu de tratare a peliculei pentru filmul color prin suprapunerea a trei emulsii sensibile la trei feluri de culori, pe suportul de celuloid; ◊ film astfel realizat. (< engl. eastmancolor)

BOBÍNĂ (‹ fr.) s. f. 1. Suport cilindric sau tubular din lemn, metal, carton etc. servind la înfășurarea firelor, a semitorturilor, a peliculei de film sau a benzilor; p. ext. ansamblu format din acest suport și firele, semitorturile etc., înfășurate pe el. 2. B. electrică = element de circuit electric format din spire conductoare în serie, cu sau fără miez feromagnetic, ce produce un cîmp magnetic sau în care se induce o tensiune electromotoare. B. de inducție = transformator electric cu miez feromagnetic deschis, a cărui înfășurare primară este parcursă de un curent continuu întrerupt periodic. B. de deflexie = pereche de bobine (2) ce poate determina o deviație a unui fascicul de electroni analogă cu cea produsă de acțiunea unui cîmp magnetic.

PELÍCULĂ s. 1. v. film. 2. bandă, film. (A înregistrat scena pe ~.) 3. cinematografie, film. (Arta ~ei.)

film s.n. 1. peliculă subțire, flexibilă și transparentă, de celuloid, acoperită cu un strat de material fotosensibil, folosită în fotografie, radiografie etc. ♦ Bandă folosită pentru înregistrarea și reproducerea pe ecran a imaginilor; peliculă. 2. Arta cinematografică. ♦ (Fig.) Succesiune de imagini. 3. Strat de fluid întins pe suprafața unui corp solid sau lichid. // (În forma filmo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) peliculă fotografică”. [Pl. -me, -muri. / < fr., engl. film].

SUPRAIMPRESIÚNE s.f. Suprapunere a două sau mai multe imagini pe un film, pe o peliculă pentru a obține anumite efecte. [Pron. -pra-im-, var. supraimpresie s.f. / < supra- + impresiune, după fr. surimpression].

film s. n. 1. peliculă subțire de celuloid, flexibilă și transparentă, acoperită cu un strat de material fotosensibil, în fotografie, radiografie etc. ◊ bandă pentru înregistrarea și reproducerea pe ecran a imaginilor; peliculă. 2. arta cinematografică. 3. desfășurarea continuă a unei manifestații, vizite, curse etc.; succesiune de imagini. 4. strat de fluid întins pe suprafața unui corp solid sau lichid. (< fr. film)

COHL [col], Émile (1857-1938), desenator, c**********t și regizor de film francez. Creator al filmului de animație; pelicule remarcabile prin inventivitatea desenului și fanteziei comice („Transfigurări”, „Microbii veseli”, „Micul Faust”, „Aventurile Picioarelor-Nichelate”).

filmFONOGRÁF, filmfonografe, s. n. Magnetofon de construcție specială care folosește bandă magnetică de dimensiunile peliculei cinematografice. – Din engl. film phonographe.

TURNÁRE s.f. Acțiunea de a turna și rezultatul ei; înregistrare pe peliculă a scenelor unui film. [< turna].

TURNÁ vb. I. tr. A realiza un film cinematografic, înregistrând pe peliculă diversele scene. [< fr. tourner].

CLOUZOT [cluzó], Henri-Georges (1907-1977), regizor de film francez. A realizat pelicule cu marcată dimensiune socială, filme de artă („Salariul groazei”, „Misterul Picasso”, „Adevărul”).

film ~e n. 1) Ansamblu de imagini fotografice succesive, cu subiect comun, înregistrate pe o peliculă și reproduse pe ecran. ~ artistic. 2) Bandă pe care s-a înregistrat o lucrare cinematografică. 3) peliculă folosită în fotografie. /<fr. film

ETUFÓR s.n. 1. Dispozitiv care permite oprirea rapidă a unui motor de avion, obturând accesul aerului în carburator. 2. Dispozitiv al unui aparat de proiecție care împiedică propagarea focului de la capul de peliculă aprinsă accidental la restul filmului. [< fr. étouffoir].

CÓPIE s. f. 1. reproducere exactă a unui text, a unei opere de artă etc.; (peior.) înscris care reproduce întocmai un alt înscris ce constată un act juridic. 3. ~ standard = film care conține pe aceeași peliculă imaginea cât și coloana sonoră, pentru proiecție. (< fr. copie, lat. copia)

ETUFÓR s. n. 1. dispozitiv care permite oprirea rapidă a unui motor de avion, obturând accesul aerului în carburator. 2. dispozitiv al unui aparat de proiecție care împiedică propagarea focului de la capul de peliculă aprinsă accidental la restul filmului. (< fr. étouffoir)

film, filme, s. n. 1. Bandă flexibilă de celuloid, transparentă și subțire, acoperită cu un strat de material sensibil la acțiunea luminii, pe care se formează o imagine fotografică și care se folosește în fotografie, în radiografie etc. ♦ (Cin.) peliculă lungă pe care sunt înregistrate pe cale fotografică și în momente succesive imagini statice sau în mișcare, precum și sunete, pentru a fi apoi proiectate pe un ecran. 2. Gen de artă constând din realizarea și proiectarea pe un ecran cinematografic a unui film (1); creație cinematografică. 3. Strat subțire dintr-un material lichid, solid sau gazos, întins pe suprafața unui obiect solid sau lichid; peliculă. 4. (Fig.) Desfășurare, prezentare. – Din fr. film.

VISTA-VISION s.n. (Cinem.) Procedeu de realizare a filmelor pentru ecran panoramic, folosind o peliculă rulată orizontal, astfel încât pe negativ cadrele au lățimea dispusă în lungul acesteia. [Cf. engl. vista vision, germ. Vistavision].

SUBTÍTLU ~ri n. 1) Titlu secundar plasat după titlul principal al unei cărți, al unui articol, pe care îl completează. 2) Text rezumat al dialogurilor unui film cinematografic, imprimat la baza imaginii de pe peliculă. [Sil. -ti-tlu] /sub- + titlu

TITRÁ vb. tr. 1. a da, a acorda un titlu (1, 2). 2. (despre ziare) a pune un titlu. 3. (chim.) a determina titrul unei soluții, unui aliaj. 4. (cinem.) a imprima pe peliculă traducerea dialogurilor din versiunea originală a unui film. (< fr. titrer)

GRÍFĂ, grife, s. f. 1. Instrument cu ajutorul căruia se marchează scoarța arborilor din pădure pentru diverse lucrări silvice. 2. Dispozitiv care permite deplasarea peliculei într-un aparat de filmat, prinzând intermitent perforațiile filmului. – Din fr. griffe.

PÍSTĂ ~e f. 1) Suprafață lungă de teren amenajată pentru decolarea și aterizarea avioanelor. 2) Fâșie de teren (de obicei circulară) special amenajată pentru anumite probe sportive (ciclism, hipism etc.). ◊ ~ sonoră parte a peliculei cinematografice pe care se imprimă dialogul și muzica filmului. 3) Fiecare dintre fâșiile longitudinale ale unei benzi magnetice pe care se fac înregistrări acustice. 4) fig. Curs de dezvoltare; făgaș. /<fr. piste, it. pista

ANTIHALÓ, s. n. peliculă de lac sau de gelatină colorată care acoperă un film sau o placă fotografică, împiedicând formarea efectului halo. – Din fr. antihalo

TELERECÓRDING s. n. Aparat folosit pentru înregistrarea și redarea imaginilor, utilizând înregistrarea pe film a imaginilor de pe ecranul unui monitor² (2) de televizor. ♦ peliculă pe care s-a făcut această înregistrare. – Din engl. telerecording.

SUBTÍTLU, subtitluri, s. n. 1. Al doilea titlu al unei lucrări, de obicei scris cu caractere mai mici și pus sub titlul principal, pe care îl completează. 2. Text imprimat pe o peliculă cinematografică, la baza imaginii, care cuprinde traducerea dialogurilor din filmele sonore. – Sub¹- + titlu (după fr. sous-titre).

ANTIHALÓ, antihalouri, s. n. peliculă de lac sau de gelatină colorată care acoperă un film sau o placă fotografică, împiedicând producerea efectului halo. – Din fr. antihalo

TURNÁ², turnez, vb. I. Tranz. A înregistra succesiv pe peliculă, cu un aparat de luat vederi, secvențele care alcătuiesc un film cinematografic; p. gener. a realiza sau a participa la realizarea unui film cinematografic. – Din fr. tourner.

DIAFÍLM s. n. diapozitiv de film, cuprinzând o succesiune de imagini color sau alb-negru, încorporate într-o peliculă continuă. (< rus. diafilm)

TEHNICOLÓR, -Ă, tehnicolori, -e, adj. (Despre filme; adesea substantivat, n.) Realizat printr-un procedeu tehnic special, care permite transpunerea pe peliculă a culorilor din natură. – Din fr. technicolor.

CASÉTĂ, casete, s. f. 1. Cutie în care se păstrează bani sau mici obiecte (prețioase) sau care protejează anumite elemente ale unui sistem tehnic. ♦ Cutie de lemn sau de metal cu un perete mobil, unde se introduce placa sau filmul pe care se fotografiază. 2. Cutie anexă a camerelor de luat vederi, în interiorul căreia se află pelicula cinematografică. 3. Despărțitură a unei case¹ tipografice. 4. Anunț cu chenar, folosit la tipărirea numelor și adreselor, în anuare, cărți de telefon etc. 5. Indicație pusă, de obicei, la sfârșitul unei cărți și care cuprinde anumite date privitoare la lucrare (data culegerii, a tipăririi etc.). 6. Construcție standardizată compactă din material plastic, în care se află montată banda magnetică (subțire și îngustă). ◊ Casetă video = videocasetă. 7. (Med.) Partea metalică a punții protetice dentare. – Din it. cassetta, fr. cassette.

PELÍCULĂ s. f. 1. membrană foarte subțire. 2. strat subțire dintr-o substanță, depus pe suprafața unui corp; pieliță. 3. film. (< fr. pellicule, lat. pellicula)

PELÍCULĂ s.f. 1. Membrană (foarte) subțire. 2. Strat subțire dintr-o substanță, depus pe suprafața unei alte substanțe; pieliță. 3. film. [< fr. pellicule].

SINCRONIZÉZĂ s. f. aparat cu care se pune în concordanță pelicula cinematografică ce conține imaginea cu banda sonoră; sincronizator (1). ◊ utilaj în procesul de montaj pentru asamblarea negativului conținând imaginea unui film în concordanță cu copia de lucru. (< fr. synchroniseuse)

MONTÁJ s. n. 1. montare. 2. etapă finală în realizarea unui film, în asamblarea scenelor filmate într-o anumită succesiune. ◊ operație care constă în alăturarea prin tăiere și lipire ulterioară a fragmentelor de peliculă. ♦ ~ radiofonic = combinarea într-o ordine logică, succesivă a scenelor și episoadelor caracteristice dintr-o piesă, operă literară etc. în vederea unei transmisiuni radiofonice. 3. (în pictură, grafică, fotografie) reunire a unor imagini independente sau care fac parte dintr-o compoziție, cu scopul de a obține un nou ansamblu. 4. sistem, formație care rezultă din montarea unor piese, mecanisme etc. (< fr. montage)

PROIÉCȚIE, proiecții, s. f. 1. Operație geometrică de reprezentare a unui obiect în spațiu, a unei figuri etc. pe o dreaptă, pe un plan; (concr.) corp, figură obținută prin această operație. ◊ Proiecție cartografică = procedeu de reprezentare pe o hartă a suprafeței pământului sau a unei porțiuni din suprafața pământului. 2. Reproducere pe ecran a imaginilor înregistrate pe un film transparent, cu ajutorul unui fascicul luminos. ◊ Aparat de proiecție = aparat care servește la proiectarea pe un ecran a imaginilor de pe o peliculă cinematografică și la reproducerea sunetelor înregistrate pe pista sonoră. [Pr.: pro-iec-. – Var.: proiecțiúne s. f.] – Din fr. projection, lat. projectio, -onis.

ZONÁJ, zonáje, s.n. (Cinem.) Defect de prelucrare a peliculei, provocat de agitația insuficientă a soluțiilor, care apare pe imagine sub forma unei dungi longitudinale de densitate diferită, ce se deplasează lateral în timpul proiecției filmului. (din fr. zonage) [morf. DOOM]

PELÍCULĂ, pelicule, s. f. 1. Bandă subțire și flexibilă de celuloid sau din alt material sintetic, acoperită cu un strat de substanță fotosensibilă, întrebuințată în industria fotografică și în cinematografie; film. 2. Strat subțire dintr-o anumită substanță depus pe suprafața altei substanțe. 3. Membrană foarte subțire. – Din fr. pellicule.

PELÍCULĂ ~e f. 1) Bandă subțire, flexibilă și transparentă, de celuloid sau de alt material sintetic, folosită în industria fotografică și în cinematografie pentru înregistrarea imaginii și a sunetului; film. 2) Strat fin format pe suprafața unei substanțe solide sau lichide; pojghiță. 3) Membrană organică foarte subțire. ~ exterioară a frunzei. /<fr. pellicule, lat. pellicula

CINEMATOGRAFÍE (‹ fr..) s. f. 1. Arta și tehnica de înregistrare forografică pe peliculă a unor imagini succesive și apoi a proiectării lor cu ajutorul unei surse de lumină pe un ecran, astfel încît să se creeze impresia unui spectacol viu. Prima proiecție cinematografică publică a fost realizată la Paris, în 1895, de L. Lumière. În preajma anului 1930 a apărut filmul sonor. 2. Arta filmului. 3. Industrie producătoare de filme.